O****** M***** S***** - C* D*** A***
Recurent ReclamantU****** N******** A B********* D** R******
Intimat PârâtC******** B******* B****
Intimat PârâtAdmite sesizarea din oficiu. Dispune îndreptarea erorii materiale strecurată în cuprinsul Deciziei civile nr 2788/7.04.2014 a Curţii de Apel , SCAF prin care curtea a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant ORĂŞANU MARIUS-SILVIU împotriva Deciziei nr.621/15.12.2012 emisă de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi a Hotărârii nr.24/17.09.2012 în contradictoriu cu intimaţii pârâţi U****** N******** A B********* D** R******, C******** B******* B**** în sensul că se va dispune înlocuirea practicalei şi a considerentelor Deciziei civile nr 2788/7.04.2014 a Curţii de Apel , SCAF după cum urmează: “Deliberând, reţine următoarele: Prin Decizia nr. 621/15.12.2012 U****** N******** A B********* D** R****** a respins ca neîntemeiată contestaţia (memoriul complementar) formulat de domnul ORĂŞANU MARIUS-SILVIU împotriva Hotărârii nr. 24/17.09.2012 emisă de C******** B******* B****. Pentru a decide astfel, a reţinut următoarele: În „memoriul complementar la contestaţie''' s-a făcut referire la „vicierea dreptului la apărare" comisa din culpa de domnul avocat Mos Flaviu si la Hotărârea din 24 februarie 2009 a Curţii Europene a Drepturilor Omului in cauza Tarau împotriva României (Cererea nr. 3.584/02, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 37 din 18.01.2010), din care petentul citează pasaje referitoare la lipsa unei participări „adecvate", a unei apărări „efective''' asigurata de apărătorul din oficiu desemnat de barou. Petentul solicită anularea hotărârii atacate ca netemeinica si nelegala si sa se dispună in conformitate cu dispoziţiile art. 89 si art. 90, alin. (1) din Legea nr. 51/1995 republicata, respectiv sancţionarea disciplinara a avocatului cu măsura suspendării din exerciţiul profesiei pentru „abatere evidenta si grava", deoarece dreptul sau la apărare a fost viciat de „activitatea" avocatului. Concret, petentul solicita tragerea la răspundere disciplinara a avocatului, pe care il acuza ca in dosarul nr. 13922/271/2011 al Judecătoriei Oradea nu şi-a îndeplinit obligaţiile care-i reveneau de a asigura o apărare calificata. Verificând atât susţinerile contestatorului, cat si punctul de vedere al Baroului Bihor comunicat cu adresa nr. 602/28.11.2012 si înregistrat la Uniunea Naţionala a Barourilor din România la nr. 191/C/03.12.2012 s-a constatat că constata ca hotărârea este temeinica si legala întrucât din înscrisurile depuse de petent se confirma prezenta domnului avocat la cele 5 termene de judecata, pe care cauza in care avocatul in care avea delegaţie de apărător din oficiu le-a avut pana la declinarea ei. Mai mult, solicitarea apărătorului din oficiu de aducere a petentului in instanţa cu mandat, pentru a i se lua depoziţia procesuala si a indica eventualele probe in apărare, este o dovada a diligenţei avocatului in formularea unei apărări cat mai eficiente. Solicitarea contestatorului ca avocatul sa fie cel care, pe cheltuiala sa, să depună eforturi pentru a-si contacta clientul desemnat din oficiu, este jignitoare si ofensatoare la adresa acestuia. În aceste condiţii nu se poate retine vreo culpa profesionala domnului avocat, contestaţia fiind neîntemeiată. Ţinând cont de cele prezentate, in temeiul art. 66, lit. p) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, cu modificările si completările ulterioare, Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România a respins contestaţia formulată de dl. Oraseanu Marius Silviu împotriva Hot. Nr. 24/17.09.2012 emisă de C******** B******* B**** prin care a fost respinsă plângerea împotriva domnului avocat Mos Flaviu. Împotriva acestei Hotărâri a formulat recurs reclamantul Oraseanu Marius Silviu, solicitând instanţei casarea în tot a Hotărârii UNBR nr. 621/15.12.2012 şi a Hotărârii Baroului Bihor nr. 24/17.09.2012, obligarea pârâtului UNBR la cercetarea disciplinara a domnului avocat Mos Flaviu din cadrul Baroului Bihor pentru săvârşirea de abateri disciplinare în exercitarea profesiei în conf. cu prev. art. 89 şi art. 901 din Legea nr. 51/1995. În motivarea recursului a arătat că în opinia sa este netemeinică şi nelegală susţinerea UNBR conform căreia Hotărârea emisă de Baroul Bihor este temeinică şi legală întrucât s-a confirmat prezenţa domnului avocat la cele 5 termene de judecată. Apreciazî că sunt incidente în cauză prev. art. 304 pct. 7 şi 9 Cod de procedură civilă, UNBR reţinând doar incidenţa tezei finale a art. 40 din Legea nr. 51/1995, respectiv obligaţia avocatului de a se prezenta în sala de judecată, însă nu a făcut referire la nicio critică adusă de reclamant prin sesizarea formulată. A precizat faptul că simpla prezenţă a avocatului din oficiu în sală nu reprezintă o apărare în nicio instanţă, astfel cum a reţinut şi CEDO în cauza Tărău c. României, fiind astfel încălcate prevederile art. 5 din Convenţie. A mai arătat că UNBR nu a răspuns acuzaţiei sale sub aspectul lipsei mandatului apărătorului din oficiu, ce trebuia adusă de îndată la cunoştinţa instanţei, încălcând prevederile art. 174 Cod de procedură penală. Cu privire la motivele de respingere a acţiunii sub aspectul „avocatul sa fie cel care, pe cheltuiala sa, sa depună eforturi pentru a-si contacta clientul desemnat din oficiu, este jignitoare si ofensatoare la adresa acestuia”, a învederat că această afirmaţie este contrazisă de documentaţia pe care a prezentat-o Baroului Bihor cât şi Consiliului UNBR, din care rezulta că „efortul” era reprezentat de contactarea telefonică a sa, numărul său de telefon fiind la dosarul cauzei, ori expedierea unui e-mail, având în vedere că avocatul avea la îndemână toate datele necesare pentru contactarea clientului său, precizând că a intrat în posesia datelor de contact ale avocatului desemnat abia la al treilea termen de judecată. Apreciază că UNBR nu a motivat în nici un fel susţinerea conform căreia ar fi ofensat şi jignit avocatul din oficiu desemnat , cu atât mai mult cu cât în acţiunea principală şi în contestaţia depusă a atras atenţia asupra art. 29 ind. 2 şi art. 31 ind. 1 din Legea nr. 51/1995. A mai arătat că avocatul oricum era plătit, fie de stat, fie de inculpat, neputând fi vorba de „cheltuiala” acestuia. Consideră că susţinerea UNBR este netemeinică şi nelegală sub aspectul menţionat la art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă în sensul de a interpreta de manieră favorabilă uneia din părţi un articol de lege fără să-şi motiveze temeinic interpretarea dar şi fără a oferi un punct legal de sprijin al deciziei sale. A solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Intimatul pârât UNBR, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând cererea de recurs prin prisma criticilor invocate, Curtea a respins recursul formulat de recurenta pârâtă, pentru următoarele considerente: Prin Decizia nr 621/15.12.2012 U****** N******** A B********* D** R****** a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de petentul Orăşanu Marius-Silviu împotriva Hotărârii nr. 24/17.09.2012 emisă de C******** B******* B****. Pentru a decide astfel, UNBR a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept: În „memoriul complementar la contestaţie''' s-a făcut referire la „vicierea dreptului la apărare" comisa din culpa de domnul avocat Mos Flaviu si la Hotărârea din 24 februarie 2009 a Curţii Europene a Drepturilor Omului in cauza Tarau împotriva României (Cererea nr. 3.584/02, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 37 din 18.01.2010), din care petentul citează pasaje referitoare la lipsa unei participări „adecvate", a unei apărări „efective''' asigurata de apărătorul din oficiu desemnat de barou. Petentul solicita anularea hotărârii atacate ca netemeinica si nelegala si sa se dispună in conformitate cu dispoziţiile art. 89 si art. 90, alin. (1) din Legea nr. 51/1995 republicata, respectiv sancţionarea disciplinara a avocatului cu măsura suspendării din exerciţiul profesiei pentru „abatere evidenta si grava", deoarece dreptul sau la apărare a fost viciat de „activitatea" avocatului. Concret, petentul solicita tragerea la răspundere disciplinara a avocatului, pe care îl acuza că în dosarul nr. 13922/271/2011 al Judecătoriei Oradea nu şi-a îndeplinit obligările care-i reveneau, de a asigura o apărare calificata. Verificând atât susţinerile contestatorului, cat si punctul de vedere al Baroului Bihor comunicat cu adresa nr. 602/28.11.2012 si înregistrat la Uniunea Naţionala a Barourilor din România la nr. 191/C/03.12.2012, se constata ca hotărârea este temeinica si legala întrucât din înscrisurile depuse de petent se confirma prezenta domnului avocat la cele 5 termene de judecata, pe care cauza in care avocatul in care avea delegaţie de apărător din oficiu le-a avut pana la declinarea ei. Mai mult, solicitarea apărătorului din oficiu de aducere a petentului in instanţa cu mandat, pentru a i se lua depoziţia procesuala si a indica eventualele probe in apărare, este o dovada a diligenţei avocatului in formularea unei apărări cat mai eficiente. Solicitarea contestatorului ca avocatul sa fie cel care, pe cheltuiala sa, sa depună eforturi pentru a-si contacta clientul desemnat din oficiu, este jignitoare si ofensatoare la adresa acestuia. În aceste condiţii nu se poate retine vreo culpa profesionala domnului avocat, contestaţia fiind neîntemeiată Ţinând cont de cele prezentate, in temeiul art. 66, lit. p) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, cu modificările si completările ulterioare, Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România a respins contestaţia formulată de dl. Orăşanu Marius Silviu împotriva Hot. Nr. 24/17.09.2012 emisă de C******** B******* B**** prin care a fost respinsă plângerea împotriva domnului avocat Mos Flaviu. Împotriva acestei Hotărâri a formulat recurs reclamantul Orăşanu Marius Silviu, solicitând instanţei casarea în tot a Hotărârii UNBR nr. 621/15.12.2012 şi a Hotărârii Baroului Bihor nr. 24/17.09.2012, obligarea pârâtului UNBR la cercetarea disciplinara a domnului avocat Mos Flaviu din cadrul Baroului Bihor pentru săvârşirea de abateri disciplinare în exercitarea profesiei în conf. cu prev. art. 89 şi art. 901 din Legea nr. 51/1995. În motivarea recursului a arătat că în opinia sa este netemeinică şi nelegală susţinerea UNBR conform căreia Hotărârea emisă de Baroul Bihor este temeinică şi legală întrucât s-a confirmat prezenţa domnului avocat la cele 5 termene de judecată. Apreciază că sunt incidente în cauză prev. Art. 304 pct. 7 şi 9 Cod de procedură civilă, UNBR reţinând doar incidenţa tezei finale a art. 40 din Legea nr. 51/1995, respectiv obligaţia avocatului de a se prezenta în sala de judecată, însă nu a făcut referire la nicio critică adusă de reclamant prin sesizarea formulată. A precizat faptul că simpla prezenţă a avocatului din oficiu în sală nu reprezintă o apărare în nicio instanţă, astfel cum a reţinut şi CEDO în cauza Tărău c. României, fiind astfel încălcate prevederile art. 5 din Convenţie. A mai arătat că UNBR nu a răspuns acuzaţiei sale sub aspectul lipsei mandatului apărătorului din oficiu, ce trebuia adusă de îndată la cunoştinţa instanţei, încălcând prevederile art. 174 Cod de procedură penală. Cu privire la motivele de respingere a acţiunii sub aspectul „avocatul sa fie cel care, pe cheltuiala sa, sa depună eforturi pentru a-si contacta clientul desemnat din oficiu, este jignitoare si ofensatoare la adresa acestuia”, a învederat că această afirmaţie este contrazisă de documentaţia pe care a prezentat-o Baroului Bihor cât şi Consiliului UNBR, din care rezulta că „efortul” era reprezentat de contactarea telefonică a sa, numărul său de telefon fiind la dosarul cauzei, ori expedierea unui e-mail, având în vedere că avocatul avea la îndemână toate datele necesare pentru contactarea clientului său, precizând că a intrat în posesia datelor de contact ale avocatului desemnat abia la al treilea termen de judecată. Apreciază că UNBR nu a motivat în nici un fel susţinerea conform căreia ar fi ofensat şi jignit avocatul din oficiu desemnat , cu atât mai mult cu cât în acţiunea principală şi în contestaţia depusă a atras atenţia asupra art. 29 ind. 2 şi art. 31 ind. 1 din Legea nr. 51/1995. A mai arătat că avocatul oricum era plătit, fie de stat, fie de inculpat, neputând fi vorba de „cheltuiala” acestuia. Consideră că susţinerea UNBR este netemeinică şi nelegală sub aspectul menţionat la art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă în sensul de a interpreta de manieră favorabilă uneia din părţi un articol de lege fără să-şi motiveze temeinic interpretarea dar şi fără a oferi un punct legal de sprijin al deciziei sale. A solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Intimatul pârât UNBR, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor de recurs invocate şi ţinând cont de incidenţa în cauză a prevederilor art 304 1 din Cpc curtea reţine că acesta este nefondat,urmând a fi respins ca atare. Prin Decizia nr. 621/15.12.2012 U****** N******** A B********* D** R****** a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de recurentul Orăşanu Marius-Silviu împotriva Hotărârii nr. 24/17.09.2012 emisă de C******** B******* B****. Prin Hotărârii nr. 24/17.09.2012 emisă de C******** B******* B**** a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de către recurentul Orăşanu Marius-Silviu prin care acesta a solicitat tragerea la răspundere disciplinară a domnului avocat Moş Flaviu întrucât în cadrul dosarului 13922/271/2011 al Judecătoriei Oradea nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi reveneau de a asigura o apărare calificată. În esenţă curtea reţine că recurentul Orăşanu Marius-Silviu a formulat o plângere împotriva domnului avocat Mos Flaviu solicitând tragerea la răspundere disciplinară a acestuia în baza prevederilor art 86 alin 1 din Legea 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat potrivit cărora avocatul răspunde disciplinar pentru nerespectarea prevederilor prezentei legi sau ale statutului, pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale baroului sau ale uniunii, precum şi pentru orice fapte săvârşite în legătură cu profesia sau în afara acesteia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea şi prestigiul profesiei sau ale instituţiei. Din înscrisurile depus la dosarul cauzei curtea reţine că recurentul Orăşanu Marius-Silviu a avut calitatea de inculpat în dosarul penal cu numărul 13922/271/2011 al Judecătoriei Oradea ,iar domnul Mos Flaviu a avut calitatea de avocat al recurentului în dosarul menţionat anterior, domnul avocat fiind acuzat că in dosarul penal menţionat anterior nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi reveneau de a asigura o apărare calificată. Motivele de recurs formulate de către recurentul Orăşanu Marius-Silviu sunt nefondate,urmând a fi respinse ca atare , acestea nefiind de natură să anularea actului administrativ contestat în prezenta cauză. Recursul declarat de către recurentul Orăşanu Marius-Silviu trebuie analizat în lumina prevederilor art 133 alin 1 Statutul profesiei de avocat potrivit cărora : (1)În cazul în care se angajează să asiste şi/sau să reprezinte un client într-o procedură legală, avocatul îşi asumă obligaţii de diligentă. (2)Avocatul trebuie să asiste şi să reprezinte clientul cu competenţă profesională, prin folosirea cunoştinţelor juridice adecvate, a abilităţilor practice specifice şi prin pregătirea rezonabil necesară pentru asistarea sau reprezentarea concretă a clientului. (3)Avocatul este obligat să se abţină să se angajeze ori de câte ori nu poate acorda o asistenţă şi o reprezentare competente. (4)Asistarea şi reprezentarea clientului impun diligentă profesională adecvată, pregătirea temeinică a cauzelor, dosarelor şi proiectelor, cu promptitudine, potrivit naturii cazului, experienţei şi crezului său profesional. (5)În situaţii şi împrejurări care prezintă caracter de urgenţă pentru salvgardarea şi/sau protejarea drepturilor şi intereselor clientului, avocatul poate asista şi angaja clientul chiar şi în măsura în care în acel moment nu posedă o competenţă profesională adecvată cu natura cauzei, dacă prin întârziere s-ar aduce atingere drepturilor şi intereselor clientului. În astfel de situaţii avocatul se va limita doar la ceea ce în mod rezonabil este necesar potrivit cu circumstanţele şi cu prevederile legale. (6)Competenţa profesională adecvată presupune analiza şi cercetarea atentă a împrejurărilor de fapt, a aspectelor legale ale problemelor juridice incidente în situaţia de fapt, pregătirea adecvată şi adaptarea permanentă a strategiei, tacticilor, tehnicilor şi metodelor specifice în raport cu evoluţia cauzei, a dosarului sau a lucrării în care avocatul este angajat. În lumina prevederilor legale menţionate anterior curtea reţine că obligaţia avocatului născută în baza contractului de asistenţă judiciară este una de diligenţă, iar nu o obligaţie de rezultat. Invocarea de către recurent a prevederilor art 40 din Legea 51/1995 nu este de natură să conducă la admiterea cererii de chemare în judecată , din înscrisurile depuse la dosarul cauzei curtea reţine că avocatul din oficiu al recurentului din prezenta cauză şi-a îndeplinit cu profesionalism şi în condiţiile legii obligaţiile de reprezentare şi asistare a clientului acestuia în cadrul dosarului penal cu numărul 13922/271/2011 al Judecătoriei Oradea. Astfel , în exercitarea mandatului de avocat din oficiu al recurentului în cadrul dosarului penal cu numărul 13922/271/2011 al Judecătoriei Oradea , domnul avocat s-a prezentat la cele 5 termene de judecată acordate în cauză până la pronunţarea sentinţei de declinare a competenţei,a solicitat aducerea inculpatului, recurentul din prezenta cauză, cu mandat pentru a i se lua depoziţia procesuala si a indica eventualele probe în apărare, a formulat apărări pentru inculpat în raport de problemele de fapt şi de drept care s-au discutat în cadrul dosarului. Aşadar, cererile făcute de către avocatul din oficiu în numele şi pe seama inculpatului în cadrul dosarului penal cu numărul 13922/271/2011 al Judecătoriei Oradea reprezintă o dovada a diligenţei acestuia în formularea unei apărări cat mai eficiente. Trimiterea pe care recurentul din prezenta cauză o face la cauza Tărău împotriva României este de natură să conducă la anularea actului administrativ contestat în prezenta cauză , atâta vreme cât din înscrisurile existente în cadrul dosarului penal cu numărul 13922/271/2011 al Judecătoriei Oradea rezultă că avocatul din oficiu al inculpatului şi-a exercitat în mod efectiv mandatul care i-a fost încredinţat , asigurându-i în mod efectiv inculpatului respectarea dreptului la apărare . În dosarul penal cu numărul 13922/271/2011 al Judecătoriei Oradea inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere prevăzută de art 213 din Codul penal şi sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 4 ani sau cu amendă. Or , în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea de abuz de încredere prevăzută de art 213 din Codul penal , curtea învederează că în cursul judecării cauzei asistenţa juridică pentru inculpat nu este obligatorie. Prin încheierea de şedinţă din data de 18.11.2011 a Judecătoriei Oradea ,instanţa , considerând că inculpatul nu poate să îşi facă singur apărare ,a dispus desemnarea unui avocat din oficiu pentru acesta. Potrivit art 172 alin 8 din Codul de procedură penală apărătorul ales sau desemnat din oficiu este obligat să asigure asistenţa juridică a învinuitului sau inculpatului. Pentru nerespectarea acestei obligaţii, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate sesiza conducerea baroului de avocaţi, spre a lua măsuri. Potrivit art 174 alin 1 şi 2 din Codul de procedură penală: 1) În cursul judecăţii învinuitul şi inculpatul, precum şi celelalte părţi pot fi reprezentaţi, cu excepţia cazurilor în care prezenţa învinuitului sau inculpatului este obligatorie. (2) În cazurile în care legea admite reprezentarea învinuitului sau inculpatului, instanţa de judecată, când apreciază necesară prezenţa învinuitului sau inculpatului, dispune aducerea lui. Domnul avocat Moş Flaviu a respectat în cadrul dosarului penal cu numărul 13922/271/2011 al Judecătoriei Oradea prevederile art 174 alin 2 din Codul de procedură penală solicitând aducerea cu mandat a inculpatului în vederea respectării dreptului la apărare al acestuia . Argumentele recurentului potrivit cărora avocatul din oficiu avea obligaţia de a depune toate eforturile pe cheltuiala acestuia în vederea contactării inculpatului , obligaţie pe care nu şi-a respectat-o nu este de natură să conducă la concluzia că avocatul din oficiu nu şi-a îndeplinit în mod efectiv dreptul la apărare. În această privinţă curtea reţine că avocatul din oficiu a depus diligenţe procesuale în ce priveşte stabilirea unui contact cu inculpatul , solicitând instanţei faţă de neprezentarea inculpatului la judecarea cauzei penale , aducerea cu mandat a acestuia în vederea îndeplinirii în bune condiţii a mandatului de avocat din oficiu care i-a fost încredinţat. În egală măsura , în vederea respectării dreptului la apărare, curtea reţine că şi inculpatul avea obligaţia de a întreprinde toate demersurile în vederea contactării avocatului din oficiu pentru pregătirea în bune condiţii a dreptului la apărare garantat de art 23 din Constituţia României. În condiţiile în care avocatul din oficiu a înţeles să solicite aducerea cu mandat a inculpatului , curtea reţine că acestuia nu i se poate reproşa o lipsă de diligenţă în ce priveşte contactarea inculpatului ,mai ales în condiţiile în care acesta din urmă nu a înţeles să se prezinte la judecarea cauzei. De altfel ,în contextul particular al prezentei cauze, curtea învederează că avocatul inculpatului în cadrul dosarului penal cu numărul 13922/271/2011 al Judecătoriei Oradea a întreprins cel mai eficient demers procesual pentru a lua legătură cu inculpatul ,solicitând instanţei în temeiul prevederilor art 174 alin 2 din Codul de procedură penală aducerea cu mandat a inculpatului în vederea respectării dreptului la apărare al acestuia . De altfel ,din încheierile de şedinţă existente la dosarul cauzei curtea reţine că Judecătoria Oradea nu apreciat necesară aducerea cu mandat a inculpatului în cadrul dosarului penal cu numărul 13922/271/2011 al Judecătoriei Oradea. Or, în condiţiile în care avocatul din oficiu a solicitat instanţei aducerea cu mandat a inculpatului în instanţei în temeiul prevederilor art 174 alin 2 din Codul de procedură penală, curtea reţine că avocatul din oficiu a întreprins cel mai potrivit demers în vederea contactării inculpatului, avocatului din oficiu nu i se poate reproşa lipsa unei diligenţe procesuale în ce priveşte stabilirea unui contact cu inculpatul ,mai ales în condiţiile în care acesta din urmă nu a înţeles să se prezinte în faţa instanţei penale pentru a-şi susţine apărările. Pe de altă parte, curtea învederează că stabilirea unui contact eficient între avocatul din oficiu şi inculpat se poate realiza în modul cel mai eficient prin prezentarea inculpatului la termenele de judecată,or inculpatul nu a înţeles să se prezinte în faţa Judecătoriei Oradea. De altfel , efectuarea unei apărări efective a inculpatului nu presupune în mod necesar stabilirea unui contact între avocat şi inculpat, apărarea putându-se efectua şi prin raportare la conţinutul dosarului. De altfel ,inculpatul este cel care trebuie să furnizeze avocatului elementele de fapt pe care acesta le cunoaşte , urmând a fi calificate juridic de avocat ,or inculpatul nu a înţeles să depună diligenţe procesuale în vederea contactării avocatului din oficiu , deşi avea cunoştinţă de toate încheierile de şedinţă. Susţinerile recurentului în sensul că avocatul din oficiu nu a întreprins demersurile procesuale indicate de către acesta , respectiv nu a formulat o cerere de strămutare, nu echivalează cu faptul că acesta nu şi-a îndeplinit în mod efectiv dreptul la apărare, din conţinutul încheierilor de şedinţă ale Judecătoriei Oradea rezultă că avocatul din oficiu şi-a îndeplinit cu bună –credinţă, în condiţiile legii mandatul de avocat din oficiu care i-a fost încredinţat prin încheierea de şedinţă din data de 18.11.2011 a aceleiaşi instanţe. Pe de altă parte, recurentul nu a invocat omisiunea efectuării unor cereri esenţiale de către avocatul din oficiu care au fost de natură să îi încalce inculpatului în mod efectiv dreptul la apărare şi care denotă o nerespectare a prevederilor art 86 alin 1 din Legea 51/1995,coroborate cu prevederile art 174 din Codul de procedură penală. Pentru aceste motive curtea va respinge recursul ca nefondat.” Irevocabilă.
Incheiere de sedinta din 07.10.2014Respinge recursul ca nefondat. Irevocabilă.
Hotarare 2788/2014 din 07.04.2014Repune cauza pe rol in vederea suplimentării probatoriulu, urmând a se dispune emiterea unei adrese catre UNBR şi Baroul Oradea pentru depunberea documentaţiei aferente actului administrativ a cărui anulare se solicită. Acorda termen la data de 07.04.2014, cu citarea părţilor.
Incheiere de sedinta din 10.03.2014Amână pronunţarea la data de 10.03.2014.
Incheiere amanare ulterioara a pronuntarii din 03.03.2014Amână pronunţarea la data de 03.03.2014.
Incheiere amanare initiala a pronuntarii din 24.02.2014