S******** J******* D* M********* L***** B*****
PetentC*****
IntimatAdmite cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de către petentă. Dispune îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele sentinţei civile nr.5013 din data de 11.10.2012, pronunţată de Judecătoria Cornetu în dosarul cu nr. 10344/1748/2012, în sensul că sentinţa civilă anterior menţionată are următoarele considerente: ,,Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele: La data de 30.07.2012 pe rolul Judecătoriei Cornetu s-a înregistrat, sub nr. 10344/1748/2012 plângerea petentului Serviciul Judeţean de Metrologie Brăila, prin reprezentant, împotriva procesului verbal seria R 12 nr. 0345074/12.06.2012 întocmit de C***** SA solicitând anularea tarifului de despăgubire aplicate prin acesta. În motivarea plângerii, în esenţă, petentul, prin reprezentant, a arătat că în data de 28.05.2012 a circulat cu vehiculul în cauză de la Brăila la Bucureşti şi a fost sancţionat pentru faptul că a circulat fără a avea rovinietă valabilă prin procesul verbal seria R12 nr. 0345074/12.06.2012, a cărei amendă contravenţională petentul a achitat-o. Petentul a mai arătat că a fost indus în eroare de către direcţia de Metrologie Legală Constanţa, ordonatorul principal de credit, cu privire la faptul că nu există perioade de discontinuitate pentru rovinietă, că a fost achiziţionată rovinietă pentru vehiculul în cauză la data de 02.07.2012 cu valabilitate pentru un an de zile iar că amenda a fost suportată de către şeful de serviciu din cadrul petentului. Plângerea nu a fost întemeiată în drept. Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 36 din O.G. 2/2001. Intimata nu a formulat întâmpinare dar a depus la dosarul cauzei relaţii privind mijloacele de măsurare supuse controlului metrologic, planşa foto în baza căreia a fost întocmit procesul verbal anterior-menţionat, autorizaţia de control pentru constatarea contravenţiilor si aplicarea sanctiunilor prev. de OG 15/2002 pentru agentul constatator (f. 13-16). Totodată aceasta a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu prevederile art.242 al.2 C. proc.civ. La termenul de judecată din data de 11.10.2012, petentul, prin reprezentant, a depus la dosar mai multe înscrisuri. La acelaşi termen instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi, proba cu înscrisuri. Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele: În fapt, prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria R12 nr. 0345074 întocmit la data de 12.06.2012 de un agent constatator din cadrul C.N.A.D.N.R. S.A. – CESTRIN, petentul Serviciul Judeţean de Metrologie Brăila a fost sancţionat cu amendă contravenţională în valoare de 750 lei, stabilindu-se în sarcina sa şi obligaţia de a achita tariful de despăgubire în valoare de 96 euro. Potrivit procesului verbal anterior menţionat, în data de 28.05.2012, orele 17.20, pe autostrada A2 km 12 + 450 m vehiculul cu nr. de înmatriculare BR08BRM, aparţinând petentului a circulat fără a deţine rovinietă valabilă, faptă ce constituie contravenţie prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 şi sancţionată de art. 8 alin. 1 din O..G. nr. 15/2002. În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanţa învestită cu soluţionarea plângerii analizează legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de contravenţie şi hotărăşte asupra sancţiunii. Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalităţii sale instanţa apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la menţiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancţiunea nulităţii absolute, întrucât acesta conţine numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârşite, data comiterii acesteia şi semnătura agentului. Sub aspectul temeiniciei instanţa reţine că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franţa, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002). Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franţa, hotărârea din 7 septembrie 1999). Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007). Prin urmare, procesul-verbal de contravenţie se bucură de o prezumţie relativă de veridicitate şi autenticitate, care este permisă de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. În lumina acestor principii, instanţa a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil. Analizând temeinicia procesului-verbal contestat, instanţa are în vedere că petentul nu a contestat aspectele reţinute în procesul verbal. De asemenea, din înscrisurile depuse la dosar de intimată(planşa foto) rezultă că petentul se face vinovat de săvârşirea contravenţiei. Prin urmare instanţa apreciază că petentul nu a reuşit să răstoarne prezumţia de temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatare a contravenţiei contestat, motiv pentru care îl va menţine ca fiind legal şi temeinic întocmit. Potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanţa învestită cu soluţionarea plângerii hotărăşte şi asupra sancţiunii. Din procesul verbal contestat instanţa reţine că fapta petentului a fost sancţionată cu amendă contravenţională în valoare de 750 lei, stabilindu-se în sarcina sa şi obligaţia de a achita tariful de despăgubire în valoare de 96 euro. În ceea ce priveşte tariful de despăgubire, potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România „ Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare, aplicate şi contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”. Având în vedere faptul că tariful de despăgubire de 96 de euro la plata căruia a fost obligat petentul, potrivit procesului verbal, a fost contestat de către petent la data introducerii plângerii contravenţionale, respectiv data de 30.07.2012, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 144 din 23 iulie 2012, instanţa, în virtutea principiului nediscriminării şi a aplicării actului normativ în scopul avut în vedere de legiuitor, va anula tariful de despăgubire. Pentru aceste motive, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanţa va admite plângerea formulată de către petent, va menţine procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei şi va exonera petentul de la plata tarifului de despăgubire.” Îndreptarea se va face în ambele exemplare ale sentinţei civile nr.5013 din data de 11.10.2012 , din care prezenta este parte integrantă. Cu drept de a formula recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică azi, 09.12.2013.
Incheiere indreptare eroare materiala din 09.12.2013Admite cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de petentă. Dispune îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele sentinţei civile nr.5013 din data de 11.10.2012, pronunţată de Judecătoria Cornetu în dosarul cu nr. 10344/1748/2012, în sensul că sentinţa civilă anterior menţionată are următoarele considerente: “Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele : La data de 30.07.2012 pe rolul Judecătoriei Cornetu s-a înregistrat, sub nr. 10344/1748/2012 plângerea petentului Serviciul Judeţean de Metrologie Brăila, prin reprezentant, împotriva procesului verbal seria R 12 nr. 0345274/12.06.2012 întocmit de C***** SA solicitând anularea tarifului de despăgubire aplicate prin acesta. În motivarea plângerii, în esenţă, petentul, prin reprezentant, a arătat că în data de 28.05.2012 a circulat cu vehiculul în cauză de la Brăila la Bucureşti şi a fost sancţionat pentru faptul că a circulat fără a avea rovinietă valabilă prin procesul verbal seria R12 nr. 0345074/12.06.2012, a cărei amendă contravenţională petentul a achitat-o. Petentul a mai arătat că a fost indus în eroare de către direcţia de Metrologie Legală Constanţa, ordonatorul principal de credit, cu privire la faptul că nu există perioade de discontinuitate pentru rovinietă, că a fost achiziţionată rovinietă pentru vehiculul în cauză la data de 02.07.2012 cu valabilitate pentru un an de zile iar că amenda a fost suportată de către şeful de serviciu din cadrul petentului. Plângerea nu a fost întemeiată în drept. Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 36 din O.G. 2/2001. Intimata nu a formulat întâmpinare dar a depus la dosarul cauzei relaţii privind mijloacele de măsurare supuse controlului metrologic, planşa foto în baza căreia a fost întocmit procesul verbal anterior-menţionat, autorizaţia de control pentru constatarea contravenţiilor si aplicarea sanctiunilor prev. de OG 15/2002 pentru agentul constatator (f. 13-16). Totodată aceasta a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu prevederile art.242 al.2 C. proc.civ. La termenul de judecată din data de 11.10.2012, petentul, prin reprezentant, a depus la dosar mai multe înscrisuri. La acelaşi termen instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi, proba cu înscrisuri. Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele: În fapt, prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria R12 nr. 0345274 întocmit la data de 12.06.2012 de un agent constatator din cadrul C.N.A.D.N.R. S.A. – CESTRIN, petentul Serviciul Judeţean de Metrologie Brăila a fost sancţionat cu amendă contravenţională în valoare de 750 lei, stabilindu-se în sarcina sa şi obligaţia de a achita tariful de despăgubire în valoare de 96 euro. Potrivit procesului verbal anterior menţionat, în data de 28.05.2012, orele 17.20, pe autostrada A2 km 12 + 450 m vehiculul cu nr. de înmatriculare BR08BRM, aparţinând petentului a circulat fără a deţine rovinietă valabilă, faptă ce constituie contravenţie prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 şi sancţionată de art. 8 alin. 1 din O..G. nr. 15/2002. În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanţa învestită cu soluţionarea plângerii analizează legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de contravenţie şi hotărăşte asupra sancţiunii. Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalităţii sale instanţa apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la menţiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancţiunea nulităţii absolute, întrucât acesta conţine numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârşite, data comiterii acesteia şi semnătura agentului. Sub aspectul temeiniciei instanţa reţine că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franţa, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002). Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franţa, hotărârea din 7 septembrie 1999). Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007). Prin urmare, procesul-verbal de contravenţie se bucură de o prezumţie relativă de veridicitate şi autenticitate, care este permisă de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. În lumina acestor principii, instanţa a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil. Analizând temeinicia procesului-verbal contestat, instanţa are în vedere că petentul nu a contestat aspectele reţinute în procesul verbal. De asemenea, din înscrisurile depuse la dosar de intimată(planşa foto) rezultă că petentul se face vinovat de săvârşirea contravenţiei. Prin urmare instanţa apreciază că petentul nu a reuşit să răstoarne prezumţia de temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatare a contravenţiei contestat, motiv pentru care îl va menţine ca fiind legal şi temeinic întocmit. Potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanţa învestită cu soluţionarea plângerii hotărăşte şi asupra sancţiunii. Din procesul verbal contestat instanţa reţine că fapta petentului a fost sancţionată cu amendă contravenţională în valoare de 750 lei, stabilindu-se în sarcina sa şi obligaţia de a achita tariful de despăgubire în valoare de 96 euro. În ceea ce priveşte tariful de despăgubire, potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România „ Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare, aplicate şi contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”. Având în vedere faptul că tariful de despăgubire de 96 de euro la plata căruia a fost obligat petentul, potrivit procesului verbal, a fost contestat de către petent la data introducerii plângerii contravenţionale, respectiv data de 30.07.2012, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 144 din 23 iulie 2012, instanţa, în virtutea principiului nediscriminării şi a aplicării actului normativ în scopul avut în vedere de legiuitor, va anula tariful de despăgubire. Pentru aceste motive, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanţa va admite plângerea formulată de către petent, va menţine procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei şi va exonera petentul de la plata tarifului de despăgubire.” Îndreptarea se va face în ambele exemplare ale sentinţei civile nr.5013 din data de 11.10.2012 , din care prezenta este parte integrantă. Cu drept de a formula recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Dată în Camera de Consiliu şi pronunţată în şedinţă publică azi, 10.01.2013.
Incheiere finala dezinvestire din 10.01.2013Admite plângerea contravenţională. Menţine procesul verbal contestat. Exonerează petentul de la plata tarifului de despăgubire aplicat. Cu drept de a formula recurs în termen de 15 zile de la comunicare.