S*** P****
ReclamantS******** S*** P*** K*** R****** S**
PârâtC** B*** S*
PârâtAdmite cererea de lămurire. Constată că din eroare a fost ataşată o altă motivare la sentinţa civilă nr. 1101/21.03.2017, cea corectă fiind următoarea : „Deliberând asupra cauzei de faţă, reţine următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 13.10.2015 sub numărul de mai sus, reclamantul S*** P**** a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Secapital S.a.R.L. şi CEC Bank S.A., următoarele: - anularea contractului de cesiune de creanţă încheiat între pârâte cu privire la creanţa ce decurgea din contractul de credit RQ07062107062107063371/18.06.2007, şi a tuturor actelor rezultate din această operaţiune comercială, inclusiv anularea somaţiei imobiliare din 28.09.2007 emisă de BEJ Ochian Doru-Cătălin şi Neneci Alexandru şi suspendarea executării silite solicitată din data de 28.09.2015; - aplicarea prevederilor contractului de credit RQ07062107062107063371/18.06.2007 aşa cum au fost formulate la semnarea acestuia şi aducerea în legalitate a clauzelor abuzive, cu cheltuieli de judecată. În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că punerea în executare a titlului executoriu şi somaţia imobiliară din 28.09.2015 sunt nelegale, deoarece somaţia face referire la aceeaşi hotărâre judecătorească (din 01.10.2014) pe baza căreia acţionează deja un alt titlu executoriu (cel emis din 29.01.2015), iar contractul de credit nu are nicio clauză referitoare la constituirea unei garanţii imobiliare, a unei ipoteci sau a unei alte forme de garantare. Reclamantul a învederat că executorul putea justifica somaţia imobiliară doar prin clauza 18, lit. c) din contractul de credit, însă aceasta este abuzivă, întrucât nu are un caracter definitoriu sau limitativ şi nu face trimitere la nişte prevederi legale care să indice măsurile care pot fi luate. Acesta a adăugat că somaţia a fost emisă şi pe numele soţiei sale, Stan Maria, deşi nu are nicio calitate în contract, iar clauza privind comisionul de risc este abuzivă. Mai mult, la data de 05.10.2012 reclamantul a achitat suma restantă de 3230,01 lei, datoria rămasă fiind de 0 lei. Reclamantul a precizat că executorul judecătoresc a extins executarea silită şi asupra bunurilor familiei, deşi contractul nu prevede asemenea garanţii. Acesta a solicitat eliminarea din contractul de credit a tuturor clauzelor abuzive şi stabilirea în condiţiile BNR a semnificaţiei şi a legalităţii comisionul de risc. Cererea nu a fost motivată în drept. În dovedire, reclamantul a depus la dosar un set de înscrisuri. Reclamantul a depus o cerere adiţională la data de 02.11.2015 prin care a modificat cererea introductivă, solicitând următoarele: să se dispună anularea clauzelor abuzive art. 6 lit. b) – comision de risc şi art. 18 lit. c) din contractul de credit, să se dispună returnarea contravalorii poliţei de asigurare de viaţă încheiată cu societatea Grupama în data de 18.06.2007 şi recalcularea DAE datorată pentru perioada octombrie 2015-iunie 2017, deoarece creditul a fost achitat în octombrie 2015. În motivarea cererii, reclamantul a precizat că cele două clauze art. 6 lit. b) – comision de risc şi art. 18 lit. c) din contractul de credit sunt abuzive, deoarece nu a fost informat de conţinutul acestor articole, fiind interpretate de către bancă doar unilateral. Cererea nu a fost motivată în drept. Reclamantul a depus la dosar un set de înscrisuri. Intimata CEC Bank S.A. a depus întâmpinare la data de 07.12.2015 prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa, în ceea ce priveşte contestaţia la executare şi cererea de suspendare a executării silite, precum şi privitor la capătul de cerere recalculare DAE pentru perioada octombrie 2015-iunie 2017, întrucât a cesionat creanţa sa la data de 14.06.2013. Pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, întrucât contractul de cesiune de creanţe respectă condiţiile esenţiale pentru validitatea acestuia, iar creanţa este certă, lichidă şi exigibilă. Astfel, banca a declarat scadent anticipat creditul în baza art. 18, lit. e) din contract, întrucât debitorul a întârziat la plată cu mai mult de 60 de zile, după care s-a realizat cesiunea de creanţe. Referitor la clauzele contractuale art. 6 lit. b) – comision de risc şi art. 18 lit. c) din contractul de credit, pârâta a precizat că toate clauzele contractuale au fost discutate, analizate şi aduse la cunoştinţa reclamantului, anterior semnării contractului. Mai mult, după apariţia OUG nr. 50/2010, pârâta a notificat pe reclamant cu privire la implementarea prevederilor legale şi la încheierea actului adiţional la contractul de credit care prevedea obligaţia reclamantului de a achita doar comisionul de administrare a creditului. Pârâta a adăugat că toate clauzele contractuale sunt clare şi inteligibile, iar reclamantul a cunoscut, a înţeles şi a acceptat contractul în întregul său. Contractul de asigurare pentru care reclamantul a achitat prima de asigurare de 1656,37 lei a fost încheiat cu societatea de asigurare în baza art. 16 din contractul de credit, suma fiind achitată asigurătorului. În drept au fost invocate prevederile art. 205 C.pr.civ. În dovedire, pârâta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri. Pârâta SECAPITAL Sarl a depus întâmpinare la data de 08.12.2015 prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, deoarece reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce decurgeau din contractul de credit RQ07062107062107063371/18.06.2007, astfel că banca a declarat scadenţa anticipată a creditului şi a demarat procedura executării silite. Ulterior, banca a cesionat creanţa către SECAPITAL Sarl. Pârâta a arătat că motivele invocate de reclamant nu sunt suficiente pentru anularea unui contract de cesiune, iar pentru anularea actelor de executare acesta ar fi trebuit să introducă contestaţie la executare în termenul legal. În drept au fost invocate prevederile art. 205 C.pr.civ. În dovedire a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri. La data de 04.01.2016 reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a precizat că cererea sa iniţială se bazează exclusiv pe prevederile şi clauzele contractuale, astfel că excepţia invocată de bancă este neîntemeiată, iar în privinţa cesiunii de creanţă acesta a menţionat că nu i s-a comunicat nicio notificare în acest sens. De asemenea, acesta a reiterat aspectele consemnate în cererile anterioare şi a adăugat că refuzul băncii de a recalcula DAE pentru perioada 2013-2017 este nejustificat, deoarece în contract s-a stipulat că aceasta trebuie să accepte plata anticipată a creditului. Cu privire la poliţa de asigurare, reclamantul a învederat că, la momentul achitării întregului debit, banca i-a comunicat că a cesionat poliţa către Secapital, iar aceasta din urmă a precizat că nu o primit o astfel de cesiune. La termenul din 04.02.2016 reclamantul şi-a modificat cererea, verbal în faţa instanţei, în sensul că solicită doar anularea contractului de concesiune încheiat între cele două intimate şi anularea clauzelor abuzive din contractul de credit, astfel că obiectul acţiunii nu este contestaţie la executare. La data de 21.04.2016 reclamantul a mai depus o cerere adiţională prin care a precizat din nou obiectul cererii, în sensul că la primul capăt de cerere solicită imputarea şi reţinerea de către pârâtă a comisionului de risc în cuantum de 901,6 lei, împreună cu penalităţile purtătoare, în condiţiile în care a invocat caducitatea prevederilor art. 6 lit. b) din contract. Celelalte trei capete de cerere rămân neschimbate. Reclamantul a arătat că pretenţiile sale sunt întemeiate pe disp. art. 1202, art. 1203 şi urm. C.civ., Legea nr. 72/2013, Legea nr. 193/2000, Legea 134/2010, Codul Consumatorului, art. 2 din OG nr. 21/1992 şi art. 1345 din C.civ. Printr-o altă cerere adiţională depusă la acelaşi termen, 21.04.2016 (fila 120), reclamantul a precizat că a solicitat instanţei să stabilească următoarele aspecte: 1. legalitatea clauzei art. 6 lit. b) din contractul de credit; 2. anularea clauzei art. 18, lit. c) din contract; 3. reclamantul solicită şi susţine în continuare cererile formulate în cererea de chemare în judecată din 30.10.2015, înregistrată la instanţă la data de 02.11.2015 (fila 34) La termenul din 21.04.2016, reclamantul a precizat că doreşte şi anularea parţială a contractului de cesiune de creanţă, doar în ceea ce priveşte cesionarea creanţei rezultate din contractul de credit RQ07062107062107063371/18.06.2007. La termenul din 26.04.2016 instanţa a invocat şi a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti. Prin sentinţa nr. 10973/26.07.2016 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în dosarul nr. 5894/1748/2015, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a constatat conflict negativ de competenţă şi a înaintat cauza la Curtea de Apel Bucureşti în vederea soluţionării conflictului. Prin sentinţa civilă nr. 267/20.10.2016 pronunţată în dosarul nr. 6720/2/2016, Curtea de Apel Bucureşti a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu. La termenul din 09.02.2017 instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C** B*** S*, ca neîntemeiată, şi a admis cererea reclamantului de scoatere din cauză a pârâtului Secapital S.a.R.L., raportat la precizarea obiectului acţiunii. În baza art. 258 rap. la art. 255 C.pr.civ., instanţa a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisuri, iar pentru reclamant şi proba cu interogatoriul pârâtei. Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele: Cu privire la obiectul acţiunii, astfel cum a fost modificat, instanţa reţine că are următoarele capete de cerere: 1. anularea parţială a contractului de cesiune de creanţă, doar în ceea ce priveşte cesionarea creanţei rezultate din contractul de credit RQ07062107062107063371/18.06.2007 (potrivit precizării verbale de la termenul din 21.04.2016); 2. declararea nulităţii absolute a clauzelor art. 6 lit. b) – comision de risc şi art. 18 lit. c) din contractul de credit, pentru caracterul abuziv; 3. să se dispună returnarea contravalorii poliţei de asigurare de viaţă încheiată cu societatea Grupama în data de 18.06.2007; 4. să se dispună recalcularea DAE datorată pentru perioada octombrie 2015-iunie 2017, deoarece creditul a fost achitat în octombrie 2015. În fapt, contractul de credit nr. RQ07062107062107063371/18.06.2007 (filele 37-42) a avut ca obiect acordarea de către pârâta CEC Bank S.A. către reclamant a unui credit în valoare de 23.000 lei pe o durată de 10 ani. Referitor la primul capăt de cerere, pârâta CEC Bank S.A. a cesionat la data de 05.06.2013 către Secapital Sarl creanţa care decurgea din contractul de credit nr. RQ07062107062107063371/18.06.2007. Singurul motiv pentru care reclamantul a solicitat anularea contractului de creanţă încheiat între CEC Bank S.A. şi Secapital Sarl îl constituire necomunicarea cesiunii de creanţă. Or, acesta nu reprezintă un motiv de nulitate a unui act juridic. Nulitatea reprezintă sancţiunea care constă în lipsirea actului juridic civil de efectele sale fireşti întrucât acesta a fost încheiat cu nerespectarea dispoziţiilor legale imperative sau cu încălcarea condiţiilor de validitate ale actului respectiv. Reclamantul nu a indicat care condiţie de validitate nu a fost respectată la încheierea contractului de cesiune, iar comunicarea cesiunii se realizează doar pentru opozabilitate, motiv pentru care instanţa va respinge ca neîntemeiat primul capăt de cerere. În ceea ce priveşte capătul de cerere privind declararea nulităţii absolute a clauzelor abuzive, instanţa va proceda la analizarea fiecărei clauze în parte, luând în calcul dispoziţiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, dispoziţiile Directivei 93/13/CEE şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. Alin. 6 al aceluiaşi articol prevede că evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil. Sistemul de protecţie pus în aplicare prin Directiva 93/13/CEE se întemeiază pe ideea că un consumator se găseşte într o situaţie de inferioritate faţă de un vânzător sau un furnizor în ceea ce priveşte atât puterea de negociere, cât şi nivelul de informare (Hotărârea CJUE Banco Espanol de Crédito, punctul 39). Art. 6 alin. 1 din Directiva 93/13/CEE prevede că „Statele membre stabilesc că clauzele abuzive utilizate într-un contract încheiat cu un consumator de către un vânzător sau un furnizor, în conformitate cu legislaţia internă, nu creează obligaţii pentru consumator, iar contractul continuă să angajeze părţile prin aceste clauze, în cazul în care poate continua să existe fără clauzele abuzive.” Astfel cum reiese din jurisprudenţa CJUE, este vorba despre o dispoziţie imperativă care urmăreşte să substituie echilibrul formal pe care îl instituie contractul între drepturile şi obligaţiile cocontractanţilor printr un echilibru real, de natură să restabilească egalitatea dintre aceste părţi. Verificând aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 193/2000 şi ale Directivei 93/13/CEE în cazul contractului de credit nr. RQ07062107062107063371/18.06.2007 încheiat între părţile prezentei acţiuni, se constată indiscutabil că acesta este un contract de adeziune, întrucât clauzele nu au fost negociate direct cu consumatorul, ci au fost preformulate de către intimată, în condiţiile generale de creditare practicate de aceasta, ceea ce atrage incidenţa prevederilor Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori şi ale directivei menţionate. Potrivit clauzei art. 6, lit. b) din contract, pentru creditul pus la dispoziţie, pârâta a perceput comisionul de risc în valoare de 901,60 lei. Această clauză nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată. Conform art. 4 alin. 1 din Directiva 93/13/CEE „Fără să aducă atingere articolului 7, caracterul abuziv al unei clauze contractuale se apreciază luând în considerare natura bunurilor sau a serviciilor pentru care s-a încheiat contractul şi raportându-se, în momentul încheierii contractului, la toate circumstanţele care însoţesc încheierea contractului şi la toate clauzele contractului sau ale unui alt contract de care acesta depinde.” Privitor la modul în care a fost redactată clauza art. 6, lit. b) din contract, stipularea în contract a prevederilor că banca percepe un comision de risc în valoare de 901,60 lei, duce la concluzia că această clauză nu a fost exprimată într-un limbaj inteligibil, fiind introdusă fără respectarea exigenţelor de transparenţă şi fără informarea adecvată a consumatorului. Din simpla lecturare a clauzei, consumatorul nu poate şti la ce se referă noţiunea de „risc” şi de ce trebuie să achite acest comision. Sintagma de „limbaj inteligibil” nu poate fi redusă la o exprimare clară din punct de vedere gramatical sau literal, ci semnifică în realitate necesitatea ca o clauză să fie clar definită astfel încât consumatorul să aibă reprezentarea clară a raţiunilor şi fundamentelor relative la conţinutul clauzelor şi efectelor acestora asupra contractului în ansamblu. Astfel, instanţa apreciază că nu este suficient ca banca să insereze în contract doar denumirea comisionului. Pentru a respecta exigenţele de transparenţă, pârâta trebuia să detalieze în contract care este contraprestaţia sau riscul pentru care se percepe un astfel de comision şi modul acestuia de calcul. Prin urmare, instanţa va constata caracterul abuziv al clauzei contractuale art. 6, lit. b) din contract (comision de risc) şi va dispune înlăturarea acestuia din contract. Referitor la clauza art. 18 lit. c) din contract, aceasta prevede că pârâta are dreptul să ia măsurile pe care le va considera necesare pentru recuperarea sumelor datorate de către client. Instanţa reţine că această clauză nu este abuzivă, întrucât fiecare creditor are dreptul de a urma demersurile legale pentru a-şi recupera creanţa. În niciun caz nu îi este permis creditorului să apeleze la mijloace nelegale pentru recuperarea debitului. În ceea ce priveşte capătul de cerere privind returnarea contravalorii poliţei de asigurare de viaţă încheiată cu societatea Grupama în data de 18.06.2007, instanţa reţine că potrivit art. 16 din contract clientul se obligă să încheie o poliţă de asigurare de viaţă, pe întreaga durată de creditare […]. Poliţele de asigurare se încheie numai la societăţi agreate de CEC Bank S.A. Reclamantul a precizat că solicită returnarea contravalorii poliţei de asigurare de viaţă, deoarece la momentul respectiv mai avea încheiată o poliţă de asigurare, însă nu a depus la dosar o dovadă în acest sens. Instanţa reţine că reclamantul a încheiat poliţa de asigurare de deces nr. DCR/326254 (filele 47-52) în considerarea clauzei art. 16 din contractul de credit, clauză inteligibilă şi negociată direct cu acesta. Prin urmare, motivul invocat de reclamant nu este întemeiat, fapt pentru care instanţa va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat. Privitor la capătul de cerere - recalcularea DAE datorată pentru perioada octombrie 2015-iunie 2017, instanţa apreciază că aceste este neîntemeiat, întrucât creditul nu a fost achitat în octombrie 2015 aşa cum a precizat reclamantul. Acesta nu a depus la dosar dovezi privind achitarea întregului cost al contractului de credit nr. RQ07062107062107063371/18.06.2007, aşa cum este prevăzut în art. 9 din contract. Mai mult, potrivit răspunsului nr. B/B/4788/06.03.2015 emis de pârâtă (filele 45,46), banca a declarat scadent anticipat creditul ce decurge din contract la data de 31.01.2013 , în baza art. 18 lit. e) din contract, deoarece reclamantul a înregistrat un serviciu al datoriei mai mare de 60 de zile calendaristice, şi a notificat debitorul cu privire la trecerea la executarea silită a debitului. Ulterior, la momentul cesiunii de creanţă, reclamantul avea de achitat debitul restant de 16.033,14 lei. Prin încheierea din 01.10.2014 pronunţată în dosarul nr. 6180/1748/2014, Judecătoria Cornetu a încuviinţat executarea silită împotriva reclamantului, în baza titlului executoriu contract nr. RQ07062107062107063371/18.06.2007. Astfel, solicitarea reclamantului de recalculare a DAE datorată pentru perioada octombrie 2015-iunie 2017 este atât neîntemeiată, cât şi lipsită de interes. Având în vedere considerentele enunţate, instanţa va admite în parte acţiunea, va declara nulitatea absolută a clauzei art. 6, lit. b) din contractul de credit nr. RQ07062107062107063371/18.06.2007, şi va respinge ca neîntemeiate celelalte capete de cerere. Instanţa va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.” Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Cornetu. Pronunţată în şedinţa camerei de consiliu, astăzi, 08.06.2017.
Incheiere finala dezinvestire din 08.06.2017faţă de lipsa de procedură cu părţile.
Incheiere de sedinta din 11.05.2017Admite în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată şi precizată. Declară nulitatea absolută a clauzei art. 6, lit. b) din contractul de credit nr. RQ07062107062107063371/18.06.2007. Respinge ca neîntemeiate celelalte capete de cerere. Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Cornetu. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 21.03.2017.
Hotarare 1101/2017 din 21.03.2017Amână pronunţarea la data de 21.03.2017. Pronunţarea se va face prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei. Pronunţată în şedinţa publică din data de 16.03.2017.
Incheiere amanare initiala a pronuntarii din 16.03.2017Amână pronunţarea la data de 16.03.2017. Pronunţarea se va face prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei. Pronunţată în şedinţa publică din data de 09.03.2017.
Incheiere amanare initiala a pronuntarii din 09.03.2017în vederea administrării probatoriului.
Incheiere de sedinta din 09.02.2017faţă de cererea de amânare a cauzei formulată de apărătorul reclamantului.
Incheiere de sedinta din 12.01.2017Admite excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cornetu. Declină competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică azi, 26.04.2016.
Hotarare 1732/2016 din 26.04.2016Amână pronunţarea la data de 26.04.2016. Pronunţarea se va face prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei. Pronunţată în şedinţa publică din data de 21.04.2016.
Incheiere amanare initiala a pronuntarii din 21.04.2016pentru a da posibilitatea reclamantului să precizeze obiectul cererii.
Incheiere de sedinta din 04.02.2016