M******** M****
IntimatC******* N******* G******* A***** P***** N****
Intimat PârâtI************ Ş***** J******* N****
IntimatM********* E******** N********
Apelant PârâtC******** L**** A* M*********** P***** N****
IntimatAdmite apelul. Schimbă în parte sentinţa apelată în sensul că: Admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ce priveşte plata dobânzii legale vizând perioada anterioară datei de 12 martie 2011 şi în consecinţă respinge acţiunea privind plata dobânzii legale aferente sumelor din titlurile executorii/sentinţe civile 595/2010 şi 1295/2010 ale Tribunalului Neamţ, pentru perioada anterioară datei de 12 martie 2011. Menţine din sentinţă dispoziţiile care nu sunt contrare prezentei decizii. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 ianuuarie 2016.
Hotarare 90/2016 din 25.01.2016În temeiul art. 519 şi urm. din Cod procedură civilă 2010 republicat sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept : 1.Art. 12 din Decretul nr. 167/1958 raportat la art. 523 Cod civil 1864 şi art. 525 Cod civil 1864 trebuie interpretat şi aplicat în sensul că în cazul dobânzilor moratorii, termenul de prescripţie de 3 ani se calculează în raport cu fiecare zi de întârziere, în fiecare zi născându-se o creanţă distinctă supusă unei prescripţii liberatorii de 3 ani , urmând să existe tot atâtea prescripţii câte zile vor curge şi dobânzile? 2.Art.1 alin.2 din Decr.167/1958 raportat la art. 16 din Decr.167/1958 şi la principiul de drept accesorium sequitur principale trebuie interpretat şi aplicat în sensul că odată cu întreruperea prescripţiei dreptului la acţiune de a pretinde debitul principal se întrerupe şi prescripţia dreptului la acţiune pentru dobânzi ? 3.Art.16 alin.1 lit.a din Decretul nr. 167/1958 trebuie interpretat şi aplicat în sensul că recunoaşterea dreptului de către cel în favoarea căruia curge prescripţia poate fi atât expresă, cât şi tacită (implicită), putând rezulta din orice act sau din orice fapt care conţine sau presupune mărturisirea existenţei dreptului altuia? 4.Faptul că nici prin O.U.G. nr. 75/2008 sau O.U.G. nr. 71/2009, cu modificările şi completările ulterioare realizate prin O.U.G. nr. 18/2010, O.U.G. nr.45/2010 şi L. nr. 230/2011, şi nici prin hotărârile de guvern emise în executarea acestei ordonanţe de urgenţă ( HG 422/2010, HG 257/2012, HG 598/2012, HG 954/20102, HG 1169/2012, HG 149/2013, HG 355/2013, HG 697/2013, HG 977/2013, HG 248/2014, HG 551/2014 etc.) statul român, prin guvernul său, nu a negat în mod expres dreptul creditorilor la încasarea daunelor moratorii, poate fi prezumat ca o recunoaştere tacită a dreptului la acţiune pentru dobânzi moratorii ? În cazul în care răspunsul este afirmativ, recunoaşterea tacită a dreptului la plata daunelor moratorii realizată prin emiterea actelor normative mai sus-menţionate poate fi valorizată de instanţă ca renunţare tacită a debitorilor la beneficiul prescripţiei dreptului material la acţiune ? 5. Art.1838 şi 1839 Cod civil 1864 trebuie interpretat şi aplicat în sensul că renunţarea, fie ea expresă sau tacită, la prescripţia extinctivă are ca efect pierderea pentru totdeauna de către renunţător a dreptului sau facultăţii de a opune prescripţia în contra reclamaţiei judiciare sau extrajudiciare a titularului dreptului la acţiune ? 6. Art.16 alin.1 lit.a din Decretul nr. 167/1958 raportat la art. 17 alin. (1) şi (2) din Decretul nr. 167/1958 trebuie interpretat şi aplicat în sensul că noua prescripţie care începe să curgă după întreruperea prin efectul recunoaşterii este de aceeaşi natură cu cea înlăturată, adică prescripţia dreptului material la acţiune stricto sensu, iar nu a dreptului de a cere executarea silită, chiar dacă recunoaşterea datoriei este făcută în cursul termenului de prescripţie al dreptului de a cere executarea silită? 7. Dispoziţiile art. 1079 alin.2 pct.3 Cod civil 1864 şi/sau ale art. 1.523 alin.2 lit.a Cod civil 2009 îşi găsesc aplicabilitate şi în materia drepturilor salariale, în sensul că angajatorul este de drept în întârziere de la momentul scadenţei dreptului de creanţă care constă în dreptul salarial neacordat ? 8. Art. 8 din Decretul nr. 167/1958 poate fi interpretat şi/sau aplicat în sensul că în cazul unei fapte ilicite care are caracter continuu (prejudiciul produs de ea se permanentizează fără discontinuitate în timp), dreptul material la acţiune începe să curgă de la data încetării acţiunii sau inacţiunii ilicite, chiar dacă păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea de la momentul iniţial al săvârşirii faptei ilicite? Sesizează Curtea Constituţională a României pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 519 Noul Cod de procedură civilă, astfel cum a fost interpretat şi aplicat, în ceea ce priveşte condiţia "noutăţii" , de completurile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport de dispoziţiile art. 1 alin.5, 16 alin.1 şi art. 21 alin.3 din Constituţia României republicată . În temeiul art. 520 alin.2 Cod procedură civilă 2010 republicat suspendă soluţionarea cauzei până la pronunţarea hotărârii prealabile de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie . Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică,azi, 04.05.2015.
Incheiere suspendare din 04.05.2015faţă de faptul că părţile nu au fost citate cu menţiunea de a formula concluzii la toate problemele de drept ridicate din oficiu de instanţă prin încheierea de repunere pe rol, amână cauza la data de 4 mai 2015
Incheiere de sedinta din 09.03.2015Încheiere : 09.02.2015 În temeiul art. 400 C.pr.civ. 2010 repune cauza pe rol pentru a pune în discuţia părţilor, din oficiu, următoarele : A. excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la pretenţiile deduse judecăţii pentru care termenul de prescripţie extinctivă a început anterior datei de 1 octombrie 2011 şi corelativ motivul de apel de ordine publică care vizează nelegalitatea sentinţei apelate pentru neaplicarea dispoziţiilor din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat; B. aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art.1088 alin.2, a doua frază, teza I C.civ.1864 pentru daunele moratorii scadente anterior datei de 1 octombrie 2011 şi corelativ motivul de apel de ordine publică care vizează nelegalitatea sentinţei apelate pentru neaplicarea acestor dispoziţii legale ; C. necesitatea sesizării , în temeiul art. 519 şi urm. din C.pr.civ. 2010, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept : 1.Art. 12 din Decretul nr. 167/1958 raportat la art. 523 C.civ.1864 şi art. 525 C.civ.1864 trebuie interpretat şi aplicat în sensul că în cazul dobânzilor moratorii, termenul de prescripţie de 3 ani se calculează în raport cu fiecare zi de întârziere, în fiecare zi născându-se o creanţă distinctă supusă unei prescripţii liberatorii de 3 ani , urmând să existe tot atâtea prescripţii câte zile vor curge şi dobânzile? 2.Art.1 al.2 Decr.167/1958 raportat la art. 16 din Decr.167/1958 şi la regula de drept accesorium sequitur principale trebuie interpretat şi aplicat în sensul că odată cu întreruperea prescripţiei dreptului la acţiune de a pretinde debitul principal se întrerupe şi prescripţia dreptului la acţiune pentru dobânzi ? 3.Art.16 alin.1 lit.a din Decretul nr. 167/1958 trebuie interpretat şi aplicat în sensul că recunoaşterea dreptului de către cel în favoarea căruia curge prescripţia poate fi atât expresă, cât şi tacită (implicită), putând rezulta din orice act sau din orice fapt care conţine sau presupune mărturisirea existenţei dreptului altuia? 4.Faptul că nici prin O.U.G. nr. 75/2008 sau O.U.G. nr. 71/2009, cu modificările şi completările ulterioare realizate prin O.U.G. nr. 18/2010, O.U.G. nr.45/2010 şi L. nr. 230/2011, şi nici prin hotărârile de guvern emise în executarea acestei ordonanţe de urgenţă ( HG 422/2010, HG 257/2012, HG 598/2012, HG 954/20102, HG 1169/2012, HG 149/2013, HG 355/2013, HG 697/2013, HG 977/2013, HG 248/2014, HG 551/2014 etc.) statul român, prin guvernul său, nu a negat în mod expres dreptul creditorilor la încasarea daunelor moratorii, poate fi prezumat ca o recunoaştere tacită a dreptului la acţiune pentru dobânzi moratorii ? În cazul în care răspunsul este afirmativ, recunoaşterea tacită a dreptului la plata daunelor moratorii realizată prin emiterea actelor normative mai sus-menţionate poate fi valorizată de instanţă ca renunţare tacită a debitorilor la beneficiul prescripţiei dreptului material la acţiune ? 5. Art.1838 şi 1839 C.civ.1864 trebuie interpretat şi aplicat în sensul că renunţarea, fie ea expresă sau tacită, la prescripţia extinctivă are ca efect pierderea pentru totdeauna de către renunţător a dreptului sau facultăţii de a opune prescripţia în contra reclamaţiei judiciare sau extrajudiciare a titularului dreptului la acţiune ? 6. Art.16 alin.1 lit.a din Decretul nr. 167/1958 raportat la art. 17 alin. (1) şi (2) din Decretul nr. 167/1958 trebuie interpretat şi aplicat în sensul că noua prescripţie care începe să curgă după întreruperea prin efectul recunoaşterii este de aceeaşi natură cu cea înlăturată, adică prescripţia dreptului material la acţiune stricto sensu, iar nu a dreptului de a cere executarea silită, chiar dacă recunoaşterea datoriei este făcută în cursul termenului de prescripţie al dreptului de a cere executarea silită? 7. Dispoziţiile art. 1079 alin.2 pct.3 C.civ.1864 şi/sau ale art. 1.523 alin.2 lit.a C.civ.2009 îşi găsesc aplicabilitate şi în materia drepturilor salariale, în sensul că angajatorul este de drept în întârziere de la momentul scadenţei dreptului de creanţă care constă în dreptul salarial neacordat ? 8. Art. 8 din Decretul nr. 167/1958 poate fi interpretat şi/sau aplicat în sensul că în cazul unei fapte ilicite care are caracter continuu (prejudiciul produs de ea se permanentizează fără discontinuitate în timp), dreptul material la acţiune începe să curgă de la data încetării acţiunii sau inacţiunii ilicite, chiar dacă păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atît paguba cît şi pe cel care răspunde de ea de la momentul iniţial al săvârşirii faptei ilicite? D. sesizarea Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţia de neconstituţionalitate a art. 519 din C.pr.civ. 2010 , astfel cum a fost interpretat şi aplicat, în ceea ce priveşte condiţia "noutăţii" , de completurile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport de dispoziţiile art. 1 alin.5 , 16 alin.1 şi art. 21 alin.3 din Constituţia României. E. suspendarea judecării apelului până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate de către Curtea Constituţională. Fixează termen pentru continuarea judecăţii la 09.03.2015,ora 9 a.m. pentru când se vor cita părţile cu această menţiune. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 09.02.2015.
Incheiere de sedinta din 09.02.2015Amână deliberarea şi pronunţarea pentru 9 februarie 2015. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 5.02.2015.
Incheiere amanare ulterioara a pronuntarii din 05.02.2015Amână deliberarea şi pronunţarea pentru 5 februarie 2015. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 26 ianuarie 2015.
Incheiere amanare initiala a pronuntarii din 26.01.2015