S* I********* L** C****** S******* A*** R****** L********** E****
Intimat ContestatorS* M**** A***** I** S* - R*********** D* S*** V**** & M****
Recurent IntimatS* M**** A***** I** S* - C******** C******** N*** P*** 3* C******* F
Recurent IntimatDispune îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele sentinţei civile nr 1308, pronunţată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc la data de 03 octombrie 20111, în dosarul nr. 2879/206/2010, în sensul că, la fila nr. 3, după paragraful nr 15, se va adăuga: „Prin contractul de leasing încheiat la data de 24 martie 2008, intimatul în calitate de finanţator, a transmis contestatoarei, în calitate de utilizator, dreptul de folosinţă asupra autovehiculului marca Ford Tranzit. Întrucât utilizatorul nu a achitat o rată de leasing timp de două luni consecutiv, s-a procedat la rezilierea contractului, în temeiul art. 17 , lit. d din contract, utilizatorul predând bunul mobil – obiect al contractului la data de 10 martie 2011, aspect reţinut de instanţă pe baza procesului verbal aflat la filele 49 – 51din dosar. Potrivit prevederilor art. 399 cod proc. civilă, contestaţia la executare poate fi formulată „împotriva executării silite precum şi împotriva oricărui act de executare”. În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac. În speţă, titlul executoriu este reprezentat de contractul de leasing financiar nr. DF 36168 din 24 martie 2008. Astfel, fiind vorba de un titlu executoriu rezultat din contract, în care debitorul şi-a angajat voinţa negociindu-şi poziţia, legea nu prevede o cale specială de atac, analiza fondului titlului putând fi efectuată şi în cadrul contestaţiei la executare, instanţa urmând a analiza toate elementele de fond şi de formă ale contractului de leasing. Analizând clauzele contractului de leasing, instanţa constată că la pct. 17, lit. c este stipulată clauza conform căreia în momentul apariţiei oricărui caz de culpă din partea utilizatorului, finanţatorul poate „să declare exigibile imediat toate ratele de leasing şi toate celelalte sume datorate pe întreaga perioadă de leasing şi să acţioneze împotriva utilizatorului în vederea obţinerii tuturor acestor sume, plus a tuturor costurilor legate de obţinerea acestor sume”. Astfel, instanţa apreciază că părţile au înţeles să evalueze despăgubirile prin acordul lor de voinţă, determinând anticipat prejudiciul suferit de creditor ca urmare a neexecutării contractului. O astfel de clauză reprezintă o clauză penală în sensul Legii nr. 313/1879, ale cărei dispoziţii sunt în vigoare şi constituţionale, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 524 din 2 decembrie 1997, în care s-a prevăzut: ”art.1. Clauza penala, aflata in contracte de împrumuturi sau de prestări in natura, este si va ramane anulata, oricare va fi data actului a cărui executare se cere, insa numai daca termenul exigibilităţii creanţei va cădea in urma promulgării acestei legi. Judecătorul, in caz de împrumut, va putea condamna numai la plata dobânzii prevăzute de art. 1.589 din Codul civil, sau in caz de alte obligaţiuni, la daune-interese, conform art. 1.084 din Codul civil” Or, atâta timp cât dispoziţiile legale care nu permit înserarea clauzei penale în contractele de împrumut, sunt de ordine publică, potrivit art. 5 din codul civil, nu se poate deroga de la aceste dispoziţii prin convenţii. Potrivit art. 1066 cod civil, clauza penală, fiind un contract, trebuie să îndeplinească toate condiţiile de validitate ale oricărei convenţii, în principiu, instanţa de judecată neputând să reducă sau să-i mărească cuantumul şi având posibilitatea de a micşora proporţional cu ce s-a achitat în caz de neexecutare parţială a obligaţiilor de către debitor, conform disp. art. 1070 cod civil, însă instanţa este obligată să verifice principiul reglementat de art. 5 cod civil. Potrivit disp. art. 15 din OG 51/1997, dacă în contract nu se prevede altfel, în cazull în care utilizatorul nu execută obligaţia de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadenţa prevăzută în contractul de leasing, finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul, iar locatorul este obligat să plătească toate sumele datorate până la data restituirii în temeiul contractului de leasing. OG 51/1997, prin dispoziţiile menţionate anterior, a avut în vedere plata sumelor datorate până la data restituirii leasingului, în timp ce dispoziţia contractuală de la pct. 17, lit. c din contractul părţilor, prevede că, în caz de culpă a utilizatorului, finanţatorul poate să declare exigibile ratele datorate pe întreaga perioadă de leasing.Nu rezultă din dispoziţiile OG51/1997, obligaţia utilizatorului de a plăti, pe lângă ratele de leasing datorate până la data restituirii bunului, şi ratele până la sfârşitul perioadei de leasing, în timp ce dispoziţia contractuală inserată la pct. 1, lit. c din contractul părţilor, prevede că, în caz de culpă a utilizatorului, finanaţatorul poate să declare exigibile ratele datorate pe întreaga perioadă de leasing rămasă, astfel încât clauza amintită este, în opinia instanţei, una abuzivă. Nu se poate reţine nerepararea prejudiciului produs creditoarei, întrucât, urmare a rezilierii contractului de leasing, are loc plata ratelor datorate până la acea dată şi restituirea bunului În contextul celor mai sus menţionate, instanţa constată că stipularea unei clauze penale este interzisă şi în contractul de leasing ce reprezintă, potrivit art. 1 alin. 1 din OG 51/1997”acel contract prin care o parte, denumită locator/finanţator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosinţă asupra unui bun, al cărui proprietar este, celeilalte părţi, denumită locatar/utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăţi periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârşitul perioadei de leasing locatorul/finanţatorul se obligă să respecte dreptul de opţiune al locatarului/utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing fără a schimba natura leasingului ori de a înceta raporturile contractuale. Locatarul/utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului înainte de sfârşitul perioadei de leasing, dar nu mai devreme de 12 luni, dacă părţile convin astfel şi dacă achită toate obligaţiile asumate prin contract”. Dincolo de aceste prevederi legale, nu ar fi echitabil ca utilizatorul, care, urmare a rezilierii contractului, a restituit autovehiculul- obiect al contractului şi şi-a achitat debitele restante până la momentul rezilierii, să fie pus în situaţia de a achita acele rate care, de altfel, ar fi reprezentat plăţile periodice pentru folosinţa în continuare, lunară, a autovehiculului respectiv. În acest sens, prin expertiza întocmită în cauză de expert Crainiciuc Narcisa şi suplimentul la expertiză întocmit de acelaşi expert, s-a stabilit că factura MOTA nr. 01092890, emisă la data de 23 martie 20120, în sumă de 13.064,34 lei, reprezintă contravaloarea ratelor de leasing datorate pe perioada de leasing rămasă şi declarate exigibile, din care a fost dedusă valoarea efectivă a bunului. De asemenea, expertul a stabilit că „valorile capitalului nefacturat au fost calculate începând cu rata nr. 25 până la rata nr. 48 din anexa B la contractul de leasing.În plus, instanţa reţine că locatorul nu şi-a respectat obligaţia înserată la pct. 17, lit. d, în sensul că nu a stabilit valoarea efectivă a bunului la momentul restituirii, prin expert, ci printr-o procedură care nu a fost prevăzută în contract. Astfel,prin notele de şedinţă depuse de intimată pentru termenul din data de 23 septembrie 2011, prin serviciul registratură, aceasta a răspuns la solicitarea instanţei de a comunica modalitatea de calcul a valorii bunului, arătând că aceasta a fost calculată ţinându-se cont de preţul pieţei, corespunzător stării tehnice şi de uzură a autovehiculului, evitând un răspuns punctual la adresa instanţei. Revenind la concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, instanţa reţine că facturile 66532-MOTA-00966532/07.10.2009; 991163-MOTA-00991163/05.11.2009; 1014454-MOTA-01014454/07.12.2009; 1037177-MOTA-01037177/07.01.2010; 1059302-MOTA-01059302/05.02.2010; 1081218-MOTA-01081218/05.03.2010 reprezintă contravaloarea ratelor scadente pentru perioada 07 – 10.2009 – 05.03.2010, iar factura seria MOTA nr. 01092890, în valoare de 13.064,34 lei, reprezintă contravaloarea ratelor de leasing datorate pentru perioada de leasing rămasă, din care s-a scăzut echivalentul a 5000 Euro, reprezentând valoarea bunului la momentul restituirii, valoare care a fost estimată de finanţator, intern. În altă ordine de idei, instanţa aminteşte că daunele interese solicitate, fiind compensatorii, nu pot reprezenta decât echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea totală sau parţială a obligaţiei, prejudiciu care, faţă de considerentele mai sus expuse, a fost dovedit doar în parte, respectiv în limita sumei de 15.322,79 lei, reprezentând contravaloarea facturilor emise până la data de 10 martie 2010. Potrivit art. 379 cod proc. civilă, nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanţă certă, lichidă şi exigibilă. Prin urmare, pentru a porni executarea silită, nu este suficienţă existenţa unui titlu executoriu, ci creditorul trebuie să-şi justifice urmărirea silită prin existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, fiind necesar să se stabilească existenţa cumulativă a celor 3 condiţii, în momentul punerii în executare. Potrivit disp. art. 379 alin. 3 cod proc. civilă, creanţa este certă atunci când existenţa ei rezultă chiar din înscrisul constatator al creanţei, deci când existenţa acesteia este neîndoielnică, ori, potrivit argumentelor expuse mai sus, creanţa în cuantum de 13.064,34 lei, nu există, motiv pentru care este de prisos analiza celorlalte două cerinţe pe care trebuie să le îndeplinească o creanţă pentru a face obiect al executării silite. Pentru considerentele de fapt expuse mai sus, contestaţia la executare apare ca fiind întemeiată doar în parte, respectiv cu privire la suma de 13.064,34 lei reprezentând contravaloarea facturii nr. 01032690, urmând a fi anulată executarea silită şi formele de executare cu privire la această sumă. Pe cale de consecinţă, se va menţine legalitatea executării silite a formelor de executare pentru suma de 18.833,31 lei reprezentând contravaloarea facturilor966532-MOTA-00966532/07.10.2009;991163-MOTA-00991163/05.11.2009; 1014454-MOTA-01014454/07.12.2009; 1037177-MOTA-01037177/07.01.2010; 1059302-MOTA-01059302/05.02.2010; 1081218-MOTA-01081218/05.03.2010 şi a cheltuielilor de executare. Cu privire la cheltuielile de judecată, instanţa reţine că, contestatoarea a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor justificate cu taxa de timbru, timbru judiciar şi onorariu de avocat, cuantumul acestora fiind de 1694,3 lei, conform chitanţelor aflate la filele 29 şi 114 din dosar. Având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost admisă doar în parte, respectiv în proporţie de 40%, în aceeaşi proporţie urmează a fi admisă şi cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, iar intimata va fi obligată să-i plătească contestatoarei suma de 678 lei, cu acest titlu. Având în vedere faptul că, contestatoarea nu s-a conformat obligaţiei de plată a cauţiunii pentru cererea de suspendare, aceasta urmează a fi respinsă. Îndreptarea urmează a fi efectuată pe toate exemplarele sentinţei nr 1308/ 03 octombrie 2011, a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, cu care prezenta face corp comun. Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. Dată în şedinţa camerei de consiliu şi pronunţată în şedinţă publică, azi, 07 noiembrie 2011.
Admite, în parte, contestaţia la executare. Anulează, în parte, executarea silită şi formele de executare ce formează obiectul dosarului de executare nr.139/2010 al B.E.J.Căruceriu Alexandru şi anume, cu privire la suma de 13.064,34 lei. Menţine legalitatea executării silite pentru suma de 18833,31 lei, reprezentând contravaloarea facturilor 966532-MOTA-00966532/07.10.2009; 991163-MOTA-00991163/05.11.2009; 1014454-MOTA-01014454/07.12.2009; 1037177-MOTA-01037177/07.01.2010; 1059302-MOTA-01059302/05.02.2010; 1081218-MOTA-01081218/05.03.2010 şi a cheltuielilor de executare. Respinge cererea de suspendare a executării silite. Admite, în parte, cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată. Obligă intimata să plătească suma de 678 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţa publică, azi, 3 octombrie 2011.
Amînă pronunţarea la data de 03.10. 2011. Pronunţată în şedinţa publică , azi, 30.09.2011.
Amînă pronunţarea la data de 30 septembrie 2011. Pronunţată în şedinţa publică , azi, 23.09..2011.
pentru a lua cunoştinţă de suplimentul la raportul de expertiză
La data de 3 august 2011 pentru depunere supliment de expertiză
pentru lipsă supliment expertiză.
Încuviinţează pentru reclamantă efectuarea unui supliment la raportul de expertiză întocmit în cauză cu obiecţiunile arătate de către contestatoare
pentru lipsa de procedură cu intimata
la 4 martie lipsă expertiză
la 11.02.2011 pentru lipsa raportului de expertiză.
14.01.2010
03.12.2010
amânat la data de 5 noimebrie 2010, pentru a se repeta procedura de citate cu intimata .