S* H***** S**
CreditorS* P*** C****** I**** S**
DebitorAdmite sesizarea din oficiu de îndreptate de eroare materială. Dispune îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul Sentinţei nr. 10.250/11.10.2013 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr. 17671/4/2013, în sensul modificării considerentelor şi dispozitivului din forma greşită : „I. PROCEDURA A. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 4 Bucureşti la data de 19.07.2013 sub numărul 17.048/4/2013, creditoarea SC PROSEP SRL a formulat în contradictoriu cu debitoarea SC ADFLEX CONCEPTUAL SOLUTIONS SRL cerere de emitere a Ordonanţei de plată solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să fie obligată debitoarea la plata sumei de 5450,66 lei, reprezentând debit principal, conform facturilor fiscale emise : nr. 2074/30.06.2010, nr. 2739/23.08.2010, respectiv nr. 2740/23.08.2010 alături de cheltuielile de judecată. În fapt, creditoarea a învederat instanţei că între societăţile comerciale aflate în litigiu au fost derulate o serie de tranzacţii comerciale prin care SC PROSEP SRL în calitate de furnizor, a furnizat produse către debitoare. Creditoarea a mai învederat că debitoarea a plătit parţial din debitul evidenţiat din facturile nr. 2074/30.06.2010, nr. 2739/23.08.2010, respectiv nr. 2740/23.08.2010, marfa fiind recepţionată de pârâtă pe 12.07.2013, aşa cum se atestă explicit din conţinutul foii de parcurs ataşate. Creditoarea a mai arătat că în dovedirea recunoaşterii şi însuşirii derulării relaţiilor comerciale dintre debitoare şi SC PROSEP SRL, stă şi faptul că aceasta a efectuat plăţi parţiale din valoarea totală a facturilor aşa cum rezultă şi din fişa analitică din contul 4118 şi 411, anexate la cererea, contractul de vânzare-cumpărare în înţeles de negotium iuris fiind încheiat ca urmare a întâlnirii ofertei reclamantei cu cererea pârâtei debitoare. Creditoarea a arătat că aceasta şi-a executat obligaţiile pe care şi le-a asumat şi a livrat produsele comandate de către societatea debitoarea, acestea fiind însoţite de facturile fiscale. Creditoarea apreciază că respectiva creanţă e certă, lichidă şi exigibilă, facturile fiind acceptate la plată prin semnare, având forţa probantă prevăzută de art. 46 C.com., făcând dovada atât în ceea ce priveşte relaţiile comerciale intervenite între părţi, cât şi în ceea ce priveşte executarea operaţiunilor care constituie obiectul acesteia, atât în favoarea furnizorului cât şi a cumpărătoarei. Creditoarea mai arată că apreciază că şi-a îndeplinit întocmai obligaţiile contractuale şi a livrat către societatea debitoare serviciile la care s-a obligat, procedând totodată la emiterea facturilor fiscale corespunzătoare, debitoarea, însă, neachitându-şi obligaţiile de plată aferente. De asemenea, creditoarea a mai arătat că a îndeplinit obligaţiile de somare a debitoarei prevăzute la art. 1.014 C.p.c., însă notificarea i s-a întors în sensul că societatea debitoare s-a mutat de la sediu. În concluzie, creditoarea apreciază că sunt întrunite toate condiţiile cerute de art. 1013 şi urm. C.p.c. şi prin urmare solicită admiterea acţiunii şi emiterea unei ordonanţe de plată, cu cheltuieli de judecată. În drept, creditoarea şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 1.013 şi următoarele C.p.c.. În materia timbrajului, cererea a fost legal timbrată potrivit art. 6 alin. 2 din OUG nr. 80/2013 rap. la art. 31 şi 33 din acelaşi act normativ, cu taxă de timbru în cuantum de 200 lei, conform chitanţei depuse la dosar (f. 3). B. Apărări Debitoarea, deşi legal citată, nu a formulat întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în faţa instanţei, prin reprezentant, pentru a formula apărări sau pentru a propune probe. C. Probe În prezenta cauză a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri, conform art. 255 C.p.c. Creditoarea a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri în copie certificată: facturile nr. 2074/30.06.2010, nr. 2739/23.08.2010, respectiv nr. 2740/23.08.2010 (f. 4,5,6), foaie de parcurs (f. 7), fişă analitică pentru contul 4118 (f. 8), fişă analitică pentru contul 411 (f. 9,10, dovezi îndeplinire procedura somaţiei (f. 11-21). II. ÎN FAPT În urma analizării înscrisurilor din dosar, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt: La data de 30.06.2013 a fost emisă factura fiscală nr. 2074 care atestă existenţa raporturilor comerciale dintre creditorul SC PROSEP SRL în calitate de furnizor şi debitoarea SC ADFLEX CONCEPTUAL SOLUTIONS SRL în calitate de cumpărător al unor produse din materiale plastică (f. 4). În ceea ce priveşte executarea obligaţiilor prin Foaia de parcurs pentru autovehicule transport marfă din 12.07.2010 se atestă livrarea de produse către societatea debitoare (f. 7). Ulterior la data de 23.08.2010 a fost stornată factura fiscală nr. 2074/30.06.2010 pentru a fi ajutat TVA-ul, prin intermediul facturii fiscale nr. 2739 din 23.08.2010, fiind emisă în aceeaşi zi factura fiscală nr. 2740 din 23.08.2010 având obiect aceleaşi produse la preţul cărora s-a aplicat TVA superior. La data de 18.08.2010, creditoarea a încasat de la debitoare suma parţială de 4889,94 lei. Deşi creditoarea şi-a respectat obligaţiile menţionate în Contract, debitoarea nu a executat principala obligaţie ce a luat naştere în sarcina sa prin acelaşi contract, respectiv de a plăti contravaloarea serviciilor de care a beneficiat conform facturii fiscale anterior menţionate. III. ÎN DREPT A. Reglementări incidente În ce priveşte procedura aplicabilă prezentei cereri, instanţa reţine aplicabilitatea Codului de procedură civilă 2010 – Legea nr. 134/2010, publicată în M.Of. nr. 545 din 03.08.2012, republicată în temeiul art. 80 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, publicată în M.Of. din 30.05.2012 – intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013. Cauza de faţă a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 4 Bucureşti la data de 26.07.2013 prin urmare procedura se va desfăşura conform Codului de procedură civilă intrat în vigoare la 15 februarie 2013. În ceea ce priveşte dreptul material aplicabil instanţa reţine că sumele solicitate în procedura de faţă îşi au cauza juridică în Factura fiscală nr. 2074/30.06.2010. Instanţa reţine că la data de 01.10.2011 a intrat în vigoare Codul civil 2009 – Legea nr. 287/2009, publicată în M. Of. nr. 505/15.07.2011, republicată în temeiul art. 218 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil (publicată în M.Of. nr. 409 din 10 iunie 2011). Potrivit art. 6 din Codul civil 2009 raportat la art. 102 din Legea nr. 71/2011, „contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa”. Ţinând cont că respectiva Factura fiscală nr. 2074/30.06.2010 reprezentând temeiul pretenţiilor solicitate a fost încheiat la 30.06.2010, înainte de intrarea în vigoare a Codului civil 2009, instanţa reţine că aplicabil va fi Codul civil 1864, intrat în vigoare la 1865 şi legislaţia conexă. Pe cale de consecinţă, în speţă sunt aplicabile prevederile art. 1.013 C.p.c şi urm., având în vedere data introducerii cererii, precum şi calitatea de profesionist a ambelor părţi contractante, articolul respectiv atestând că ,,Prevederile prezentului titlu se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege”. De asemenea, în speţă mai sunt aplicabile prevederile art. 662, alin.2, 3, şi 4 C.p.c., ,, 2)Creanţa este certă când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu. (3) Creanţa este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elementele care permit stabilirea lui. (4) Creanţa este exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată”. Din punct de vedere al dreptului substanţial în speţă sunt aplicabile prevederile art. 969 Cod civil 1864 potrivit cărora contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante şi art. 1073 Cod civil 1864 conform cărora creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, în caz contrar având dreptul la dezdăunare. B. Soluţia instanţei Raportând textele de lege mai sus menţionate la situaţia de fapt reţinută, instanţa constată că prezenta acţiune este întemeiată şi o va admite, cu următoarele argumente: Instanţa reţine, în primul rând că temeiul juridic de drept substanţial al pretenţiei deduse judecăţii se află în Factura fiscală nr. 2074/30.06.2010. Această factură, după cum s-a precizat anterior a fost emisă la data de 30.06.2010. De asemenea, relevant pentru cauza de faţă este şi că remiterea materială a produselor, obiect al schimbului comercial dintre cele două societăţi părţi ale actualului dosar a avut loc, conform Foii de parcurs ataşate dosarului (f. 7) la data de 12.07.2010. La data de 23.08.2010 a fost stornată Factura fiscală nr. 2074/30.06.2010 prin intermediul Facturii fiscale nr. 2739/23.08.2010, iar ulterior pe parcursul aceleiaşi zile a fost emisă o nouă Factură fiscală, nr. 2740/23.08.2010, Cele două facturi emise la data de 23.08.2010 nu au fost nici semnate şi nici semnate de către societatea debitoare, a doua factură reprezentând stornarea primei facturi în baza creşterii nivelului TVA, iar a III-a factură reprezentând reemiterea acesteia cu privire la aceleaşi produse. Astfel instanţa reţine că temeiul juridic al prezentei cereri o reprezintă Factura fiscală nr. 2074/30.06.2010 care şi-a atins scadenţa conform prevederilor din cuprinsul ei, la 35 de zile de la data emiterii ei. Potrivit art. 1013 C.p.c. , procedura prevăzută la Titlul IX din Codul de procedura civilă se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate printr-un statut, regulament sau alt înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege. Ca atare, textul legal stabileşte condiţii speciale de admisibilitate a unei cereri întemeiate pe dispoziţiile legale menţionate mai sus. O primă condiţie este aceea potrivit căreia creanţa să constea în plata unei sume de bani, cea de-a doua condiţie presupune existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile şi a treia este dată de existenţa unui contract civil. Cu privire la prima condiţie, se observă că respectiva creditoare solicită emiterea unei ordonanţe de plată pentru o sumă de bani ce reprezintă contravaloarea produselor livrate în temeiul Facturii fiscale nr. 2074/30.06.2010. Cu privire la cea de-a doua şi a treia condiţie, în raport de prevederile art. 662 alin. 2 C.p.c., instanţa reţine că o creanţă este certă, dacă existenţa ei rezultă din însuşi actul de creanţă care rezultă, la rândul său dintr-un contract civil. După cum a menţionat chiar şi creditoarea, între aceasta şi debitoare s-au desfăşurat relaţii comerciale de tipul vânzării de produse către aceasta din urma, relaţii comerciale care s-au manifestat prin emiterea Facturii fiscale nr. 2074/30.06.2010, între cele două părţi neexistând în mod formal un contract civil (anterior emiterii facturilor) aşa cum rezultă că ar fi necesar din interpretarea literală a textului de la art. 1013 C.civ. Interpretând teleologic însă textul, în spiritul său, instanţa reţine că între părţi contractul civil, în mod formal un înscris, a fost înlocuit de contractul civil în formă simplificată constând în factură fiscală, aceasta fiind semnată şi ştampilată de către debitoare, aspect care atestă că între cele două societăţi au avut schimburi comerciale având drept obiect marfa nominalizată în avizul de însoţire a mărfii. Factura fiscală nr. 2074/30.06.2010 alături de Foaia de parcurs pentru Autovehicule transport marfă deduse cauzei evidenţiază, în primul rând, că societatea debitoarea a recepţionat produsele şi, în al doilea rând, că între cele două părţi au existat schimburi comerciale şi că prin livrarea respectivei mărfi în patrimoniul societăţii debitoare s-a născut obligaţia de a plăti suma de bani reprezentând contravaloarea produselor respective. Sub aspectul certitudinii creanţei, art. 1.018 C.p.c.. stabileşte împrejurarea că în cazul nedepunerii întâmpinării, instanţa poate considera aceasta ca o recunoaştere a pretenţiilor creditoarei, iar în cauza de faţă creanţa nu a fost contestată de către debitoare, deşi aceasta a fost legal citată. Ţinând seama de această împrejurare de fapt, instanţa va corobora prezumţia simplă legală instituită de art. 1.018 C.p.c.. cu înscrisurile administrate în cauză, care susţin certitudinea creanţei, astfel încât pretenţia creditoarei apare ca fiind justificată. Mai mult decât atât, instanţa deduce din fişa analitică pentru contul 411 (f. 10) că prin intermediul BO încasat la data de 18.08.2010, în cuantum de 4.889,94 lei, debitoarea a făcut o plată parţială în contul Facturii fiscale nr. 2074/30.06.2010, astfel încât instanţa o va reţine ca pe o recunoaştere a pretenţiilor creditoarei în ceea ce priveşte restul rămas neachitat în cuantum de 5450,66 lei. Totodată, creanţa creditoarei este lichidă în sensul art. 662 alin. 3 C.p.c., câtimea ei fiind determinată prin factura fiscală depusă la dosar şi care priveşte sumele datorate de debitoare pentru produsele oferite, astfel că întinderea obligaţiei de plată este conţinută de însuşi titlul constatator al pretenţiei. Creanţa este exigibilă, conform prevederilor art. 662 alin. 4 C.p.c., factura emise fiind ajunse la scadenţă, conform precizărilor din Factura fiscală nr. 2074/30.06.2010, aceasta atingându-şi scadenţa la 35 de zile de la data emiterii ei, nefiind afectate de un termen sau de o condiţie. De asemenea, şi cea de-a treia condiţie este îndeplinită în cauză, între părţi existând relaţii contractuale născute din Factura fiscală nr. 2074/30.06.2010, semnată şi ştampilată de ambele părţi, aceasta având caracterul de contract în formă simplificată, prin intermediul său părţile însuşindu-şi drepturi şi obligaţii, mai exact, creditoarea obligându-se să livreze produsele, iar debitoarea obligându-se să achite preţul lor. În consecinţă, faţă de considerentele expuse mai sus, în baza dispoziţiilor art. 1.021 C.p.c., va admite cererea de emitere a ordonanţei de plată, şi va obliga debitoarea să plătească creditoarei suma de 5450,66 lei reprezentând contravaloarea produse furnizate şi neachitate, constituie o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, care rezultă dintr-un contract în formă simplificată însuşit de ambele părţi prin semnătură, sume ce trebuie achitate în termen de 20 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri, termen de plată stabilit în condiţiile art. 1021 alin. 3 C.p.c.. Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 451 alin. 1 C.p.c, constatând culpa procesuală a debitoarei în ceea ce priveşte prezentul litigiu, instanţa o va obliga la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei reprezentând : taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, conform plăţii nr. 34104753 / 18.07.2013. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE: Admite cererea privind pe creditoarea SC PROSEP SRL cu sediul în com. Cârcea, str. Complexului nr. 10, jud. Dolj în contradictoriu cu debitoarea SC ADFLEX CONCEPTUAL SOLUTIONS SRL cu sediul în Bucureşti, str. Constantin Rădulescu Motru, nr. 20, bl. 22-24, sc. C, et. 10, ap. 128 având ca obiect ordonanţă de plată. Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 5450,66 lei reprezentând contravaloarea produse furnizate şi neachitate, sume ce trebuie achitate în termen de 20 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri. Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică azi, 11.10.2013. PREŞEDINTE GREFIER ADRIAN-GABRIEL DINESCU FLORENŢA BOC” ÎN FORMA CORECTĂ : „I. PROCEDURA A. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 4 Bucureşti la data de 29.07.2013 sub numărul 17671/4/2013, creditoarea S* H***** S** a formulat în contradictoriu cu debitoarea S* P*** C****** I**** S** cerere de emitere a Ordonanţei de plată solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să fie obligată debitoarea la plata sumei de 18.585,33 lei, reprezentând debit principal, conform facturilor fiscale emise : nr. 93212797/09.08.2012, respectiv nr. 93213087/15.08.2012. În fapt, creditoarea a învederat instanţei că între societăţile comerciale aflate în litigiu au fost derulate o serie de tranzacţii comerciale prin care S* H***** S** în calitate de furnizor, a furnizat produse către debitoare. Creditoarea a arătat că aceasta şi-a executat obligaţiile pe care şi le-a asumat şi a livrat produsele comandate de către societatea debitoarea, acestea fiind însoţite de facturile fiscale. Creditoarea a arătat că, în virtutea faptului că societatea debitoare nu a achitat mărfurile la scadenţa convenită în încercarea de a soluţiona litigiul pe cale amiabilă la data de 27.02.2013 a încheiat cu acesta, prin administratorul său un protocol prin care a prevăzut plata eşalonată a sumei restante în valoare de 18.585,33 lei eşalonat, însă societatea debitoare nu a respectat eşalonarea la plata semnată cu creditoarea aşa cum şi-a luat angajamentul prin protocolul intervenit între cele două societăţi. Creditoarea apreciază că respectiva creanţă e certă, lichidă şi exigibilă, facturile fiind acceptate la plată prin semnare, având forţa probantă prevăzută de art. 46 C.com., făcând dovada atât în ceea ce priveşte relaţiile comerciale intervenite între părţi, cât şi în ceea ce priveşte executarea operaţiunilor care constituie obiectul acesteia, atât în favoarea furnizorului cât şi a cumpărătoarei. Creditoarea mai arată că apreciază că şi-a îndeplinit întocmai obligaţiile contractuale şi a livrat către societatea debitoare serviciile la care s-a obligat, procedând totodată la emiterea facturilor fiscale corespunzătoare, debitoarea, însă, neachitându-şi obligaţiile de plată aferente. De asemenea, creditoarea a mai arătat că a îndeplinit obligaţiile de somare a debitoarei prevăzute la art. 1.014 C.p.c.. În concluzie, creditoarea apreciază că sunt întrunite toate condiţiile cerute de art. 1013 şi urm. C.p.c. şi prin urmare solicită admiterea acţiunii şi emiterea unei ordonanţe de plată, cu cheltuieli de judecată. În drept, creditoarea şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 1.013 şi următoarele C.p.c.. În materia timbrajului, cererea a fost legal timbrată potrivit art. 6 alin. 2 din OUG nr. 80/2013 rap. la art. 31 şi 33 din acelaşi act normativ, cu taxă de timbru în cuantum de 200 lei, conform chitanţei depuse la dosar (f. 3). B. Apărări Debitoarea a depus întâmpinare la data de 27.09.2013 arătând că recunoaşte debitul principal, solicitând obligarea ei la plata debitului principal, eşalonat pentru o perioadă de 6 luni, menţionând că se află într-o situaţie economică delicată. De asemenea, a solicitat să nu fie obligată la cheltuieli de judecată. În drept, debitoarea şi-a întemeiat apărările pe prevederile art. 205 C.p.c. şi urm. C. Probe În prezenta cauză a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri, conform art. 255 C.p.c. Creditoarea a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri în copie certificată: nr. 93212797/09.08.2012, respectiv nr. 93213087/15.08.2012 alături de avize de însoţire a mărfii (f. 4-7), protocolul de stingere a obligaţiilor de plată dintre SC PINK COMPANY – IMPEX SRL şi S* H***** S** având ca obiect sumele pretinse în litigiul de faţă (f. 8), dovada îndeplinire procedura notificării (f. 10-15). II. ÎN FAPT În urma analizării înscrisurilor din dosar, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt: În perioada 09.08.2012 – 15.08.2012 au fost desfăşurate relaţii comerciale între creditorul S* H***** S** în calitate de furnizor şi debitoarea S* P*** C****** I**** S** în calitate de cumpărătoare, având drept obiect vânzarea de produse. În baza acestor relaţii contractuale, creditoarea în executarea obligaţiilor sale a emis 2 facturi fiscale ataşate la dosar : nr. 93212797/09.08.2012, respectiv nr. 93213087/15.08.2012 (f. 4-7), scadenţa acestora fiind la 07.11.2012 , respectiv 13.11.2012 conform menţiunilor din facturi, alături de avize de însoţire a mărfii. Deşi creditoarea şi-a respectat obligaţiile menţionate în Contract, debitoarea nu a executat principala obligaţie ce a luat naştere în sarcina sa prin acelaşi contract, respectiv de a plăti contravaloarea produselor de care a beneficiat conform facturilor fiscale anterior menţionate. La data de 27.02.2013 a fost încheiat între părţi protocolul de stingere a obligaţiilor de plată dintre SC PINK COMPANY – IMPEX SRL şi S* H***** S** având ca obiect sumele pretinse în litigiul de faţă (f. 8). La data de 20.05.2013, a fost emisă somaţia de plată în conformitate cu dispoziţiile art. 1014 C.p.c., prin care debitoarea a fost notificat ca în termen de 15 zile de la primirea notificării să dispună plata către creditoare a sumei restante. III. ÎN DREPT A. Reglementări incidente În ce priveşte procedura aplicabilă prezentei cereri, instanţa reţine aplicabilitatea Codului de procedură civilă 2010 – Legea nr. 134/2010, publicată în M.Of. nr. 545 din 03.08.2012, republicată în temeiul art. 80 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, publicată în M.Of. din 30.05.2012 – intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013. Cauza de faţă a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 4 Bucureşti la data de 29.07.2013 prin urmare procedura se va desfăşura conform Codului de procedură civilă intrat în vigoare la 15 februarie 2013. În ceea ce priveşte dreptul material aplicabil instanţa reţine că sumele solicitate în procedura de faţă îşi au cauza juridică în facturile fiscale ataşate la dosar : nr. 93212797/09.08.2012, respectiv nr. 93213087/15.08.2012 (f. 4-7) alături de avizele de însoţire a mărfii aferente facturilor. Instanţa reţine că la data de 01.10.2011 a intrat în vigoare Codul civil 2009 – Legea nr. 287/2009, publicată în M. Of. nr. 505/15.07.2011, republicată în temeiul art. 218 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil (publicată în M.Of. nr. 409 din 10 iunie 2011). Potrivit art. 6 din Codul civil 2009 raportat la art. 102 din Legea nr. 71/2011, „contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa”. Ţinând cont că facturile fiscale ataşate la dosar : nr. 93212797/09.08.2012, respectiv nr. 93213087/15.08.2012 (f. 4-7) reprezentând temeiul pretenţiilor solicitate au fost încheiate după intrarea în vigoare a Codului civil 2009 instanţa reţine aplicabilitatea acestuia. Pe cale de consecinţă, în speţă sunt aplicabile prevederile art. 1.013 C.p.c şi urm., având în vedere data introducerii cererii, precum şi calitatea de profesionist a ambelor părţi contractante, articolul respectiv atestând că ,,Prevederile prezentului titlu se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege”. De asemenea, în speţă mai sunt aplicabile prevederile art. 662, alin.2, 3, şi 4 C.p.c., ,, 2)Creanţa este certă când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu. (3) Creanţa este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elementele care permit stabilirea lui. (4) Creanţa este exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată”. Din punct de vedere al dreptului substanţial în speţă sunt aplicabile prevederile art. 1270 C.civ. potrivit cărora contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante şi art. 1516 C.civ. conform cărora creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei (2). Atunci când, fără justificare, debitorul nu-şi execută obligaţia şi se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa şi fără a pierde dreptul al daune-interese, dacă i se cuvin : 1. să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligaţiei; 2. să obţină, dacă obligaţia este contractuală, rezoluţiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligaţii corelative; 3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său”. B. Soluţia instanţei Raportând textele de lege mai sus menţionate la situaţia de fapt reţinută, instanţa constată că prezenta acţiune este întemeiată şi o va admite, cu următoarele argumente: Instanţa reţine, în primul rând că temeiul juridic de drept substanţial al pretenţiei deduse judecăţii se află în facturile fiscale nr. 93212797/09.08.2012, respectiv nr. 93213087/15.08.2012 (f. 4-7) alături de avizele de însoţire a mărfii aferente facturilor. Potrivit art. 1013 C.p.c. , procedura prevăzută la Titlul IX din Codul de procedura civilă se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate printr-un statut, regulament sau alt înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege. Ca atare, textul legal stabileşte condiţii speciale de admisibilitate a unei cereri întemeiate pe dispoziţiile legale menţionate mai sus. O primă condiţie este aceea potrivit căreia creanţa să constea în plata unei sume de bani, cea de-a doua condiţie presupune existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile şi a treia este dată de existenţa unui contract civil. Cu privire la prima condiţie, se observă că respectiva creditoare solicită emiterea unei ordonanţe de plată pentru o sumă de bani ce reprezintă contravaloarea produselor livrate în temeiul facturilor nr. 93212797/09.08.2012, respectiv nr. 93213087/15.08.2012 (f. 4-7) alături de avizele de însoţire a mărfii aferente facturilor. Cu privire la cea de-a doua şi a treia condiţie, în raport de prevederile art. 662 alin. 2 C.p.c., instanţa reţine că o creanţă este certă, dacă existenţa ei rezultă din însuşi actul de creanţă care rezultă, la rândul său dintr-un contract civil. După cum a menţionat chiar şi creditoarea, între aceasta şi debitoare s-au desfăşurat relaţii comerciale de tipul vânzării de produse către aceasta din urma, relaţii comerciale care s-au manifestat prin emiterea facturilor nr. 93212797/09.08.2012, respectiv nr. 93213087/15.08.2012 (f. 4-7) alături de avizele de însoţire a mărfii aferente facturilor, între cele două părţi neexistând în mod formal un contract civil (anterior emiterii facturilor) aşa cum rezultă că ar fi necesar din interpretarea literală a textului de la art. 1013 C.civ. Interpretând teleologic însă textul, în spiritul său, instanţa reţine că între părţi contractul civil, în mod formal un înscris, a fost înlocuit de contractul civil în formă simplificată constând în facturile fiscale alături de avizele de însoţire a mărfii, acestea fiind semnate şi ştampilate, fiind recunoscute de debitoare, aspect care atestă că între cele două societăţi au avut schimburi comerciale având drept obiect marfa nominalizată în avizul de însoţire a mărfii. Facturile nr. 93212797/09.08.2012, respectiv nr. 93213087/15.08.2012 (f. 4-7) alături de avizele de însoţire a mărfii aferente facturilor deduse cauzei evidenţiază, în primul rând, că societatea debitoarea a recepţionat produsele şi, în al doilea rând, că între cele două părţi au existat schimburi comerciale şi că prin livrarea respectivei mărfi în patrimoniul societăţii debitoare s-a născut obligaţia de a plăti suma de bani reprezentând contravaloarea produselor respective. Tot sub aspectul certitudinii creanţei, instanţa reţine că debitoarea a recunoscut datoria şi s-a angajat s-o plătească, aşa cum rezultă din protocolul de stingere a obligaţiilor de plată dintre SC PINK COMPANY – IMPEX SRL şi S* H***** S** având ca obiect sumele pretinse în litigiul de faţă (f. 8). Mai mult decât atât, prin intermediul întâmpinării depusă la 27.09.2013, debitoarea a recunoscut pretenţiile creditoarei (f. 40). Totodată, creanţa creditoarei este lichidă în sensul art. 662 alin. 3 C.p.c., câtimea ei fiind determinată prin Facturile nr. 93212797/09.08.2012, respectiv nr. 93213087/15.08.2012 (f. 4-7) depuse la dosar şi care privesc sumele datorate de debitoare pentru produsele oferite, astfel că întinderea obligaţiei de plată este conţinută de însuşi titlul constatator al pretenţiei. Creanţa este exigibilă, conform prevederilor art. 662 alin. 4 C.p.c., facturile emise fiind ajunse la scadenţă, conform precizărilor din Facturile nr. 93212797/09.08.2012, respectiv nr. 93213087/15.08.2012 (f. 4-7). De asemenea, şi cea de-a treia condiţie este îndeplinită în cauză, între părţi existând relaţii contractuale născute din Facturile nr. 93212797/09.08.2012, respectiv nr. 93213087/15.08.2012 (f. 4-7), acestea având caracterul de contract în formă simplificată, prin intermediul său părţile însuşindu-şi drepturi şi obligaţii, mai exact, creditoarea obligându-se să livreze produsele, iar debitoarea obligându-se să achite preţul lor. În consecinţă, faţă de considerentele expuse mai sus, în baza dispoziţiilor art. 1.021 C.p.c., va admite cererea de emitere a ordonanţei de plată, şi va obliga debitoarea să plătească creditoarei suma de 18.585,33 lei reprezentând contravaloarea produse furnizate şi neachitate, sume ce trebuie achitate în termen de 20 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri, termen de plată stabilit în condiţiile art. 1021 alin. 3 C.p.c.. Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 451 alin. 1 C.p.c, instanţa urmează să ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE: Admite cererea formulată de creditoarea S* H***** S** cu sediul în Braşov, str. Şoseaua Cristianului, nr. 46, jud. Braşov în contradictoriu cu S* P*** C****** I**** S** cu sediul în Bucureşti, sector 4, Aleea Tomeşti, nr. 9, bl. 15, sc. 2, et. 6, ap. 59. Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 18.585,33 lei reprezentând contravaloare produse livrate şi neachitate, sumă ce trebuie achitată în termen de 20 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri. Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică azi, 11.10.2013. PREŞEDINTE GREFIER ADRIAN-GABRIEL DINESCU FLORENŢA BOC” Irevocabilă. Pronunţată în şedinţă publică azi, 11.11.2013. PREŞEDINTE, ADRIAN-GABRIEL DINESCU
Incheiere indreptare eroare materiala din 11.11.2013Admite cererea. Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 18.585,33 lei reprezentând contravaloare chirii produse livrate şi neachitate, sumă ce trebuie achitată în termen de 20 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri. Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică azi, 11.10.2013.
Hotarare 10250/2013 din 11.10.2013