S* E*** E****** M******* S*
ContestatorA********** N******** D* R*********** Î* D******* E******* E********
IntimatDispune îndreptarea erorii materiale din cuprinsul considerentelor sentinţei civile nr.12493/13.10.2015 pronunţată de către Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, în dosarul cu nr. 23490/4/2015, privind plângerea contravenţională formulată de către petenta ENEL ENERGIE MUNTENIA SA în contradictoriu cu intimata Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), având ca obiect anularea procesului-verbal nr. 43034/10.06.2015, în sensul că în loc de „„Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele: Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, la data de 24.06.2015, cu nr. de mai sus, petenta ENEL ENERGIE MUNTENIA SA a solicitat, în contradictoriu cu intimata A********** N******** D* R*********** Î* D******* E******* E******** (ANRE), anularea procesului-verbal nr. 43034/10.06.2015 . În motivare, petenta a arătat, în esenţă, că fapta reţinută în sarcina sa prin procesul-verbal contestat nu corespunde realităţii. Astfel, aceasta a precizat că întreruperile în reţeaua de distribuţie a energiei electrice carea au geenrat defectarea aparatelor electrocasnice a fost cauzată de intervenţia neautorizată asupra postului de transformare T 2249, la data de 09.09.2014, a unor persoane neidentificate. Petenta a menţionat că fapta nu a fost săvârşită din vina sau culpa subscrisei, în raport de modificările legislative intervenite după adoptarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice. Astfel, petenta a precizat că a răspuns ANRE cu adresa nr.340522/12.12.2014, arătând că întreruperea alimentării cu energie electrică a locului de consum, ce a generat defectarea aparatelor electrocasnice, a fost cauzată de vandalizarea postului de transformare T 2249, de către persoane necunoscute. Petenta a mai arătat că aceasta a supus analizei cererea de acordare a despăgubirilor către clienta Oana Lăcrămioara Baciu, dar operatorul de distribuţie a considerat-o neîntemeiată, întrucât a apreciat că nu îi este imputabilă cauza care a generat supratensiunea în reţeaua electrică de distribuţie. În drept au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001. De asemenea, petenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă. În susţinerea plângerii, petenta a anexat, în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul: procesul-verbal contestat, cerere pentru acordarea de despăgubiri, adresa nr. 340522/19.12.2014, adresă către persoana vătămată, alte adrese. În dovedire, aceasta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri. Plângerea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru, potrivit art. 36 din O.G. nr. 2/2001 rap. la art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Prin întâmpinarea depusă la data de 24.07.2015 prin Serviciul Registratură, intimata a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, arătând că procesul-verbal de constatare a contravenţiei respectă condiţiile de formă şi de fond prevăzute de lege şi că aspectele descrise în conţinutul acestuia corespund situaţiei de fapt. Astfel, intimata a precizat, în esenţă, petenta, în calitate de titulară a Licenţei pentru furnizarea energiei electrice nr.840/2008, mu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a plăti clientului final, d-nei Oana Lăcămioara Baciu despăgubiri pentru daunele dovedite provocate de întreruperea energiei electrice furnizate,la punctul de consum din Bucureşti, str. Luica nr.11, bl.2, sc.2, et.3, ap.88, sector 4. În drept, au fost invocate dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, HG nr. 1043/2004. De asemenea, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă. În dovedire, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi a depus la dosar, în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul: procesul verbal contestat, înştiinţare de plată, alte înscrisuri. Analizând cererea de chemare în judecată, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat şi a dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa reţine următoarele: În fapt, la data de 10.06.2015, a fost întocmit de către intimată procesul-verbal de contravenţie nr. 43034, prin care petentei s-a aplicat o amendă în cuantum de 8.000 lei, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 188 din Regulamentul Regulamentului de furnizare a energiei electrice, aprobat prin H.G. nr. 1007/2004 (şi sancţionată de art. 21 alin. 2 din acelaşi act normativ), constând în aceea că petenta, în calitate de titular al Licenţei de distribuţie a gazelor naturale, nu a respectat termenul legal de 30 de zile de răspuns la cererea înaintată de către domnul Ghimişi Ion Andrei, pentru acordarea accesului la sistemul de distribuţie a gazelor naturale a imobilului situat în localitatea Motru, str. Constantin Rădulescu nr. 14, jud. Gorj şi înregistrată cu nr. 910142940/27.06.2013, formulând solicitantului de acces răspunsul prin adresa nr. 23612/01.08.2013, încălcând astfel prevederile art. 10 alin. 2 din Regulamentul privind accesul la sistemele de distribuţie a gazelor naturale, aprobat prin H.G. nr. 1043/2004. Plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la primirea procesului-verbal, acesta fiind semnat de către petentă, la rubrica alte menţiuni consemnându-se că „obiecţiunile vor fi formulate ulterior”. În drept, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de contravenţie, pronunţându-se, de asemenea, şi cu privire la sancţiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta. Astfel, sub aspectul legalităţii, instanţa constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei conţinând menţiunile privitoare la numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârşite, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator. Sub aspectul temeiniciei, instanţa constată că trebuie să stabilească dacă în cauză sunt aplicabile dispoziţiile H.G. nr. 1043/2004, prin care a fost aprobat Regulamentul privind accesul la sistemele de distribuţie a gazelor naturale. Astfel, instanţa reţine următoarele: La data întocmirii procesului-verbal contestat, petenta deţinea licenţa de distribuţie a gazelor naturale nr. 907 din 24.04.2008, acordată în baza Regulamentului pentru acordarea autorizaţiilor şi licenţelor în sectorul gazelor naturale, aprobat prin H.G. nr. 784/2000 republicată. Potrivit art. 104 alin. 1 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, „Serviciul public de distribuţie a gazelor naturale se concesionează pentru una sau mai multe zone delimitate - unităţi administrativ-teritoriale; concesiunea este exclusivă pentru zonele delimitate în care s-a acordat”. Pentru localitatea Motru, sistemul de distribuţie a gazelor naturale a fost concesionat de S.C. Ben&Ben - S.A. care, începând cu data de 20.03.2013, a fost dizolvată ca urmare declarării falimentului. În acest context, pentru funcţionarea distribuţiei de gaze naturale în municipiul Motru, intimata a emis Decizia nr. 1224/2013 privind retragerea Licenţei nr. 675 de distribuţie a gazelor naturale în localitatea Motru, aparţinătoare municipiului Motru, judeţul Gorj, Societăţii Comerciale Ben &Ben S.A. şi Decizia nr. 1225/2013 privind desemnarea Societăţii Comerciale Distrigaz Sud Reţele - S.R.L. pentru operarea sistemului de distribuţie a gazelor naturale în localitatea Motru, aparţinătoare municipiului Motru, judeţul Gorj. Instanţa constată că, potrivit art. 1 alin. 1 din Decizia nr. 1225/2013 „Se desemnează Societatea Comercială DISTRIGAZ SUD REŢELE - S.R.L, cu sediul în municipiul Bucureşti, bd. Mărăşeşti nr. 4-6, corp B, sectorul 4, înregistrată în registrul comerţului sub numărul de ordine J40/2728/18.02.2008, să opereze sistemul de distribuţie a gazelor naturale în localitatea Motru, aparţinătoare municipiului Motru, judeţul Gorj, pentru o perioadă determinată de 2 ani, începând cu data de 17 mai 2013”. Astfel, începând cu data de 20.05.2013 (data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României), petenta realizează serviciul public de distribuţie a gazelor naturale în localitatea Motru, având toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din această calitate, potrivit prevederilor Legii nr. 123/2012. Prin urmare, obligaţia petentei de a respecta condiţiile de licenţă decurge atât din calitatea sa de operator licenţiat al sistemului de distribuţie, dar şi din dispoziţiile exprese ale art. 1 alin. (2) din Decizia 1225/2013 privind desemnarea Societăţii Comerciale Distrigaz Sud Reţele - S.R.L. pentru operarea sistemului de distribuţie a gazelor naturale în localitatea Motru, aparţinătoare municipiului Motru. judeţul Gorj, potrivit cărora „Societatea comercială DISTRIGAZ SUD REŢELE - S.R.L. va îndeplini fără întrerupere obligaţiile ce decurs din licenţă, pe perioada prevăzută la alin. 1”. De asemenea, la pct. 70 din Condiţiile asociate Licenţei de distribuţie a gazelor naturale nr. 907 din 24.04.2008 se prevede că „Pe toată perioada de valabilitate a licenţei, titularul licenţei va respecta prevederile: legii; actelor normative în vigoare în sectorul gazelor naturale; reglementărilor emise de Autoritatea competentă; condiţiilor licenţei şi a cerinţelor din Regulament, care au stat la baza emiterii licenţei; (…)”. Pentru aceste considerente, instanţa reţine că în prezenta cauză este aplicabil Regulamentul privind accesul la sistemele de distribuţie a gazelor naturale, aprobat prin H.G. nr. 1043/2004, care la art. 1 alin. 1 prevede că „Regulamentul privind accesul la sistemele de distribuţie a gazelor naturale, denumit în continuare regulament, se reglementează condiţiile de acces al solicitanţilor/utilizatorilor la sistemele de distribuţie a gazelor naturale (SD)”, iar la art. 2 că „Regulamentul se aplică relaţiilor dintre operatorii licenţiaţi de distribuţie şi: a) solicitanţii care doresc accesul la SD; b) utilizatorii care solicită modificarea instalaţiei de racordare la SD existentă”. Astfel, instanţa reţine că Procedura privind alimentarea cu gaze naturale a consumatorului izolat tip A aprobată prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 36/07.06.2013 şi Procedura privind alimentarea cu gaze naturale a consumatorului izolat tip B aprobată prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 44/27.06.2013, nu sunt aplicabile situaţiei specifice din localitatea Motru, dat fiind faptul că petenta a fost desemnat operator de distribuţie în această localitate în condiţiile menţionate. În speţă, aşa cum a arătat deja, instanţa reţine că serviciul de distribuţie a gazelor naturale în localitatea Motru fost concesionat însă, ca urmare a falimentului operatorului de distribuţie concesionar, ANRE a desemnat pentru o perioadă de doi ani un alt operator de distribuţie licenţiat, respectiv S.C. Distrigaz Sud Reţele S.R.L., să opereze s1temul de distribuţie existent. Consumatorul izolat de tip A se alimentează din magistrala directă care este diferită de sistemul de distribuţie (aşa cum e cazul în speţă). Or, din moment ce în localitatea Motru există un sistem de distribuţie funcţional, la care sunt racordaţi consumatorii din zonă, este evident că solicitanţilor de acces la sistemul de distribuţie din localitatea Motru nu le sunt aplicabile dispoziţiile Procedurii privind alimentarea cu gaze naturale a consumatorului izolat tip A. În acest context, din moment ce în această localitate există deja consumatori racordaţi la sistemul de distribuţie, instanţa reţine că intimata a transmis petentei adresa nr. 45359/11.09.2013 (f. 69, semnată de către directorul general al Direcţiei Generale Reglementări Tehnice şi Autorizare în domeniul gazelor naturale) în care se precizează: „ (...) prevederile Ordinului nr. 36/2013 pentru aprobarea Procedurii privind alimentarea cu gaze naturale a consumatorului izolat tip A cât şi cele ale Ordinului nr. 44/2013 pentru aprobarea Procedurii privind alimentarea cu gaze naturale a consumatorului izolat tip B nu sunt aplicabile în cazul localităţii Motru”. Ca urmare a acestei adrese, prin adresa nr. 46802/18.09.2013, petenta a menţionat că „Urmare a unei analize atente a situaţiei solicitanţilor de acces la sistemul de distribuţie a gazelor naturale din localitatea Motru, judeţul Gorj, vă comunicăm faptul că Distrigaz Sud Reţele îşi va îndeplini obligaţiile ce decurg din licenţă, conform Deciziei preşedintelui ANRE nr. 1225/17.05.2013. În acest sens, acordarea accesului la sistemul de distribuţie a gazelor naturale se va realiza cu respectarea prevederilor Regulamentului privind accesul la sistemul de distribuţie a gazelor naturale, aprobat prin HG nr. 1043/2004. Urmează ca în cel mai scurt timp să transmitem solicitanţilor documentele necesare racordării la sistemul de distribuţie”. Astfel, chiar petenta a recunoscut că în speţă sunt aplicabile prevederile H.G. nr. 1043/2004, de unde rezultă că, anterior acestui moment, petenta nu a realizat o „analiză atentă a situaţiei solicitanţilor”, apreciind în mod eronat că s-ar aplica Ordinul ANRE nr. 36/07.06.2013. Prin urmare, în speţă nu prezintă importanţă faptul că nu s-a modificat licenţa petentei (din moment ce a fost emisă Decizia nr. 1225/2013), acţiunea existentă pe rolul Tribunalului Gorj, menţionată de petentă, raportul de expertiză solicitat de aceasta sau faptul că intimata nu i-a adus la cunoştinţă modul concret în care să acţioneze, din moment ce, potrivit art. 10 alin. 2 din Regulamentul privind accesul la sistemele de distribuţie a gazelor natural aprobat prin H.G. nr. 1043/2004, „Operatorul SD are obligaţia de a răspunde cererii solicitantului/utilizatorului în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia”. Or, aceste împrejurări invocate de petentă nu pot fi de natură să conducă la exonerarea acesteia de la îndeplinirea acestei obligaţii, de a răspunde solicitantului/utilizatorului în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia. Prin urmare, în termenul menţionat, petenta trebuia să transmită orice răspuns pe care îl aprecia în conformitate cu prevederile legale în vigoare şi cu situaţia de fapt existentă. Cu toate acestea, aşa cum a arătat chiar petenta prin cererea de chemare în judecată, numitul Chiţulescu Ion a depus, în data de 27.06.2013, o cerere de acces la sistemul de distribuţie pentru imobilul din Motru, Aleea Magnoliilor nr. 4, jud. Gorj (înregistrată cu nr. 910142940/21.06.2013, f. 8), însă petenta a răspuns abia în data de 01.08.2013, solicitându-i acestuia să completeze o cerere de alimentare cu gaze naturale în regim de consumator izolat (conform adresei nr. 23612/01.08.2013, f. 9). Astfel, petenta nu a răspuns în termenul legal de 30 de zile de la înregistrarea cererii, acesta expirând la data de 27.07.2013. În concluzie, instanţa reţine că agentul constatator a stabilit în mod corect situaţia de fapt, petenta săvârşind contravenţia reţinută în sarcina sa, prevăzută de art. 20 lit. a din Regulamentul privind accesul la sistemele de distribuţie a gazelor natural aprobat prin HG nr. 1043/2004, potrivit căruia „Constituie contravenţii următoarele fapte: a) nerespectarea de către operatorul SD a termenelor prevăzute în prezentul regulament” şi sancţionată de art. 21 alin. 2 din acelaşi act normativ, conform căruia „Pentru persoanele juridice, în cazul contravenţiilor prevăzute la art. 20, sancţiunea principală aplicabilă este amenda de la 60.000.000 lei la 120.000.000 lei”. În ceea ce priveşte sancţiunea aplicată în cauză, respectiv amenda contravenţională în cuantumul minim de 6.000 lei, instanţa apreciază că aceasta, în raport cu dispoziţiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, este proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, având în vedere că s-a aplicat cuantumul minim al amenzii prevăzute de lege, prin fapta de a nu răspunde cererii solicitantului/utilizatorului, în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia, fiind lezate interesele consumatorului de gaze naturale, prin punerea acestuia în situaţia de a nu avea acces la sistemul de distribuţie. Instanţa reţine că, în speţă, petenta a întârziat aproximativ 4 zile în a răspunde solicitantului, iar perioada anului în care a fost depusă cererea (respectiv începutul verii) nu reclama urgenţă, acesta nefiind supus unor consecinţe deosebite prin faptul că nu a primit un răspuns în termenul legal. Cu toate acestea, instanţa reţine că aceste împrejurări nu sunt de natură să ducă la exonerarea petentei de răspundere sau să atragă înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertismentul, fapta acesteia nefiind în concret lipsită de importanţă, întrucât a lezat interesele consumatorului de gaze naturale. Instanţa constată că tocmai aspectele menţionate au fost de natură să reducă gradul de pericol social al faptei, determinând aplicarea unei sancţiuni în cuantumul minim prevăzut de lege, pericolul social nefiind însă diminuat într-atât încât să atragă sancţiunea avertismentului. În plus, instanţă constată că petenta are calitatea de profesionist, astfel încât ar trebui să acţioneze cu prudenţa şi diligenţa specifice unui astfel de categorii. Or, prin adresa nr. 46802/18.09.2013, chiar petenta a recunoscut că în speţă sunt aplicabile prevederile H.G. nr. 1043/2004 (şi a dat curs ulterior solicitărilor primite), de unde rezultă că, anterior acestui moment, nu a realizat o „analiză atentă a situaţiei solicitanţilor”, apreciind în mod eronat că s-ar aplica Ordinul ANRE nr. 36/07.06.2013. De asemenea, instanţa reţine că petenta a procedat în acelaşi mod şi cu privire la cererea depusă de către numitul Chiţulescu Ion, domiciliat în aceeaşi localitate, în sensul că a răspuns cu o întârziere de 10 zile, astfel că se conturează ideea că aceasta nu a fost prima situaţie de acest gen în care petenta nu şi-a respectat dispoziţiile legale. Prin urmare, instanţa consideră că în speţă nu se justifică înlocuirea sancţiunii aplicate cu avertisment, întrucât acesta nu este de natură să atragă atenţia petentei asupra consecinţelor nerespectării termenelor reglementate de prevederile legale în vigoare şi să asigure atât prevenţia specială, cât şi pe cea generală. Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanţa va respinge ca neîntemeiată plângerea contravenţională şi va menţine procesul-verbal nr. 50429/08.10.2013, ca fiind legal şi temeinic întocmit. În baza art. 453 alin. 1 C.p.c., instanţa va lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.”, se va trece „„Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele: Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, la data de 24.06.2015, cu nr. de mai sus, petenta ENEL ENERGIE MUNTENIA SA a solicitat, în contradictoriu cu intimata Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), anularea procesului-verbal nr. 43034/10.06.2015. În motivare, petenta a arătat, în esenţă, că fapta reţinută în sarcina sa prin procesul-verbal contestat nu corespunde realităţii. Astfel, aceasta a precizat că întreruperile în reţeaua de distribuţie a energiei electrice au generat defectarea aparatelor electrocasnice a fost cauzată de intervenţia neautorizată asupra postului de transformare T 2249, la data de 09.09.2014, a unor persoane neidentificate. Petenta a menţionat că fapta nu a fost săvârşită din vina sau culpa subscrisei, în raport de modificările legislative intervenite după adoptarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice. Astfel, petenta a precizat că a răspuns ANRE cu adresa nr.340522/12.12.2014, arătând că întreruperea alimentării cu energie electrică a locului de consum, ce a generat defectarea aparatelor electrocasnice, a fost cauzată de vandalizarea postului de transformare T 2249, de către persoane necunoscute. Petenta a mai arătat că aceasta a supus analizei cererea de acordare a despăgubirilor către clienta Oana Lăcrămioara Baciu, dar operatorul de distribuţie a considerat-o neîntemeiată, întrucât a apreciat că nu îi este imputabilă cauza care a generat supratensiunea în reţeaua electrică de distribuţie. În drept au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001. De asemenea, petenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă. În susţinerea plângerii, petenta a anexat, în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul: procesul-verbal contestat, cerere pentru acordarea de despăgubiri, adresa nr. 340522/19.12.2014, adresă către persoana vătămată, alte adrese. În dovedire, aceasta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri. Plângerea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru, potrivit art. 36 din O.G. nr. 2/2001 rap. la art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Prin întâmpinarea depusă la data de 24.07.2015 prin Serviciul Registratură, intimata a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, arătând că procesul-verbal de constatare a contravenţiei respectă condiţiile de formă şi de fond prevăzute de lege şi că aspectele descrise în conţinutul acestuia corespund situaţiei de fapt. Astfel, intimata a precizat, în esenţă, petenta, în calitate de titulară a Licenţei pentru furnizarea energiei electrice nr.840/2008, nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a plăti clientului final, d-nei Oana Lăcămioara Baciu despăgubiri pentru daunele dovedite provocate de întreruperea energiei electrice furnizate,la punctul de consum din Bucureşti, str. Luica nr.11, bl.2, sc.2, et.3, ap.88, sector 4. În drept, au fost invocate dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, HG nr. 1043/2004. De asemenea, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă. În dovedire, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi a depus la dosar, în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul: procesul verbal contestat, înştiinţare de plată, alte înscrisuri. Analizând cererea de chemare în judecată, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat şi a dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa reţine următoarele: În fapt, la data de 10.06.2015, a fost întocmit de către intimată procesul-verbal de contravenţie nr. 43034, prin care petentei s-a aplicat o amendă în cuantum de 8.000 lei, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 188 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin H.G. nr. 1007/2004 (şi sancţionată de art. 21 alin. 2 din acelaşi act normativ), constând în aceea că petenta, în calitate de titulară a Licenţei pentru furnizarea energiei electrice nr.840/2008, nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a plăti clientului final, d-nei Oana Lăcămioara Baciu despăgubiri pentru daunele dovedite provocate de întreruperea energiei electrice furnizate, la punctul de consum din Bucureşti, str. Luica nr.11, bl.2, sc.2, et.3, ap.88, sector 4. Plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la primirea procesului-verbal, acesta fiind semnat de către petentă, la rubrica alte menţiuni consemnându-se că „obiecţiunile vor fi formulate ulterior”. În drept, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de contravenţie, pronunţându-se, de asemenea, şi cu privire la sancţiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta. Astfel, sub aspectul legalităţii, instanţa constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei conţinând menţiunile privitoare la numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârşite, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator. Sub aspectul temeiniciei, instanţa constată că trebuie să stabilească dacă în cauză sunt aplicabile dispoziţiile H.G. nr. 1043/2004, prin care a fost aprobat Regulamentul privind accesul la sistemele de distribuţie a gazelor naturale. Astfel, instanţa reţine următoarele: La data întocmirii procesului-verbal contestat, a producerii prejudiciului în patrimoniul consumatorului casnic, precum şi a refuzului petentei de dezdăunare a clientului final, petenta deţinea licenţa pentru furnizarea energiei electrice nr.840/2008, acordată în baza Regulamentului de furnizare a energiei electrice, aprobat prin H.G. nr. 1007/2004, republicată. Potrivit art. 4 pct.8, 20, 21 şi 31 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori din 25.06.2004, aprobat prin H.G. nr. 1007/2004, aplicabil în speţă în temeiul principiului tempus regit actum , „8. consumatorul care utilizează energie electrică în exclusivitate în scopuri casnice (pentru iluminat artificial în interiorul şi exteriorul locuinţei, precum şi pentru funcţionarea receptoarelor electrocasnice din propria locuinţă). Receptoarele electrocasnice cuprind totalitatea bunurilor de larg consum destinate uzului propriu şi care sunt alimentate cu energie electrică la tensiunea de 230/400 V; 20. furnizare de energie electrică - activitatea de comercializare a energiei electrice la consumator, reprezentând un pachet de servicii care include: a) intermedierea relaţiei consumatorului cu operatorul de reţea; b) contractarea cantităţii energiei electrice şi a puterii acesteia; c) stabilirea prin contract a tarifului/preţului energiei electrice furnizate; d) facturarea energiei electrice; e) informarea consumatorilor privind modificarea cadrului legislativ aplicabil; f) răspunsul la scrisorile consumatorilor prin care se solicită informaţii; g) preluarea şi soluţionarea solicitărilor telefonice; h) notificarea consumatorilor privind eventuale plăţi pentru abateri de la calitate ca efect al Standardului de performanţă pentru serviciul de furnizare sau al contractelor; i) notificarea consumatorilor asupra întreruperilor programate; j) programarea şi efectuarea de audienţe; k) investigarea reclamaţiilor consumatorilor; l) investigarea cererilor de despăgubiri; m) servicii speciale pentru consumatorii vulnerabili; 21. furnizor de ultimă opţiune - furnizor desemnat de autoritatea competentă pentru a presta serviciul universal într-o zonă geografică determinată; 31 operator de reţea - operatorul de transport şi de sistem sau operatorul de distribuţie;”. În raport de dispoziţiile citate mai sus, instanţa reţine faptul că petenta este titulară a Licenţei pentru furnizarea energiei electrice nr.840/2008, aceasta deţinând, astfel, calitatea de furnizor de energie electrică în raporturile cu numita Oana Lăcămioara Baciu, în calitate de consumator casnic. Prin urmare, obligaţia petentei de a respecta condiţiile de licenţă decurge atât din calitatea sa de furnizor de energie electrică, dar şi din dispoziţiile exprese ale licenţei pentru furnizarea energiei electrice nr.840/2008. De altfel, pe site-ul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, petenta figurează în calitate de furnizor de energie electrică, iar pe site-ul petentei se arată că aceasta realizează opera?iuni în sectorul distribu?iei si furnizării de electricitate. De asemenea, potrivit disp. art.188-190 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori din 25.06.2004, aprobat prin H.G. nr. 1007/2004, „Art. 188. - Furnizorul este obligat să plătească despăgubiri consumatorului casnic în cazul deteriorării unor receptoare electrice, cu excepţia lămpilor şi a receptoarelor electrotermice, în situaţii în care au apărut tensiuni mai mari decât cele admise de normele tehnice specifice în punctul de delimitare a instalaţiilor, din vina dovedită a furnizorului sau a operatorului de reţea. Art. 189. - Despăgubirea prevăzută la art. 188 se plăteşte la cererea consumatorului, dacă în urma investigaţiei efectuate la locul de consum de către operatorul de reţea şi furnizor se constată existenţa prejudiciului şi culpa operatorului de reţea, la valoarea şi în condiţiile stabilite în conformitate cu o procedură specifică, aprobată de autoritatea competentă. Art. 190. - (1) Furnizorul nu răspunde faţă de consumator pentru daunele cauzate de întreruperea furnizării energiei electrice sau pentru calitatea energiei electrice furnizate, în cazul unor calamităţi sau al unor fenomene ale naturii care au avut o intensitate mai mare decât cea prevăzută în prescripţiile de proiectare. (2) Furnizorul nu răspunde pentru daunele produse de întreruperi cauzate de consumator. (3) Sumele corespunzătoare despăgubirilor prevăzute la art. 186-188 se recuperează de către furnizor de la operatorul de reţea responsabil de producerea daunelor respective, conform prevederilor din contractele de distribuţie sau transport.” Din dispoziţiile menţionate mai sus, instanţa reţine faptul că furnizorul de energie electrică este răspunzător faţă de consumatorul casnic în situaţia producerii unor pagube în patrimoniul consumatorului printr-o faptă ilicită de determinare, din culpă, a unor tensiuni mai mari decât cele admise de normele tehnice specifice în punctul de delimitare a instalaţiilor. Se mai reţine faptul că furnizorul de energie electrică este exonerat de la plata despăgubirilor către consumatorul casnic în situaţia producerii prejudiciului din culpa consumatorului, precum şi în situaţia intervenirii unei cauze de forţă majoră, reprezentată de existenţa unor calamităţi sau al unor fenomene ale naturii care au avut o intensitate mai mare decât cea prevăzută în prescripţiile de proiectare. Or, este lesne de observat că dispoziţiile speciale statuate de art.188-190 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori din 25.06.2004, aprobat prin H.G. nr. 1007/2004, reprezintă, de fapt, o aplicare particulară a regulilor generale ale răspunderii pentru prejudiciile produse prin fapta ilicită. Întrucât prin disp. art.188-190 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori din 25.06.2004, aprobat prin H.G. nr. 1007/2004 nu se derogă în nici un fel de la regulile generale ale răspunderii civile delictuale, rezultă că în speţă sunt aplicabile nu numai disp. art.1357-1371 C. civ. din 2009 (aplicabil în speţă în temeiul disp. art.5 alin.1 din Legea nr.71/2011), privind răspunderea pentru fapta proprie a autorului prejudiciului, ci şi disp. art.1376 din C. civ., privind răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri, disp. potrivit cărora „Oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa.” Aşadar, în cazul răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri, obligaţia de dezdăunare revine paznicului juridic al lucrului. Temeiul pazei juridice constă, de regulă, într-un drept, care îi conferă păzitorului juridic autoritatea, adică puterea independentă de direcţie, control şi supraveghere asupra lucrului. Dreptul păzitorului asupra lucrului poate fi un drept real, în principiu, dreptul de proprietate sau un drept personal, cum ar fi dreptul locatarului, comodatarului, depozitarului etc. Aşadar, calitatea de păzitor juridic, condiţie specială a acestei răspunderi, nu trebuie să fie dovedită de victimă. Până la proba contrară, această calitate se prezumă că aparţine proprietarului acelui lucru, titularului unui alt drept real sau posesorului. Temeiul pazei juridice este, de regulă, un drept, deoarece sunt şi situaţii în care un lucru cauzează un prejudiciu aflându-se doar în fapt sub controlul şi supravegherea unei persoane, fără nici un temei legitim şi chiar împotriva voinţei celui care are un drept asupra acestuia, cum este persoana care a furat un lucru sau animal sau este găsitorul lui. Jurisprudenţă noastră a statuat constant că, în astfel de ipoteze, calitatea de păzitor juridic şi deci de persoană răspunzătoare revine aceluia ,care şi-a însuşit în fapt, fară să aibă un drept, puterea independentă de control şi supraveghere asupra lucrului sau animalului altuia. în această ordine de idei, sub imperiul vechiului C. civ., s-a arătat că paza juridică „nu se confundă cu niciuna din noţiunile juridice legate de proprietate, posesiune, drept legitim etc., ci este determinată exclusiv de existenţa posibilităţii de a exercita în fapt, independent, o putere de direcţie, control şi supraveghere asupra lucrului” sau animalului. Se reţine faptul că, dacă nu se probează că direcţia de supraveghere şi control asupra lucrului aparţinea, în concret, unei anumite persoane, la data producerii prejudiciului prin „fapta” lucrului, potrivit disp. art.1377 din C. civ., paza juridică se prezumă, în mod relativ, că aparţine proprietarului bunului, titularilor dezmembrămintelor dreptului de proprietate, dar şi posesorului lucrului. Pentru existenţa şi angajarea răspunderii prevăzute de art. 1376 alin. (1) noul Cod Civil trebuie să fie prezente cumulativ trei condiţii, două generale şi una specială. Condiţiile generale sunt: un prejudiciu şi raportul de cauzalitate dintre lucru şi prejudiciu. Condiţia specială constă în faptul că lucrul care a cauzat prejudiciul este necesar să se afle în paza juridică a unei persoane. Referitor la raportul de cauzalitate, se constată că el trebuie să existe între lucru sau aşa-zisul „comportament” al lucrului şi prejudiciu suferit de victimă. Imediat ce participarea lucrului la producerea prejudiciului a fost dovedită, art. 1376 alin. (1) prezumă caracterul ei cauzal, mai ales atunci când participarea se obiectivează într-un contact material între lucru şi valoarea vătămată. Soluţia trebuie să fie aceeaşi şi în cazurile în care lucrul a participat la producerea prejudiciului, cu toate că nu a existat un contact material cu fiinţa sau bunul prin atingerea sau vătămarea căruia s-a obiectivat acel prejudiciu. Dacă sunt întrunite condiţiile enunţate mai sus, victima are dreptul de a pretinde repararea prejudiciului de către păzitorul juridic al lucrului. Între cele două persoane se naşte un raport unilateral de obligaţii civile, în care victima este numai creditor, iar păzitorul juridic al lucrului este exclusiv debitor. În cauza dedusă judecăţii, instanţa reţine că în actul constatator s-a reţinut în sarcina petentei faptul că aceasta, în calitate de titulară a Licenţei pentru furnizarea energiei electrice nr.840/2008, nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a plăti clientului final, d-nei Oana Lăcămioara Baciu, despăgubiri pentru daunele dovedite provocate de întreruperea energiei electrice furnizate, la punctul de consum din Bucureşti, str. Luica nr.11, bl.2, sc.2, et.3, ap.88, sector 4. În condiţiile în care însăşi petenta recunoaşte atât prin plângerea contravenţională, cât şi în cuprinsul răspunsului către ANRE, conţinut în adresa nr.340522/12.12.2014 (f.10), că întreruperea alimentării cu energie electrică a locului de consum, ce a generat defectarea aparatelor electrocasnice ale consumatorului casnic Oana Lăcămioara Baciu, a fost cauzată de vandalizarea postului de transformare T 2249, de către persoane necunoscute, prin tăierea cablurilor electrice de joasă tensiune (7 coloane fază şi 2 coloane nul), instanţa reţine faptul că în cauză sunt dovedite atât „fapta” lucrului, cât şi prejudiciul produs clientului final, precum şi nexul cauzal dintre „faptă” şi prejudiciu. În condiţiile în care, la data întocmirii procesului-verbal contestat, a producerii prejudiciului în patrimoniul consumatorului casnic, precum şi a refuzului petentei de dezdăunare a clientului final, petenta deţinea licenţa pentru furnizarea energiei electrice nr.840/2008, acordată în baza Regulamentului de furnizare a energiei electrice, aprobat prin H.G. nr. 1007/2004, republicată, se prezumă relativ, prezumţie care nu a fost înlăturată în cauză de către petentă, că aceasta deţinea paza juridică a reţelei de furnizare a energiei electrice. Ori, în această situaţie, se constată că, intimata, la cererea consumatorului casnic Oana Lăcămioara Baciu, a solicitat de mai multe ori petentei să o despăgubească pe numita Oana Lăcămioara Baciu, precum şi faptul că petenta a refuzat, în repetate rânduri, să acorde despăgubirile cuvenite clientului final (în condiţiile în care petentei îi revenea în cauză, potrivit art.249 C. proc. civ., obligaţia de a dovedi achitarea despăgubirilor, aceasta nu a produs nici un mijloc de probă în acest sens), petenta utilizând, în mod nejustificat, pretextul, în cadrul adresei nr.340522/12.12.2014 transmisă intimatei, că întreruperea alimentării cu energie electrică a locului de consum, ce a generat defectarea aparatelor electrocasnice, a fost cauzată de vandalizarea postului de transformare T 2249, de către persoane necunoscute. Instanţa reţine, în concluzie, că agentul constatator a stabilit în mod corect situaţia de fapt, petenta săvârşind contravenţia reţinută în sarcina sa, prevăzută de art. 188 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin H.G. nr. 1007/2004 (şi sancţionată de art. 21 alin. 2 din acelaşi act normativ), constând în aceea că petenta, în calitate de titulară a Licenţei pentru furnizarea energiei electrice nr.840/2008, nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a plăti clientului final, d-nei Oana Lăcămioara Baciu despăgubiri pentru daunele dovedite provocate de întreruperea energiei electrice furnizate,la punctul de consum din Bucureşti, str. Luica nr.11, bl.2, sc.2, et.3, ap.88, sector 4. În ceea ce priveşte sancţiunea aplicată în cauză, respectiv amenda contravenţională în cuantumul minim de 8.000 lei, instanţa apreciază că aceasta, în raport cu dispoziţiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, este proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, având în vedere că s-a aplicat cuantumul minim al amenzii prevăzute de lege, prin fapta petentei, de a nu despăgubi consumatorul casnic, fiind lezate interesele clientului final, acelea a-i fi acoperită paguba provocată de întreruperea energiei electrice. Instanţa reţine că, în speţă, petenta a refuzat în repetate rânduri, la solicitarea intimatei, să acorde despăgubiri consumatorului casnic Oana Lăcămioara Baciu, acesta fiind supus unor consecinţe deosebite prin faptul că s-a tergiversat nejustificat dezdăunare sa, din culpa petentei, în condiţiile în care disp. art.188-190 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori din 25.06.2004, aprobat prin H.G. nr. 1007/2004, se justifică tocmai prin necesitatea de despăgubire cât mai rapidă a consumatorului casnic în situaţia producerii unor pagube prin întreruperea furnizării energiei electrice. În plus, instanţă constată că petenta are calitatea de profesionist, astfel încât ar trebui să acţioneze cu prudenţa şi diligenţa specifice unui astfel de categorii. Prin urmare, instanţa consideră că în speţă nu se justifică înlocuirea sancţiunii aplicate cu avertisment, întrucât acesta nu este de natură să atragă atenţia petentei asupra consecinţelor nerespectării termenelor reglementate de prevederile legale în vigoare şi să asigure atât prevenţia specială, cât şi pe cea generală. Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanţa va respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravenţională şi va menţine procesul-verbal nr.43034/10.06.2015, ca fiind legal şi temeinic întocmit. În baza art. 453 alin. 1 C.p.c., instanţa va lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.”, aşa cum este corect. Prezenta face parte integrantă din sentinţa civilă nr.12493/13.10.2015 pronunţată de către Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, în dosarul cu nr. 23490/4/2015. Cu drept de apel în termen de 30 de zile, care se va depune la Judecătoria Sectorului 4 Bucure?ti. Pronunţată în şedinţă publică azi, 23.02.2016.
Incheiere indreptare eroare materiala din 23.02.2016Respinge ca neîntemeiată plângerea contravenţională. Menţine procesul-verbal nr. 43034/10.06.2015, ca fiind temeinic şi legal întocmit. Fără cheltuieli de judecată. Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti. Pronunţată în şedinţă publică azi, 13.10.2015.
Hotarare 12493/2015 din 13.10.2015