S*** M*****
Intimat ContestatorO*** (******* M****** E****
Recurent PârâtD.C. 1102 R În baza art. 312 (1) Cod procedură civilă admite recursul declarat de pârâta ojog Mihaela Elena împotriva sentinţei civile nr. 229/14.05.2012 pronunţată de Judecătoria Urziceni, pe care o modifică în tot în sensul că respinge contestaţia la executare formulată de intimatul S*** M***** împotriva formelor de executare în dosarul nr. 224/2011 al B.E.J. Constantin Radu. Obligă pe intimatul S*** M***** către recurenta Ojog Mihaela Elena la 3.000 lei cheltuieli de judecată în fond şi recurs. Irevocabilă. Cu opinie separată în sensul respingerii recursului Analizând sentinţa recurată în raport de motivele invocate şi de actele şi lucrările dosarului recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Punerea în executare a titlului executoriu constând în decizia civilă nr.27A/31.03.2011 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa presupunea predarea şi punerea în posesie a reclamantei Ojog Mihaela cu teren intravilan C.v. 20 P 19/2, reprezentat în schiţă anexa 1 – prin punctele S2-3-4-5-2=1195 m.p., având ca vecini: N – SC Midas SRL Urziceni cu latura de 37,69 m, la E – Domeniul privat al Municipiului Urziceni cu latura de 30,01 m, la S – strada Mihai Viteazu cu latura de 34,60 m şi la V–S*** M***** cu latura de 36,50 m. Intervenţia executorului judecătoresc pentru a se pune în executare sentinţa era necesară în condiţiile în care intimata nu se afla în posesia bunului imobil iar contestatorul refuza predarea. Or în speţă, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, intimata avea posesia bunului chiar înainte de a înainta cererea de executare silită la executorul judecătoresc. Această împrejurare rezultă, pe de o parte, din comunicările executorului judecătoresc la cererile instanţei prin care s-a eschivat şi nu a răspuns clar dacă la momentul încheierii procesului verbal de punere în posesie a intimatei din prezenta cauză terenul era ocupat de contestator sau dacă era liber şi deşi instanţa a solicitat aceste precizări de mai multe ori, executorul judecătoresc în nicio comunicare nu a răspuns la obiect instanţei dar nici nu a susţinut că terenul era ocupat de către contestator, făcând menţiuni care nu au relevanţă. De asemenea, din răspunsurile date la interogatoriu de către intimată rezultă că societatea BULROM PETROLEUM S.R.L. cu care aceasta se află în raporturi contractuale, a fost mutată de pe terenul ce i-a revenit contestatorului pe terenul ce i-a revenit ei, lucrările necesare mutării fiind autorizate la sfârşitul lunii noiembrie şi deşi arată că nu cunoaşte data începerii lucrărilor, menţionând momentul începerii acestor lucrări la sfârşitul lunii decembrie 2011 şi începutul lunii ianuarie 2012, tot intimata recunoaşte că a adus pământ pe terenul ei în cursul lunii decembrie. Or dacă nu ar fi avut posesia terenului şi îi era interzis accesul pe teren nu putea justifica cum a intrat pe teren şi adus pământul respectiv. De asemenea din înscrisurile depuse (adresa nr.6813/04.05.2012 emisă de Primăria Urziceni, certificatul de urbanism, autorizaţia de construire) rezultă că autorizaţia de construire a fost obţinută la data de 28.11.2011 iar potrivit comunicării efectuate de S.C. BULROM PETROLEUM SRL către Primăria Municipiului Urziceni lucrările au început la data de 21.12.2011. Aşadar, la momentul comunicării somaţiei către contestator dar şi al efectuării celorlalte acte de executare contestatorul îşi executase obligaţiile care îi reveneau în baza deciziei civile nr.27A/31.03.2011, achitând sulta conform procesului verbal din 17.11.2011 din dosarul de executare nr.55/2011 al BEJ Constantin Radu şi lăsând terenul atribuit intimatei în posesia acesteia, împrejurare adusă la cunoştinţa executorului la data de 27.12.2011 şi faţă de această împrejurare, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, punerea în posesie efectuată de către executor a fost pur formală. Motivele de recurs vizează exercitarea liniştită a posesiei şi grăniţuirea proprietăţilor, recurenta arătând că a fost forţată să oprească lucrările şi să apeleze la executorul judecătoresc pentru că S*** M***** îi ameninţa pe muncitori şi nu le permitea să continue lucrarea şi executorul judecătoresc este singura autoritate a statului abilitată pentru punerea în posesie. Or, aşa cum am menţionat anterior recurenta nu ar fi putut începe lucrările dacă nu ar fi intrat în posesia terenului pe care se efectuau lucrările iar după intrarea în posesia terenului nu mai putea apela la executorul judecătoresc pentru punerea în posesie. Eventualele neînţelegeri apărute între intimată şi contestator, cu privire la grăniţuire sau la liniştita folosinţă a terenului ulterior intrării părţilor în posesia bunurilor atribuie prin hotărâre nu pot fi rezolvate de fiecare dată prin intervenţia executorului judecătoresc pentru punerea în posesie conform hotărârii de partaj, ele putând forma obiectul unor acţiuni în grăniţuire sau acţiuni posesorii. Pentru considerentele reţinute apreciez că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică, recursul fiind nefondat. JUDECĂTOR , Ivănică Mariana – Raluca