S* A********** S**
Recurent ReclamantE*** D********** B**** S*
Intimat PârâtAdmite ca fondat recursul introdus de reclamanta S.C. Agroaliment S.R.L Vulcan împotriva sentinţei civile nr. 1756/2014, pronunţată de Deva, judeţul Hunedoara, pe care o modifică, în tot şi în consecinţă: Admite, în parte, acţiunea civilă precizată formulată de reclamanta S.C. Agroaliment S.R. L Vulcan în contradictoriu cu pârâta S.C. Enel Distribuţie Banat S.A. Obligă pârâtă S.C. Enel Distribuţie Banat S.A. să instaleze echipamentele necesare desfăşurării activităţii sale în camera 1, astfel cum a fost identificată în raportul de expertiză în construcţii, efectuat de expert Hogman Ioan, în suprafaţă de 25,27 mp, pe cheltuiala reclamantei şi să elibereze camera 2, în suprafaţă de 13,12 mp. Obligă pârâta să plătească reclamantei echivalentul lipsei de folosinţă a camerei nr. 1, ocupată de aceasta, respectiv, suma de 103,59 Euro, lunar, începând cu data de 21.01.2013. Obligă pârâtă să plătească reclamantei suma de 204,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată la instanţa de fond şi în recurs. Irevocabilă. Pronunţată în şedinţa publică din 24 noiembrie 2014. Opinie separată a domnului judecător – Ioja Ioan Eugen Soluţia legală în opinia domnului judecător Ioja Ioan Eugen, diferă de cea adoptată majoritate în cauză, doar sub aspectul faptului că pârâta SC E*** D********** B**** S* nu poate fi obligată să plătească reclamantei S* A********** S** Vulcan, echivalentul lipsei de folosinţă a camerei nr. 1 din cadrul postului de transformare amplasat pe terenul proprietatea reclamantei, înscris în C.F. nr. 1194 Coroieşti, nr. top. 341/2/43/18/13/d/D în cuantum de 103,59 lei lunar pentru următoarele considerente: Reclamanta S* A********** S** Vulcan a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 83,83 mp. identificat mai sus în baza contractului autentic de vânzare – cumpărare nr. 1982/22.06.2004, dată la care pe respectivul teren era deja edificată construcţia cu destinaţie punct de transformare, acesta fiind pus în funcţiune încă din anul 1979 (filele: 7, 8 şi 15). Potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. 3 şi alin. 4 din Legea nr. 318/2003 privind energia electrică, în vigoare la data dobândirii de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra terenului pe care este edificat Postul de transformare, dreptul de uz şi servitute asupra proprietăţilor aflate de capacităţile energetice, se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenţei acestora, fără a se face distincţie în funcţie de tipul de proprietate publică sau privată. Această reglementare a fost preluată şi de art. 16 alin. 3 şi alin. 6 din Legea nr. 13/2007 a energiei electrice care prevede şi o modalitate legală de despăgubire a proprietarilor privaţi ai terenurilor afectate de capacităţi energetice prin întocmirea unei convenţii – cadrul care să determine cuantumul despăgubirilor acordate în condiţiile legii. Mai mult această posibilitate de despăgubire, a fost menţinută şi în actuala reglementare prevăzută de art. 12 alin. 5 din Legea nr. 123/2012, legiuitorul naţional reglementând în mod rezonabil posibilitatea de despăgubirea proprietarului terenului afectat de capacităţi energetice. În acest sens prin Hotărârea Mirela Cernea şa. contra României din 31.06.2011, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că „într-un domeniu atât de complex şi de delicat ca cel al strategiei naţionale în domeniul energetic, statul dispune de o marjă largă de apreciere pentru a-şi desfăşura politicile sale de interes general.” Prin decizia pronunţată în această cauză, instanţa europeană a reţinut că unul dintre principalele argumente prezentate de către toţi reclamanţii în sprijinul conform căreia restricţiile aduse exercitării dreptului lor de proprietate ar fi disproporţionate se bazează pe faptul că nu au primit nicio despăgubire care să compenseze drepturile de uz şi de servitute concesionate titularei autorizaţiei de exploatare a capacităţii energetice amplasate pe terenul lor. Caracterul proporţional al unei atingeri aduse dreptului la respectarea bunurilor poate să depindă de existenţa unor garanţii de procedură, care să asigure că punerea în aplicare a sistemului şi impactul său asupra proprietarului nu sunt nici arbitrare, nici imprevizibile; or, legile naţionale adoptate succesiv în domeniul energetic conţin, într-un adevăr, asemenea garanţii. Faţă de acest aspect, domnul judecător Ioja Ioan Eugen a opinat că eventualele despăgubiri puteau fi acordate doar în situaţia în care capacitatea energetică ar fi fost amplasată pe terenul reclamantei după intrarea în vigoare a Legii nr. 13/2007 şi doar în condiţiile prevăzute de art. 16 alin. 5 din lege. Or, în speţă postul trafo era amplasat pe terenul în cauză încă din anul 1979 ceea ce nu îi dădea reclamantei dreptul la despăgubiri pentru lipsa de folosinţă. În acest sens este şi practica recentă a Curţii de Apel Alba – Iulia – decizia nr. 37/2013 – dosar nr. 2297/97/2006. JUDECĂTOR, IOJA IOAN EUGEN Red. I.I.E. / Tehnored. M.C.A.- opinie separată 2 exemplare / 23.02.2015
Hotarare 616/2014 din 24.11.2014având nevoie de timp pentru deliberare amână pronunţarea la data de 24.11.2014
Incheiere amanare ulterioara a pronuntarii din 17.11.2014pentru a oferi posibilitate părţilor să depună la dosar concluzii scrise, amână pronunţarea la data de 17.11.2014
Incheiere amanare initiala a pronuntarii din 10.11.2014pentru studiul întâmpinării
Incheiere de sedinta din 13.10.2014