P******* G******
ReclamantG******* A******** S***
PârâtM**** H******
PârâtAdmite cererea. Dispune îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul considerentelor sentinţei civile nr. 14776/18.09.2014, pronunţate de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 26190/299/2013, în sensul că considerentele ataşate acesteia nu sunt cele ce au fost indicate, ci următoarele: „Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele : Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 28.06.2013 sub nr. 26190/299/2013, reclamantul P******* G****** a chemat în judecată pe pârîta S.C. G******* A******** S***, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata sumei de 27365,19 lei, reprezentând despăgubiri, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, s-a arătat că la data de 13.03.2013 autoturismul aparţinând reclamantului a fost avariat ca urmare a unui accident de circulaţie şi deşi acesta încheiase cu pârâta un contract de asigurare Casco, aceasta din urmă a refuzat să acorde despăgubirea pentru producerea evenimentului rutier. În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 2199, 2208, 2217 alin. 1 şi 2225 Cod civil şi art. 50 din Legea nr. 136/1995. În dovedire au fost depuse înscrisuri în fotocopie (filele 4-19). La data de 27.01.2014, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. Sub aspectul probatoriului, a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri. Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele : În ceea ce priveşte prezenta cerere formulată împotriva societăţii de asigurare, instanţa reţine că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezultă cu certitudine data la care s-a produs accidentul rutier, cui îi revine vinovăţia în producerea accidentului şi care este cuantumul prejudiciului produs reclamantului. Astfel, la dosarul cauzei există o constatare amiabilă de accident însă aceasta nu poate constitui în sine o probă a producerii evenimentului rutier la data şi la ora indicată şi având urmările descrise, neexistând un înscris din care să rezulte cu certitudine producerea accidentului pe care reclamantul îl invocă. Faptul că pârâta a procedat la întocmirea unui proces-verbal de constatare a daunelor nu poate însemna o recunoaştere a producerii acestora ca urmare a unui anumit eveniment rutier şi nicio recunoaştere a obligaţiei de plată a despăgubirilor. În plus, pârâta susţine că pe baza cercetărilor efectuate în vederea soluţionării dosarului de daună, a constatat că accidentul ar fi avut loc la o dată anterioară, când nu era valabilă poliţa de asigurare. În aceste condiţii, nu se poate reţine că prejudiciul produs reclamantului ar fi fost în cuantumul pe care aceasta îl solicită sau că ar exista o obligaţie de reparare a prejudiciului aparţinând pârâtei (nefiind probate împrejurările producerii accidentului şi existând suspiciune asupra realităţii celor declarate de conducătorii auto), iar cerinţele art. 2199 şi urm. Cod civil şi ale art. 662 din Codul de procedură civilă, privind dreptul de regres al păgubitului şi condiţiile de certitudine, lichiditate şi exigibilitate ale creanţei, nu sunt îndeplinite în speţă. Pentru aceste motive, instanţa urmează ca, în temeiul dispoziţiilor legale menţionate, să respingă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.”. Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20.01.2015.
Incheiere indreptare eroare materiala din 20.01.2015Respinge cererea ca neîntemeiată. Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18.09.2014.
Hotarare 14776/2014 din 18.09.2014A P LA 18.09.2014
Incheiere amanare initiala a pronuntarii din 09.09.2014