C** B******* R*** L********* J******* A* S* J***** T**** C******** S**
ReclamantK**** A*******
PârâtK**** J****
PârâtÎn temeiul art. 138 din NCPC constată identitatea de părţi, obiect şi cauză, acţiunea fiind identică cu cea înregistgrată sub nr. 1524/1285/2013/a1*, motiv pentru care admite excepţia litispendenţei, urmând ca judecta pentru prezentul dosar să fie continuată în dosarul nr. 1524/1285/2013/a1*
Hotarare 2700/2015 din 12.10.2015pentru motivarea şi restituirea de către Curtea de Apel Cluj a dosarului nr. 1524/1285/2013/a1, în vederea continuării judecăţii
Incheiere de sedinta din 08.06.2015pentru a rămâne irevocabilă sentinţa civilă nr. 1329/2014 pronunţată în dosarul nr. 1524/1285/2013/a1,
Incheiere de sedinta din 30.03.2015pentru a rămâne irevocabilă sentinţa civilă nr. 1329/2014 pronunţată în dosarul nr. 1524/1285/2013/a1
Incheiere de sedinta din 02.02.2015Pentru a rămâne irevocabilă sentinţa civilă nr. 1329/2014 pronunţată în dosarul nr. 1524/1285/2013/a1,
Incheiere de sedinta din 26.11.2014în ceea ce priveşte prima excepţie invocată de către pârâţi, are în vedere faptul că art. 59 din Legea nr. 85/2006, stabileşte într-adevăr un termen pentru depunerea raportului privind cauzele şi împrejurările care au condus la insolvenţa debitoarei. Legea nr. 85/2006 se completează în măsura compatibilităţii cu dispoziţiile Codului de procedură civilă, în conformitate cu art. 149 din Legea nr. 85/2006. Legea nr. 85/2006 nu stabileşte nicio sancţiune pentru depăşirea termenului prevăzut de art. 59 astfel încât în speţă nu se poate pune problema nulităţii acestui act, nici măcar în condiţiile prevăzute de art. 174 din Codul de procedură civilă, deoarece nu este vorba despre un act de procedură întocmit cu neobsevarea formelor legale. În speţă însă s-ar pune doar problema unei eventuale tardivităţi, în condiţiile art. 103 din vechiul Cod procedură civilă, actualmente 186 din noul Cod de procedură civilă. Această sancţiune nu este însă compatibilă cu procedura insolvenţei, în ceea ce priveşte acest act al lichidatorului judiciar, deoarece art. 138 din Legea nr. 85/2006, stabileşte faptul că ceea ce contează din perspectiva cererii de antrenare a răspunderii, este indicarea persoanelor pe care lichidatorul le consideră responsabile pentru insolvenţa debitoarei şi respectiv momentul la care lichidatorul a luat cunoştinţă de acest aspect procesual. Legea nr. 85/2006 nu sancţionează, deci depăşirea termenului prevăzut de art. 59, depăşire care se poate datora atât unor cauze subiective cât şi unor cauze obiective, actul lichidatorului păstrându-şi valabilitatea, în condiţiile în care acesta nu este parte în litigiu ci participant la procedura insolvenţei, nefiindu-i aplicabilă sancţiunea decăderii. În consecinţă, judecătorul sindic respinge, ca neîntemeiată excepţia nulităţii completării raportului de cauze şi împrejurări, din perspectiva depăşirii termenului prevăzut de art. 59 din Legea nr. 85/2006. În ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat, judecătorul sindic are în vedere faptul că, până la acest moment hotărârea pronunţată în dosarul 1524/1285/2013/a1, nu a rămas definitivă, astfel încât pronunţarea asupra acestei excepţii impune acordarea unui termen pentru a se verifica identitatea de părţi, obiect şi cauză între cele două litigii, prin compararea celor din prezenta cauză cu cele din hotărârea pronunţată în dosarul nr. 1524/1285/2013/a1,
Incheiere de sedinta din 01.10.2014