P****** B*** R****** S*************** A******* H******* D** A********** M**** Ş* D********** M******
Apelant ReclamantN****** T******************* a******** A*******
Intimat PârâtN****** A**************** a******** A*******
Intimat PârâtAdmite cererea judiciară incidentală - întemeiată pe dispoziţiunile art.442 alin.1, conjugate cu cele ale art.482 C.pr.civ.(2010)-rep. – înfăţişată la 04.08.2017 de apelanta contestatoare instituţie de credit „Pireus Bank România”S.A., cu sediul profesional principal indicat în mun.Bucureşti, Şoseaua Nicolae Titulescu, nr.29-31, sector 1, cu sediul procesual ales regulamentar în mun.Bucureşti, Şoseaua Nicolae Titulescu, nr.4-8, clădirea „America House”-aripa de vest, etaj 8, sector 1 – persoanele desemnate cu primirea corespondenţei judiciare fiind d-na avocat Ioana Hrisafi, d-na avocat Mihaela Maxim şi dl.avocat Cristian Mitescu şi, drept consecinţă: Dispune îndreptarea erorilor materiale strecurate în cuprinsul deciziei nr.275/15.05.2017 pronunţată în dosarul nr.1670/289/2016 al Tribunalului Specializat Mureş – ca instanţă de apel, astfel: - în locul considerentelor acolo expuse se vor trece următoarele considerente: „Prin Sentinţa civilă nr. 951/5 august 2016 pronunţată de Judecătoria Reghin în dosarul nr. 1670/289/2016 a fost respinsă contestaţia formulată de creditoarea PIRAEUS BANK ROMÂNIA S.A. Bucureşti în contradictoriu cu debitorii intimaţi NIOMATI TEODOR şi NIOMATI ANA. Anterior acestei soluţii, mai precis, prin Încheierea din 20 iulie 2016 dată în acelaşi dosar instanţa de fond a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionale a Legii nr. 77/2016 în ansamblul său şi în special a prevederilor art. 3, art. 4, art. 5, alin. 3, art. 8, alin. 5 şi art. 11 din lege, formulată de contestatoarea susmenţionată, respingând totodată cererea privind suspendarea judecăţii contestaţiei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate de către Curtea Constituţională. Împotriva celor două hotărâri s-a declarat apel la data de 24 august 2016 (fila 27) de către contestatoare cerându-se în principal, schimbarea în parte a încheierii apelate, în sensul admiterii cererii de suspendare a judecării prezentei cauze până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016 şi pe cale de consecinţă, desfiinţarea sentinţei apelate. În subsidiar, în ipoteza respingerii apelului formulat împotriva încheierii apelate, s-a cerut schimbarea în integralitate a sentinţei apelate, în sensul admiterii contestaţiei. În argumentarea căii de atac s-a arătat că, prin contestaţia înregistrată pe rolul Judecătoriei Reghin în data de 30.05.2016 a contestat dreptul intimaţilor de a da în plată Imobilul solicitând totodată sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016 şi, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ. şi suspendarea judecăţii până la soluţionarea acestei excepţii; Prin încheierea apelată, deşi instanţa a admis solicitarea Băncii de a sesiza Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016, aceasta a respins cererea de suspendare a judecăţii, pentru ca apoi, prin Sentinţa apelată, instanţa să respingă şi contestaţia formulată de institiuţia de credit petentă. În opinia apelantei, atât încheierea cât şi sentinţa apelată sunt nelegale, impunându-se a fi cenzurate de către instanţa de apel, critica prioritară fiind concentrată pe ideea că, instanţa de fond a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia neconstituţionalităţii dispoziţiilor Legii nr. 77/2016, admiţând deci că are relevanţă pentru soluţionarea contestaţiei dar, în mod surprinzător, aceasta nu a admis şi cererea de suspendare a judecăţii până la soluţionarea acestei excepţii. Este adevărat că legea nu îi impune judecătorului obligaţia de a fi suspendat judecata cauzei, acesta avea facultatea de a proceda astfel în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ.. ţinând seama de importanţa majoră pentru soluţionarea prezentei cauze a problemei de constituţionalitate sesizate de, precum şi necesitatea prevenirii pronunţării unei soluţii care să afecteze drepturile petentei într-un mod iremediabil sau cel puţin foarte greu de remediat în viitor. În sprijinul acestei susţineri vine şi procedura rapidă instituită de Legea nr. 77/2016, care, dacă s-ar finaliza (prin stingerea datoriilor şi transferul proprietăţii omobilului către instituţia de credit) înainte de soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, există riscul real ca debitorul să îşi risipească ulterior averea, astfel încât diferenţa dintre totalul datoriilor şi valoarea de piaţă a imobilului dat în plata nu va putea fi niciodată recuperată de instituţia decredit. În plus, de la momentul la care operează darea în plată, instituţia de credit în calitate de proprietar are de plătit taxe şi impozite, prime de asigurare şi are de suportat cheltuieli de conservare şi administrare a imobilului. Aşadar, prejudiciile pe care le poate suporta instituţia de credit sunt semnificative. Este adevărat că, în ipoteza în care excepţia de neconstituţionalitate ar fi admisă, atunci petenta ar avea la îndemână formularea unei cereri de revizuire a hotărârii pronunţate în cauză şi o acţiune în anularea actului notarial de dare în plată, precum şi o cerere de daune împotriva consumatorului pentru recuperarea cheltuielilor de convervare, administrare, taxe şi impozite şi prime de asigurare. Toate aceste cereri nu se mai judecă însă cu celeritate, ceea ce va presupune trecerea unei perioade semnificative de timp până la care părţile ar putea fi puse în situaţia anterioară. În schimb, prin suspendarea judecării prezentei cauze, drepturile intimaţilor nu ar fi afectate, deoarece, potrivit art. 5 din Legea nr. 77/2016, se suspendă orice plată a intimaţilor către creditor şi orice procedură judiciară sau extrajudiciară a instituţiei de credit împotriva consumatorului. Prin urmare, admiterea suspendării nu vatămă consumatorul, ci îi profită acestuia, căci obligaţiile sale de plată sunt suspendate şi, mai mult, poate şi folosi imobilul în continuare. Concluzionând cu privire la solicitarea principală din cererea de apel, instituţia de credit arată că, în cazul în care tribunalul va admite apelul cu privire la încheierea apelată şi o va modifica în sensul admiterii cererii de suspendare, atunci în mod logic nu poate fi menţinută judecata pe fond a contestaţiei noastre, ceea ce atrage drept consecinţă desfiinţarea sentinţei apelate. În partea a doua a cererii de apel, vis a vis de solicitarea avansată, în subsidiar, petenta insistă pe nelegalitatea sentinţei apelate susţinând că intimaţii nu sunt îndreptăţiţi să beneficieze de drepturile reglementate de Legea nr. 77/2016 având în vedere inaplicabilitatea Legii nr.77/2016 în cazul contractelor de credit încheiate sub imperiul Codului civil din 1864 (anterior datei de 01 octombrie 2011). Un important principiu de drept şi o regulă esenţială de interpretare a legii civile este cea exprimată prin adagiul latin exceptio est strictissimae interpretationis (et aplicationis). Aşadar, excepţia este de strictă interpretare şi aplicare, ceea ce înseamnă ca, ori de câte ori o normă juridică instituie o excepţie de la regulă, această excepţie nu poate fi extinsă la ceea ce norma juridică respectivă nu prevede în mod expres. Dispoziţiile art.3 din Legea nr.77/2016 privind darea în plată stabilesc dreptul debitorului de a stinge datoriile dintr-un contract de credit prin darea în plată a imobilului adus în garanţie creditorului ca o excepţie de la o singură lege (Legea nr.287/2009 privind Codul civil). Nu este prevăzută nicio derogare de la nicio altă lege. Art.3 prevede: "Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare. consumatorul are dreptul de a i se stinse datoriile Având în vedere faptul că dispoziţiile legale anterior menţionate instituie o derogare, rezultă că acestea vor fi interpretate strict şi cât mai restrictive conform art.10 din Codul civil, care prevede: “Legile care derogă de la o dispoziţie generală, care restrâng exerciţiul unor drepturi civile sau care prevăd sancţiuni civile se aplică numai în cazurile expres si limitativ prevăzute de lege”. Aşadar, notificarea formulată de intimaţi nu conferă dreptul acestora de a li se stinge datoriile izvorâte din Contractul de credit, ceea ce conduce la concluzia admiterii contestaţiei formulate în cauză. Intimaţii Niomati Teodor şi Niomati Ana au reacţionat la apelul susprezentat prin întâmpinarea din data de 12 octombrie 2016 de la fila 44-46 prin care, în principal au invocat excepţia tardivităţii (excepţie respinsă prin încheierea din 9 ianuarie 2017 – fila 70-71), iar pe fond respingerea căii de atac promovate împotriva ambelor hotărâri (Sentinţa civilă nr. 951/5 august 2016 şi Încheierea din 20 iulie 2016 ale Judecătoriei Reghin. Aceştia consideră că sunt îndeplinite toate condiţiile stipulate prin Legea nr.77/2016 în vederea darii în plata a imobilului ipotecat în favoarea băncii, respectiv apartament situat în Târgu Mureş, Aieea Carpaţi, nr. 45, sc.D apt 79, judeţul Mureş, având nr. cadastral 5702/12/LXXIX, înregistrat în CF nr. 17797 Târgu Mureş, prin transmiterea dreptului de proprietate asupra acestuia către Banca în vederea stingerii datoriei izvorâte din Contractul de credit nr. 26000000000023757 încheiat cu PIRAEUS BANK SA, nu sunt întemeiate, Aşa cum a reţinut şi instanţă de fond, în mod corect, apreciază că, în raport de cerinţele art. 4 alin. 1 din Legea nr. 77/2016, prima instanţă avea sarcina să constate doar că: - intimaţii împrumutaţi aveeau calitatea de consumatori, deoarece prin creditul încheiat s-a avut un scop exclusiv personal, exterior oricărei activităţi comerciale sau de altă natură, Banca fiind un comerciant, care a acţionat în scop comercial, în cadrul activităţii sale comerciale, scopul creditării fiind acela de a achiziţiona apartamentul situat în localitatea Tg-Mures, Aleea Cornişa nr.45 sc.D ap.79, jud.Mureş: - cuantumul sumei împrumutate prin contractul de credit era de 60.000 CHF, sumă care nu depăşea la momentul încheierii contractului echivalentul sumei de 250.000 EURO; - intimaţii, în calitate de consumatori nu au fost condamnaţi printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul care face obiectul notificării prezente; Aşa cum corect a reţinut şi instanţă de fond, deşi intimaţii nu au stabilit prin notificarea trimisă băncii doua intervale orare, în două zile diferite, în care reprezentantul legal sau convenţional al instituţiei de credit să se prezinte la notar, legiuitorul nu a stabilit vreo sancţiune pentru nerespectarea acestei prevederi, astfel că nu poate fi vorba de o nulitate absolută a notificării, cum susţine apelanta. Atâta timp cât apelanta nu a făcut dovada vreunei vătămări prin faptul indicării unei singure zile pentru prezentarea la notarul public, vătămare care să nu poată fi acoperită decât prin anularea actului, rezulta că această lipsă nu poate fi sancţionata cu nulitatea absolută. Prin răspunsul la întâmpinare din data de 3 noiembrie 2016 de la fila 60-64, apelanta a cerut îndepărtarea apărărilor susindicate din întâmpinarea părţii adverse, menţinându-se integral motivele de apel deja arătate. În apel nu s-au administrat probe noi afară de cazierele judiciare ale celor doi intimaţi, Niomati Teodor şi Niomati Ana cerute din oficiu de către tribunal, respecivele înscrisuri fiind consemnate la fila 80-83, dosar. Deliberând asupra cererii de apel, se constată următoarele: Reamintim pentru început că excepţia tardivităţii apelului invocată prin întâmpinare de către intimaţi a fost respinsă prin încheierea din 9 ianuarie 2017 (fila 70-71), fiind de asemenea respinsă şi cererea de suspendare a judecăţii apelului – cerere provenită de la apelantă, motivarea acestei din urmă soluţii regăsindu-se în Încheierea din data de 6 martie 2017 de la fila 86-88. Apoi, astfel cum s-a consemnat în Încheierile din 6 februarie 2017 şi 6 martie 2017 (fila 77, 86-88), instanţa de apel a pus în discuţia părţilor consecinţele dezlegărilor date prin Decizia nr. 623/2016 a Curţii Constituţionale a României publicată în Monitorul Oficial al României nr. 53 din 18 ianuarie 2017 şi influenţa acesteia asupra apelului promovat, chiar dacă la momentul exercitării lui (24 august 2016 - fila 27), decizia nu era încă publicată. Pornind de aici, reţinem prioritar că, aşa cum a avansat criticile principale petenta apelantă, prin contestaţia înregistrată pe rolul Judecătoriei Reghin în data de 30.05.2016 a contestat dreptul intimaţilor de a da în plată Imobilul solicitând totodată sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016 şi, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ. şi suspendarea judecăţii până la soluţionarea acestei excepţii; Prin Încheierea din 20 iulie 2016 dată în acelaşi dosar, instanţa de fond a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionale a Legii nr. 77/2016 în ansamblul său şi în special a prevederilor art. 3, art. 4, art. 5, alin. 3, art. 8, alin. 5 şi art. 11 din lege, formulată de contestatoarea susmenţionată, respingând totodată cererea privind suspendarea judecăţii contestaţiei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate de către Curtea Constituţională. Într-adevăr, legea nu impunea judecătorului obligaţia de a fi suspendat judecata cauzei, acesta având doar facultatea de a proceda astfel în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ. vis a vis de unele indicii de oportunitate precum cele indicate în cererea apel (procedura rapidă instituită de Legea nr. 77/2016 care, dacă s-ar finaliza prin stingerea datoriilor şi transferul proprietăţii generează riscul ca debitorul să îşi risipească ulterior averea ori, chiar având la îndemână acea cerere de revizuire sau acţiunea în anularea actului notarial de dare în plată şi de daune, aceste cereri nu se soluţionează cu celeritate şi astfel, restabilirea situaţiei anterioare este îngreunată). Cu alte cuvinte, neprocedând în sensul suspendării prin Încheierea din 20 iulie 2016 acesteia nu i se poate evidenţia vicii de nelegalitate, doar că varianta suspendării se dovedeşte (la momentul de faţă), că era oportună. Spunem „la momentul de faţă”, fiindcă acum, în judecata devolutivă a apelului, tribunalul nu poate să ignore consecinţele Deciziei nr. 623/2016 a Curţii Constituţionale a României câtă vreme la data judecării apelului, prevederile art. 147 al. 4 din Constituţia României, respectiv art. 11 al. 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea curţii constituţionale lămuresc faptul că o astfel de decizie este, „de la data publicării, general obligatorie”. Or, aşa cum părţile admit prin poziţiile lor scrise, prima instanţă a dat hotărârea asupra contestaţiei (sentinţa nr. 951/5 august 2016) în considerarea condiţiilor formale impuse de art. 4 din Legea nr. 77/2016, fără ca acest text să fi fost influenţat la data respectivă de decizia Curţii. Instanţa de apel reţine că prin decizia amintită, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile din art. 11 teza întâi raportate la art. 3 teza a doua, art. 4, 7 şi 8 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite sunt constituţionale în măsura în care instanţa judecătorească verifică condiţiile referitoare la existenţa impreviziunii. Cum hotărârea judecătoriei nu îndeplineşte această cerinţă (chiar dacă nu este rezultatul unei erori de judecată imputabile), ea nu mai poate fi ratificată în calea devolutivă de apel, astfel că se produc efectele art. 480 al. 3 C. pr. civilă, text care prevede: „În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, în cazul în care părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare”. În cazul de faţă prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra într-o judecată a fondului în sensul impus prin Decizia nr. 623/2016 a Curţii Constituţionale, iar pe de altă parte, avem o solicitare de trimitere spre rejudecare din partea apelantei. Concluzionând, va fi admis apelul formulat de contestatoarea PIRAEUS BANK ROMANIA SA Bucureşti, împotriva Încheierii din 20 iulie 2016 şi a Sentinţei civile nr. 951/5 august 2016 date de Judecătoria Reghin. Va fi schimbată parţial încheierea din 20 iulie 2016 în sensul că va dispune suspendarea judecăţii contestaţiei promovate de petenta susmenţionată până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate pentru care a fost sesizată Curtea Constituţională (menţinând dispoziţia referitoare la sesizarea Curţii), iar sentinţa civilă nr. 951/5 august 2016 va fi anulată cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanţe, respectiv, Judecătoriei Reghin.”, cum este corect. Dispune ca îndreptările să se facă în ambele exemplare ale hotărârii judecătoreşti avute în vedere. Fără speze judiciare. Definitivă. Dată în camera de consiliu şi pronunţată în şedinţa publică din 11 septembrie 2017, ora 16,oo, sala 24 a Tribunalului Specializat Mureş.
Hotararecameraconsiliu din 11.09.2017Admite apelul declarat de către contestatoarea PIRAEUS BANK ROMANIA SA- Bucureşti, înmatriculată sub nr. J40/1441/1995 la Oficiul Registrului Comerţului, cu sediul în Bucureşti, SOS NICOLAE TITULESCU, nr. 29-31, Sector 1 şi sediul procesual ales în Bucureşti CLĂD. AMERICA HOUSE, nr. 4-8, et. 8, Sector 1, împotriva Încheierii din 20 iulie 2016 şi a Sentinţei civile nr. 951/5 august 2016– ambele pronunţate de Judecătoria Reghin în dosarul nr. 1670/3289/2016. Schimbă parţial Încheierea din 20 iulie 2016 în sensul că dispune suspendarea judecăţii contestaţiei promovate de petenta susmenţionată până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate pentru care a fost sesizată Curtea Constituţională. Menţine dispoziţia referitoare la sesizarea Curţii. Anulează Sentinţa civilă nr. 951/5 august 2016 şi trimite cauza spre rejudecare primei instanţe, respectiv, Judecătoriei Reghin. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică azi, 15 mai 2017.
Hotarare 275/2017 din 15.05.2017Amână pronunţarea in cauză la data de 15.05.2017.
Incheiere amanare initiala a pronuntarii din 08.05.2017exclusiv pentru susţinerea dezbaterilor finale.
Incheiere de sedinta din 03.04.2017comunicare copie certificată de pe incheierea de faţă cu părţile
Incheiere de sedinta din 06.03.2017revenire cu adresă către IPJ privind cazierul judiciar al intimaţilor.
Incheiere de sedinta din 06.02.2017obţinere informaţii cu privire la existenţa/inexistenţa cazierului judiciar al intimaţilor. Se va pune in discuţie prioritar cererea de suspendare in temeiul disp.art.413 al.1 cpc.
Incheiere de sedinta din 09.01.2017