C**** D*****
RecurentD******* G******* D* P****** A M*********** B******** B****** R******
IntimatAdmite cererea de indreptare a erorii materiale stercurate in considerentele si dispozitivul sentinţei civile nr. 1545/2014 pronunţata in şedinţa publică din data de 29.05.2014, in sensul ca dintr-o eroare de redactare au fost inserate in cuprinsul sentinţei considerentele si dispozitivul referitoare la o alta cauza. In acest sens, dintr-o eroare de redactare s-au reţinut următoarele : „Examinându-se procesul - verbal din punct, de vedere al legalităţii, instanţa de fond in mod corect a constatat că acesta cuprinde toate menţiunile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, menţiuni a căror lipsă este sancţionată cu nulitatea absolută a procesului - verbal de constatare a contravenţiei, aceasta putând fi constatată şi din oficiu. în ceea ce priveşte descrierea faptei contravenţionale, prima instanţa a reţinut că aceasta a fost corect şi complet descrisă de către agentul constatator în cuprinsul actului contestat, fiind pe deplin respectate prevederile art. 16 şi 17 din O.G. nr. 2/2001. In drept, tribunalul reţine că agentul constatator a identificat in mod corect textele legale aplicabile in cauza, respectiv dispoziţiile art. 52 alin. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 conform cărora „ Semnalul de culoare roşie interzice trecerea". Nerespectarea acestei dispoziţii legale este sancţionată, astfel cum corect a fost indicat în cuprinsul procesului verbal de către agentul de poliţie, de dispoziţiile art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002: „Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a Il-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: nerespectarea semnificaţiei culorii roşii a semaforului". Prin urmare, instanţa reţine că procesul verbal a fost încheiat cu indicarea corectă a textelor de lege aplicabile faptei săvârşite de petent, nefiind lovit de nulitate pentru acesî motiv. Sub aspectul temeiniciei, din analiza materialului probator administrat tribunalul constata ca prin probele administrate de către recurent atat la fond cat si in recurs nu a fost combătută prezumţia de legalitate si temeinicie de care se bucura procesul-verbal. Problema sarcinii probei in materie contravenţionala este controversata, insa din perspectiva jurisprudentei Curţii Europene a Drepturilor Omului, Tribunalul retine ca in cauzele având ca obiect aplicarea unor sancţiuni cu grad redus de gravitate, cum este si cea de fata, se impune aplicarea regulilor generale consacrate in materie civila, astfel de cauze neputand fi asimilate celor cu caracter penal. Instanţa de fond a făcut o corecta aplicare a principiilor care guvernează materia contenciosului contravenţional si a reţinut ca procesul verbal de contravenţie, întocmit de un agent al statului, pe baza propriilor constatări, beneficiază de o prezumţie relativă de legalitate şi veridicitate, urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. In aceste condiţii, cum prezumţia poate fi răsturnată, se reţine că nu este în nici un fel încălcat dreptul contravenientului la apărare şi la un proces echitabil. De altfel, CEDO a stabilit că folosirea prezumţiilor nu este contrară jurisprudentei sale. Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sînt interzise de CEDO, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, avînd în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare - cauza Salabiaku v. Franţa, hotărîrea din 7 octombrie 1988, paragraful 28, cauza Vastberga Taxi Aktiebolga şi Vulic v. Suedia, hotărîrea din 23 iulie 2002, paragraful 113. Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putîndu-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă. însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci cand administrează şi apreciază probatoriul - cauza Bosoni v. Franţa, hotărîrea din 7 septembrie 1999. Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil, conform art.31-36 din OG nr.2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare a evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămîne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional. In raport de actele dosarului, tribunalul constata ca instanţa de fond a făcut o corecta evaluare a probatoriului administrat in cauza interpretând in mod corect dispoziţiile legale incidente in materie. Tribunalul apreciază susţinerile petentului ca având un caracter subiectiv, nefiind susţinute de nici un mijloc de probă administrat în cauză, simpla clamare a nevinovăţiei, in lipsa coroborării cu mijloace de proba concludente care sa releve o situaţie de fapt contrara decât cea reţinuta in cuprinsul procesului-verbal de contravenţie, nefiind suficienta pentru anularea actului. împrejurarea ca pe prima banda de circulaţie se afla o duba care împiedica vizibilitatea asupra semaforului nu este suficienta prin ea insasi pentru a inlatura răspunderea contravenţionala. Cât priveşte declaraţia martorului audiat, tribunalul constata ca aceasta nu este concludenta sub aspectul stabilirii imprejurarilor de fapt, conţinând elemente contradictorii, martorul relatând pe de o parte ca semaforul nu ar fi fost vizibil datorita faptului ca pe prima banda de circulaţie era o dubita, iar pe de alta parte ca semaforul indica verde, prin urmare tribunalul va inlatura proba testimoniala ca fiind nerelevanta si subiectiva. Nu se poate retine încălcarea prezumţiei de vinovăţie si a dreptului la apărare al petentului cu prilejul soluţionării in fond a cauzei. In speţa, fapta contravenţională nu a fost înregistrată cu mijloace tehnice omologate, fiind constatata ex propriis sensibus, iar recurenta-petenta nu a efectuat cu prilejul soluţionării in fond a cauzei demersuri proprii in vederea conservării si administrării probei cu înregistrarea video, in măsura in care considera ca fiind util un asemenea mijloc de proba, iar la acel moment ar fi existat o posibilitate concreta si obiectiva de administrare a acestuia. Totodată, tribunalul arata faptul că potrivit art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de. constatare a contravenţiei. Or, din interpretarea textului rezulta ca agentul constatator nu avea obligaţia dovedirii faptei cu înregistrarea video de vreme ce, obligativitatea constatării contravenţiei cu un mijloc tehnic omologat nu subzista in toate cazurile, aceasta fiind prevăzută in mod expres de dispoziţiile O.U.G. nr. 195/2002 numai în cazul contravenţiilor care sancţionează conducerea autovehiculului sub influenţa băuturilor alcoolice şi depăşirea vitezei maxime admise; celelalte contravenţii pot fi constatate direct de către agentul de circulaţie, potrivit art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, conform principiilor general aplicabile in materie contravenţionala, iar agentul de poliţie are posibilitatea, iar nu obligaţia, de a utiliza mijloace tehnice omologate. în speţă, nu au fost folosite mijloace tehnice omologate, deci revenea petentei-recurenta sarcina probei cu eventuala înregistrare video a faptei, in măsura in care intersecţia respectiva era prevăzuta cu camere video. Prin urmare, tribunalul retine faptul că procesul verbal de contravenţie nu este un simplu act de acuzare întrucât el conţine şi constatarea faptei tăcută de agentul constatator precum şi sancţiunea aplicată. Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 16 şi 34 din O.G. nr. 2/2001 reiese că procesul verbal nu numai că nu este lipsit de forţă probantă, dar face dovada situaţiei de fapt până la proba contrară, probă care trebuie făcută de petent. Astfel, procesul verbal, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului are forţă probantă prin el însuşi şi constituie o dovadă (relativă) a vinovăţiei contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. Instituind o prezumţie relativă de adevăr, recunoaşterea forţei probante a înscrisului reprezentat de procesul verbal de contravenţie nu contravine prezumţiei de nevinovăţie a petentului. De asemenea, sub aspectul individualizării sancţiunii aplicate, tribunalul apreciază, prin raportare la disp. art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 că avertismentul nu este suficient atâta timp cât petentul a arătat că nu se consideră vinovat de săvârşirea contravenţiei, atitudinea acestuia relevând faptul că nu regretă comiterea acesteia, iar fapta contravenţională are un grad ridicat de pericol social, întrucât prin nerespectarea culorii semaforului electric, s-a creat un real pericol atât pentru petent, dar şi pentru ceilalţi participanţi la trafic, mai cu seama pentru pietonii ce se puteau angaja in traversarea regulamentara a drumului, putând duce la pierderea de vieţi şi la producerea unor pagube deosebit de mari. Tribunalul consideră că sancţiunea aplicata corespunde criteriilor de individualizare prevăzute de lege in raport de împrejurările concrete in care a fost săvârşita fapta. Intr-adevar, in raport de pericolul social al faptei şi faptul că petentul nu a dovedit existenţa unor împrejurări care să contribuie la formarea convingerii instanţei asupra necesităţii înlocuirii sancţiunii, tribunalul constata ca amenda aplicată aplicată, reprezentând minimul prevăzut de lege este proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite realizează funcţiile educative şi preventive ale sancţiunii contravenţionale, reţinând ca fapta petentului, constând în nerespectarea culorii roşii a semaforului constituie contravenţie şi se sancţionează potrivit art. 100 alin. 3 Ut. d din O.U.G. nr. 195/2002 cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, astfel că si măsura tehnico-administrativă de reţinere a permisului de conducere în vederea suspendării este legală. Prin urmare, tribunalul constata ca procesul-verb al de contravenţie este legal întocmit, respectând dispoziţiile art.16-17 din O.G. nr.2/2001, fapta imputată petentei a fost încadrată juridic în mod corect, de către agentul constatator, iar sancţiunea aplicată de către agentul constatator prin procesul-verbal este corect individualizată în raport cu realizarea scopului aplicării sancţiunii, aceasta fiind aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege. Reţinând că recurenta nu a răsturnat prezumţia de legalitate si temeinicie de care beneficiază actul sancţionator, procesul-verbal fiind legal şi temeinic întocmit, tribunalul va respinge recursul formulat ca nefondat, in temeiul art. 312 Cod procedura civila. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge recursul formulat de recurentul C**** D*****, în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. -BRIGADA RUTIERA , ca nefondat. Irevocabilă. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 29.05.2014." Considerentele si dispozitivul corecte fiind următoarele: „Tribunalul constata ca instanţa de fond nu a analizat în considerente susţinerile şi apărările petentului, prin raportare la probele propuse de aceasta, in condiţiile in care, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, s-a limitat să aprecieze că procesul-verbal de contravenţie se bucura de prezumţia de legalitate si temeinicie pana la proba contrarie, iar contravenientul nu a făcut o astfel de proba. Concluzia primei instanţe in sensul ca procesul-verbal de contravenţie se bucura de prezumţia de legalitate si temeinicie pana la proba contrarie, nu a fost aşadar motivata in concret, ci doar prin menţionarea unor aspecte cu caracter general, prin urmare nu se poate considera ca au fost respectate garanţiile unui proces echitabil, in condiţiile in care necesitatea unei motivări corespunzătoare reprezintă un corolar al dreptului la apărare. Petentul a invocat argumente care in opinia sa ar fi atras anularea procesului-verbal, considerînd că procesul-verbal este nelegal si netemeinic întocmit, dar instanţa de fond nu a analizat şi nu a înlăturat apărarea petentului si nici nu s-a raportat in considerente la probele administrate, fara sa analizeze in nici un fel proba testimoniala administrata in cauza. Menţionarea in cuprinsul sentinţei a faptului ca petentul nu a făcut dovada contrara celor reţinute de agentul constatator prin procesul-verbal contestat, nerasturnand prezumţia de veridicitate si legalitate a celor consemnate in procesul verbal de contravenţie, fiind simple aserţiuni cu caracter general care nu au fost raportate la situaţia dedusa judecaţii. Astfel, legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate nu pot fi verificate de instanţa de recurs, cît timp hotărîrea nu cuprinde în mod concret motivele care au stat la baza soluţiei de respingere a plîngerii, iar instanţa fondului nu a analizat cauza in raport de susţinerile conducatoruluia uto si de declaraţia martorului audiat, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei. Prin urmare, subzista motivul de recurs prev. de art.304 pct.7 C.pr.civ., tribunalul va admite recursul, va casa sentinţa recurata conform art.312 alin.3 C.pr.civ. şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursul formulat de recurentul C**** D*****, în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. -BRIGADA RUTIERA, ca nefondat. Casează sentinţa li trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe. Irevocabilă. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 29.05.2014." Irevocabila. Pronunţata in şedinţa publică azi, 11.09.2014.
Incheiere finala dezinvestire din 11.09.2014