S* A**** S** F**** (**** R*********** P****** A*** M******
Recurent PetentA** - I************ R*****
IntimatDosar nr. 566/283/2011 R O M A N I A JUDECATORIA PUCIOASA – JUDEŢ DÂMBOVIŢA SENTINŢA CIVILĂ NR.807 ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.06.2011 Instanţa constituită din: PREŞEDINTE –MUNTEANU OANA OCTAVIA GREFIER - COMAN CRISTIANA Pe rol fiind soluţionarea cauzei civile având ca obiect „plângere la contravenţie”, formulată de petenta SC AGRAR SRL Fieni, cu sediul în str.Industriei, nr.66, jud. Dâmboviţa, împotriva procesului verbal de contravenţie seria AIR nr.0172470/10.03.2011, intimat în cauză fiind A.R.R. Inspectoratul Rutier, cu sediul în Bucureşti, bd.Dinicu Golescu, nr.38, sector 1. La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspund petenta prin cons.jr.Udroiu Claudiu, lipsă intimata. A fost prezent administratorul petentei Panţuru Alin Mihail. Procedura de citare completă. S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care : Cons.jr.Udroiu depune note de şedinţă, Ord.1058, note scrise, CD-uri prin care doreşte să probeze că petenta a păstrat informaţiile mai mult de un an. S-a luat interogatoriu din oficiu administratorului petentei Panţuru Alin Mihail, care arată că firma deţine 9 autovehicule din care unu cu tahograf digital şi 8 cu tahograf analog, aceasta fiind situaţia şi la data controlului. Mai arată că nu există nicio maşină pe care să fie montate ambele tipuri de tahograf. Pe maşina cu tahograf digital lucrează doar Panţuru Adrian şi Panţuru Alin Mihail, fiecare cu propria cartelă. Controlul a prelevat diagrame tahograf analogic şi 2 CD care reprezintă informaţii tahograf digital pe numele Panţuru Adrian şi Panţuru Alin Mihail; conţinutul CD-urilor nu s-a verificat la faţa locului. Precizează că notele depuse de ARR la dosar (care se referă la informaţii digitale) se explică prin faptul că nu au luat în considerare şi diagramele tahograf pentru perioadele când nu sunt informaţii digitale, acest lucru datorându-se faptului că şoferii conduceau pe maşini cu tahograf analog în acel timp, iar până în prezent nu au fost restituite de organele de control nici diagramele tahograf ridicate cu ocazia controlului şi nici CD-urile cu informaţiile digitale. Mai arată că nu există în acest moment depusă o sesizare la Consiliul Concurenţei, dar s-au făcut sesizări către alte organe ale statului. Cu ocazia controlului s-au cerut şi alte documente de la începutul activităţii firmei. Instanţa întreabă dacă mai sunt alte probe de administrat. Cons.jr.Udroiu arată că nu mai are alte probe. Instanţa acordă cuvântul pe fond. Cons.jr.Udroiu revine şi precizează că doreşte să ataşeze copii xerox diagrame tahigraf. Instanţa admite proba, dar atrage atenţia reprezentantului petentei să respecte momentele procesuale ale unui proces-civil. Instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul din nou pe fond. Cons.jr.Udroiu având cuvântul ridică excepţia nulităţii absolute parţiale motivat de art.16 din OG 2/01, p.v. este lovit de nulitate absolută parţială pentru cea de-a doua contravenţie. Petentul şi-a păstrat documentele pe o perioadă mai mare de 1 an, reiterează notele scrise depuse la dosar. Subliniază aplicarea amenzii cu întârziere după 3 luni şi solicită admiterea plângerii cu consecinţa anulării procesului verbal, cu precizarea că CD-urile depuse în instanţă conţin aceleaşi informaţii cu cele puse la dispoziţia controlului. Până la sfârşitul şedinţei de judecată, depune note scrise şi copii diagrame tahograf. Instanţa rămâne în deliberare. I N S T A N Ţ A Deliberând asupra cauzei civile de faţă Acţiunea introductivă de instanţă - prin acţiunea înregistrată pe rolul instanţei sub nr.566/283/2010 din data de 31.03.2011 petenta SC AGRAR SRL Fieni a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenţie seria AIR nr.0172470/10.03.2011, prin care a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 16.000 lei pentru fapta prev. de art.8 alin.1, pct.21 şi sancţionată de art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.37/2007. Pe rolul Judecătoriei Pucioasa, s-a înregistrat sub nr. 569/283/2011 o plângere a petentei împotriva aceluiaşi proces-verbal de contravenţie. Prin încheierea de şedinţă din 29.04.2011, instanţa a constatat litispendenţa celor două acţiuni şi a dispus judecarea simultană sub numărul primei sesizări, adică sub nr. de dosar 566/283/2010. În motivarea plângerii arată că procesul verbal a fost întocmit la 10.03.2011, după 3 luni şi jumătate de la data prelevării probelor, fără a se indica locul unde s-a încheiat acest înscris, în lipsa martorului asistent (vătămarea constând în imposibilitatea de a formula obiecţiuni). Se solicită constatarea nulităţii absolute a procesului verbal contravenţional motivat şi de faptul că acesta nu cuprinde menţiuni privind data comiterii faptei, conform art. 17 din OG. Nr. 2/2001. Petenta susţine că prin procesul-verbal atacat s-au reţinut în sarcina sa două fapte, adică nepăstrarea înregistrărilor pe termen de un an şi lipsa unor înregistrări pentru anumite perioade aferente lunii octombrie, nefiind precizată sancţiunea fiecărei fapte, amenda aplicată fiind unică (aspect care nu permite exercitarea controlului judiciar). Un alt argument ridicat de petentă pentru anularea procesului-verbal atacat este acela că sancţiunea a fost aplicată în baza unor probe care nu au fost prelevate in condiţii de legalitate şi opozabilitate (în procesul-verbal de prelevare a înregistrărilor, conform Ordinului Ministrului Transporturilor nr. 1058/19.10.2007, nu s-au consemnat înregistrări lipsă). Se susţine de către petentă şi faptul că organul de control nu a ridicat toate înregistrările, fără a se preciza ce înregistrări nu au fost prelevate. Apărările formulate – intimata a depus întâmpinare la dosarul cauzei, la data de 18.04.2011, prin care a solicitat respingerea plângerii şi menţinerea procesului-verbal atacat ca fiind legal şi temeinic. În motivare, intimata arată că au fost respectate prevederile art. 16, 17 şi 19 din Ordonanţa nr. 2/2001, lipsa reprezentantului legal la întocmirea procesului-verbal fiind suplinită de posibilitatea legală a acestuia de a formula plângere în faţa instanţei de judecată. Intimata solicită respingerea pe fond a plângerii, petenta făcându-se vinovată de săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. 1 pct. 21 din OGR 37/2007, adică nepăstrarea înregistrărilor privind perioadele de conducere ale şoferilor în condiţiile legii. Ataşat întâmpinării, intimata a depus fişă date lipsă pentru şoferul Panţuru Dumitru (fila 18), precum şi fişe cu date lipsă pe cardurile şoferilor Panţuru Adrian (fila 19) şi Panţuru Alin (fila 20), precum şi copie a procesului-verbal de prelevare a înregistrărilor nr. 139/30.11.2010 (fila 21). Analizând actele şi înscrisurile dosarului, precum şi legislaţia relevantă, instanţa urmează să respingă plângerea contravenţională cu motivarea care urmează. Prin acţiunea înregistrată pe rolul instanţei sub nr.566/283/2010 din data de 31.03.2011 petenta SC AGRAR SRL Fieni a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenţie seria AIR nr.0172470/10.03.2011, prin care a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 16.000 lei pentru fapta prev. de art.8 alin.1, pct.21 şi sancţionată de art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.37/2007. În motivarea plângerii arată că procesul verbal a fost întocmit la 10.03.2011, după 3 luni şi jumătate de la data prelevării probelor, fără a se indica locul unde s-a încheiat acest înscris, în lipsa martorului asistent (vătămarea constând în imposibilitatea de a formula obiecţiuni). Se solicită constatarea nulităţii absolute a procesului verbal contravenţional motivat şi de faptul că acesta nu cuprinde menţiuni privind data comiterii faptei, conform art. 17 din OG. Nr. 2/2001. Petenta susţine că prin procesul-verbal atacat s-au reţinut în sarcina sa două fapte, adică nepăstrarea înregistrărilor pe termen de un an şi lipsa unor înregistrări pentru anumite perioade aferente lunii octombrie, nefiind precizată sancţiunea fiecărei fapte, amenda aplicată fiind unică (aspect care nu permite exercitarea controlului judiciar). Un alt argument ridicat de petentă pentru anularea procesului-verbal atacat este acela că sancţiunea a fost aplicată în baza unor probe care nu au fost prelevate in condiţii de legalitate şi opozabilitate (în procesul-verbal de prelevare a înregistrărilor, conform Ordinului Ministrului Transporturilor nr. 1058/19.10.2007, nu s-au consemnat înregistrări lipsă). Se susţine de către petentă şi faptul că organul de control nu a ridicat toate înregistrările, fără a se preciza ce înregistrări nu au fost prelevate. Intimata a depus întâmpinare la dosarul cauzei, la data de 18.04.2011, prin care a solicitat respingerea plângerii şi menţinerea procesului-verbal atacat ca fiind legal şi temeinic. În motivare, intimata arată că au fost respectate prevederile art. 16, 17 şi 19 din Ordonanţa nr. 2/2001, lipsa reprezentantului legal la întocmirea procesului-verbal fiind suplinită de posibilitatea legală a acestuia de a formula plângere în faţa instanţei de judecată. Intimata solicită respingerea pe fond a plângerii, petenta făcându-se vinovată de săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. 1 pct. 21 din OGR 37/2007, adică nepăstrarea înregistrărilor privind perioadele de conducere ale şoferilor în condiţiile legii. Petenta a depus la data de 20.05.2011 o completare a acţiunii introductive de instanţă prin care a solicitat anularea procesului-verbal atacat şi pentru următoarele motive: necomunicarea fişei de contravenţii, efectuarea unui control nu în litera legii ci ca „un exerciţiu patologic al funcţiei publice”, lipsa unor menţiuni în procesul-verbal de prelevare care să confirme faptele reţinute în sarcina petentei. Pe fondul cauzei, petenta a formulat în scris şi o apărare de fond, constând în argumentul că „şoferii merg uneori pe diagramă şi nu pe cardul tahograf”, completând că şoferii „nu puteau merge în aceeaşi zi cu 2 maşini”, aceasta fiind explicaţia unor eventuale înregistrări lipsă (şoferii au utilizat diagrama) precum şi faptul că aceştia au putut avea liber. In temeiul art. 33 si art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa a citat părtile nefiind menţionat niciun martor în cuprinsul procesului-verbal. La termenul din 27.05.2011, instanţa a pus în discuţie cererea de probatorii depusă de petentă, admiţându-se proba cu înscrisuri, considerând-o pertinenta, concludenta si utila pentru soluţionarea cauzei, putând duce la dezlegarea in fond a pricinii. S-a respins proba testimonială solicitată, deoarece reprezentantul convenţional al petentei a motivat utilitatea probei cu argumentul că „martorul propus a fost prezent pe holul firmei şi a auzit discuţia purtată cu reprezentantul intimatei”, aceste argumente nefiind în măsură să justifice o astfel de probă ca certă, utilă şi concludentă procesului civil în cauză. S-a dispus însă, din oficiu, citarea la interogatoriu a administratorului firmei. Reprezentantul convenţional al petentei şi-a rezervat dreptul de a solicita proba cu expertiză, probă pe care nu a mai solicitat-o ulterior. La dosarul cauzei s-au depus înscrisurile invocate de petentă şi două cd-uri cu date informatice, făcându-se precizarea în faţa instanţei că acestea conţin aceleaşi date cu cele prelevate de organele de control şi s-a procedat la luarea unui interogatoriu din oficiu reprezentantului legal al petentei. Instanţa a verificat procesul-verbal de contravenţie sub aspectul legalităţii acestuia. Petenta a invocat un caz de nulitate absolută a procesului-verbal motivat de faptul că acesta nu cuprinde menţiuni privind data comiterii faptei, conform art. 17 din OG. Nr. 2/2001. Instanţa nu a constatat existenta vreunui caz de nulitate absoluta a procesului-verbal contestat, dintre cele menţionate la art. 17 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, deoarece, organul constatator a precizat data efectuării controlului în urma căruia s-au constatat faptele imputate petentei – 30.11.2010. Faptele imputate petentei sunt prevăzute de OG 37/2007, art. 8 alin. 1 pct. 21, in concret „nerespectarea obligaţiei întreprinderii/operatorului de transport rutier de a păstra înregistrările privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto cel puţin un an de la efectuarea acestora, în ordine cronologică si separat pentru fiecare conducător auto”, fiind vorba despre o contravenţie cu desfăşurare într-un interval de timp stabilit de legiuitor. Petenta a invocat mai multe cazuri de nulitate relativă a procesului-verbal supus controlului judecătoresc, cu precizarea că vătămarea produsă constă în imposibilitatea formulării de obiecţiuni: întocmirea procesului-verbal după 3 luni şi jumătate de la data prelevării probelor, fără a se indica locul unde s-a încheiat acest înscris, în lipsa martorului asistent; prin procesul-verbal atacat s-au reţinut în sarcina sa două fapte, adică nepăstrarea înregistrărilor pe termen de un an şi lipsa unor înregistrări pentru anumite perioade aferente lunii octombrie, nefiind precizată sancţiunea fiecărei fapte, amenda aplicată fiind unică (aspect care nu permite exercitarea controlului judiciar); sancţiunea a fost aplicată în baza unor probe care nu au fost prelevate in condiţii de legalitate şi opozabilitate (în procesul-verbal de prelevare a înregistrărilor, conform Ordinului Ministrului Transporturilor nr. 1058/19.10.2007, nu s-au consemnat înregistrări lipsă); organul de control nu a ridicat toate înregistrările (fără a se preciza ce înregistrări nu au fost prelevate); necomunicarea fişei de contravenţii; lipsa unor menţiuni în procesul-verbal de prelevare care să confirme faptele reţinute în sarcina petentei. Instanţa nu a constatat nici un caz de nulitate relativa care sa fi produs o vătămare demonstrata petentului. După cum a statuat in mod constant practica judiciara, cel care invoca un motiv de nulitate relativa trebuie sa dovedească ca a suferit o vătămare care nu poate fi îndreptata decât prin anularea procesului-verbal de contravenţie, iar in cauza de fata, o astfel de dovada nu a fost făcuta. Întocmirea procesului-verbal după 3 luni şi jumătate nu atrage prescripţia aplicării sancţiunii contravenţionale (conform art. 13 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor). Locul întocmirii procesului-verbal este înscris chiar în partea introductivă a acestuia, iar în ceea ce priveşte lipsa martorului asistent, practica judecătorească este majoritară în sensul în care acest fapt nu constituie un motiv de nulitate a procesului-verbal de contravenţie (in procesul-verbal menţionându-se inclusiv motivul pentru care nu este semnat de un martor asistent). Susţinerea că prin procesul-verbal atacat s-au reţinut în sarcina petentei două fapte, adică nepăstrarea înregistrărilor pe termen de un an şi lipsa unor înregistrări pentru anumite perioade aferente lunii octombrie anul 2010, nefiind precizată sancţiunea fiecărei fapte, amenda aplicată fiind unică, este în contradicţie cu cele menţionate în cuprinsul procesului-verbal, în care, după individualizarea faptei în cadrul normativ (nepăstarea înregistrărilor pe durata prevăzută de legiuitor) se precizează care sunt, în concret, înregistrările lipsă în cauză (cele aferente lunii octombrie a anului 2010), fiind evident vorba despre o singură faptă contravenţională, individualizată temporal. În ceea ce priveşte nelegalitatea invocată de petentă în privinţa procesului-verbal de prelevare care a stat la baza aplicării sancţiunii contravenţionale (neconsemnarea unor înregistrări lipsă; lipsa unor menţiuni în procesul-verbal de prelevare care să confirme faptele reţinute în sarcina petentei; neridicarea de către organul de control a tuturor înregistrărilor), instanţa constată că procesul-verbal de prelevare (fila 21) este semnat de reprezentantul legal al petentei care avea posibilitatea de a face menţiuni în cazul unor omisiuni de prelevare (acestea nefiind în concret indicate nici în faţa instanţei de judecată), iar inspectorii au precizat numărul diagramelor ridicate. În ceea ce priveşte înregistrările aferente tahografului digital (sub forma unor date informatice stocate pe suport informativ special), administratorul petentei a declarat, în cadrul interogatoriului din oficiu, faptul că: „conţinutul CD-urilor nu s-a verificat la faţa locului”. La dosarul cauzei au fost depuse de către intimată fişele de contravenţie invocate ca fiind lipsă de către petentă (filele 18-20). Instanţa a verificat procesul-verbal de contravenţie sub aspectul temeiniciei acestuia. CEDO, prin deciziile pronunţate în materie contravenţională, a impus instanţelor naţionale obligaţia de a respecta egalitatea dintre organismele statului şi persoana sancţionată, dar nu se poate interpreta jurisprudenţa CEDO în sensul obligării instanţelor naţionale la aplicarea necondiţionată a prezumţiei de nevinovăţie şi la anularea fiecărui proces-verbal împotriva căruia nu se administrează niciun fel de probatoriu. În ceea ce priveşte prezumţia de veridicitate a proceselor-verbale de contravenţie, CEDO a statuat că prezumţia de nevinovăţie nu este una absolută, admiţând posibilitatea existenţei unor prezumţii de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept naţionale, cu condiţia ca prezumţia de veridicitate să respecte un raport de proporţionalitate între scopul urmărit de lege, adică consolidarea exercitării autorităţii de stat prin prisma agenţilor constatatori, şi mijloacele utilizate. Din analiza concluziilor cuprinse în deciziile pronunţate de CEDO rezultă că instanţa de contencios al drepturilor omului nu porneşte ab initio de la prezumţia că există o acuzaţie în materie penală ori de câte ori există o sancţiune contravenţională. În consecinţă, nu se poate considera că în orice procedură contravenţională există o prezumţie de nevinovăţie a celui sancţionat, fără a se face o analiză a oportunităţii unei asemenea garanţii. Curtea nu solicită o răsturnare a sarcinii probei de la petent la intimat, ci doar ca instanţa să respecte egalitatea dintre părţi. Apărarea de fond a petentei, concentrată pe argumentul că „şoferii merg uneori pe diagramă şi nu pe cardul tahograf”, completată cu menţiunea că şoferii „nu puteau merge în aceeaşi zi cu 2 maşini”, aceasta fiind explicaţia unor eventuale înregistrări lipsă (şoferii au utilizat diagrama) precum şi faptul că aceştia au putut avea liber, este în parţială contradicţie chiar cu cele afirmate de către administratorul firmei, în cadrul interogatoriului luat din oficiu. În cadrul interogatoriului luat din oficiu, administratorul societăţii a precizat că: firma deţine 9 autovehicule din care unul cu tahograf digital şi 8 cu tahograf analog, aceasta fiind situaţia şi la data controlului, pe nicio maşină nefiind montate ambele tipuri de tahograf; pe maşina cu tahograf digital lucrau doar Panţuru Adrian şi Panţuru Alin Mihail, fiecare având propria cartelă; precizează că notele depuse de ARR la dosar (care se referă la informaţii digitale) se explică prin faptul că nu au luat în considerare şi diagramele tahograf pentru perioadele când nu sunt informaţii digitale, acest lucru datorându-se faptului că şoferii conduceau pe maşini cu tahograf analog în acel timp. Petenta a depus la dosarul cauzei 2 cd-uri, cu precizarea că acestea au un conţinut identic cu cele prezentate organelor de control, şi diagrame tahograf pentru conducătorul auto Panţuru Dumitru, aferente perioadei septembrie-mai 2010 (filele 65-117). Petenta nu a depus la dosarul cauzei, în sensul celor susţinute prin apărările de fond formulate, diagrame tahograf analogic pentru perioadele consemnate de organele de control ca fiind lipsa pentru cei doi şoferi cu cartele digitale (dacă aceştia ar fi schimbat maşina), sau dovada că aceştia s-ar fi aflat în concediu de odihnă, iar pentru şoferul Panţuru Dumitru s-au depus diagrame aferente unei perioade care, nu a fost consemnată în procesul-verbal de contravenţie atacat, ca fiind cea în care nu s-au păstrat înregistrările conform normelor legale (s-au depus diagrame aferentei perioadei septembrie-mai 2010, in loc de octombrie 2010 cum s-a specificat in procesul-verbal de contravenţie ca fiind perioada pentru care s-au constatat înregistrări lipsă/nepăstrate în termenul prevăzut de legiuitor). Din analiza materialului probator pus la dispoziţie de către petent şi de către intimat, instanţa considera ca procesul-verbal de contravenţie este deopotrivă legal si temeinic, deoarece: din analiza materialului probator administrat in cauza nu s-a răsturnat prezumţia de legalitate si temeinicie de care se bucura procesul-verbal contravenţional ca act administrativ, prezumţie acceptata de doctrina de specialitate si de practica instanţelor judecătoreşti, iar petentul nu a dovedit prin probe, ca nu a savarsit cu vinovatie fapta ilicita reţinuta in sarcina sa. În ceea ce priveşte susţinerile petentei privind eventuale acte de concurenţă neloială reflectate în procese-verbale de contravenţie, instanţa consideră că petenta are la dispoziţie alte căi legale pentru lămurirea acestor aspecte. In temeiul art. 5 alin. 5, art. 21 alin. 3 si art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa poate aprecia inclusiv asupra individualizării sancţiunii aplicate, chiar daca prezumţia relativa de valabilitate a procesului-verbal de contravenţie nu a fost răsturnata. Sancţiunea se aplica in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporţionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, ţinându-se seama de împrejurările in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanţele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise in procesul-verbal. In cauza dedusa prezentei judecaţi, sancţiunea este corect individualizata, ţinând cont de gradul de pericol social al faptei savarsite (nerespectarea regulilor privind perioadele de conducere, pauze şi perioade de odihna ale conducătorilor auto putând afecta grav siguranţa transporturilor rutiere), de împrejurările in care a fost savarsita fapta (lipsa unor înregistrări pe perioade de mai multe zile pentru trei şoferi ai societăţii), de lipsa unei atitudinii de conştientizare a pericolului potenţial generat, precum şi faţă de celelalte date înscrise in procesul-verbal. Faţă de cele ce preced, PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE Respinge plângerea formulată de petentul SC AGRAR SRL Fieni,cu sediul în str.Industriei, nr.66, jud. Dâmboviţa, împotriva procesului verbal de contravenţie seria AIR nr. 0172470 din 10.03.2011 prin care i s-a aplicat o amenda în cuantum de 16000 lei, intimat în cauză fiind Autoritatea Rutiera Romana – A.R.R. Inspectoratul Rutier, cu sediul în Bucureşti, bd.Dinicu Golescu, nr.38, sector 1. Menţine procesul-verbal atacat ca fiind legal şi temeinic. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţa publică din 10.06.2011. PREŞEDINTE GREFIER MUNTEANU OANA OCTAVIA COMAN CRISTIANA Red.M.O. Tehn.M.O. 5 ex./28.06.2011
Amână cauza şi acordă termen la data de 10.06.2011. Admite proba cu acte, respinge proba cu martor şi citează administratorul firmei la interogatoriu . Pronuntata în sedinta publica din 27.05.2011.
Amână cauza şi acordă termen la data de 27.05.2011. Se va comunica intimatei cererea completatoare şi întregire a cererii introductive ( prin fax). Pronuntata în sedinta publica din 20.05.2011.
Amână cauza şi acordă termen la data de 20.05.2011. Admite cererea de amânare şi pune în vedere petentei să depună cerere completatoare în termen de 5 zile cu exemplar pentru comunicare intimatului şi să specifice probele cu care doreşte să-şi formuleze apărarea în condiţiile legii. Pronuntata în sedinta publica din 13.05.2011.
Amână cauza şi acordă termen la data de 13.05.2011, pentru când acordă termen petentei să depună probe în apărare, în termen de 5 zile . Pronuntata în sedinta publica din 29.04.2011.