S* M******** C** S*
ContestatorH****** P******
ContestatorH****** M*****
ContestatorP****** B*** R****** S*
IntimatAdmite contestaţia la executare. Anulează Încheiera nr. 3091/18.06.2014 pronunţată de Judecătoria Galaţi în dos. nr. 8623/233/2014 prin care s-a încuviinţat executarea silită şi a actelor de executare întocmite în dosarul execuţional nr. 113/2014 aflat pe rolul BEJ Caraman Cosmin. Constată ca fiind abuzive clauzele referitoare la perceperea comisioanelor de administrare, evaluare şi de risc prevăzute în Contractul de credit nr. 114/05.05.2006 şi în actele adiţionale încheiate ulterior. Constată ca fiind abuzivă clauza referitoare la stabilirea dobânzii conform art. 6.1 aşa cum a fost modificată pin actele adiţionale încheiate ulterior Contractului de credit nr. 114/05.05.2006. Dispune restituirea către contestatori a taxei judiciare de timbru de 3.000 lei, câte 1.000 lei pentru fiecare, după rămânerea definitivă a hotărârii. Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Galaţi. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24.03.2017.
Incheiere finala dezinvestire 220/2017 din 24.03.2017Amână pronun?area 24.03.2017.
Incheiere amanare ulterioara a pronuntarii din 09.03.2017Amână pronun?area la 09.03.2017
Incheiere amanare initiala a pronuntarii din 21.02.2017Amână cauza la data de 21.02.2017, sala4, timpul 1, CC18 - lipsă apărare
Incheiere de sedinta din 09.01.2017pentru a se lua la cunoştinţă de raportul de expertiză
Incheiere de sedinta din 16.11.2016lipsă procedură
Incheiere de sedinta din 24.10.2016formulare/răspuns obiecţiuni
Incheiere de sedinta din 14.09.2016pentru a răspunde la obiecţiunile formulate la raportul de expertiză
Incheiere de sedinta din 31.05.2016pentru a lua cunoştinţa de raportul de expertiză
Incheiere de sedinta din 27.04.2016pentru efectuarea expertizei
Incheiere de sedinta din 29.02.2016pentru efectuarea expertizei
Incheiere de sedinta din 27.01.2016Având în vedere lipsa raportului de expertiză, pentru a se reveni cu adresă către expert.
Incheiere de sedinta din 18.11.2015pentru lipsa rapoartului de expertiză
Incheiere de sedinta din 21.10.2015pentru lipsa raportului expertiză
Incheiere de sedinta din 16.09.2015pentru a se emite adresă
Incheiere de sedinta din 11.06.2015pentru a se emite adresă
Incheiere de sedinta din 28.05.2015pentru a depune precizări
Incheiere de sedinta din 12.03.2015pentru studiul dosarului de executare
Incheiere de sedinta din 26.01.2015pentru a se emite adresa
Incheiere de sedinta din 03.12.2014pentru a s e emite adresa
Incheiere de sedinta din 13.11.2014Admite cererea de îndreptare a erorii materiale, formulată de contestatorii, SC Markinvest Com S.A. , Herascu Petrică şi Herascu Marius.Dispune îndreptarea erorii materiale strecurată în considerentele Încheierii pronunţate la data de 03.09.2014 în dosarul 16131/233/2014, în sensul că în loc de: „Prin cererea inregistrata la data de 25.08.2014 sub nr 14103/233/2014, petentul Bouros Lucian a solicitat acordare de ajutor public judiciar solicitând de a fi scutit de la plata cautiunii in cuantum de 6621,15 lei stabilita in vederea solutionarii cererii de suspendarea a executarii silite. In motivarea de fapt a cererii a aratat ca sumele prezinta un nivel foarte ridicat si pe care nu si-l poate permite având în vedere că venitul net pe membru de familie se situează sub 300 lei, solicitând scutirea, reducerea sau eşalonarea sumei reprezentând plata cauţiunii. In drept si-a intemeiat cererea pe disp OUG 51/2008, art. 6 CEDO şi Hotărârea Iosif li alţii împotriva României. Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele: Petentul locuieste si gospodareste alaturi de sotie şi de copilul minor având venituri din salarii de 2668 lei şi reţineri reprezentând rate credit şi CAR. Prin rezoluţie s-a stabilit în sarcina reclamantului să achite taxa de timbru de 1050 lei şi cautiune de 6621,15 lei. Taxa de timbru a achitat-o iar în ceea ce priveşte cauţiunea a formulat cerere de ajutor public judiciar. Cu privire la cautiunea datorata in cauza, instanţa constata că nu există niciun text în legislaţie de natură a permite acordarea unei astfel de scutiri. Prin urmare, pe de o parte, ajutorul public poate fi acordat doar persoanelor fizice, iar pe de altă parte, O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă nu menţionează, printre formele de acordare a ajutorului public judiciar şi cauţiunea. De asemenea, art. 42 din OUG nr. 80/2013 face vorbire în mod expres doar de facilităţi sub formă de reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru si nu pentru cauţiuni. Cau?iunea a fost stabilită de legiuitor în scopul protejării creditorului pentru eventualele pagube pe care le-ar suferi prin întârzierea executării, depunerea cauţiunii constituind o garanţie în sensul că, în urma respingerii contestaţiei la executare, creditorul va putea cere ?i obţine despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întârzierii executării silite. Asa fiind, condiţionarea suspendării executării silite de depunerea unei cauţiuni, în cuantum stabilit de instanţa judecătorească, se impune pentru prevenirea exercitării abuzive a dreptului de a cere suspendarea executării, precum ?i pentru protejarea intereselor legitime ale creditorului, legate de executarea cât mai operativă a creanţei stabilită prin titlul executoriu. Pe de altă parte, procedura contestaţiei la executare asigură garanţii suficiente atât pentru ocrotirea accesului liber la justiţie, cât ?i pentru protecţia dreptului de proprietate al tuturor părţilor implicate în proces, prin însuşi faptul că le oferă posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia iar, în cazul admiterii contestaţiei ?i a desfiinţării titlului executoriu sau a însăşi executării silite, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia. In cauza Iosif si altii impotriva Romaniei, CEDO a stautat urmatoarele: „51. Curtea reaminteşte că art. 6 § 1 din Convenţie garantează fiecărui individ dreptul ca o instanţă să fie sesizată cu orice contestaţie referitoare la drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil. Astfel, el consacră un "drept la o instanţă", al cărui drept de acces, şi anume dreptul de a sesiza instanţa în materie civilă, nu constituie decât unul dintre aspecte. `` 52. Totuşi, "dreptul la o instanţă" nu este absolut. El se pretează la limitări deoarece, prin însăşi natura sa, el impune o reglementare a statului care este liber să aleagă mijloacele pe care le va utiliza în acest scop. 53. În această privinţă Curtea reaminteşte că ea nu a exclus niciodată faptul că interesele unei bune administrări a justiţiei ar putea justifica impunerea unei restricţii financiare la accesul unei persoane la o instanţă (Tolstoy-Miloslavsky, menţionată mai sus, pp. 80-81, §§ 61 şi următoarele, şi Kreuz, menţionată mai sus, § 59). 54. În ciuda marjei de apreciere de care dispune statul în materie, Curtea subliniază că o limitare a accesului la o instanţă nu se împacă cu art. 6 § 1 decât dacă urmăreşte un scop legitim şi dacă există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit (Weissman şi alţii împotriva României, nr. 63.945/00, 24 mai 2006, § 36). 55. În mod special, în lumina principiului conform căruia Convenţia are ca scop să protejeze drepturi nu teoretice sau iluzorii, ci concrete şi efective, Curtea reiterează faptul că valoarea cheltuielilor, apreciată în lumina circumstanţelor unei anumite cauze, inclusiv solvabilitatea reclamantului şi faza procedurii în care este impusă restricţia respectivă sunt factori de luat în seamă la stabilirea împrejurării dacă partea interesată a beneficiat de dreptul său de acces la o instanţă sau dacă, din cauza valorii cheltuielilor, accesul la o instanţă a fost limitat atât de mult încât dreptul este încălcat în însăşi esenţa sa (Tolstoy-Miloslavsky, menţionată mai sus, pp. 80-81, §§ 63 şi următoarele, Kreuz, menţionată mai sus, § 60, şi Weissman şi alţii, menţionată mai sus, § 37). 56. În speţă, Curtea observă că neplata sumei de 133.984 euro (EUR) cu titlu de cauţiune pentru introducerea acţiunii a dus la anularea acesteia. Astfel, se va constata ca suma cu titlu de cautiune, in ipoteza avuta in vedere de considerentele hotararii mai sus citate, a fost stabilita in vederea introducerii actiunii si analizarii acesteia pe fond si nu in scopul solutionarii unei cereri de suspendare a executarii silite. În concluzie, între cauza Iosif şi alţii contra României şi speţa de faţă nu are nicio similitudine având în vedere că stabilirea cauţiunii pentru soluţionarea cererii de suspendare a executării în cadrul contestaţiei la executare nu îngradeşte dreptul la justiţie al reclamantului, spre deosebire de cauza soluţionata de Curtea Europeană a Drepturilor Omului când s-a constatat că de plata cauţiunii depindea soluţionarea pe fond a pricinii. Fondul problemei si dreptul subiectiv pretins va fi dezbătut pe calea contestaţiei la executare, cerere care va fi soluţionată cu celeritate de către instanţa de judecată. Insa cautiunea stabilita de instanta in prezenta cauza, reprezinta o conditie necesara in vederea solutionarii cererii privind suspendarea executarii silite pana la solutionarea contestatiei la executare. Deci dreptul de acces la o instanta a contestatorului Bouros Lucian nu este nici limitat si nici ingradit. Contestatia la executare formulata de catre aceasta va fi examinata chiar si in ipoteza respingerii cererii de suspendare a executarii silite făra a se încalca, astfel, liberul acces la jusţitie şi, evident, art. 6 paragraful 1 din Convenţie. În prezenta cauză, obiectul îl reprezintă contesta?ie la executare ?i contestatorului i se va asigura dreptul de acces la justi?ie prin examinarea fondului contestatiei la executare, cu privire la legalitatea actelor de executare. Pentru aceste considerente se va respinge cererea ca netemeinica”. se va trece „Prin cererile inregistrate la data de 26.08.2014 şi comunicate prin fax la data de 25.08.2014 sub nr 16131/233/2014, petenţii Herascu Marius, Herascu Petrică şi SC Markinvest Com SRL au solicitat acordare de ajutor public judiciar, petenţii persoane fizice solicitând de a fi scutite de la plata cautiunii in cuantum de 14564,70 lei iar petenta persoană juridică solicitând reducerea cauţiunii de 14564,70 lei stabilita in vederea solutionarii cererii de suspendarea a executarii silite. In motivarea de fapt a cererii petenţii au aratat ca sumele prezinta un nivel foarte ridicat si pe care nu si-l poate permite având în vedere că: - Petentul Herascu Marius nu realizeată venituri, raportul său de muncă fiind suspendat începând cu luna aprilie 2014; - Petentul Herascu Petrică realizează un venit lunar de 209 lei, lucrând cu contract de muncă parţial; - Petenta SC Markinvest Com SA arată că în urma crizei financiare au scăzut încasările, s-a închis fabrica de producţie patiserie iar prioritate au salariile, materiile prime, gazele, enrgia electrică, apa, carburanţii, impozitele şi taxele la buget, precum şi plata ratelor pentru împrumuturi bancare aflate la scadenţă. In drep, petenţii persoane fizice si-au intemeiat cererea pe dispoziţiile O.U.G. nr. 51/2008, art. 6 CEDO, Hotărârile Rusen, Negulescu şi Iosif împotriva României, art. 14 alin. 1 teza 1 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, art. 21 din Constituţia României. Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele: Petenţii persoane fizice au depus în susţinerea cererii de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata cauţiunii adeverinte care atesta dovada veniturilor impozabile pe care le realizează iar petenta persoană juridică a depus în susţinerea cererii ajutor public judiciar sub forma reducerii cauţiunii balanţa de verificare aferentă lunii mai 2014. Prin rezoluţie s-a stabilit în sarcina reclamantilor să achite taxa de timbru de 1000 lei şi cautiune de 14564,70lei. Taxa de timbru au achitat-o iar în ceea ce priveşte cauţiunea au formulat cerere de ajutor public judiciar. Cu privire la cautiunea datorata in cauza, instanţa constata că nu există niciun text în legislaţie de natură a permite acordarea unei astfel de scutiri. Prin urmare, pe de o parte, ajutorul public poate fi acordat doar persoanelor fizice, iar pe de altă parte, O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă nu menţionează, printre formele de acordare a ajutorului public judiciar şi cauţiunea. De asemenea, art. 42 din OUG nr. 80/2013 face vorbire în mod expres doar de facilităţi sub formă de reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru si nu pentru cauţiuni. Cau?iunea a fost stabilită de legiuitor în scopul protejării creditorului pentru eventualele pagube pe care le-ar suferi prin întârzierea executării, depunerea cauţiunii constituind o garanţie în sensul că, în urma respingerii contestaţiei la executare, creditorul va putea cere ?i obţine despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întârzierii executării silite. Asa fiind, condiţionarea suspendării executării silite de depunerea unei cauţiuni, în cuantum stabilit de instanţa judecătorească, se impune pentru prevenirea exercitării abuzive a dreptului de a cere suspendarea executării, precum ?i pentru protejarea intereselor legitime ale creditorului, legate de executarea cât mai operativă a creanţei stabilită prin titlul executoriu. Pe de altă parte, procedura contestaţiei la executare asigură garanţii suficiente atât pentru ocrotirea accesului liber la justiţie, cât ?i pentru protecţia dreptului de proprietate al tuturor părţilor implicate în proces, prin însuşi faptul că le oferă posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia iar, în cazul admiterii contestaţiei ?i a desfiinţării titlului executoriu sau a însăşi executării silite, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia. In cauza Iosif si altii impotriva Romaniei, CEDO a stautat urmatoarele: „51. Curtea reaminteşte că art. 6 § 1 din Convenţie garantează fiecărui individ dreptul ca o instanţă să fie sesizată cu orice contestaţie referitoare la drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil. Astfel, el consacră un "drept la o instanţă", al cărui drept de acces, şi anume dreptul de a sesiza instanţa în materie civilă, nu constituie decât unul dintre aspecte. `` 52. Totuşi, "dreptul la o instanţă" nu este absolut. El se pretează la limitări deoarece, prin însăşi natura sa, el impune o reglementare a statului care este liber să aleagă mijloacele pe care le va utiliza în acest scop. 53. În această privinţă Curtea reaminteşte că ea nu a exclus niciodată faptul că interesele unei bune administrări a justiţiei ar putea justifica impunerea unei restricţii financiare la accesul unei persoane la o instanţă (Tolstoy-Miloslavsky, menţionată mai sus, pp. 80-81, §§ 61 şi următoarele, şi Kreuz, menţionată mai sus, § 59). 54. În ciuda marjei de apreciere de care dispune statul în materie, Curtea subliniază că o limitare a accesului la o instanţă nu se împacă cu art. 6 § 1 decât dacă urmăreşte un scop legitim şi dacă există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit (Weissman şi alţii împotriva României, nr. 63.945/00, 24 mai 2006, § 36). 55. În mod special, în lumina principiului conform căruia Convenţia are ca scop să protejeze drepturi nu teoretice sau iluzorii, ci concrete şi efective, Curtea reiterează faptul că valoarea cheltuielilor, apreciată în lumina circumstanţelor unei anumite cauze, inclusiv solvabilitatea reclamantului şi faza procedurii în care este impusă restricţia respectivă sunt factori de luat în seamă la stabilirea împrejurării dacă partea interesată a beneficiat de dreptul său de acces la o instanţă sau dacă, din cauza valorii cheltuielilor, accesul la o instanţă a fost limitat atât de mult încât dreptul este încălcat în însăşi esenţa sa (Tolstoy-Miloslavsky, menţionată mai sus, pp. 80-81, §§ 63 şi următoarele, Kreuz, menţionată mai sus, § 60, şi Weissman şi alţii, menţionată mai sus, § 37). 56. În speţă, Curtea observă că neplata sumei de 133.984 euro (EUR) cu titlu de cauţiune pentru introducerea acţiunii a dus la anularea acesteia. Astfel, se va constata ca suma cu titlu de cautiune, in ipoteza avuta in vedere de considerentele hotararii mai sus citate, a fost stabilita in vederea introducerii actiunii si analizarii acesteia pe fond si nu in scopul solutionarii unei cereri de suspendare a executarii silite. În concluzie, între cauza Iosif şi alţii contra României şi speţa de faţă nu are nicio similitudine având în vedere că stabilirea cauţiunii pentru soluţionarea cererii de suspendare a executării în cadrul contestaţiei la executare nu îngradeşte dreptul la justiţie al reclamantului, spre deosebire de cauza soluţionata de Curtea Europeană a Drepturilor Omului când s-a constatat că de plata cauţiunii depindea soluţionarea pe fond a pricinii. Fondul problemei si dreptul subiectiv pretins va fi dezbătut pe calea contestaţiei la executare, cerere care va fi soluţionată cu celeritate de către instanţa de judecată. Insa cautiunea stabilita de instanta in prezenta cauza, reprezinta o conditie necesara in vederea solutionarii cererii privind suspendarea executarii silite pana la solutionarea contestatiei la executare. Deci dreptul de acces la o instanta a contestatorului Bouros Lucian nu este nici limitat si nici ingradit. Contestatia la executare formulata de catre aceasta va fi examinata chiar si in ipoteza respingerii cererii de suspendare a executarii silite făra a se încalca, astfel, liberul acces la jusţitie şi, evident, art. 6 paragraful 1 din Convenţie. În prezenta cauză, obiectul îl reprezintă contesta?ie la executare ?i contestatorului i se va asigura dreptul de acces la justi?ie prin examinarea fondului contestatiei la executare, cu privire la legalitatea actelor de executare. Pentru aceste considerente se va respinge cererea ca netemeinica.”. Îndreptarea de eroare materială se va face în ambele exemplare ale hotărârii. Cu drept de a formula apel, în termen de 30 zile, de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 17.09.2014. Dosar nr. 16131/233/2014 ÎNCHEIERE 17.09.2014 Admite cererea de îndreptare a erorii materiale, formulată de contestatorii, SC Markinvest Com S.A. cu sediul în Galaţi, str. Henri Coandă nr. 3, Herascu Petrică, cu domiciliul în Galaţi, str. Ştefan cel Mare nr. 3 şi Herascu Marius, cu domiciliul în sat Costi, com. Vânători, jud. Galaţi, str. Cosarelor nr. 2. Dispune îndreptarea erorii materiale strecurată în considerentele Încheierii pronunţate la data de 03.09.2014 în dosarul 16131/233/2014, în sensul că în loc de: „Prin cererea inregistrata la data de 25.08.2014 sub nr 14103/233/2014, petentul Bouros Lucian a solicitat acordare de ajutor public judiciar solicitând de a fi scutit de la plata cautiunii in cuantum de 6621,15 lei stabilita in vederea solutionarii cererii de suspendarea a executarii silite. In motivarea de fapt a cererii a aratat ca sumele prezinta un nivel foarte ridicat si pe care nu si-l poate permite având în vedere că venitul net pe membru de familie se situează sub 300 lei, solicitând scutirea, reducerea sau eşalonarea sumei reprezentând plata cauţiunii.. In drept si-a intemeiat cererea pe disp OUG 51/2008, art. 6 CEDO şi Hotărârea Iosif li alţii împotriva României. Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele: Petentul locuieste si gospodareste alaturi de sotie şi de copilul minor având venituri din salarii de 2668 lei şi reţineri reprezentând rate credit şi CAR. Prin rezoluţie s-a stabilit în sarcina reclamantului să achite taxa de timbru de 1050 lei şi cautiune de 6621,15 lei. Taxa de timbru a achitat-o iar în ceea ce priveşte cauţiunea a formulat cerere de ajutor public judiciar. Cu privire la cautiunea datorata in cauza, instanţa constata că nu există niciun text în legislaţie de natură a permite acordarea unei astfel de scutiri. Prin urmare, pe de o parte, ajutorul public poate fi acordat doar persoanelor fizice, iar pe de altă parte, O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă nu menţionează, printre formele de acordare a ajutorului public judiciar şi cauţiunea. De asemenea, art. 42 din OUG nr. 80/2013 face vorbire în mod expres doar de facilităţi sub formă de reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru si nu pentru cauţiuni. Cau?iunea a fost stabilită de legiuitor în scopul protejării creditorului pentru eventualele pagube pe care le-ar suferi prin întârzierea executării, depunerea cauţiunii constituind o garanţie în sensul că, în urma respingerii contestaţiei la executare, creditorul va putea cere ?i obţine despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întârzierii executării silite. Asa fiind, condiţionarea suspendării executării silite de depunerea unei cauţiuni, în cuantum stabilit de instanţa judecătorească, se impune pentru prevenirea exercitării abuzive a dreptului de a cere suspendarea executării, precum ?i pentru protejarea intereselor legitime ale creditorului, legate de executarea cât mai operativă a creanţei stabilită prin titlul executoriu. Pe de altă parte, procedura contestaţiei la executare asigură garanţii suficiente atât pentru ocrotirea accesului liber la justiţie, cât ?i pentru protecţia dreptului de proprietate al tuturor părţilor implicate în proces, prin însuşi faptul că le oferă posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia iar, în cazul admiterii contestaţiei ?i a desfiinţării titlului executoriu sau a însăşi executării silite, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia. In cauza Iosif si altii impotriva Romaniei, CEDO a stautat urmatoarele: „51. Curtea reaminteşte că art. 6 § 1 din Convenţie garantează fiecărui individ dreptul ca o instanţă să fie sesizată cu orice contestaţie referitoare la drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil. Astfel, el consacră un "drept la o instanţă", al cărui drept de acces, şi anume dreptul de a sesiza instanţa în materie civilă, nu constituie decât unul dintre aspecte. `` 52. Totuşi, "dreptul la o instanţă" nu este absolut. El se pretează la limitări deoarece, prin însăşi natura sa, el impune o reglementare a statului care este liber să aleagă mijloacele pe care le va utiliza în acest scop. 53. În această privinţă Curtea reaminteşte că ea nu a exclus niciodată faptul că interesele unei bune administrări a justiţiei ar putea justifica impunerea unei restricţii financiare la accesul unei persoane la o instanţă (Tolstoy-Miloslavsky, menţionată mai sus, pp. 80-81, §§ 61 şi următoarele, şi Kreuz, menţionată mai sus, § 59). 54. În ciuda marjei de apreciere de care dispune statul în materie, Curtea subliniază că o limitare a accesului la o instanţă nu se împacă cu art. 6 § 1 decât dacă urmăreşte un scop legitim şi dacă există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit (Weissman şi alţii împotriva României, nr. 63.945/00, 24 mai 2006, § 36). 55. În mod special, în lumina principiului conform căruia Convenţia are ca scop să protejeze drepturi nu teoretice sau iluzorii, ci concrete şi efective, Curtea reiterează faptul că valoarea cheltuielilor, apreciată în lumina circumstanţelor unei anumite cauze, inclusiv solvabilitatea reclamantului şi faza procedurii în care este impusă restricţia respectivă sunt factori de luat în seamă la stabilirea împrejurării dacă partea interesată a beneficiat de dreptul său de acces la o instanţă sau dacă, din cauza valorii cheltuielilor, accesul la o instanţă a fost limitat atât de mult încât dreptul este încălcat în însăşi esenţa sa (Tolstoy-Miloslavsky, menţionată mai sus, pp. 80-81, §§ 63 şi următoarele, Kreuz, menţionată mai sus, § 60, şi Weissman şi alţii, menţionată mai sus, § 37). 56. În speţă, Curtea observă că neplata sumei de 133.984 euro (EUR) cu titlu de cauţiune pentru introducerea acţiunii a dus la anularea acesteia. Astfel, se va constata ca suma cu titlu de cautiune, in ipoteza avuta in vedere de considerentele hotararii mai sus citate, a fost stabilita in vederea introducerii actiunii si analizarii acesteia pe fond si nu in scopul solutionarii unei cereri de suspendare a executarii silite. În concluzie, între cauza Iosif şi alţii contra României şi speţa de faţă nu are nicio similitudine având în vedere că stabilirea cauţiunii pentru soluţionarea cererii de suspendare a executării în cadrul contestaţiei la executare nu îngradeşte dreptul la justiţie al reclamantului, spre deosebire de cauza soluţionata de Curtea Europeană a Drepturilor Omului când s-a constatat că de plata cauţiunii depindea soluţionarea pe fond a pricinii. Fondul problemei si dreptul subiectiv pretins va fi dezbătut pe calea contestaţiei la executare, cerere care va fi soluţionată cu celeritate de către instanţa de judecată. Insa cautiunea stabilita de instanta in prezenta cauza, reprezinta o conditie necesara in vederea solutionarii cererii privind suspendarea executarii silite pana la solutionarea contestatiei la executare. Deci dreptul de acces la o instanta a contestatorului Bouros Lucian nu este nici limitat si nici ingradit. Contestatia la executare formulata de catre aceasta va fi examinata chiar si in ipoteza respingerii cererii de suspendare a executarii silite făra a se încalca, astfel, liberul acces la jusţitie şi, evident, art. 6 paragraful 1 din Convenţie. În prezenta cauză, obiectul îl reprezintă contesta?ie la executare ?i contestatorului i se va asigura dreptul de acces la justi?ie prin examinarea fondului contestatiei la executare, cu privire la legalitatea actelor de executare. Pentru aceste considerente se va respinge cererea ca netemeinica”. se va trece „Prin cererile inregistrate la data de 26.08.2014 şi comunicate prin fax la data de 25.08.2014 sub nr 16131/233/2014, petenţii Herascu Marius, Herascu Petrică şi SC Markinvest Com SRL au solicitat acordare de ajutor public judiciar, petenţii persoane fizice solicitând de a fi scutite de la plata cautiunii in cuantum de 14564,70 lei iar petenta persoană juridică solicitând reducerea cauţiunii de 14564,70 lei stabilita in vederea solutionarii cererii de suspendarea a executarii silite. In motivarea de fapt a cererii petenţii au aratat ca sumele prezinta un nivel foarte ridicat si pe care nu si-l poate permite având în vedere că: - Petentul Herascu Marius nu realizeată venituri, raportul său de muncă fiind suspendat începând cu luna aprilie 2014; - Petentul Herascu Petrică realizează un venit lunar de 209 lei, lucrând cu contract de muncă parţial; - Petenta SC Markinvest Com SA arată că în urma crizei financiare au scăzut încasările, s-a închis fabrica de producţie patiserie iar prioritate au salariile, materiile prime, gazele, enrgia electrică, apa, carburanţii, impozitele şi taxele la buget, precum şi plata ratelor pentru împrumuturi bancare aflate la scadenţă. In drep, petenţii persoane fizice si-au intemeiat cererea pe dispoziţiile O.U.G. nr. 51/2008, art. 6 CEDO, Hotărârile Rusen, Negulescu şi Iosif împotriva României, art. 14 alin. 1 teza 1 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, art. 21 din Constituţia României. Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele: Petenţii persoane fizice au depus în susţinerea cererii de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata cauţiunii adeverinte care atesta dovada veniturilor impozabile pe care le realizează iar petenta persoană juridică a depus în susţinerea cererii ajutor public judiciar sub forma reducerii cauţiunii balanţa de verificare aferentă lunii mai 2014. Prin rezoluţie s-a stabilit în sarcina reclamantilor să achite taxa de timbru de 1000 lei şi cautiune de 14564,70lei. Taxa de timbru au achitat-o iar în ceea ce priveşte cauţiunea au formulat cerere de ajutor public judiciar. Cu privire la cautiunea datorata in cauza, instanţa constata că nu există niciun text în legislaţie de natură a permite acordarea unei astfel de scutiri. Prin urmare, pe de o parte, ajutorul public poate fi acordat doar persoanelor fizice, iar pe de altă parte, O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă nu menţionează, printre formele de acordare a ajutorului public judiciar şi cauţiunea. De asemenea, art. 42 din OUG nr. 80/2013 face vorbire în mod expres doar de facilităţi sub formă de reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru si nu pentru cauţiuni. Cau?iunea a fost stabilită de legiuitor în scopul protejării creditorului pentru eventualele pagube pe care le-ar suferi prin întârzierea executării, depunerea cauţiunii constituind o garanţie în sensul că, în urma respingerii contestaţiei la executare, creditorul va putea cere ?i obţine despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întârzierii executării silite. Asa fiind, condiţionarea suspendării executării silite de depunerea unei cauţiuni, în cuantum stabilit de instanţa judecătorească, se impune pentru prevenirea exercitării abuzive a dreptului de a cere suspendarea executării, precum ?i pentru protejarea intereselor legitime ale creditorului, legate de executarea cât mai operativă a creanţei stabilită prin titlul executoriu. Pe de altă parte, procedura contestaţiei la executare asigură garanţii suficiente atât pentru ocrotirea accesului liber la justiţie, cât ?i pentru protecţia dreptului de proprietate al tuturor părţilor implicate în proces, prin însuşi faptul că le oferă posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia iar, în cazul admiterii contestaţiei ?i a desfiinţării titlului executoriu sau a însăşi executării silite, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia. In cauza Iosif si altii impotriva Romaniei, CEDO a stautat urmatoarele: „51. Curtea reaminteşte că art. 6 § 1 din Convenţie garantează fiecărui individ dreptul ca o instanţă să fie sesizată cu orice contestaţie referitoare la drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil. Astfel, el consacră un "drept la o instanţă", al cărui drept de acces, şi anume dreptul de a sesiza instanţa în materie civilă, nu constituie decât unul dintre aspecte. `` 52. Totuşi, "dreptul la o instanţă" nu este absolut. El se pretează la limitări deoarece, prin însăşi natura sa, el impune o reglementare a statului care este liber să aleagă mijloacele pe care le va utiliza în acest scop. 53. În această privinţă Curtea reaminteşte că ea nu a exclus niciodată faptul că interesele unei bune administrări a justiţiei ar putea justifica impunerea unei restricţii financiare la accesul unei persoane la o instanţă (Tolstoy-Miloslavsky, menţionată mai sus, pp. 80-81, §§ 61 şi următoarele, şi Kreuz, menţionată mai sus, § 59). 54. În ciuda marjei de apreciere de care dispune statul în materie, Curtea subliniază că o limitare a accesului la o instanţă nu se împacă cu art. 6 § 1 decât dacă urmăreşte un scop legitim şi dacă există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit (Weissman şi alţii împotriva României, nr. 63.945/00, 24 mai 2006, § 36). 55. În mod special, în lumina principiului conform căruia Convenţia are ca scop să protejeze drepturi nu teoretice sau iluzorii, ci concrete şi efective, Curtea reiterează faptul că valoarea cheltuielilor, apreciată în lumina circumstanţelor unei anumite cauze, inclusiv solvabilitatea reclamantului şi faza procedurii în care este impusă restricţia respectivă sunt factori de luat în seamă la stabilirea împrejurării dacă partea interesată a beneficiat de dreptul său de acces la o instanţă sau dacă, din cauza valorii cheltuielilor, accesul la o instanţă a fost limitat atât de mult încât dreptul este încălcat în însăşi esenţa sa (Tolstoy-Miloslavsky, menţionată mai sus, pp. 80-81, §§ 63 şi următoarele, Kreuz, menţionată mai sus, § 60, şi Weissman şi alţii, menţionată mai sus, § 37). 56. În speţă, Curtea observă că neplata sumei de 133.984 euro (EUR) cu titlu de cauţiune pentru introducerea acţiunii a dus la anularea acesteia. Astfel, se va constata ca suma cu titlu de cautiune, in ipoteza avuta in vedere de considerentele hotararii mai sus citate, a fost stabilita in vederea introducerii actiunii si analizarii acesteia pe fond si nu in scopul solutionarii unei cereri de suspendare a executarii silite. În concluzie, între cauza Iosif şi alţii contra României şi speţa de faţă nu are nicio similitudine având în vedere că stabilirea cauţiunii pentru soluţionarea cererii de suspendare a executării în cadrul contestaţiei la executare nu îngradeşte dreptul la justiţie al reclamantului, spre deosebire de cauza soluţionata de Curtea Europeană a Drepturilor Omului când s-a constatat că de plata cauţiunii depindea soluţionarea pe fond a pricinii. Fondul problemei si dreptul subiectiv pretins va fi dezbătut pe calea contestaţiei la executare, cerere care va fi soluţionată cu celeritate de către instanţa de judecată. Insa cautiunea stabilita de instanta in prezenta cauza, reprezinta o conditie necesara in vederea solutionarii cererii privind suspendarea executarii silite pana la solutionarea contestatiei la executare. Deci dreptul de acces la o instanta a contestatorului Bouros Lucian nu este nici limitat si nici ingradit. Contestatia la executare formulata de catre aceasta va fi examinata chiar si in ipoteza respingerii cererii de suspendare a executarii silite făra a se încalca, astfel, liberul acces la jusţitie şi, evident, art. 6 paragraful 1 din Convenţie. În prezenta cauză, obiectul îl reprezintă contesta?ie la executare ?i contestatorului i se va asigura dreptul de acces la justi?ie prin examinarea fondului contestatiei la executare, cu privire la legalitatea actelor de executare. Pentru aceste considerente se va respinge cererea ca netemeinica.”. Îndreptarea de eroare materială se va face în ambele exemplare ale hotărârii. Cu drept de a formula apel, în termen de 30 zile, de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 17.09.2014.
Incheiere indreptare eroare materiala din 17.09.2014Respinge cererea de ajutor public judiciar formulată de petentul HERASCU PETRICĂ, ca nefondata. Cu drept de reexaminare, în termen de 5 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Galaţi. Cercetata in camera de consiliu si pronuntata in sedinta publica, astazi, 03.09.2014.
Incheiere de sedinta din 03.09.2014