S* G****** R******* S**
ReclamantF****** V*******
PârâtAdmite cererea de indreptare eroare materiala. Dispune indreptarea erorii materiale strecurate in dispozitivul si considerentele sentintei nr. 4128/04.11.2015 pronuntate in dosarul nr. 3568/1748/2013, in sensul ca: - in loc creditor GDF SUEZ ENERGY ROMANIAN SA se va mentiona corect reclamanta S* G****** R******* S** - in loc pe debitor P.F.A. GRADINARU ROBERT se va mentiona corect parata Veronica Fieraru -in considerentele sentinte in loc de ,,Deliberand asupra cauzei civile de fata: Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante in data de 24.06.2015 sub nr. 3568/1748/2015 reclamanta S* G****** R******* S** a chemat in judecată, pe calea procedurii cererii cu valoare redusă, să fie obligata parata VERONICA FIERARU, la plata sumelor de 2190,86 lei, cu titlu de debit principal, de 31,89 lei, cu titlu de penalitati de intarziere si de 218,73, cu titlu de despagubiri pentru incetarea prematură a contractului . Se solicită cheltuieli de judecată. In fapt s-a aratat ca intre SC TELEKOM SA si parată s-a incheiat un contract de furnizare a serviciilor de telecomunicatii, dar aceasta din urma nu si-a indeplinit obligatiile de plata lunara a contravalorii lor. In urma cesiunii notificate paratei, S* G****** R******* S** a devenit creditoarea debitoarei iar creanta solicitata este una certa, lichida si exigibila, rezultand din actele atasate dosarului. În drept se invocă art. 1026-1033 NCPC. Cererea a fost legal timbrata. Pârâta, legal instiintată, nu a depus la dosar formularul de răspuns comunicat de instanţă şi nici nu a răspuns prin alt mijloc. În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri. Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarele: Intre SC TELEKOM SA (fosta Romtelecom SA) si parata s-a incheiat contractul de furnizare a serviciilor de telecomunicatii nr. R. 4170004134245/16.04.2009. In urma cesiunii notificate paratei, S* G****** R******* S** a devenit creditoarea debitoarei. Totodata, din cuprinsul facturii seria RTGO nr. 7087387/22.05.2012 rezulta ca aceasta datoreaza reclamantei suma de 2190,86 lei cu titlu de debit principal-contravaloare factură fiscală. Facand dovada izvorului obligational si a continutului indatoririi, rezulta ca neexecutarea acesteia se prezuma de catre instanta, revenind paratei sarcina sa faca dovada stingerii debitului. Dar debitoarea a esuat in acest demers. Or, conform art. 1270 alin. 1 C. civ., conventiile legal incheiate au putere de lege intre parti (similar art. 969 din vechiul cod civil), iar potrivit art. 1350 alin. 1 si 2 din acelasi cod oricare persoana trebuie sa onoreze contractele incheiate, fiind raspunzatoare de prejudiciul creat atunci cand nu executa. In continuare, art. 1516 C. civ. spune ca atunci cand debitorul, fara justificare, nu-si executa obligatia, creditorul are dreptul sa solicite pe calea justitie indeplinirea acesteia. Pentru acestea parata va fi obligata sa achite reclamantei suma de 2190,86 lei. În ceea ce priveşte dobânda legală solicitată, legea prezumă în cazul neexecutării unei obligaţii ce are ca obiect o sumă de bani, că lipsa de folosinţă a acesteia provoacă creditorului un prejudiciu. Astfel, potrivit art. 1535 Cod civil – „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu”. Având în vedere dispoziţiile legale citate, instanţa constată că pretenţia reclamantei de a pretinde de la parata dobânda legală aferente sumei reprezentând preţ neachitat începând cu data de 28.07.2014 este întemeiată, motiv pentru care o va admite si va dispune obligarea debitoarei la plata dobânzii legale, la data sesizării instanţei ridicându-se la 31,89 lei, precum si in continuare pana la achitarea efectiva a debitului. Cat priveste capatul de cererere privind despăgubirile pentru incetarea prematura a contractului, instanta il va respinge ca neintemeiat. Instanţa trebuie să aibă în vedere disp. Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionisti şi consumatori. Prin acest act normativ se interzice comercianţilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (art. 1 alin. 3 din lege). Pentru a determina incidenţa acestor texte asupra clauzelor contractuale cu privire la care se soluţionează prezenta cauză, trebuie să se observe dacă debitorul reprezintă un consumator, iar creditorul un profesionist. Prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa legii, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale (art. 2 alin. 1). Din datele speţei reiese că parata, care este persoana fizica, nu a fost animata de un scop lucrativ când a încheiat convenţia cu reclamanta. Apoi, prin profesionist se înţelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, precum şi orice persoană care acţionează în acelaşi scop în numele sau pe seama acesteia (art. 2 alin. 2). Şi aceste condiţii sunt îndeplinite, reclamantul reprezentând o persoană juridică ce urmăreşte un scop patrimonial. Rezultă că sunt prezente premisele pentru a fi în prezenţa contractelor încheiate cu consumatorii. Ca atare vor fi aplicabile prevederile art. 4 alin. 1 din lege, unde se arată că o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. Pentru a se evalua caracterul abuziv al unei clauze judecătorul poate apela şi la exemplele din anexa la lege. În măsura în care contractele conţin clauze abuzive, acestea vor fi considerate nescrise (art. 6). Alin. 1 lit. i) din lista anexă la lege spune că reprezintă o asemenea clauză aceea prin care se obligă consumatorul la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant. Or, aceasta este situaţia reclamantei, care solicită plata unor penalităţi de întârziere exagerate pentru încetarea contractului înainte de un termen fixat de reclamanta, fară posibilitatea de negociere din partea paratei. Faţă de aceastea instanţa o va considera nescrisă aceasata clauza, urmând va cererea să nu fie primită sub acest aspect, fiind neîntemeiată. Se solicită şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În această materie, art. 453 alin. 1 C. proc. civ. spune că partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. Or aceasta este situatia pârâtei. Din actele depuse la dosar reiese că s-a plătit de către reclamantă suma de 50 lei cu titlu de taxă de timbru. Pentru acestea pârâtul va fi obligata la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei. La termenul din data de 28.10.2015 instanta a invocat din oficiu exceptia lipsei calitatii procesuale active a creditoarei, fata de lipsa dovezii notificarii cesiunii de creanta alegate, exceptie care a fost unita cu fondul. Analizând întregul material probator administrat în cauză, reţine următoarele: In raport de prevederile art. 248 alin. 1 C. proc. civ. instanta este tinuta sa se pronunte cu prioritate asupra acestui aspect. Astfel, art. 36 teza I C. proc. civ. arata ca: [c]alitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. In speta raportul juridic litigios se refera la neindeplinirea de catre debitor a obligatiei de achitare a contravalorii serviciilor furnizate. Dar se observa ca actul juridic care constituie baza pretentiilor deduse judecatii a fost incheiat de debitor cu Cosmote Romanian Mobile Telecomunications SA, iar nu cu creditoarea din prezenta cauza. In consecinta, pentru a face dovada calitatii sale procesuale active creditoarea trebuie sa demonstreze existenta cesiunii de creanta pe care o alega. Insa acest lucru nu este suficient, ci mai trebuie sa faca si dovada notificarii cesiunii catre debitor, altfel neexistand posibilitatea de a stabili ca acesta datoreaza fata de creditoarea din speta si nu fata de creditoarea originara. Dar cesiunea alegata de creditoare nu este opozabila debitorului, pentru urmatoarele: In primul rand, cum cesiunea a avut loc dupa intrarea in vigoare a noii legislatii civile (respectiv la 13.04.2012, cf. contractului de la f.5 si urm.), rezulta ca aceasta din urma este aplicabila conventiei respective (cf. art. 5 alin. 1 din Legea nr. 71/2011). Apoi, desi cesiunea alegata a avut loc, ea nu a putut deveni opozabila debitorului, dat fiind ca in cauza nu a avut loc nicio notificare facuta potrivit legii. Astfel, din continutul art. 1578 alin. 1 C. civ. de la 2009 rezulta ca pentru a fi opozabila debitorului, cesiunea trebuie fie acceptata printr-un inscris cu data certa de catre acesta (ceea ce nu e cazul in speta), fie comunicata in scris. La dosarul cauzei nu se afla niciun inscris din sa rezulte faptul ca a intervenit cesiunea si ca aceasta modificarea a fost notificata debitorului. Pe de alta parte, din nicio prevedere a Codului nu rezulta ca inscrierea cesiunii in Arhiva de garantii reale Mobiliare este suficienta pentru opozabilitate. In consecinta, cum cesiunea operata in speta nu este opozabila debitorului, rezulta ca exceptia invocata din oficiu este intemeiata, motiv pentru care va fi admisa, iar cererea respinsa in consecinta,, se va mentiona in mod corect ,,Deliberand asupra cauzei civile de fata: Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante in data de 24.06.2015 sub nr. 3568/1748/2015 reclamanta S* G****** R******* S** a chemat in judecată, pe calea procedurii cererii cu valoare redusă, să fie obligata parata VERONICA FIERARU, la plata sumelor de 2190,86 lei, cu titlu de debit principal, de 31,89 lei, cu titlu de penalitati de intarziere si de 218,73, cu titlu de despagubiri pentru incetarea prematură a contractului . Se solicită cheltuieli de judecată. In fapt s-a aratat ca intre SC TELEKOM SA si parată s-a incheiat un contract de furnizare a serviciilor de telecomunicatii, dar aceasta din urma nu si-a indeplinit obligatiile de plata lunara a contravalorii lor. In urma cesiunii notificate paratei, S* G****** R******* S** a devenit creditoarea debitoarei iar creanta solicitata este una certa, lichida si exigibila, rezultand din actele atasate dosarului. În drept se invocă art. 1026-1033 NCPC. Cererea a fost legal timbrata. Pârâta, legal instiintată, nu a depus la dosar formularul de răspuns comunicat de instanţă şi nici nu a răspuns prin alt mijloc. În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri. Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarele: Intre SC TELEKOM SA (fosta Romtelecom SA) si parata s-a incheiat contractul de furnizare a serviciilor de telecomunicatii nr. R. 4170004134245/16.04.2009. In urma cesiunii notificate paratei, S* G****** R******* S** a devenit creditoarea debitoarei. Totodata, din cuprinsul facturii seria RTGO nr. 7087387/22.05.2012 rezulta ca aceasta datoreaza reclamantei suma de 2190,86 lei cu titlu de debit principal-contravaloare factură fiscală. Facand dovada izvorului obligational si a continutului indatoririi, rezulta ca neexecutarea acesteia se prezuma de catre instanta, revenind paratei sarcina sa faca dovada stingerii debitului. Dar debitoarea a esuat in acest demers. Or, conform art. 1270 alin. 1 C. civ., conventiile legal incheiate au putere de lege intre parti (similar art. 969 din vechiul cod civil), iar potrivit art. 1350 alin. 1 si 2 din acelasi cod oricare persoana trebuie sa onoreze contractele incheiate, fiind raspunzatoare de prejudiciul creat atunci cand nu executa. In continuare, art. 1516 C. civ. spune ca atunci cand debitorul, fara justificare, nu-si executa obligatia, creditorul are dreptul sa solicite pe calea justitie indeplinirea acesteia. Pentru acestea parata va fi obligata sa achite reclamantei suma de 2190,86 lei. În ceea ce priveşte dobânda legală solicitată, legea prezumă în cazul neexecutării unei obligaţii ce are ca obiect o sumă de bani, că lipsa de folosinţă a acesteia provoacă creditorului un prejudiciu. Astfel, potrivit art. 1535 Cod civil – „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu”. Având în vedere dispoziţiile legale citate, instanţa constată că pretenţia reclamantei de a pretinde de la parata dobânda legală aferente sumei reprezentând preţ neachitat începând cu data de 28.07.2014 este întemeiată, motiv pentru care o va admite si va dispune obligarea debitoarei la plata dobânzii legale, la data sesizării instanţei ridicându-se la 31,89 lei, precum si in continuare pana la achitarea efectiva a debitului. Cat priveste capatul de cererere privind despăgubirile pentru incetarea prematura a contractului, instanta il va respinge ca neintemeiat. Instanţa trebuie să aibă în vedere disp. Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionisti şi consumatori. Prin acest act normativ se interzice comercianţilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (art. 1 alin. 3 din lege). Pentru a determina incidenţa acestor texte asupra clauzelor contractuale cu privire la care se soluţionează prezenta cauză, trebuie să se observe dacă debitorul reprezintă un consumator, iar creditorul un profesionist. Prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa legii, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale (art. 2 alin. 1). Din datele speţei reiese că parata, care este persoana fizica, nu a fost animata de un scop lucrativ când a încheiat convenţia cu reclamanta. Apoi, prin profesionist se înţelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, precum şi orice persoană care acţionează în acelaşi scop în numele sau pe seama acesteia (art. 2 alin. 2). Şi aceste condiţii sunt îndeplinite, reclamantul reprezentând o persoană juridică ce urmăreşte un scop patrimonial. Rezultă că sunt prezente premisele pentru a fi în prezenţa contractelor încheiate cu consumatorii. Ca atare vor fi aplicabile prevederile art. 4 alin. 1 din lege, unde se arată că o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. Pentru a se evalua caracterul abuziv al unei clauze judecătorul poate apela şi la exemplele din anexa la lege. În măsura în care contractele conţin clauze abuzive, acestea vor fi considerate nescrise (art. 6). Alin. 1 lit. i) din lista anexă la lege spune că reprezintă o asemenea clauză aceea prin care se obligă consumatorul la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant. Or, aceasta este situaţia reclamantei, care solicită plata unor penalităţi de întârziere exagerate pentru încetarea contractului înainte de un termen fixat de reclamanta, fară posibilitatea de negociere din partea paratei. Faţă de aceastea instanţa o va considera nescrisă aceasata clauza, urmând va cererea să nu fie primită sub acest aspect, fiind neîntemeiată. Se solicită şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În această materie, art. 453 alin. 1 C. proc. civ. spune că partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. Or aceasta este situatia pârâtei. Din actele depuse la dosar reiese că s-a plătit de către reclamantă suma de 50 lei cu titlu de taxă de timbru. Pentru acestea pârâtul va fi obligata la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 Lei”, conform solutiei pronuntate in cauza si introdusa in sistemul Ecris. Solutia se comunică partilor. Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecatoria Cornetu. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13.01.2016
Incheiere indreptare eroare materiala din 13.01.2016Admite in parte cererea. Obliga parata sa achite reclamantei suma de 2190,86 lei cu titlu de contravaloare factură fiscala seria RTGO nr. 7087387/22.05.2012 si suma de 31, 89 lei cu titlu de dobanda legala penalizatoare culculata de la data de 28.07.2014 si pana la data sesizarii instantei, precum si in continuare pana la acitarea efectiva a debitului. Respinge cererea, ca neîntemeiata pentru restul pretenţiilor. Obliga parata sa achite reclamantei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecata. Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecatoria Cornetu. Pronuntata in sedinta publica, astazi, 04.11.2015.
Hotarare 4128/2015 din 04.11.2015Amana pronuntarea cauzei la data de 04.11.2015. Pronuntata in sedinta publica, azi 28.10.2015.
Incheiere amanare initiala a pronuntarii din 28.10.2015