S***** G****** P*** L****** J*** D****** C****
ReclamantA**** A******
PârâtAdmite, în parte, acţiunea formulată de reclamanta SC Apa Grup SA Botoşani - prin lichidator judiciar CII Dascălu Constantin Lulu, cu sediul în municipiul Botoşani, str. Octav Onicescu nr. 3, judeţul Botoşani, împotriva pârâtei AA. Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 461,52 lei, reprezentând contravaloarea facturilor pentru serviciile de furnizare apă prestate şi neachitate în perioada 20.11.2009 – 16.12.2010, suma de 261,06 lei, reprezentând penalităţi de întârziere pentru debitul restant aferent perioadei 20.11.2009 – 16.12.2010, şi suma de 35 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Cu drept recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţa publică din 12 aprilie 2013.
Hotarare 4344/2013 din 12.04.2013Amână pronunţarea la data de 12 aprilie 2013, ora 15:00. Pronunţată în şedinţa publică din 10 aprilie 2013.
Incheiere amanare initiala a pronuntarii din 10.04.2013La termenul de judecată din 01.02.2013 instanţa, din oficiu, a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune cu privire la penalităţile de întârziere calculate pentru serviciile prestate în baza facturilor emise în perioada noiembrie 2004 – ianuarie 2009. Reclamanta a solicitat respingerea excepţiei ca neîntemeiată, invocând dispoziţiile art. 2506 Cod civil coroborate cu prevederile art. 2510, 2512 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora prescripţia nu operează de plin drept, iar organul de jurisdicţie competent nu poate aplica prescripţia din oficiu. De asemenea, reclamanta susţine că nu sunt aplicabile prevederile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru că cererea de chemare în judecată a fost depusă ulterior intrării în vigoare a Codului civil. Reclamanta arată că pârâta a efectuat ultima plată la 16.12.2010 pentru facturi restante, fapt ce a dus la întreruperea prescripţiei. Pârâta nu şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la excepţia invocată. Instanţa apreciază că reclamanta face o interpretare greşită a dispoziţiilor art. 5 alin. 1 din Legea nr. 271/2011 când susţine că prevederile art. 2506 ale Codului civil sunt aplicabile în cauza dedusă judecăţii întrucât cererea de chemare în judecată a fost formulată după intrarea în vigoare a noului Cod civil. În realitate, dispoziţiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 nu condiţionează aplicabilitatea dispoziţiilor noului Cod civil de formularea cererii de chemare în judecată după momentul intrării în vigoare a acestuia, ci de momentul încheierii actelor, al producerii faptelor şi naşterii situaţiilor juridice. Mai exact, noul Cod civil se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare. Per a contrario, dispoziţiile noului Cod civil nu sunt aplicabile actelor, situaţiilor juridice încheiate, născute înainte de intrarea în vigoare a acestuia. În speţă, instanţa a invocat prescripţia cu privire la raporturi juridice încheiate între părţi în perioada noiembrie 2004 - ianuarie 2009, anterioară datei de 1.10.2010 – momentul intrării în vigoare a noului Cod civil. Prin urmare, instanţa a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în baza art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă. După invocarea excepţiei, reclamanta a depus la dosar fişa abonatului din care rezultă că în perioada 18.01.2010 – 16.12.2010 pârâta a efectuat plăţi pentru debitele restante din perioada noiembrie 2004 - iunie 2007, fapt ce a determinat întreruperea prescripţiei, dar numai cu privire la facturile menţionate. De precizat că termenul de prescripţie de 3 ani curge pentru fiecare factură în parte, începând cu data scadenţei plăţii. Pârâta a efectuat ultima plată la data de 16.12.2010 pentru un debit restant din iunie 2007, aşa încât pentru facturile emise pentru serviciile prestate în perioada iulie 2007 – ianuarie 2009 nu s-a ivit vreo împrejurare de întrerupere a termenului de prescripţie de 3 ani care era împlinit la momentul la care pârâta a fost notoficată de către reclamantă cu privire la debitul restant - 28.03.2012 (f. 61 ds.). Reclamanta nu solicită obligarea pârâtei la plata serviciilor prestate în perioada analizată ci numai obligarea la plata penalităţilor de întârziere calculate începând cu data de 24.10.2009, însă, dreptul la acţiune privind drepturile accesorii se stinge odată cu stingerea, prin prescripţie, a dreptului la acţiune privind un drept principal, aşa cum prevede art. 1 din Decretul nr. 167/1958. Instanţa constată împlinit termenul de prescripţie a dreptului la acţiune cu privire la serviciile prestate pârâtei în perioada iulie 2007 - ianuarie 2009, fapt ce atrage stingerea dreptului la acţiune privind penalităţile de întârziere. Din aceste motive, instanţa va admite prescripţia dreptului la acţiune cu privire la penalităţile calculate pentru serviciile prestate în baza facturilor emise în perioada iulie 2007 - ianuarie 2009 şi va solicita reclamantei refacerea calcului penalităţilor cu excluderea facturilor din perioada menţionată, sub sancţiunea suspendării potrivit art. 155 ind. 1 Cod pr. Civilă, şi
Incheiere de sedinta din 07.03.2013Instanţa, din oficiu, invocă prescripţia dreptului la acţiune cu privire la penalităţile calculate pentru serviciile prestate în baza facturilor emise în perioada noiembrie 2004 - ianuarie 2009. Dispune a se înainta adrese părţilor pentru a-şi exprima punctul de vedere cu privire la excepţia invocată, şi
Incheiere de sedinta din 01.02.2013