S***** G****** P*** A*** J******* D****** C*********
ReclamantA******* V*****
PârâtAdmite, în parte, acţiunea.
am.pr. la 06.04.2012
amana pr. la 30.03.2012.
repune cauza pe rol, termen la data de 26.03.2012
am. pr.la 09.02.2012
În fapt, între S.C. Apa Grup S.A. Botoşani, în calitate de operator şi Araritei Viorel, în calitate de utilizator s-au desfăşurat activităţi de prestări servicii, operatorul asigurând prestarea serviciului public de alimentare cu apă şi canalizare, iar utilizatorul obligându-se să achite contravaloarea facturilor emise de către furnizor. Din înscrisurile depuse la dosar (facturi fiscale şi fişa analitică) reiese că faptul că pârâtul are un debit restant în cuantum de 2.905,20 lei reprezentând contravaloare servicii apă - canal prestate în perioada 18.06.2007 - 23.10.2010 ?i penalită?i de întârziere în cuantum de 1.451,24 lei aferent debitului din perioada amintită. În drept, potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă, dreptul la acţiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar potrivit art. 3 alin. 3, termenul de prescripţie este de 3 ani. Instan?a nu poate re?ine noile dispozi?ii ale art. 1512 C.civ. (1 - Prescrip?ia poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant ?i fără a fi ?inut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună credin?ă. 2 - Organul de jurisdic?ie competent nu poate aplica prescrip?ia din oficiu), deoarece prin art. 201 din lg. nr. 71/2011 (pentru punerea în aplicare a Codului Civil) se statuează că: Prescrip?iile începute ?i neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului Civil sunt ?i rămân supuse dispozi?iilor legale care le-au instituit. Astfel, cu atât mai mult prescrip?iile începute ?i împlinite la data intrării în vigoare a Codului Civil sunt ?i rămân supuse dispozi?iilor legale care le-au instituit, a?a cum este cazul prezentei. Instan?a va avea în vedere ?i dispozi?iile art. 30 alin. 3 din lg. nr. 241/2006 care prevăd că: Prin derogare de la prevederile art. 42 alin. 9 din Legea nr. 51/2006, utilizatorii sunt obligaţi să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat, în termenul de scadenţă de 15 zile de la data emiterii facturilor; data emiterii facturii şi termenul de scadenţă se înscriu pe factură. De asemenea, se constată că reclamanta nu a făcut dovada vreunui caz de întrerupere sau suspendare a cursului prescripţiei extinctive. Având în vedere că prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune, în cazul de faţă pentru fiecare factură în parte, în termenul de scadenţă de 15 zile de la data emiterii facturilor, iar reclamanta a formulat acţiunea la data de 27 iulie 2011, instanţa constată că excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune este întemeiată, motiv pentru care va admite excepţia şi va respinge acţiunea ca fiind prescrisă, cu privire la suma de 541,02 lei (debit şi penalităţi, deopotrivă), evidenţiată în facturile fiscale emise în perioada 18.06.2007-18.06.2008. Pentru restul sumei de bani, în temeiul art. 167 C.pr.civ., încuviinţează probele cu înscrisuri, solicitate de reclamantă, ca fiind pertinente, concludente şi utile soluţionării cauzei şi pentru a fi citat pârâtul, cu menţiunea „la interogatoriu”, sub sancţiunea prev. de disp. art. 225 C.p.c., va dispune amânarea cauzei.