B***** G** N******
InculpatB***** G** N******
InculpatB***** T* S*****
InculpatU******** D* V*******
InculpatC******* D* M***** - D******
InculpatAdmite cererea
Incheiere de sedinta din 05.12.20121.Condamna pe inculpatul UNGURIANU VLADIMIR pentru comiterea infractiunii de complicitate la contrabanda prevazuta de art.270 alin.1 din Legea nr.86/2006 cu aplicarea art.274 din Legea nr.86/2006 la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare. În temeiul art.71 alin.1,2 din Codul penal interzice inculpatului, pe durata executarii pedepsei, drepturile prevazute de art.64 lit.a teza a doua, lit.b din Codul penal respectiv dreptul de a fi ales în autoritatile publice sau în functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicând exercitiul autoritatii de stat. În baza art..270 alin.1 din Legea 86/2006 raportat la art.65 din Codul penal aplica inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art.64 lit.a teza a doua, lit.b din Codul penal pe o durata de 2 ani. În temeiul art.350 din Codul de procedura penala mentine masura obligarii de a nu parasi localitatea în care locuieste inculpatul Ungurianu Vladimir, masura prevazuta de art.145 din Codul de procedura penala si care a fost aplicata acestuia de Tribunalul Botosani prin decizia penala nr.436R/16 septembrie 2010. Deduce din pedeapsa durata arestarii preventive a inculpatului de la 26 august 2010 pâna la 16 septembrie 2010. 2.Condamna pe inculpatul CÎMPEANU MARIAN DUMITRU pentru savârsirea infractiunii de complicitate la contrabanda prevazuta de art.270 alin.1 din Legea nr.86/2006 cu aplicarea art.274 din Legea nr.86/2006, cu aplicarea art.74 lit.a, 76 din Codul penal la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare. În temeiul art.71 alin.1,2 din Codul penal interzice inculpatului, pe durata executarii pedepsei, drepturile prevazute de art.64 lit.a teza a doua, lit.b din Codul penal. În baza art..270 alin.1 din Legea 86/2006 raportat la art.65 din Codul penal aplica inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art.64 lit.a teza a doua, lit.b din Codul penal respectiv dreptul de a fi ales în autoritatile publice sau în functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicând exercitiul autoritatii de stat pe o durata de 2 ani. În temeiul art. 350 din Codul de procedura penala mentine masura obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu, masura prevazuta de art.145 din Codul de procedura penala si care a fost aplicata inculpatului Cîmpeanu Marian Dumitru prin încheierea de sedinta din 14 septembrie 2010 a Judecatoriei Botosani. Deduce din pedeapsa durata arestarii preventive a inculpatului de la 27 iunie 2010 pâna la 15 septembrie 2010. 3.Condamna pe inculpatul BELCIU NICULAI pentru comiterea infractiunii de complicitate la contrabanda prevazuta de art.270 alin.1 din Legea nr.86/2006 cu aplicarea art.274 din Legea nr.86/2006, art.74 lit.a, art.76 din Codul penal la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare. În temeiul art.81 din Codul penal suspenda conditionat executarea pedepsei aplicate pe o durata de 4 ani ce constituie termen de încercare conform art. 82 din Codul penal. Pe durata si în conditiile art.71 din Codul penal interzice inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit.a teza a doua, lit.b din Codul penal iar în baza art.71 alin.5 din Codul penal suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii executarii închisorii. În baza art..270 alin.1 din Legea 86/2006 raportat la art.65 din Codul penal aplica inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art.64 lit.a teza a doua, lit.b din Codul penal respectiv dreptul de a fi ales în autoritatile publice sau în functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicând exercitiul autoritatii de stat pe o durata de 2 ani. Atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.83 din Codul penal privind consecintele nerespectarii termenului de încercare si ale art.84 din Codul penal privind consecintele neachitarii despagubirilor civile stabilite prin prezenta sentinta, pâna la expirarea termenului de încercare. Constata ca inculpatul a fost retinut în cauza pentru 24 ore la data de 11 iunie 2010 si arestat preventiv începând cu 12 iunie 2010 pâna la 6 august 2010 când s-a dispus punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului (masura ce se mentine pâna la ramânerea definitiva a prezentei sentinte). 4.Condamna pe inculpatul BURLAS SILVIU pentru savârsirea infractiunii de complicitate la contrabanda prevazuta de art.270 alin.1 din Legea nr.86/2006 cu aplicarea art.274 din Legea nr.86/2006, art.74 lit.a, art.76 din Codul penal la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare. În temeiul art.81 din Codul penal suspenda conditionat executarea pedepsei aplicate pe o durata de 4 ani ce constituie termen de încercare conform art. 82 din Codul penal. Pe durata si în conditiile art.71 din Codul penal interzice inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit.a teza a doua, lit.b din Codul penal iar în baza art.71 alin.5 din Codul penal suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii executarii închisorii. În baza art..270 alin.1 din Legea 86/2006 raportat la art.65 din Codul penal aplica inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art.64 lit.a teza a doua, lit.b din Codul penal respectiv dreptul de a fi ales în autoritatile publice sau în functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicând exercitiul autoritatii de stat pe o durata de 2 ani. Atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.83 din Codul penal privind consecintele nerespectarii termenului de încercare si ale art.84 din Codul penal privind consecintele neachitarii despagubirilor civile stabilite prin prezenta sentinta, pâna la expirarea termenului de încercare. Constata ca inculpatul a fost retinut în cauza pentru 24 ore la data de 11 iunie 2010 si arestat preventiv începând cu 12 iunie 2010 pâna la 6 august 2010 când s-a dispus punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului (masura ce va fi mentinuta pâna la ramânerea definitiva a prezentei sentinte). Admite actiunea civila promovata în cauza de catre A.N.A.F. prin Autoritatea Nationala a Vamilor – Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Iasi si obliga inculpatii Ungurianu Vladimir, Cîmpeanu Marian Dumitru, Belciu Niculai si Burlas Silviu sa achite, în solidar, partii civile despagubiri în suma totala de 278.539,45 lei la care se adauga penalitati de întârziere calculate conform art.120 si urmatoarele din Codul de procedura fiscala pâna la achitarea integrala a sumei datorate. Admite cererea formulata de parchet si în temeiul art.163 din Codul de procedura penala dispune aplicarea sechestrului asigurator asupra autoturismului marca VW Golf capacitate cilindrica 1896 cmc, serie motor 362464, serie sasiu 1W 075764, apartinând inculpatului Ungurianu Vladimir. În temeiul art.118 lit.a din Codul penal dispune confiscarea speciala a cantitatii de 34.920 pachete tigari cu filtru de provenienta Republica Moldova (din care 13.722 pachete marca „Plai”, 11.250 pachete marca „Plugarul” si 9.948 pachete marca „Doina” ) aflate în custodia IJPF Botosani, conform dovezii de primire seria AAA nr. 03361 din 16 iunie 2010(fila 104 dosar urmarire penala). Dispune restituirea catre inculpatul Burlas Silviu a obiectelor de îmbracaminte ce au fost gasite la ghena de gunoi si care se gasesc în plicul nr.2 atasat la dosarul cauzei. Dispune confiscarea perechii de pantofi sport de culoare bleumarin cu alb descoperita pe malul râului Prut aflata în punga de nailon sigilata ce este atasata la dosar. În temeiul art.191 alin.1,3 din Codul de procedura penala obliga inculpatii Cîmpeanu Marian Dumitru si Burlas Silviu sa plateasca cheltuieli judiciare catre stat în cuantum de câte 3900 lei fiecare, inculpatul Belciu Niculai suma de 4200 lei si inculpatul Ungurianu Vladimir suma de 3600 lei cu acelasi titlu. Onorariile avocatilor din cursul urmaririi penale în suma totala de 1200 lei se vor vira Baroului Botosani din fondurile Ministerului Justitiei. Cu recurs în 10 zile de la pronuntare pentru inculpati si procuror si de la comunicare pentru partea civila. Pronuntata în sedinta publica din 21 martie 2011.
Hotarare 708/2011 din 21.03.2011Amâna pronuntarea în cauza la data de 21 martie 2011, orele 15,00. Pronuntata în sedinta publica din 17 martie 2011.
Incheiere amanare ulterioara a pronuntarii din 17.03.2011Amâna pronuntarea în cauza la data de 17 martie 2011, orele 14,00. Pronuntata în sedinta publica din 07 martie 2011.
Incheiere amanare initiala a pronuntarii din 07.03.2011- pentru lipsa aparatorului inculpatului Ungurianu Vladimir;
Incheiere de sedinta din 25.02.2011- pentru lipsa relatiilor solicitate Directiei Taxe si Impozite Botosani, Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara Botosani si partii civile ANAF
Incheiere de sedinta din 01.02.2011- se vor face adrese Directiei Taxe si Impozite Botosani si Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Botosani; - se va face adresa partii civile ANAF; - se va cita martorul din lucrari Ciocan Dan de la domiciliu; - se va cita martorul Olariu Valerian, propus în circumstantiere de inculpatul Ungurianu Vladimir; - se va repeta procedura de citare cu partea civila; - inculpatii au T.C.;
Incheiere de sedinta din 06.01.2011Instanta admite cererea formulata de inculpatul Ungurianu Vladimir de audiere a unui martor considerând-o utila si concludenta în ce priveste stabilirea situatiei personale a acuzatului si dispune citarea martorului propus în circumstantiere Olariu Valerian din mun. Botosani, str. Lalelelor, nr. 13, Botosani. Fata de lipsa martorului din lucrari Tencariu Emil, instanta dispune citarea acestuia cu mandat de aducere. Având în vedere procesul-verbal întocmit ca urmare a emiterii mandatului de aducere pentru martorul din lucrari Ciocan Dan, din care rezulta ca acesta este plecat de la domiciliu, instanta dispune citarea sa, în continuare, de la domiciliul cunoscut. Instanta admite cererea formulata de av. Gireada Dodita Ilina, prin care solicita plata onorariului din cursul urmarii penale când a asigurat asistenta juridica învinuitului Belciu Niculai si în temeiul art. 189 Cod procedura penala dispune plata catre Baroul Botosani a onorariului avocatului din oficiu în cuantum de 600 lei din fondurile Ministerului Justitiei conform delegatiei nr. 2217/2010. Respinge ca nefondata cererea inculpatului Ungurianu Vladimir de înlocuire a masurii obligarii de a nu parasi localitatea cu obligarea de a nu parasi tara . Instanta considera se justifica mentinerea masurii luate initial având în vedere atitudinea inculpatului imediat dupa comiterea faptelor ce fac obiectul dosarului când se retine ca a parasit România sustragându-se cercetarilor penal si, în general, comportamentul sau procesual. De asemenea, instanta are în vedere stadiul actual al procesului când mai sunt înca probe de administrat inclusiv de audiat martorii acuzarii apreciindu-se ca este în interesul unei bune derulari a procesului penal pastrarea masurii restrictive luata fata de inculpat. În ce priveste sustinerile acestuia referitoare la existenta unui loc de munca în cauza nu s-a probat ca numitul Ungureanu Vladimir are un loc de munca asigurat (la dosar fiind depusa o adresa din care rezulta ca i s-a aprobat o cerere de angajare, ceea ce nu echivaleaza cu dobândirea calitatii de angajat), ce presupune exercitarea atributiilor de serviciu si în ce masura stabilirea interdictiei de a parasi localitatea de domiciliu poate afecta exercitarea dreptului sau la munca. În concret, inculpatul nu a dovedit ca prin natura activitatilor pe care le desfasoara si care constituie principala sa sursa de venituri este obligat sa paraseasca limita teritoriala a localitatii de domiciliu pentru a se deplasa în afara acestei localitati pentru a-si exercita activitatile. Pentru aceleasi considerente se va respinge si solicitarea inculpatului de a se modifica obligatiile impuse de instanta de judecata în sensul înlaturarii interdictiei de a conduce autovehicule. Se constata ca nu exista la dosar probe din care sa rezulte ca singura activitate pe care o poate desfasura inculpatul este cea de sofer, ca are pregatire în acest sens sau ca ar mai fi desfasurat asemenea activitati anterior comiterii faptelor. Din înscrisul depus la dosar rezulta ca inculpatul a solicitat el angajarea pe post de sofer la o societate comerciala din mun. Botosani în conditiile în care avea deja interdictia de a conduce autovehicule. Fata de acestea si de împrejurarile concrete în care s-a desfasurat activitatea infractionala ce face obiectul cercetarilor în cauza, rolul inculpatului Ungureanu în desfasurarea acesteia instanta considera ca nu se impune înlaturarea obligatiei de a conduce autovehicule stabilita de Tribunalul Botosani prin decizia 436R/2010.
Incheiere de amanare a judecarii din 18.11.2010Urmarea Hotarârii nr. 17 din 01.10.2010 data de Colegiul de Conducere al Judecatoriei Botosani prin care s-a hotarât suspendarea completului de judecata P1, instanta va redistribui ciclic dosarul catre completurile în activitate din cadrul Sectiei Penale. Vazând si cererea formulata de aparatorul inculpatului Ungurianu Vladimir, instanta
Incheiere de amanare a judecarii din 19.10.2010Instanta dispune rectificarea citativului cu privire la partea civila care va figura ANAF prin Autoritatea Nationala a Vamilor - Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Iasi. Fata de cererea aparatorului inculpatului Ungurianu Vladimir, av. Ostaficiuc Laurian, prin care a solicitat acordarea unui termen pentru pregatirea apararii, instanta o va admite, stabilind termen de judecata la data de 19 octombrie 2010 ora 11.00. Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta constata ca masura arestarii preventive a inculpatilor a fost luata si prelungita cu respectarea dispozitiilor legale, respectiv art. 136, art. 143 si art. 148 lit. f C.proc.pen. Temeiul prevazut de lit. a din art. 148 C.proc.pen. nu a fost retinut la ultima mentinere a masurii arestarii preventive. Atât la momentul luarii arestarii preventive, cât si la momentul dispunerii mentinerii, au fost respectate toate dispozitiile legale din C.proc.pen. ce reglementeaza aceasta masura de preventie, în sensul existentei probelor si indiciilor temeinice ca inculpatii au savârsit faptele pentru care sunt cercetati, respectiv ca pe baza probelor ca lasarea în libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica. Fata de afirmatia aparatorului ca mandatul de arestare preventiva este nelegal iar acesta nu a fost confirmat instanta o va înlatura ca nefondata; se constata ca prin încheierea din data de 26.08.2010 (fila 166) a fost îndeplinita procedura ascultarii arestatului al carui mandat a fost emis în lipsa acestuia. De asemenea, pentru a stabili daca se impune sau nu mentinerea masurii de preventie, în mod obligatoriu instanta trebuie sa aiba în vedere textul art. 148 lit. f C.proc.pen., unde se prevede ca trebuie sa existe probe ca lasarea în libertate a inculpatului prezinta un pericol concret pentru ordinea publica. Pentru luarea masurilor preventive, privative sau restrictive de libertate, trebuie avute în vedere si dispozitiile reglementarilor internationale care garanteaza drepturile persoanei. Astfel, art. 5 alin. 3 din CEDO garanteaza dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau de a fi pus în libertate în cursul judecatii, sub rezerva unor garantii care sa asigure ca persoana se va prezenta la audiere. Regula este ca judecarea inculpatului sa se realizeze cu persoana în stare de libertate, iar exceptia este privarea de libertate. Libertatea individuala si siguranta persoanei sunt inviolabile, iar arestarea persoanei este permisa numai în cazurile si cu procedura prevazuta de lege (art. 23 Constitutia României). Un alt principiu al procesului penal de care trebuie sa se tina seama este acela potrivit caruia „orice persoana este considerata nevinovata pâna la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotarâre penala definitiva” (art. 52 C.proc.pen.). În consecinta, instanta de judecata este obligata sa interpreteze disp. art. 148 lit. f C.proc.pen. în strânsa legatura cu aceste reglementari constitutionale, direct aplicabile, care garanteaza libertatea persoanei. De asemenea, nu trebuie omis nici art. 136 C.proc.pen. în care se prevede scopul masurilor preventive, precum si criteriile ce se au în vedere la alegerea masurii. În acest sens, instanta este competenta sa cerceteze toate circumstantele de natura sa se admita sau sa se înlature existenta unei veritabile exigente de interes public, care sa justifice o derogare de la regula libertatii individuale, Instanta va admite ca prin gravitatea lor deosebita si prin reactia publicului la savârsirea lor, anumite infractiuni pot sa suscite o tulburare sociala de natura sa justifice o detentie provizorie, cel putin o perioada de timp, însa prezervarea ordinii publice poate fi apreciata ca pertinenta si suficienta numai daca se bazeaza pe fapte de natura sa se arate ca eliberarea inculpatilor ar tulbura, în mod real, ordinea publica. În afara de aceasta, instanta nu trebuie sa examineze de o maniera pur abstracta necesitatea de a mentine privarea de libertate, limitându-se sa ia în considerare gravitatea infractiunii. În acest context, apreciind ca nu au încetat temeiurile avute în vedere la luarea masurii, instanta, constata ca incidenta art. 148 lit. f C.proc.pen. implica existenta concomitenta a doua conditii si anume: sa fie savârsita o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si, cea de-a doua, sa existe probe ca lasarea în libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publica. Pericolul concret pentru ordinea publica trebuie constatat în concret si dovedit neputând fi prezumat pornind de la gravitatea abstracta a faptei, reflectata în limitele de pedeapsa prevazute de lege. În speta, acest prejudiciu consta în valoarea mare a prejudiciului produs, în cuantum de 278.539,04 lei. În aceasta cauza, pericolul social potential este apreciat de instanta în raport de comportamentul fiecarui inculpat, reactia opiniei publice – extrem de nefavorabila la adresa acestor inculpati, rezonanta faptelor comise. Pericolul concret pentru ordinea publica rezulta în mod cert din probele administrate pentru probarea infractiunilor si, mai ales, sentimentul de insecuritate creat în rândul colectivitatii botosanene. Instanta apreciaza ca temeiurile care au determinat arestarea initiala, impun în continuare privarea de libertate a fiecarui din inculpatului Ungurianu Vladimir, stabilirea vinovatiei urmând a se face de catre instanta astfel investita cu solutionarea fondului cauzei. Mentinerea arestarii preventive a inculpatului Ungurianu Vladimir nu afecteaza cu nimic dreptul acestuia la un proces echitabil, având posibilitatea de a cere si administra toate probele necesare pentru a-si demonstra nevinovatia. Este fara tagada ca momentul procesual prezent nu permite o analiza a elementelor constitutive ale faptei inculpatului Ungurianu Vladimir, aspectele intelective si volitive ale vinovatiei urmând a fi analizate cu ocazia judecarii pe fond a raportului de drept penal. Aceasta, pentru a nu se aduce atingere prezumtiei de nevinovatie care presupune inocenta faptuitorului pâna la dovedirea vinovatiei, prezumtie ce se considera încalcata atunci când instanta sau o alta autoritate îsi exprima opinia ca persoana este vinovata pâna la terminarea procesului. Câta vreme prevederile art. 148 lit. f din Codul de procedura se refera la situatia în care inculpatul "a savârsit o infractiune" si nu doar la o "fapta penala" asa cum se prevede în art. 143 din Codul de procedura penala, cum infractiunea, potrivit art. 17 din Codul penal, este fapta care prezinta pericol, savârsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala, este inadmisibil ca o activitate temeinica de verificare a îndeplinirii conditiilor masurii preventive sa nu presupuna si astfel de referiri. Însasi masura arestarii, cea mai drastica dintre masurile preventive, face sa planeze asupra individului urmarit o suspiciune contrarie prezumtiei de nevinovatie. Curtea Europeana, într-una dintre primele sale hotarâri, s-a pronuntat în sensul ca privarea de libertate înainte de judecata constituie "o grava derogare de la principiile libertatii individuale si de la prezumtia de nevinovatie". Cu toate acestea, masurile preventive au fost si sunt consacrate în diferite forme si cu regimuri juridice variate în toate legislatiile din lume. Luarea masurilor preventive raspunde unui alt imperativ general si anume ca ceilalti membrii ai societatii sa poata beneficia de drepturile si libertatile instituite în Constitutie, prin înlaturarea pericolului ca, pâna la pronuntarea unei condamnari definitive, cei care au comis infractiuni sa mai comita astfel de fapte. În situatia data, prezumtia de nevinovatie devine o garantie împotriva luarii masurii de limitare a libertatii în afara conditiilor stabilite de lege. Potrivit art. 51 din Codul de procedura penala, orice persoana care se afla în curs de urmarire penala sau de judecata trebuie tratata cu respectarea demnitatii umane, principiul care întregeste sfera garantiilor procesuale. În cursul procesului penal prezumtia de nevinovatie înfatiseaza o anume dinamica. Astfel, lipsa dovezilor de vinovatie confera acesteia vitalitate, fiind deosebit de robusta. Ulterior, covârsita de povara probelor de vinovatie, se stinge prin retinerea vinovatiei de catre instanta de judecata, prin condamnarea definitiva. Este fara îndoiala ca libertatea individuala este una dintre valorile fundamentale protejate de Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a libertatilor fundamentale, ratificata de România prin Legea nr. 30/1994, ale carei dispozitii mai favorabile sunt aplicabile direct în dreptul român, potrivit art. 11 si 20 din Constitutia României si de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si de sistemul european de protectie. Aceasta libertate, ca drept fundamental al persoanei, poate fi însa restrânsa în anumite situatii expres prevazute de legea interna sau de conventia la care s-a facut referire, caz în care privarea de libertate devine licita. Una dintre exceptiile invocate este si cea prevazuta de art. 148 lit. f din Codul de procedura penala. De altfel, potrivit art. 5 din Conventia europeana a drepturilor omului si art. 23 din Constitutia României, masura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când exista motive verosimile ca s-a savârsit o infractiune, fiind necesara astfel apararea ordinii publice, a drepturilor si libertatilor cetatenesti. Se pune întrebarea daca dupa administrarea probelor utile, decisive si hotarâtoare pentru dovedirea vinovatiei, dar înaintea de intervenirea unei hotarâri definitive de condamnare, prezumtia de nevinovatie are aceeasi vigurozitate ca si în situatia lipsei probelor de nevinovatie. Cu siguranta prezumtia de nevinovatie, desi nu mai are aceeasi putere, palind in fata probelor, subzista chiar si în prezenta unor probe clare de vinovatie. Subzistenta prezumtiei de nevinovatie se concretizeaza în aceasta situatie, în dreptul inculpatului si în posibilitatea dovedirii netemeiniciei acestor probe, pâna la ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare. Pe lânga cele aratate, prima instanta a avut în vedere si Recomandarea nr. R(80) 11 a Comitetului de Ministri al Consiliului Europei care prevede ca detentia provizorie nu poate fi ordonata decât daca persoana în cauza este banuita ca a savârsit o infractiune si sunt motive serioase de a se crede ca exista cel putin unul din urmatoarele pericole: pericol de fuga, pericol de obstructionare a cursului justitiei si pericol de a comite o noua infractiune grava. De asemenea, daca nu se poate stabili existenta niciunui dintre aceste pericole, detentia se poate justifica, exceptional, în anumite cazuri în care se comite o infractiune deosebit de grava. Potrivit jurisprudentei Curtii Europene la momentul arestarii nu este înca necesar sa se stabileasca în mod clar ca o infractiune s-a comis sau care este natura exacta a infractiunii comise. Obiectul preocuparilor pe parcursul privarii de libertate este acela de a continua investigatiile în scopul de a confirma sau de a înlatura temeiurile arestarii. Faptele ce au dat nastere suspiciunii nu trebuie sa fie la acelasi nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzatie ce trebuie sa existe la un moment procesual ulterior în cadrul urmaririi penale (cauza Brogan s.a. contra Marii Britanii, din jurisprudenta CEDO). Nu trebuie stabilita, asadar, vinovatia unei persoane în acest stadiu, acesta fiind scopul urmaririi penale în urma careia trebuie sa rezulte realitatea si natura infractiunilor de care o persoana este acuzata (cauza N.C. conta Italiei) . De asemenea, nu este necesar sa se constate ca a fost savârsita o infractiune sau ca persoana privata de libertate a savârsit o infractiune (cauza Gusinsky contra Rusiei). Ambele conditii examinate anterior, sunt regasite si în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (existenta probelor verosimile de a banui ca acuzatul a savârsit o infractiune si, respectiv, necesitatea protejarii ordinii publice), admitându-se ca, în masura în care si dreptul national o recunoaste, prin gravitatea deosebita si prin reactia particulara a opiniei publice, anumite infractiuni pot suscita o reactie particulara a opiniei publice, anumite infractiuni pot suscita o tulburare a societatii de natura sa justifice o detentie preventiva. În ceea ce priveste respectarea dreptului la libertate al inculpatilor, în sensul ca masura arestarii preventive are un caracter exceptional, stare de libertate fiind cea normala, fiind de neadmis mentinerea starii de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudenta CEDO, instanta retine ca aprecierea necesitatii luarii si mentinerii unei masuri preventive trebuie sa se faca luându-se în considerare circumstantele concrete ale fiecarui caz, pentru a se constata în ce masura exista indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecarii în stare de libertate, fara a se aduce atingere prezumtiei de nevinovatie, în sensul de a se urmari existenta unui just echilibru între masura arestarii preventive, pe de o parte, si interesul public de protectie a cetatenilor împotriva comiterii de infractiuni grave, dedus din modul de savârsire a faptei cu privire la care exista indicii ca a avut loc cu participarea inculpatului, pe de alta parte. Instanta constata astfel ca temeiurile avute în vedere la arestare, respectiv cele prev. de art. 143 raportat la art. 148 lit. f din Codul de procedura penala, subzista. Ca atare, în considerarea motivelor aratate, va constata legalitatea si temeinicia arestarii preventive a inculpatului Ungurianu Vladimir. Instanta va mentine arestarea preventiva a inculpatului Ungurianu Vladimir (fiul lui Dumitru si Aglaia, nascut la data 29 aprilie 1963 în com. Lespezi jud. Iasi, domiciliat în mun. Botosani str. Dragos Voda nr. 39 jud. Botosani, cetatean român, CNP: *********0057), masura arestarii fiind dispusa prin încheierea de sedinta nr. 62 din 12.06.2010 pronuntata de Judecatoria Botosani în dos. nr. 9.183/193/2010, ramasa definitiva prin nerecurare, pusa în executare prin M.A.P. nr. 38/12.06.2010 la data de 26 august 2010. Fata de inculpatul Cîmpeanu Marian-Dumitru instanta va avea în vedere ca, nu trebuie omis nici art. 136 C.proc.pen. în care se prevede scopul masurilor preventive, precum si criteriile ce se au în vedere la alegerea masurii. În acest sens, instanta este competenta sa cerceteze toate circumstantele de natura sa se admita sau sa se înlature existenta unei veritabile exigente de interes public, care sa justifice o derogare de la regula libertatii individuale, însa pericolul ca inculpatul Cîmpeanu Marian-Dumitru s-ar sustrage de la judecata nu poate fi dedus numai pe baza gravitatii sanctiunilor penale aplicabile acestuia pentru faptele de fac obiectul cauzei. Instanta va admite ca prin gravitatea ei deosebita si prin reactia publicului la savârsirea lor, anumite infractiuni pot sa suscite o tulburare sociala de natura sa justifice o detentie provizorie, cel putin o perioada de timp, însa prezervarea ordinii publice poate fi apreciata ca pertinenta si suficienta numai daca se bazeaza pe fapte de natura sa se arate ca eliberarea inculpatului ar tulbura, în mod real, ordinea publica. În afara de aceasta, instanta nu trebuie sa examineze de o maniera pur abstracta necesitatea de a mentine privarea de libertate, limitându-se sa ia în considerare gravitatea infractiunii si va avea în vedere schimbarea atitudinii procesuale de recunoastere si regretare a faptei ( fila 52). În acest context, apreciind ca temeiurile avute în vedere la luarea masurii arestarii preventive s-au schimbat, dar nu au încetat, instanta urmeaza sa dispuna înlocuirea masurii arestarii preventive a inculpatului cu masura obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu fara încuviintarea instantei de judecata – Judecatoria Botosani. În consecinta, se va dispune punerea în libertate a inculpatului de sub puterea M.A.P. 39/12.06.2010 emis de Judecatoria Botosani, daca nu este retinut sau arestat în alta cauza. Inculpatul Cîmpeanu Marian-Dumitru va fi obligat sa respecte obligatiile dispuse de instanta. Cheltuielile judiciare vor ramâne în sarcina statului.
Incheiere de sedinta din 14.09.2010Având în vedere ca termenul de astazi a fost acordat la data de 03 august 2010 unui complet de vacanta al carui presedinte este incompatibil în aceasta cauza, întrucât a solutionat propunerea de arestare preventiva a inculpatilor, impunându-se totodata a se schimba termenul de judecata la un alt complet. Prin încheierea de sedinta din data de 10 august 2010 s-a dispus schimbarea termenului de judecata. La acest termen de judecata, instanta învedereaza inculpatului si martorului prezent, urmatorul termen de judecata ce a fost acordat pentru solutionarea cauzei, respectiv 14 septembrie 2010.
Incheiere de sedinta din 31.08.2010Având în vedere ca motivele ce au fost avute în vedere la luarea masurii arestarii preventive a inculpatului nu s-au schimbat si fata de atitudinea procesuala a acuzatului care a fost oscilanta si care initial s-a sustras urmaririi penale instanta considera ca lasarea sa în libertate constituie un pericol pentru ordinea publica. La aprecierea periculozitatii sociale a inculpatului instanta are în vedere împrejurarile si modul concret de organizare si de savârsire a infractiunilor pentru care sunt trimisi în judecata inculpatii, gradul de implicare în activitatea infractionala a numitului Cîmpeanu Marian Dumitru, valoarea prejudiciului rezultat. Totodata, se constata ca nu au intervenit elemente noi care sa determine modificarea masurii preventive astfel ca, în temeiul art. 300 ind.2 raportat la art. 148 lit.f din Codul de procedura penala, instanta va mentine arestarea preventiva a inculpatului Cîmpeanu Marian Dumitru, arestat de Judecatoria Botosani în baza mandatului de arestare preventiva nr. 39 din 12 iunie 2010, urmând ca în termen de 60 zile sa se procedeze la verificarea legalitatii si temeiniciei masurii. Instanta constata îndeplinita procedura audierii inculpatului Ungurianu Vladimir conform art. 150 alin. 2 Cod procedura penala, acesta neformulând obiectiuni cu privire la mandat. Instanta dispune a i se comunica inculpatului Ungurianu Vladimir un exemplar al rechizitoriului întocmit de Parchetul de pe lânga Judecatoria Botosani. Având în vedere lipsa martorilor din lucrari Tencariu Emil, Ciocan Dan si Olariu Dumitru, instanta dispune a se repeta procedura de citare cu acestia, cu mandate de aducere. Fata de lipsa partilor civile, instanta dispune a se repeta procedura de citare cu acestea.
Incheiere de sedinta din 26.08.2010Respinge, ca neîntemeiata , cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul Cîmpeanu Marian Dumitru, trimis în judecata pentru comiterea infractiunii de complicitate la contrabanda. Cu recurs în termen de 24 ore de la comunicare. Pronuntata în sedinta publica din 20 august 2010, orele 10,30.
Incheiere de sedinta din 20.08.2010Întrucât inculpatul este cercetat pentru savârsirea infractiunii de complicitate la contrabanda, dosarul fiind instrumentat de Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism – Biroul Teritorial Botosani, împrejurare în care se impune prezenta unui reprezentant D.I.I.C.O.T., instanta,
Incheiere de amanare a judecarii din 19.08.2010Având în vedere ca la data de 3 august 2010 s-a acordat termen la un complet de vacanta al carui presedinte este incompatibil în aceasta cauza întrucât a solutionat propunerea de arestare preventiva a inculpatilor, instanta PENTRU ACESTE MOTIVE Dispune preschimbarea termenului de judecata. Fixeaza termen la data de 26.08.2010 - CVP
Incheiere de amanare a judecarii din 10.08.2010În temeiul art. 1608a alin. 2 Cod procedura penala rap. la art. 1602 Cod procedura penala admite cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpatii BELCIU NICULAI, fiul lui Gheorghe si Teodora, nascut la data de 19.11.1964 în mun. Botosani, jud. Botosani, cu acelasi domiciliu str. Victoriei nr. 18, et. IV, ap. 19, CNP *********0025 si BURLAS SILVIU, fiul lui Toader si Rodica, nascut la data de 08.02.1977 în oras Saveni, jud. Botosani, cu domiciliul în mun. Botosani, str. Vasile Conta nr. 7, jud. Botosani, CNP *********0012, ambii detinuti în Penitenciarul Botosani. În temeiul art. 1608a alin. 3 Cod procedura penala dispune ca inculpatii sa respecte pe timpul liberarii provizorii obligatiile prevazute de art. 1602 alin. 3 Cod procedura penala, respectiv: - sa nu depaseasca limita municipiului Botosani decât cu aprobarea instantei; - sa se prezinte la instanta de judecata ori de câte ori sunt chemati; - sa se prezinte la Politia Municipiului Botosani desemnata cu supravegherea inculpatilor, conform programului de supraveghere întocmit sau ori de câte ori sunt chemati; - sa nu îsi schimbe locuinta fara încuviintarea instantei; - sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme. În temeiul art. 1608a alin. 3 rap. la art. 1602 alin. 31 Cod procedura penala obliga inculpatii sa nu se apropie de inculpatii Ungurianu Vladimir si Câmpeanu Marian – Dumitru si sa nu comunice cu acestia direct sau indirect. Atrage atentia inculpatilor ca, în caz de încalcare cu rea-credinta a acestor obligatii se va lua fata de ei masura arestarii preventive. Dispune punerea de îndata în libertate a inculpatilor daca nu sunt arestati în alta cauza. Copia prezentei încheieri se va comunica organelor prevazute în art. 145 alin. 21 Cod procedura penala. Cheltuielile judiciare ramân în sarcina statului. Cu recurs în termen de 24 ore de la comunicare. Pronuntata în sedinta publica din 5 august 2010, ora 1631.
Incheiere de sedinta din 05.08.2010Instanta dispune citarea în calitate de parte civila a Autoritatii Nationale a Vamilor Bucuresti. Constatând pertinente, concludente si utile cauzei probele testimoniale formulate de inculpatii Belciu Niculai, Burlas Silviu si Cîmpeanu Marian Dumitru, instanta le admite. Instanta dispune a se aduce la cunostinta partii civile Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Iasi sustinerile aparatorilor inculpatilor pentru a-si exprima punctul de vedere. Dispune citarea martorilor din lucrari Tencariu Emil, Ciocan Dan si Olariu Dumitru. Respinge cererea de înlocuire a masurii arestarii preventive formulata de inculpatii Belciu Niculai, Burlas Silviu si Cîmpeanu Marian Dumitru deoarece nu s-au schimbat temeiurile pentru care s-a dispus arestarea preventiva a acestora, respectiv toti inculpatii prezinta pericol concret pentru ordinea publica reflectat de gravitatea faptei comise, prejudiciul mare cauzat bugetului de stat, de împrejurarile si modul concret de organizare si de savârsire a infractiunii, iar inculpatul Cîmpeanu Marian Dumitru, în plus, a fugit cu scopul de a se sustrage urmaririi penale.
Incheiere de amanare a judecarii din 03.08.2010În temeiul art. 300 1 rap. la art. 148 lit. f din Codul de procedura penala, mentine masura arestarii preventive a inculpatilor BELCIU NICULAI, BURALS SILVIU si CÎMPEANU MARIAN - DUMITRU, urmând ca legalitatea si temeinicia acestei masuri sa fie verificate în termen de 60 zile. Cu drept de recurs în termen de 24 ore de la pronuntare. Pronuntata în sedinta publica, astazi 05 iulie 2010, ora 15:01
Incheiere masuri preventive faza de UP 76 din 05.07.2010