B**** L*****
PetentI** V******
IntimatAdmite sesizarea din oficiu privind îndreptare erorii materiale Constată că în mod greşit a fost trecut, în considerentele sentinţei civile nr. 1448/27.03.2013, « Deliberând asupra cauzei civile de faţă instanţa constată: Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Focşani, sub numărul 14544/231/2012, petentul B**** L***** a solicitat anularea procesului verbal seria CP nr. 3331368 din data de 16.11.2012 întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Vrancea prin care a fost sancţionat cu amenda în cuantum de 630 lei prin aplicarea unui număr de 9 puncte amendă şi reţinerea permisului de conducere. În motivare, petentul a arătat că, în fapt, s-a reţinut că acesta a condus autoutilitara Dacia Logan cu numărul de înmatriculare B-89-XVL pe raza comunei Suraia, str. Principală, cu viteza de 115 km/h fiind înregistrată de apartul radar montat pe auto MAI 34768. Petentul a precizat că viteza a fost înregistrată înainte de a intra în comuna Suraia, respectiv în porţiunea dintre intersecţia către comuna Bilieşti şi Suraia, aspect ce a fost precizat agentului constatator însă acesta nu a consemnat la rubrica menţiuni. Petentul a precizat că agentul constatator a încălcat dispoziţiile art. 16 din O.G. nr. 2/2001 întrucât a consemnat doar str. Principală fără indicarea unui număr de imobil astfel încât să se poată face verificarea poziţionării autovehiculului condus de petent şi identificarea locului săvârşirii faptei contravenţionale. Totdată petentul a învederat că limita de demarcaţie dintre intravilan şi extravilanul comunei Suraia nu este clar delimitată, sens în care agentul constatator a apreciat eronat că petentul ar fi condus cu viteza reţinută pe raza comunei Suraia şi ca urmare sancţiunea prevăzută era alta respectiv 4/5 puncte amendă şi 3 puncte penalizare pentru depăşirea vitezei legal admise de 90 km/h cu 21-30 km/h. De asemenea, petentul a arătat că agentul constatator nu a adus la cunoştinţa petentului dreptul de a consemna obiecţiuni în procesul-verbal de contravenţie motiv pentru care atrage nulitatea procesului-verbal de contravenţie nerespectând dreptul de apărare al petentului Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată. Cererea petentului a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002 şi art. 31 din O.G. nr. 2/2001.. În dovedire, petentul a solicitat proba cu înscrisuri, ataşând, copia procesului-verbal seria CP nr. 3331368 din data de 16.11.2012 (fila 5). In temeiul art. 36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor cu referire la art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este scutită de la plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.. La data de 12.03.2013 intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii formulate ca neîntemeiată. Intimatul a arătat că la data de 16.11.2012, ora 17:34, petentul a condus auto cu numărul de înmatriculare B-89-XVL pe DJ 204 în localitatea Suraia, judeţul Vrancea, fiind înregistrat cu viteza de 115 km/h de aparatul radar montat pe auto aparţinând MAI, depăşind viteza legală cu 50 km/h. Intimatul a arătat, de asemenea, faptul că aparatul radar cu care s-a efectuat înregistrarea, măsoară viteza atât în regim staţionar câr şi în regim de deplasare. În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. În dovedire, s-a solicitat proba cu înscrisuri ataşând, în copie, buletin verificare metrologică (fila17) copie atestat operator radar (fila 13), raport motivat al agentului constatator (fila 14), planşa foto (fila 16) şi compact discul cu înregistrarea abaterii săvârşite la data de 16.11.2012 (fila 15). » , in loc de cum era corect : « Deliberând asupra cauzei civile de faţă instanţa constată: Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Focşani, sub numărul 14544/231/2012, petentul B**** L***** a solicitat anularea procesului verbal seria CP nr. 3331368 din data de 16.11.2012 întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Vrancea prin care a fost sancţionat cu amenda în cuantum de 630 lei prin aplicarea unui număr de 9 puncte amendă şi reţinerea permisului de conducere. În motivare, petentul a arătat că, în fapt, s-a reţinut că acesta a condus autoutilitara Dacia Logan cu numărul de înmatriculare B-89-XVL pe raza comunei Suraia, str. Principală, cu viteza de 115 km/h fiind înregistrată de apartul radar montat pe auto MAI 34768. Petentul a precizat că viteza a fost înregistrată înainte de a intra în comuna Suraia, respectiv în porţiunea dintre intersecţia către comuna Bilieşti şi Suraia, aspect ce a fost precizat agentului constatator însă acesta nu a consemnat la rubrica menţiuni. Petentul a precizat că agentul constatator a încălcat dispoziţiile art. 16 din O.G. nr. 2/2001 întrucât a consemnat doar str. Principală fără indicarea unui număr de imobil astfel încât să se poată face verificarea poziţionării autovehiculului condus de petent şi identificarea locului săvârşirii faptei contravenţionale. Totdată petentul a învederat că limita de demarcaţie dintre intravilan şi extravilanul comunei Suraia nu este clar delimitată, sens în care agentul constatator a apreciat eronat că petentul ar fi condus cu viteza reţinută pe raza comunei Suraia şi ca urmare sancţiunea prevăzută era alta respectiv 4/5 puncte amendă şi 3 puncte penalizare pentru depăşirea vitezei legal admise de 90 km/h cu 21-30 km/h. De asemenea, petentul a arătat că agentul constatator nu a adus la cunoştinţa petentului dreptul de a consemna obiecţiuni în procesul-verbal de contravenţie motiv pentru care atrage nulitatea procesului-verbal de contravenţie nerespectând dreptul de apărare al petentului Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată. Cererea petentului a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002 şi art. 31 din O.G. nr. 2/2001.. În dovedire, petentul a solicitat proba cu înscrisuri, ataşând, copia procesului-verbal seria CP nr. 3331368 din data de 16.11.2012 (fila 5). In temeiul art. 36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor cu referire la art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este scutită de la plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.. La data de 12.03.2013 intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii formulate ca neîntemeiată. Intimatul a arătat că la data de 16.11.2012, ora 17:34, petentul a condus auto cu numărul de înmatriculare B-89-XVL pe DJ 204 în localitatea Suraia, judeţul Vrancea, fiind înregistrat cu viteza de 115 km/h de aparatul radar montat pe auto aparţinând MAI, depăşind viteza legală cu 50 km/h. Intimatul a arătat, de asemenea, faptul că aparatul radar cu care s-a efectuat înregistrarea, măsoară viteza atât în regim staţionar câr şi în regim de deplasare. În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. În dovedire, s-a solicitat proba cu înscrisuri ataşând, în copie, buletin verificare metrologică (fila17) copie atestat operator radar (fila 13), raport motivat al agentului constatator (fila 14), planşa foto (fila 16) şi compact discul cu înregistrarea abaterii săvârşite la data de 16.11.2012 (fila 15). Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine: Prin procesul-verbal seria CP nr. 3331368 din data de 16.11.2012 s-a reţinut că la data de 16.11.2012, ora 17:34, petentul B**** L***** a condus, în localitatea Suraia, jud. Vrancea, auto cu număr de înmatriculare B 89 XVL , pe str. Principală, cu viteza de 115 km/h, fiind înregistrat de aparatul radar montat pe auto MAI 34748, faptă prevăzută de art. 121 alin.1 din H.G. 1391/2006 şi sancţionată de art. 102 alin.3 lit.e din OUG nr. 195/2002, fapt pentru care a fost aplicată sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 630 lei, spre minimul prevăzut de legiuitor, precum şi sancţiunea complementară a suspendării dreptului de conduce pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 de zile. Conform art. 34 din OG nr. 2/2001, instanţa învestită cu soluţionarea plângerii analizează legalitatea şi temeinicia procesului-verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii. În ceea ce priveşte legalitatea procesului-verbal seria CP nr. 3331368 din data de 16.11.2012 , instanţa constată că acesta a fost încheiat cu respectarea cerinţelor legale prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Astfel, procesul-verbal conţine data şi locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, inclusiv numele şi prenumele contravenientului, descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, indicarea actelor normative incidente, posibilitatea achitării în cel mult 2 zile lucrătoare de la data primirii procesului-verbal de constatare a contravenţiei a jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, respectiv suma de 315 lei, termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea. În ceea ce priveşte critica petentului privind nerespectarea dreptului de a face obiecţii, instanţa reţine că din cuprinsul procesului-verbal rezultă că rubrica ”Menţiuni” a fost barată, iar lipsa menţiunilor a fost însuşită de petent prin semnarea în dreptul acestei rubrici, aspecte în raport de care instanţa reţine că au fost respectate dispoziţiile art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001. Totodată, instanţa reţine că nu este incident nici unul dintre cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. În ceea ce priveşte temeinicia procesului-verbal, instanţa a constat că, prin raportare la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reţinută în sarcina petentului reprezintă o „acuzaţie în materie penală”, în sensul art.6 din Convenţia Europeană. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1) dacă textul ce defineşte contravenţia aparţine, conform legii naţionale, dreptului penal; 2) natura măsurii; 3) natura şi gradul de severitate al sancţiunii aplicate. Faţă de contravenţia reţinută în sarcina petentului, şi anume, conducerea unui autovehicul cu viteza de 115 km/h în localitate, din punct de vedere al legii naţionale, reprezintă o faptă contravenţională, şi nu penală. Cu toate acestea, indicaţiile oferite de dreptul intern au doar o valoare relativă. În această privinţă, instanţa observă că amenda şi suspendarea permisului de conducere i-au fost aplicate petentului în temeiul dispoziţiilor legale generale care se aplică tuturor cetăţenilor în calitate de utilizatori ai drumurilor publice. Este prevăzută o anumită conduită, în special interdicţia de a circula cu un vehicul depăşind viteza maxima admisă pe un anumit sector de drum şi pentru categoria din care face parte vehiculul condus şi condiţionează obligaţia care rezultă de o sancţiune cu caracter punitiv. Totuşi, amenda nu este menită ca o compensaţie pecuniară pentru daune, ci ca o pedeapsă pentru a preveni recidiva. În consecinţă, caracterul general al normei şi scopul sancţiunilor de prevenire, dar şi de pedeapsă, sunt suficiente pentru a demonstra că respectiva contravenţie are, în conformitate cu art.6 din Convenţie, un caracter penal. În lumina considerentelor menţionate anterior, instanţa consideră că măsurile aplicate reclamantului se consideră „acuzaţii în materie penală”, în sensul art.6 din Convenţie. În consecinţă, articolul menţionat este aplicabil sub aspect penal. Cu toate acestea, Curtea, în cauza Pop c. României, decizia de inadmisibilitate din data de 28 iunie 2011, a stabilit deja că nu este surprinzător faptul că instanţele interne se aşteaptă ca reclamantul să infirme prezumţia de legalitate şi validitate a procesului-verbal de constatare a contravenţiilor în legătură cu principiile generale de drept procedural aplicabil cu privire la legislaţia privind contravenţiile, şi anume că regimul juridic aplicabil contravenţiilor este completat de dispoziţiile codului de procedură civilă, reglementat în materie de probă de principiul onus probandi incubit actori, respectiv obligaţia de prezentare a probei (a se vedea Anghel, pct. 58 şi 59). Totodată, Curtea a reiterat că prezumţiile de fapt şi de drept funcţionează în orice sistem juridic. Evident, convenţia nu interzice astfel de prezumţii în principiu. Cu toate acestea, convenţia obligă statele contractante să se încadreze în anumite limite în acest sens, referitor la dreptul penal, care ţin seama de importanţa situaţiei în litigiu şi să menţină dreptul apărării (a se vedea, de exemplu, Salabiaku împotriva Franţei, 7 octombrie 1988, pct. 28, seria A nr. 141-A, precum şi Anghel, pct. 60). Astfel, jurisprudenţa Curţii Europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forţă probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenţie şi, cu atât mai mult, să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanţelor naţionale este de a respecta principiul proporţionalităţii între, pe de o parte, scopul urmărit de autorităţile statului de a sancţiona faptele antisociale, iar, pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional. Aceasta presupune, prin esenţă, ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei. Hotărârea în cauza Anghel c. României nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenţie, ci doar modul de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenţie, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forţă probantă prin el însuşi şi poate constitui o dovadă suficientă a vinovăţiei contestatorului. A conferi forţa probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumţiei de nevinovăţie, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăţiei” în sensul art.6 din Convenţia Europeană. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcţionarea autorităţilor statului, făcând extrem de dificilă sancţionarea unor fapte antisociale minore ca gravitate, dar extrem de numeroase. Totuşi, în materia depăşirii limitelor de viteză, contravenientul se află în imposibilitate absolută şi obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal de contravenţie, în această situaţie sarcina probei revenind organului contestator care trebuie să dovedească, prin intermediul mijloacelor tehnice din dotarea sa, săvârşirea contravenţiei, respectiv viteza de deplasare a vehiculului. Ca urmare, ori de câte ori organul constatator, în acest gen de contravenţie, nu face dovada săvârşirii faptei prin mijloace tehnice certificate – respectiv nu prezintă fotografie radar, înregistrare video sau orice alt mijloc tehnic, ori proba nu este clară, instanţa va admite plângerea petentului şi va anula procesul-verbal de contravenţie. În altă ordine de idei, în urma vizionării înregistrării video a abaterii imputate petentului, instanţa a constatat că la data de 16.11.2012 ora 17:34, petentul B**** L***** a condus auto cu număr de înmatriculare B 89 XVL cu viteza de 115 km/h, în locul identificat prin coordonate GPS +45. 41.496 + 027. 21.696 . În ceea ce priveşte locul săvârşirii contravenţiei, instanţa reţine că din analiza înregistrării video şi a planşelor foto (fila 16) nu rezultă cu certitudine că viteza a fost înregistrată în interiorul unei localităţi. În plus, prin raportare la coordonatele GPS mai sus arătate instanţa nu poate aprecia cu certitudine faptul că locul înregistrării este situat în interiorul localităţii Suraia, aspect în raport de care instanţa a dat eficienţă principiului in dubio pro reo (în caz de dubiu se va interpreta în favoarea celui acuzat) şi în aplicarea prezumţiei nevinovăţie care operează în favoarea petentului, reţine că procesul-verbal a fost întocmit în mod neîntemeiat. Faţă de aceste considerente, instanţa va admite plângerea contravenţională formulată de petentul B**** L***** şi va dispune anularea procesului – verbal seria CP nr. 3331368 încheiat la data de 16.11.2012 şi exonerarea petentului de la plata amenzii în cuantum de 630 lei şi de la executarea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile. Art. 274 C. proc. civ. prevede că partea care cade în pretenţii, va fi obligată, la cerere, la cheltuieli de judecată. Faţă de faptul că petentul a făcut dovada achitării unui onorariu de avocat în cuantum de 500 lei, pentru susţinerea plângerii formulate, instanţa va dispune obligarea intimatului Inspectoratul de Politie Judeţean Vrancea la plata către petentul B**** L***** a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.” Dispune îndreptarea erorii existente în considerentele sentinţei civile nr. 1448/27.03.2013 în sensul că la considerente va fi trecut : « Deliberând asupra cauzei civile de faţă instanţa constată: Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Focşani, sub numărul 14544/231/2012, petentul B**** L***** a solicitat anularea procesului verbal seria CP nr. 3331368 din data de 16.11.2012 întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Vrancea prin care a fost sancţionat cu amenda în cuantum de 630 lei prin aplicarea unui număr de 9 puncte amendă şi reţinerea permisului de conducere. În motivare, petentul a arătat că, în fapt, s-a reţinut că acesta a condus autoutilitara Dacia Logan cu numărul de înmatriculare B-89-XVL pe raza comunei Suraia, str. Principală, cu viteza de 115 km/h fiind înregistrată de apartul radar montat pe auto MAI 34768. Petentul a precizat că viteza a fost înregistrată înainte de a intra în comuna Suraia, respectiv în porţiunea dintre intersecţia către comuna Bilieşti şi Suraia, aspect ce a fost precizat agentului constatator însă acesta nu a consemnat la rubrica menţiuni. Petentul a precizat că agentul constatator a încălcat dispoziţiile art. 16 din O.G. nr. 2/2001 întrucât a consemnat doar str. Principală fără indicarea unui număr de imobil astfel încât să se poată face verificarea poziţionării autovehiculului condus de petent şi identificarea locului săvârşirii faptei contravenţionale. Totdată petentul a învederat că limita de demarcaţie dintre intravilan şi extravilanul comunei Suraia nu este clar delimitată, sens în care agentul constatator a apreciat eronat că petentul ar fi condus cu viteza reţinută pe raza comunei Suraia şi ca urmare sancţiunea prevăzută era alta respectiv 4/5 puncte amendă şi 3 puncte penalizare pentru depăşirea vitezei legal admise de 90 km/h cu 21-30 km/h. De asemenea, petentul a arătat că agentul constatator nu a adus la cunoştinţa petentului dreptul de a consemna obiecţiuni în procesul-verbal de contravenţie motiv pentru care atrage nulitatea procesului-verbal de contravenţie nerespectând dreptul de apărare al petentului Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată. Cererea petentului a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002 şi art. 31 din O.G. nr. 2/2001.. În dovedire, petentul a solicitat proba cu înscrisuri, ataşând, copia procesului-verbal seria CP nr. 3331368 din data de 16.11.2012 (fila 5). In temeiul art. 36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor cu referire la art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este scutită de la plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.. La data de 12.03.2013 intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii formulate ca neîntemeiată. Intimatul a arătat că la data de 16.11.2012, ora 17:34, petentul a condus auto cu numărul de înmatriculare B-89-XVL pe DJ 204 în localitatea Suraia, judeţul Vrancea, fiind înregistrat cu viteza de 115 km/h de aparatul radar montat pe auto aparţinând MAI, depăşind viteza legală cu 50 km/h. Intimatul a arătat, de asemenea, faptul că aparatul radar cu care s-a efectuat înregistrarea, măsoară viteza atât în regim staţionar câr şi în regim de deplasare. În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. În dovedire, s-a solicitat proba cu înscrisuri ataşând, în copie, buletin verificare metrologică (fila17) copie atestat operator radar (fila 13), raport motivat al agentului constatator (fila 14), planşa foto (fila 16) şi compact discul cu înregistrarea abaterii săvârşite la data de 16.11.2012 (fila 15). Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine: Prin procesul-verbal seria CP nr. 3331368 din data de 16.11.2012 s-a reţinut că la data de 16.11.2012, ora 17:34, petentul B**** L***** a condus, în localitatea Suraia, jud. Vrancea, auto cu număr de înmatriculare B 89 XVL , pe str. Principală, cu viteza de 115 km/h, fiind înregistrat de aparatul radar montat pe auto MAI 34748, faptă prevăzută de art. 121 alin.1 din H.G. 1391/2006 şi sancţionată de art. 102 alin.3 lit.e din OUG nr. 195/2002, fapt pentru care a fost aplicată sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 630 lei, spre minimul prevăzut de legiuitor, precum şi sancţiunea complementară a suspendării dreptului de conduce pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 de zile. Conform art. 34 din OG nr. 2/2001, instanţa învestită cu soluţionarea plângerii analizează legalitatea şi temeinicia procesului-verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii. În ceea ce priveşte legalitatea procesului-verbal seria CP nr. 3331368 din data de 16.11.2012 , instanţa constată că acesta a fost încheiat cu respectarea cerinţelor legale prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Astfel, procesul-verbal conţine data şi locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, inclusiv numele şi prenumele contravenientului, descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, indicarea actelor normative incidente, posibilitatea achitării în cel mult 2 zile lucrătoare de la data primirii procesului-verbal de constatare a contravenţiei a jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, respectiv suma de 315 lei, termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea. În ceea ce priveşte critica petentului privind nerespectarea dreptului de a face obiecţii, instanţa reţine că din cuprinsul procesului-verbal rezultă că rubrica ”Menţiuni” a fost barată, iar lipsa menţiunilor a fost însuşită de petent prin semnarea în dreptul acestei rubrici, aspecte în raport de care instanţa reţine că au fost respectate dispoziţiile art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001. Totodată, instanţa reţine că nu este incident nici unul dintre cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. În ceea ce priveşte temeinicia procesului-verbal, instanţa a constat că, prin raportare la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reţinută în sarcina petentului reprezintă o „acuzaţie în materie penală”, în sensul art.6 din Convenţia Europeană. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1) dacă textul ce defineşte contravenţia aparţine, conform legii naţionale, dreptului penal; 2) natura măsurii; 3) natura şi gradul de severitate al sancţiunii aplicate. Faţă de contravenţia reţinută în sarcina petentului, şi anume, conducerea unui autovehicul cu viteza de 115 km/h în localitate, din punct de vedere al legii naţionale, reprezintă o faptă contravenţională, şi nu penală. Cu toate acestea, indicaţiile oferite de dreptul intern au doar o valoare relativă. În această privinţă, instanţa observă că amenda şi suspendarea permisului de conducere i-au fost aplicate petentului în temeiul dispoziţiilor legale generale care se aplică tuturor cetăţenilor în calitate de utilizatori ai drumurilor publice. Este prevăzută o anumită conduită, în special interdicţia de a circula cu un vehicul depăşind viteza maxima admisă pe un anumit sector de drum şi pentru categoria din care face parte vehiculul condus şi condiţionează obligaţia care rezultă de o sancţiune cu caracter punitiv. Totuşi, amenda nu este menită ca o compensaţie pecuniară pentru daune, ci ca o pedeapsă pentru a preveni recidiva. În consecinţă, caracterul general al normei şi scopul sancţiunilor de prevenire, dar şi de pedeapsă, sunt suficiente pentru a demonstra că respectiva contravenţie are, în conformitate cu art.6 din Convenţie, un caracter penal. În lumina considerentelor menţionate anterior, instanţa consideră că măsurile aplicate reclamantului se consideră „acuzaţii în materie penală”, în sensul art.6 din Convenţie. În consecinţă, articolul menţionat este aplicabil sub aspect penal. Cu toate acestea, Curtea, în cauza Pop c. României, decizia de inadmisibilitate din data de 28 iunie 2011, a stabilit deja că nu este surprinzător faptul că instanţele interne se aşteaptă ca reclamantul să infirme prezumţia de legalitate şi validitate a procesului-verbal de constatare a contravenţiilor în legătură cu principiile generale de drept procedural aplicabil cu privire la legislaţia privind contravenţiile, şi anume că regimul juridic aplicabil contravenţiilor este completat de dispoziţiile codului de procedură civilă, reglementat în materie de probă de principiul onus probandi incubit actori, respectiv obligaţia de prezentare a probei (a se vedea Anghel, pct. 58 şi 59). Totodată, Curtea a reiterat că prezumţiile de fapt şi de drept funcţionează în orice sistem juridic. Evident, convenţia nu interzice astfel de prezumţii în principiu. Cu toate acestea, convenţia obligă statele contractante să se încadreze în anumite limite în acest sens, referitor la dreptul penal, care ţin seama de importanţa situaţiei în litigiu şi să menţină dreptul apărării (a se vedea, de exemplu, Salabiaku împotriva Franţei, 7 octombrie 1988, pct. 28, seria A nr. 141-A, precum şi Anghel, pct. 60). Astfel, jurisprudenţa Curţii Europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forţă probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenţie şi, cu atât mai mult, să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanţelor naţionale este de a respecta principiul proporţionalităţii între, pe de o parte, scopul urmărit de autorităţile statului de a sancţiona faptele antisociale, iar, pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional. Aceasta presupune, prin esenţă, ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei. Hotărârea în cauza Anghel c. României nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenţie, ci doar modul de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenţie, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forţă probantă prin el însuşi şi poate constitui o dovadă suficientă a vinovăţiei contestatorului. A conferi forţa probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumţiei de nevinovăţie, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăţiei” în sensul art.6 din Convenţia Europeană. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcţionarea autorităţilor statului, făcând extrem de dificilă sancţionarea unor fapte antisociale minore ca gravitate, dar extrem de numeroase. Totuşi, în materia depăşirii limitelor de viteză, contravenientul se află în imposibilitate absolută şi obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal de contravenţie, în această situaţie sarcina probei revenind organului contestator care trebuie să dovedească, prin intermediul mijloacelor tehnice din dotarea sa, săvârşirea contravenţiei, respectiv viteza de deplasare a vehiculului. Ca urmare, ori de câte ori organul constatator, în acest gen de contravenţie, nu face dovada săvârşirii faptei prin mijloace tehnice certificate – respectiv nu prezintă fotografie radar, înregistrare video sau orice alt mijloc tehnic, ori proba nu este clară, instanţa va admite plângerea petentului şi va anula procesul-verbal de contravenţie. În altă ordine de idei, în urma vizionării înregistrării video a abaterii imputate petentului, instanţa a constatat că la data de 16.11.2012 ora 17:34, petentul B**** L***** a condus auto cu număr de înmatriculare B 89 XVL cu viteza de 115 km/h, în locul identificat prin coordonate GPS +45. 41.496 + 027. 21.696 . În ceea ce priveşte locul săvârşirii contravenţiei, instanţa reţine că din analiza înregistrării video şi a planşelor foto (fila 16) nu rezultă cu certitudine că viteza a fost înregistrată în interiorul unei localităţi. În plus, prin raportare la coordonatele GPS mai sus arătate instanţa nu poate aprecia cu certitudine faptul că locul înregistrării este situat în interiorul localităţii Suraia, aspect în raport de care instanţa a dat eficienţă principiului in dubio pro reo (în caz de dubiu se va interpreta în favoarea celui acuzat) şi în aplicarea prezumţiei nevinovăţie care operează în favoarea petentului, reţine că procesul-verbal a fost întocmit în mod neîntemeiat. Faţă de aceste considerente, instanţa va admite plângerea contravenţională formulată de petentul B**** L***** şi va dispune anularea procesului – verbal seria CP nr. 3331368 încheiat la data de 16.11.2012 şi exonerarea petentului de la plata amenzii în cuantum de 630 lei şi de la executarea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile. Art. 274 C. proc. civ. prevede că partea care cade în pretenţii, va fi obligată, la cerere, la cheltuieli de judecată. Faţă de faptul că petentul a făcut dovada achitării unui onorariu de avocat în cuantum de 500 lei, pentru susţinerea plângerii formulate, instanţa va dispune obligarea intimatului Inspectoratul de Politie Judeţean Vrancea la plata către petentul B**** L***** a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.” Irevocabilă. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 30.04.2013.
Incheiere indreptare eroare materiala din 30.04.2013Admite plângerea contravenţională formulată de petentul B**** L***** împotriva procesului – verbal seria CP nr. 3331368 încheiat la data de 16.11.2012 de intimatul Inspectoratul de Politie Judeţean Vrancea. Dispune anularea procesului – verbal seria CP nr. 3331368 încheiat la data de 16.11.2012 şi exonerarea petentului de la plata amenzii în cuantum de 630 lei şi de la executarea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile. Obligă în temeiul art. 274 C. proc. civ. intimatul Inspectoratul de Politie Judeţean Vrancea la plata către petentul B**** L***** a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. . Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27.03.2013.
Hotarare 1448/2013 din 27.03.2013PEntru a se lua la cunostinţă de continutul întâmpinării.
Incheiere de sedinta din 13.03.2013PEntru lipsa documentaţiei.
Incheiere de sedinta din 20.02.2013