C****** L******* P*** A** T***** R*****
ReclamantS******* O********* G********** „**** V******* G*****
PârâtC******** N******* P***** C********* D************
PârâtDispune din oficiu îndreptarea erorilor materiale. In baza disp. art.442 Cod procedură civilă dispune îndreptarea erorii materiale din considerentele si dispozitivul sentinţei civile nr.195/06.03.2017 pronunţată in dosarul nr. 2367/121/2016 al Tribunalului Galaţi, in sensul ca in loc de „ Asupra litigiului de muncă de faţă; Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi sub nr.2367/121/09.06.2016, reclamanta Caraman Liliana a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Spitalul Obstretică Ginecologie „Buna Vestire” GALAŢI, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor la acordarea de despăgubiri constând în contravaloarea sumei compensatorii reprezentând sporul pentru titlul de doctor începând cu data de 24.05.2013 şi în continuare, pentru viitor, prin includerea acesteia în indemnizaţia lunară de încadrare, sume actualizate în funcţie de indicele de inflaţie. În motivarea cererii reclamanta a arătat că este medic primar obstetrică - ginecologie în cadrul pârâtului Spitalul Obstretică Ginecologie „Buna Vestire” GALAŢI, iar la data de 23.02.2012, a terminat studiile doctorale susţinând teza de doctorat în medicina, conform menţiunilor din cadrul diplomei de doctor seria II, nr.0015624 eliberată de Universitatea de Medicina si Farmacie„Gr. T. Popa” IAŞI şi a O.M.E.C.T.S. 5743. Reclamanta a arătat că, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009 cei care posedă titlul ştiinţific de doctor sau doctor docent beneficiază de un spor de 15% din indemnizaţia de încadrare brută lunară, care se acordă de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a solicitat. Reclamanta apreciază că art. 30 alin. 6 din Legea nr. 330/2009 potrivit căruia „Pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege şi nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcţiilor de bază sau, după caz, în indemnizaţiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora” este discriminatoriu, în condiţiile în care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii ca şi colegii lui care aveau sporul de doctorat la data de 31.12.2009, dar spre deosebire de aceştia, deşi a urmărit a-şi completa pregătirea profesională nu beneficiază de aceleaşi drepturi, ei având indemnizaţia mărită cu suma compensatorie prevăzută de legea de salarizare echivalentă cu sporul de 15% prevăzut anterior pentru titlul de doctor în medicină. Reclamanta solicită a fi avute în vedere şi dispoziţiile înscrise în art. 3 din OG nr. 137/2000, privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare ale cărei menţiuni se aplica tuturor persoanelor fizice sau juridice, publice sau private, precum şi instituţiilor publice cu atribuţii în ceea ce priveşte: a) condiţiile de încadrare în munca, criteriile şi condiţiile de recrutare, selectare şi promovare, accesul la toate formele si nivelurile de orientare, formare si perfecţionare profesionala; b) protecţia si securitatea sociala; (...) şi care prevede că tratarea inegala a indivizilor sau grupurilor în raport cu unele trăsături categorice cum ar fi apartenenţa etnica, rasiala, religioasa sau de clasă este caracteristica ideii de discriminare. În acelaşi scop reclamantul invocă şi prev. Directivei Consiliului 2000/43/CE privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică şi prevederile Directivei Consiliului 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament, în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă. Pentru aceleaşi motive, reclamanta a arătat că dispoziţiile art. 6 al. 1 din OUG nr. 1/2010 sunt în contradicţie cu egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice şi discriminatorii prin prevederile, criteriile si practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, în condiţiile în care aceasta adaugă chiar la Legea nr. 330/2009, stabilind posibilitatea de a beneficia de plata sumei compensatorii sus arătate doar pentru cei ce au avut acest drept la data de 31.12.2009 şi discriminând persoanele care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, dar au dobândit titlul de doctor ulterior acestei date. Având în vedere, însă că aceste texte legale au fost abrogate, dar că dispoziţiile contestate au fost reluate în art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, reclamantul înţelege să invoce existenţa unei discriminări şi cu privire la acesta, în măsura în care au preluat prevederile neconstituţionale din textele anterioare şi permite includerea în indemnizaţia lunară de încadrare a sumelor compensatorii reprezentând sporul aferent titlului de doctor numai în favoarea celor care au beneficiat deja de acestea, deci doar pentru cei care aveau titlul de doctor la data de 31.12.2009. Reclamanta arată că în cazul său, legiuitorul, a menţinut un spor pentru un grup de angajaţi şi a anulat posibilitatea obţinerii sporului, compensării, pentru celălalt grup, în condiţiile în care ambele grupuri fac parte din aceeaşi categorie de personal, respectiv medici, în cazul ambelor grupuri fiind în prezenţa aceleaşi categorii de angajaţi, care, prin obţinerea titlului de doctorat, se presupune ca adaugă un plus de valoare muncii prestate. În drept, reclamanta invocă prevederile Directivei Consiliului 2000/43/CE privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire rasială sau etnică, prevederile Directivei Consiliului 2000/78/CE de creare a unii cadru general în favoarea egalităţii de tratament, în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă, art.2 şi 27 din OG 137/2000. A solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.411 din C.pr. civilă. A depus la dosar în susţinere o serie de acte şi înscrisuri. Pârâtul Spitalul Obstretică Ginecologie „Buna Vestire” GALAŢI a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia prescrip?iei dreptului material la ac?iune pentru preten?iile anterioare datei de 09.06.2013, iar pe fondul cauzei solicitat respingerea cererii ca nefondată. Pe fondul cauzei pârâta consideră că reclamanta nu se poate prevala nici de dispoziţiile art. 6 alin. l din O.U.G nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, întrucât ipoteza prevăzută de această normă presupune ca sporul de 15% pentru titlul ştiinţific de doctor să fi fost legal aflat în plată în luna decembrie 2009, urmând ca, începând cu 1 ianuarie 2010, persoanelor care au beneficiat de acesta să le fie acordată o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferenţa rezultată. Or, arată că în luna decembrie 2009 reclamanta nu deţinea titlul ştiinţific de doctor şi, în consecinţă, nu beneficia de sporul de 15%. Prin urmare, în raport de faptul că sporul de 15% pentru titlul ştiinţific de doctor nu a mai fost prevăzut în Legea nr. 330/2009, nu există temei legal pentru obligarea pârâţilor la plata acestuia. În ceea ce priveşte susţinerile reclamantei referitoare la existenţa unei aşa-zise discriminări, pârâţii au apreciat că acestea sunt vădit nefondate, întrucât reclamantul contestă în realitate înseşi dispoziţiile legale privind salarizarea aplicabile în perioada supusă analizei judiciare. C******** N******* P***** C********* D************, a formulat în cauză un punct de vedere cu caracter general (consultativ). Tribunalul va analiza cu prioritate excepţiile invocate: Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor CONSILIUL JUDEŢEAN GALAŢI, CASA JUDEŢEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE GALAŢI şi MINISTERUL SĂNĂTĂŢII invocată instanţa reţine că una din condiţiile generale ce trebuie să existe în cazul oricărei forme concrete care intră în conţinutul acţiunii civile este existenţa calităţii procesuale a ambelor părţi (celelalte condiţii fiind formularea unei pretenţii, interesul şi capacitatea procesuală). Existenţa calităţii procesuale pasive presupune identitatea între persoana chemată în judecată şi titularul obligaţiei corelative dreptului dedus judecăţii. Din cuprinsul actelor depuse la dosar şi a cererii, reiese că pretenţiile reclamantei au natură salarială sens în care lipsa raporturilor juridice de muncă dintre pârâţi şi aceasta induce lipsa calităţii procesuale pasive. Instanţa constată că nu există aşadar identitate între pârâţii CONSILIUL JUDEŢEAN GALAŢI, CASA JUDEŢEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE GALAŢI şi MINISTERUL SĂNĂTĂŢII din prezenta cauză şi titularul obligaţiei corelative dreptului dedus judecăţii, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive fiind întemeiată. Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele: Reclamanta Caraman Liliana a solicitat în contradictoriu cu pârâţii SPITALUL JUDEŢEAN DE URGENŢĂ „SF. APOSTOL ANDREI” GALAŢI, CONSILIUL JUDEŢEAN GALAŢI, CASA JUDEŢEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE GALAŢI, MINISTERUL SĂNĂTĂŢII şi cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor la acordarea de despăgubiri constând în contravaloarea sumei compensatorii reprezentând sporul pentru titlul de doctor începând cu data de 01.10.2014 şi în continuare, pentru viitor, prin includerea acesteia în indemnizaţia lunară de încadrare, sume actualizate în funcţie de indicele de inflaţie. Reclamanta este medic primar medicina sportiva în cadrul pârâtului SPITALUL JUDEŢEAN DE URGENŢĂ „SF. APOSTOL ANDREI” GALAŢI, şi deşi a terminat studiile doctorale susţinând teza de doctorat în biologie, conform menţiunilor din cadrul diplomei de doctor C 0009769 eliberată de Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” IAŞI şi a OMECTS 5237, i s-a răspuns că, dispoziţiile legale privind plata sportului de 15 % pentru titlul de doctor au fost abrogate la 01.01.2010, data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Anterior conform art.11 din OUG 115 din 24 noiembrie 2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar personalul ” …care posedă titlul ştiinţific de doctor beneficiază de un spor pentru titlul ştiinţific de 15% din salariul de bază, dacă îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care posedă titlul ştiinţific respectiv, care se plăteşte cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a solicitat acordarea sporului.” Prin OG 17/2008 s-a dispus ca de acest spor „pot beneficia şi persoanele care deţin titlul ştiinţific de doctor în alte domenii decât cele în care îşi desfăşoară activitatea, dacă ordonatorul de credite apreciază că titlul ştiinţific de doctor este util în activitatea desfăşurată şi în realizarea atribuţiilor din fişa postului." Aceste dispoziţii au fost abrogate de Legea - cadru nr. 330/2009. Însă, conform dispoziţiilor art. 6 alin. l din O.U.G nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar „în cazul în care drepturile salariate determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 şi cu prezenta ordonanţă de urgenţă sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcţia respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferenţa, în măsura în care persoana îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcţiei de bază sau indemnizaţia lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salariată care se stabilesc în funcţie de acestea.” Dispoziţiile OUG nr. 1/2010 au fost abrogate de art. 39 din Legea nr. 284/2010 la data de 1 ianuarie 2011. Prin disp. art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, s-a stabilit că “în salariul de bază, indemnizaţia lunară de încadrare, respectiv în solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizaţiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009, făceau parte din salariul de bază, din indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcţiei de bază, precum şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit OUG nr. 1/2010. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcţie, fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.” Tribunalul reţine din dispoziţiile legale de mai sus, că există o situaţie discriminatorie între deţinătorii titlurilor de doctor obţinute anterior datei de 31.12.2009 şi cei care au obţinut acest titlu după această dată. Astfel angajaţii care au obţinut titlul de doctor după intrarea în vigoare a legii unice de salarizare sunt în situaţie comparabilă cu cei care au obţinut acest grad academic înainte de intrarea în vigoare a legii în cauză. Ambele categorii au obţinut o calificare academică, prin care se presupune că adaugă un plus de valoare muncii prestate. Însă momentul obţinerii titlului de doctor este cel care determină tratamentul mai puţin favorabil. In acest sens, prin Hotărârea nr. 671/20.11.2013 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, dată într-o spe?a similară, s-a constatat că faptele prezentate constituie discriminare potrivit disp. art. 2 alin. 3 si art. 6 lit. b din OUG nr. 137/2000 si s-a recomandat CSM si Ministerului Justiţiei să facă demersurile necesare in vederea armonizării legislaţiei in cauza cu principiul egalităţii si nediscriminării in raporturile de muncă. Se retine in motivarea acestei hotărâri că, din analiza textelor normative rezultă faptul că, legiuitorul a abrogat acordarea de sporuri (art. 48 alin. l pct.7 din Legea-cadru nr. 330/2009). Totuşi, se constată că nu este vorba de o abrogare veritabilă şi efectivă, deoarece actul normativ prevede că, "sumele corespunzătoare acestor sporuri - adică cele abrogate - vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora” (art. 30 alin. 6 din Legea-cadru nr. 330/2009). Acoperirea integrală a sporurilor aşa zis abrogate, se realizează prin sume compensatorii cu caracter tranzitoriu (art. 6 alin. l din OUG nr. 1/2010). Mai mult, legiuitorul transformă un drept salarial secundar in parte a salariului, drept fundamental, atunci când prevede că sumele cu caracter tranzitoriu, respectiv sporurile se introduc în salariul de bază (art. 6 alin. l din OUG nr. 1/2010, art. l alin. 5 din Legea nr. 285/2010). A reţinut CNCD că abrogarea priveşte doar salariaţii care în viitor ar fi putut să se califice pentru obţinerea unui spor şi nu şi salariaţii care la momentul adoptării noii legislaţii au titlul academic de doctor. În consecinţa s-a apreciat că se încalcă principiului plăţii egale pentru muncă de valoare egală, parte a dreptului la nediscriminare prevăzut art. 16 alin.1 coroborat cu art. 41 în Constituţia României. Dreptul la muncă cuprinde principiul plăţii egale pentru muncă de valoare egală. S-a mai reţinut în cuprinsul hotărârii CNCD că, legiuitorul are dreptul de a modifica, suspenda sau anula sporuri, indemnizaţii, salarii de periodice şi alte stimulente, în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, dar doar cu respectarea principiului egalităţii. Legiuitorul în acest caz a menţinut un spor, prin introducerea acestuia în salariul de bază, pentru un grup de angajaţi şi a anulat posibilitatea obţinerii sporului, a aceluiaşi salariu de bază, pentru celălalt grup, în condiţiile în care ambele grupuri fac parte din aceeaşi categorie de personal. Aşadar există un sistem de stabilire diferită a salariului de bază pentru aceeaşi categorie de angajaţi. În consecinţă s-a apreciat că, prevederile art. 30 alin. 6, art. 48 alin. 1 pct.7 din Legea-cadru nr. 330/2009, art. 1 alin. 5, art. 6 alin. 1 din OUG nr. 1/2010 nu se justifică raţional, nu respectă principiul egalităţii, şi constituie o discriminare directă, prin încălcarea art. 16 alin. 1 coroborat cu art. 41 din Constituţia României, art. 1 pct. 1, din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ratificată de România prin Legea nr. 103/2006, art. 5 alin. 1 din Codul Muncii, art. 2 alin. 1 coroborat cu art. 6 lit. b şi c din OG nr. 137/2000. Instanţa reţine că aceasta hotărâre a CNCD a fost atacată de Ministerul Justiţiei, in contencios administrativ. Prin sentinţa nr. 1235/2014 dată de Curtea de Apel Bucureşti în dosar nr. 8161/2/2013, hotărâre definitivă, dar nu irevocabilă, a fost admisa în parte ac?iunea reclamantului Ministerul Justiţiei si în consecinţa s-a anulat pct. 2 al Hotărârii nr. 671/2013, respectiv dispoziţia prin care se recomanda Ministerului Justiţiei să întreprindă demersurile necesare în vederea armonizării legislaţiei în cauză cu principiul egalităţii si nediscriminării in raporturile de muncă, respingându-se în rest ac?iunea ca neîntemeiată. Aşadar, în esenţă, situaţia acordării acestui spor, poate fi astfel definită: legea a menţinut acest spor, prin introducerea acestuia în salariul de bază, pentru un grup de magistraţi şi a înlăturat posibilitatea obţinerii acestuia, ca şi parte a aceleiaşi indemnizaţii de bază, pentru un alt grup de personal, deşi ambele categorii de personal aparţin aceleiaşi clase profesionale şi desfăşoară aceiaşi activitate. În consecinţa nu a fost respectat principiul egalităţi şi nediscriminării, ca urmare a sistemului diferit de stabilire a indemnizaţiei de bază pentru aceeaşi categorie de salariaţi, principiu care în această materie specifică, presupune plată egală pentru muncă egală. Situaţia discriminatoare constă în acest caz, în acordarea sporului respectiv ca parte a salariului de bază, doar pentru personalul bugetar care au obţinut acest titlu academic de doctor în drept înainte de 31.12.2009. Potrivit art. 3 lit. c din Legea nr. 284/2010, sistemul de salarizare are la bază principiul echităţii şi coerenţei, „prin crearea de oportunităţi egale şi remuneraţie egală pentru muncă de valoare egală, pe baza principiilor şi normelor unitare privind stabilirea şi acordarea salariului şi a celorlalte drepturi de natură salariată ale personalului din sectorul bugetar”. Iar la art. 2 din Legea nr. 285/2010 se prevede că „în anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit /încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grad /trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică la care acesta este încadrat”. Deci, potrivit acestor dispoziţii legale, ordonatorul de credite este obligat să respecte principiul egalităţii în drepturi şi cel al nediscriminării în cadrul relaţiilor de muncă, prin aplicarea aceluiaşi sistem de salarizare pentru toţi salariaţii aflaţi în aceeaşi situaţie juridică (acelaşi grad de pregătire profesională) Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referitor de art. 14 privind interzicerea discriminării, a apreciat că diferenţa de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenţie, atunci când se induc distincţii între situaţii analoage sau comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă (cauza Marks contra Belgiei). De altfel, instanţa europeană, în cauza Driha contra României (Hotărârea din 21.02.2008), a constatat existenţa discriminării între reclamant şi alte persoane care aparţineau aceleiaşi categorii profesionale, iar în prezenta cauză există discriminare între reclamant şi persoane care aparţin aceleiaşi categorii profesionale, care se află în situaţii comparabile, aşa cum s-a menţionat anterior. Astfel, instanţa constată că, spre deosebire de reclamanta, alţi colegi ai acesteia cu acelaşi grad de pregătire profesională, au o indemnizaţie brută lunară mai mare decât acesta, ca urmare a împrejurării ca au obţinut titlul de doctor în drept anterior intrării în vigoare a legii de salarizare. Or, instanţa nu observă, în speţă, nici un motiv care să justifice o asemenea discriminare. Prin urmare, a fost încălcat art. 14 din Convenţie . Referitor la articolul 14 CEDO, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferenţa de tratament devine o discriminare în măsura în care se induc distincţii între situaţii analoge şi comparabile. Este adevărat că, Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale anumite articole din OG. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, însă în cauză sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comunitar al muncii, dispoziţii care au caracter prioritar faţă de dreptul intern şi anume prevederile Directivei Consiliului nr. 200/43/CE/19 iulie 2000 privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasiala sau etnică şi prevederile Directivei Consiliului nr. 2000/78/CE/2 decembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă. Totodată, art. 20 din Constituţia României prevede că dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi celelalte tratate la care România este parte. Art. 5 din Codu1 muncii a stabilit că în cadrul relaţiilor de muncă funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii, fiind interzisă atât discriminarea directă cât şi indirectă, iar în art. 160 s-a stabilit că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile şi alte adaosuri, art. 159 alin. 3 prevăzând că la stabilirea şi acordarea salariului, este interzisă orice discriminare. Art. 23 alin. 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului prevede în mod expres că „toţi oamenii, fără nici o discriminare, au dreptul la un salariu egal pentru muncă egală”. În mod similar, Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale (adoptat în 1966 şi ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974) conţine dispoziţii relative la nediscriminare, inclusiv dreptul la un salariu echitabil şi la o remunerare egală pentru o muncă de valoare egală. Cum aceste prevederi internaţionale au prioritate în raport cu întreaga legislaţie română (conform art. 20 alin. 1 in Constituţie), instanţa apreciază că, în condiţiile în care munca desfăşurată de reclamant este identică, la fel şi pregătirea profesională, cu aceea a membrilor aceleiaşi categorii profesionale, diferenţa de remunerare nu este justificată, exclusiv pe considerentul datei la care s-a obţinut titlul ştiinţific de doctor în drept. În ceea ce priveşte deciziile Curţii Constituţionale nr. 818-820/03.07.2008, tribunalul retine că nu impietează cu nimic soluţionarea prezentului litigiu. Prin aceste decizii Curtea Constituţionala constata ca prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 si art. 27 alin. l din OG nr. 137/2000 privind prevenirea si sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicata, sunt neconstituţionale, în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul ca instanţele judecătoreşti au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând ca sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. În speţa nu sunt incidente doar prevederile O.G. 137/2000, ci şi cele ale Constituţiei României şi Codului muncii. Astfel potrivit art. 16 din Constituţie, cetăţenii sunt egali în fata legii şi autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, iar potrivit art. 21, orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime; nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. Art. 5 din Codul muncii interzice discriminarea, prevăzând că în cadrul relaţiilor de muncă funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii, orice discriminare directă sau indirectă fiind interzisă. Prevederi asemănătoare sunt cuprinse şi în Protocolul 12 la Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, art. 23 alin. 2 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului. Principiul egalităţii în faţa legii prevăzut de art. 16 alin. l din Constituţie şi al nediscriminării prevăzut de art. 5 alin. l din Codul muncii nu înseamnă uniformitate, fiind admise soluţii legislative diferite pentru situaţii diferite, justificate obiectiv. Curtea Constituţionala a mai stabilit ca legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă. În acelaşi sens. C.J.C.E. a statuat principiul egalităţii ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar. În sfera dreptului comunitar, principiul egalităţii exclude ca situaţiile comparabile să fie tratate diferit şi situaţiile diferite să fie tratate similar, cu excepţia cazului în care tratamentul este justificat obiectiv. În speţă, acest tratament diferit între reclamanta si colegii săi care au obţinut titlul de doctor anterior intrării in vigoare a Legii nr. 330/2009 nu are justificare obiectivă. Legea-cadru nr. 330/2009 a abrogat efectiv sporul pentru titlu de doctor, acest spor fiind inclus în salariul de bază pentru persoanele care au obţinut acest spor anterior datei de 1 ianuarie 2011. În consecinţa, in prezent există un sistem de stabilire diferită a salariului de bază pentru aceeaşi categorie de angajaţi, fără nici o justificare obiectivă si numai momentul obţinerii titlului de doctor este cel care determină tratamentul mai puţin favorabil. Se mai reţine că, deşi pentru o perioada practica instanţei a fost în sensul respingerii acestor acţiuni, această practică trebuie în prezent reconsiderată faţă de sentinţa nr. 1235/2014 dată de Curtea de Apel Bucureşti in dosar nr. 8161/2/2013, prin care s-a menţinut Hotărârea CNCD cu privire la existenta discriminării, precum si faţă de practica judiciară existenta la nivel naţional, respectiv decizia nr. 4098/2013 irevocabila data de Curtea de Apel Ploieşti, sent. civila nr. 6201/2014 data de Tribunalul Bucureşti - definitivă si executorie. Având în vedere aceste considerente, tribunalul va admite excepţia lipsei calită?ii procesuale pasive a Consiliului Judeţean Gala?i, Ministerului Sănătăţii şi a Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Galaţi. Va respinge acţiunea în contradictoriu cu Consiliul Judeţean Galaţi, Ministerul Sănătăţii şi Casa Judeţeana de Asigurări de Sănătate Galaţi, pentru lipsa calită?ii procesuale pasive a acestora. Va admite în parte acţiunea formulata de reclamanta va obliga pe pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenta „Sf. Apostol Andrei” Galaţi la calcularea sumei si acordarea de despăgubiri reclamantei constând in contravaloarea sumei compensatorii reprezentând sporul pentru titlul de doctor in drept, de 15% din indemnizaţia de încadrare bruta lunara, începând cu data de 01.10.2014 si in continuare, pentru viitor, prin includerea acesteia in indemnizaţia lunara de încadrare, suma ce urmează a fi actualizata cu indicele de inflaţie la data plătii efective. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE Respinge ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta CARAMAN LILIANA, cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat Tudose Răzvan, în Galaţi, str. George Coşbuc nr. 3, bl. M1, ap. 6, în contradictoriu cu pârâţii S******* O********* G********** „**** V******* G*****, cu sediul în Galaţi, str. N. Alexandrescu nr. 99, C******** N******* P***** C********* D************, cu sediul în Bucureşti, Piaţa Valter Mărăcineanu nr. 1-3, sector 1, având ca obiect drepturi băneşti. Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Galaţi. Pronunţată azi, 06.03.2017, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei. ” se va trece in mod corect „ „Asupra litigiului de muncă de faţă; Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi sub nr.2367/121/09.06.2016, reclamanta Caraman Liliana a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Spitalul Obstretică Ginecologie „Buna Vestire” GALAŢI, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor la acordarea de despăgubiri constând în contravaloarea sumei compensatorii reprezentând sporul pentru titlul de doctor începând cu data de 24.05.2013 şi în continuare, pentru viitor, prin includerea acesteia în indemnizaţia lunară de încadrare, sume actualizate în funcţie de indicele de inflaţie. În motivarea cererii reclamanta a arătat că este medic primar obstretica-ginecologie în cadrul pârâtului Spitalul Obstretica Ginecologie „Buna Vestire” GALAŢI, iar la data de 23.02.2012, a terminat studiile doctorale susţinând teza de doctorat în medicina, conform menţiunilor din cadrul diplomei de doctor seria H, nr.0015624 eliberată de Universitatea de Medicina si Farmacie„Gr. T. Popa” IAŞI şi a O.M.E.C.T.S. 5743. Reclamanta a arătat că, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009 cei care posedă titlul ştiinţific de doctor sau doctor docent beneficiază de un spor de 15% din indemnizaţia de încadrare brută lunară, care se acordă de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a solicitat. Reclamanta apreciază că art. 30 alin. 6 din Legea nr. 330/2009 potrivit căruia „Pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege şi nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcţiilor de bază sau, după caz, în indemnizaţiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora” este discriminatoriu, în condiţiile în care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii ca şi colegii lui care aveau sporul de doctorat la data de 31.12.2009, dar spre deosebire de aceştia, deşi a urmărit a-şi completa pregătirea profesională nu beneficiază de aceleaşi drepturi, ei având indemnizaţia mărită cu suma compensatorie prevăzută de legea de salarizare echivalentă cu sporul de 15% prevăzut anterior pentru titlul de doctor în medicină. Reclamanta solicită a fi avute în vedere şi dispoziţiile înscrise în art. 3 din OG nr. 137/2000, privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare ale cărei menţiuni se aplica tuturor persoanelor fizice sau juridice, publice sau private, precum şi instituţiilor publice cu atribuţii în ceea ce priveşte: a) condiţiile de încadrare în munca, criteriile şi condiţiile de recrutare, selectare şi promovare, accesul la toate formele si nivelurile de orientare, formare si perfecţionare profesionala; b) protecţia si securitatea sociala; (...) şi care prevede că tratarea inegala a indivizilor sau grupurilor în raport cu unele trăsături categorice cum ar fi apartenenţa etnica, rasiala, religioasa sau de clasă este caracteristica ideii de discriminare. În acelaşi scop reclamantul invocă şi prev. Directivei Consiliului 2000/43/CE privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică şi prevederile Directivei Consiliului 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament, în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă. Pentru aceleaşi motive, reclamanta a arătat că dispoziţiile art. 6 al. 1 din OUG nr. 1/2010 sunt în contradicţie cu egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice şi discriminatorii prin prevederile, criteriile si practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, în condiţiile în care aceasta adaugă chiar la Legea nr. 330/2009, stabilind posibilitatea de a beneficia de plata sumei compensatorii sus arătate doar pentru cei ce au avut acest drept la data de 31.12.2009 şi discriminând persoanele care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, dar au dobândit titlul de doctor ulterior acestei date. Având în vedere, însă că aceste texte legale au fost abrogate, dar că dispoziţiile contestate au fost reluate în art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, reclamantul înţelege să invoce existenţa unei discriminări şi cu privire la acesta, în măsura în care au preluat prevederile neconstituţionale din textele anterioare şi permite includerea în indemnizaţia lunară de încadrare a sumelor compensatorii reprezentând sporul aferent titlului de doctor numai în favoarea celor care au beneficiat deja de acestea, deci doar pentru cei care aveau titlul de doctor la data de 31.12.2009. Reclamanta arată că în cazul său, legiuitorul, a menţinut un spor pentru un grup de angajaţi şi a anulat posibilitatea obţinerii sporului, compensării, pentru celălalt grup, în condiţiile în care ambele grupuri fac parte din aceeaşi categorie de personal, respectiv medici, în cazul ambelor grupuri fiind în prezenţa aceleaşi categorii de angajaţi, care, prin obţinerea titlului de doctorat, se presupune ca adaugă un plus de valoare muncii prestate. În drept, reclamanta invocă prevederile Directivei Consiliului 2000/43/CE privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire rasială sau etnică, prevederile Directivei Consiliului 2000/78/CE de creare a unii cadru general în favoarea egalităţii de tratament, în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă, art.2 şi 27 din OG 137/2000. A solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.411 din C.pr. civilă. A depus la dosar în susţinere o serie de acte şi înscrisuri. Pârâtul Spitalul Obstretica Ginecologie „Buna Vestire” GALAŢI a formulat întâmpinare prin care a invocat exceptia prescriptiei dreptului material la a actiune pentru pretentiile anterioare datei de 09.06.2013, iar pe fondul cauzei solicitat respingerea cererii ca nefondată. Pe fondul cauzei pârâta consideră că reclamanta nu se poate prevala nici de dispoziţiile art. 6 alin. l din O.U.G nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, întrucât ipoteza prevăzută de această normă presupune ca sporul de 15% pentru titlul ştiinţific de doctor să fi fost legal aflat în plată în luna decembrie 2009, urmând ca, începând cu 1 ianuarie 2010, persoanelor care au beneficiat de acesta să le fie acordată o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferenţa rezultată. Or, arată că în luna decembrie 2009 reclamanta nu deţinea titlul ştiinţific de doctor şi, în consecinţă, nu beneficia de sporul de 15%. Prin urmare, în raport de faptul că sporul de 15% pentru titlul ştiinţific de doctor nu a mai fost prevăzut în Legea nr. 330/2009, nu există temei legal pentru obligarea pârâţilor la plata acestuia. În ceea ce priveşte susţinerile reclamantei referitoare la existenţa unei aşa-zise discriminări, pârâţii au apreciat că acestea sunt vădit nefondate, întrucât reclamantul contestă în realitate înseşi dispoziţiile legale privind salarizarea aplicabile în perioada supusă analizei judiciare. C******** N******* P***** C********* D************, a formulat în cauză un punct de vedere cu caracter general (consultativ). Tribunalul va analiza cu prioritate excepţia invocata: Referitor la exceptia prescriptiei intrucât premisa aplicării efectului sancţionator al prescripţiei constă tocmai în existenţa posibilităţii de a acţiona pentru ocrotirea unui drept sau pentru realizarea unui interes legitim, regula generală privind începutul prescripţiei extinctive având ca obiect dreptul material la acţiune este aceea că, prescripţia începe să curgă la data naşterii dreptului la acţiune. Această regulă este reglementată prin art. 2523 din C. civil „Prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui”. Data naşterii dreptului la acţiune este data la care dreptul la acţiune trebuie exercitat. Or, dreptul material al reclamantei la acţiunea prin care să pretindă restituirea drepturilor salariale, s-a născut la data dobandirii titlului de doctor, iar acţiunea a fost promovata la data de 09.06.2016 cu depăşire termenului de prescripţie de 3 ani, motiv pentru care pretentiile anterioare datei de 09.06.2013 sunt prescrise. Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele: Reclamanta Caraman Liliana a solicitat în contradictoriu cu pârâtii Spitalul Obstretica Ginecologie „Buna Vestire” GALAŢI şi cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor la acordarea de despăgubiri constând în contravaloarea sumei compensatorii reprezentând sporul pentru titlul de doctor începând cu data de 24.05.2013şi în continuare, pentru viitor, prin includerea acesteia în indemnizaţia lunară de încadrare, sume actualizate în funcţie de indicele de inflaţie. Reclamanta este medic medic primar obstretica-ginecologie în cadrul pârâtului Spitalul Obstretica Ginecologie „Buna Vestire” GALAŢI , si desi a terminat studiile doctorale susţinând teza de doctorat în medicina, conform menţiunilor din cadrul diplomei de doctor seria H, nr.0015624 eliberată de Universitatea de Medicina si Farmacie„Gr. T. Popa” IAŞI şi a O.M.E.C.T.S. 5743, i s-a răspuns că, dispoziţiile legale privind plata sportului de 15 % pentru titlul de doctor au fost abrogate la 01.01.2010, data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Anterior conform art.11 din OUG 115 din 24 noiembrie 2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar personalul ” …care posedă titlul ştiinţific de doctor beneficiază de un spor pentru titlul ştiinţific de 15% din salariul de bază, dacă îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care posedă titlul ştiinţific respectiv, care se plăteşte cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a solicitat acordarea sporului.” Prin OG 17/2008 s-a dispus ca de acest spor „pot beneficia şi persoanele care deţin titlul ştiinţific de doctor în alte domenii decât cele în care îşi desfăşoară activitatea, dacă ordonatorul de credite apreciază că titlul ştiinţific de doctor este util în activitatea desfăşurată şi în realizarea atribuţiilor din fişa postului." Aceste dispoziţii au fost abrogate de Legea - cadru nr. 330/2009. Însă, conform dispoziţiilor art. 6 alin. l din O.U.G nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar „în cazul în care drepturile salariate determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 şi cu prezenta ordonanţă de urgenţă sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcţia respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferenţa, în măsura în care persoana îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcţiei de bază sau indemnizaţia lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salariată care se stabilesc în funcţie de acestea.” Dispoziţiile OUG nr. 1/2010 au fost abrogate de art. 39 din Legea nr. 284/2010 la data de 1 ianuarie 2011. Prin disp. art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, s-a stabilit că “în salariul de bază, indemnizaţia lunară de încadrare, respectiv în solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizaţiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009, făceau parte din salariul de bază, din indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcţiei de bază, precum şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit OUG nr. 1/2010. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcţie, fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.” Tribunalul reţine din dispoziţiile legale de mai sus, că există o situaţie discriminatorie între deţinătorii titlurilor de doctor obţinute anterior datei de 31.12.2009 şi cei care au obţinut acest titlu după această dată. Astfel angajaţii care au obţinut titlul de doctor după intrarea în vigoare a legii unice de salarizare sunt în situaţie comparabilă cu cei care au obţinut acest grad academic înainte de intrarea în vigoare a legii în cauză. Ambele categorii au obţinut o calificare academică, prin care se presupune că adaugă un plus de valoare muncii prestate. Însă momentul obţinerii titlului de doctor este cel care determină tratamentul mai puţin favorabil. In acest sens, prin Hotărârea nr. 671/20.11.2013 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, dată într-o spe?a similară, s-a constatat că faptele prezentate constituie discriminare potrivit disp. art. 2 alin. 3 si art. 6 lit. b din OUG nr. 137/2000 si s-a recomandat CSM si Ministerului Justiţiei să facă demersurile necesare in vederea armonizării legislaţiei in cauza cu principiul egalităţii si nediscriminării in raporturile de muncă. Se retine in motivarea acestei hotărâri că, din analiza textelor normative rezultă faptul că, legiuitorul a abrogat acordarea de sporuri (art. 48 alin. l pct.7 din Legea-cadru nr. 330/2009). Totuşi, se constată că nu este vorba de o abrogare veritabilă şi efectivă, deoarece actul normativ prevede că, "sumele corespunzătoare acestor sporuri - adică cele abrogate - vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora” (art. 30 alin. 6 din Legea-cadru nr. 330/2009). Acoperirea integrală a sporurilor aşa zis abrogate, se realizează prin sume compensatorii cu caracter tranzitoriu (art. 6 alin. l din OUG nr. 1/2010). Mai mult, legiuitorul transformă un drept salarial secundar in parte a salariului, drept fundamental, atunci când prevede că sumele cu caracter tranzitoriu, respectiv sporurile se introduc în salariul de bază (art. 6 alin. l din OUG nr. 1/2010, art. l alin. 5 din Legea nr. 285/2010). A reţinut CNCD că abrogarea priveşte doar salariaţii care în viitor ar fi putut să se califice pentru obţinerea unui spor şi nu şi salariaţii care la momentul adoptării noii legislaţii au titlul academic de doctor. În consecinţa s-a apreciat că se încalcă principiului plăţii egale pentru muncă de valoare egală, parte a dreptului la nediscriminare prevăzut art. 16 alin.1 coroborat cu art. 41 în Constituţia României. Dreptul la muncă cuprinde principiul plăţii egale pentru muncă de valoare egală. S-a mai reţinut în cuprinsul hotărârii CNCD că, legiuitorul are dreptul de a modifica, suspenda sau anula sporuri, indemnizaţii, salarii de periodice şi alte stimulente, în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, dar doar cu respectarea principiului egalităţii. Legiuitorul în acest caz a menţinut un spor, prin introducerea acestuia în salariul de bază, pentru un grup de angajaţi şi a anulat posibilitatea obţinerii sporului, a aceluiaşi salariu de bază, pentru celălalt grup, în condiţiile în care ambele grupuri fac parte din aceeaşi categorie de personal. Aşadar există un sistem de stabilire diferită a salariului de bază pentru aceeaşi categorie de angajaţi. În consecinţă s-a apreciat că, prevederile art. 30 alin. 6, art. 48 alin. 1 pct.7 din Legea-cadru nr. 330/2009, art. 1 alin. 5, art. 6 alin. 1 din OUG nr. 1/2010 nu se justifică raţional, nu respectă principiul egalităţii, şi constituie o discriminare directă, prin încălcarea art. 16 alin. 1 coroborat cu art. 41 din Constituţia României, art. 1 pct. 1, din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ratificată de România prin Legea nr. 103/2006, art. 5 alin. 1 din Codul Muncii, art. 2 alin. 1 coroborat cu art. 6 lit. b şi c din OG nr. 137/2000. Instanţa reţine că aceasta hotărâre a CNCD a fost atacată de Ministerul Justiţiei, in contencios administrativ. Prin sentinţa nr. 1235/2014 dată de Curtea de Apel Bucureşti în dosar nr. 8161/2/2013, hotărâre definitivă, dar nu irevocabilă, a fost admisa în parte ac?iunea reclamantului Ministerul Justiţiei si în consecinţa s-a anulat pct. 2 al Hotărârii nr. 671/2013, respectiv dispoziţia prin care se recomanda Ministerului Justiţiei să întreprindă demersurile necesare în vederea armonizării legislaţiei în cauză cu principiul egalităţii si nediscriminării in raporturile de muncă, respingându-se în rest ac?iunea ca neîntemeiată. Aşadar, în esenţă, situaţia acordării acestui spor, poate fi astfel definită: legea a menţinut acest spor, prin introducerea acestuia în salariul de bază, pentru un grup de magistraţi şi a înlăturat posibilitatea obţinerii acestuia, ca şi parte a aceleiaşi indemnizaţii de bază, pentru un alt grup de personal, deşi ambele categorii de personal aparţin aceleiaşi clase profesionale şi desfăşoară aceiaşi activitate. În consecinţa nu a fost respectat principiul egalităţi şi nediscriminării, ca urmare a sistemului diferit de stabilire a indemnizaţiei de bază pentru aceeaşi categorie de salariaţi, principiu care în această materie specifică, presupune plată egală pentru muncă egală. Situaţia discriminatoare constă în acest caz, în acordarea sporului respectiv ca parte a salariului de bază, doar pentru personalul bugetar care au obţinut acest titlu academic de doctor în drept înainte de 31.12.2009. Potrivit art. 3 lit. c din Legea nr. 284/2010, sistemul de salarizare are la bază principiul echităţii şi coerenţei, „prin crearea de oportunităţi egale şi remuneraţie egală pentru muncă de valoare egală, pe baza principiilor şi normelor unitare privind stabilirea şi acordarea salariului şi a celorlalte drepturi de natură salariată ale personalului din sectorul bugetar”. Iar la art. 2 din Legea nr. 285/2010 se prevede că „în anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit /încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grad /trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică la care acesta este încadrat”. Deci, potrivit acestor dispoziţii legale, ordonatorul de credite este obligat să respecte principiul egalităţii în drepturi şi cel al nediscriminării în cadrul relaţiilor de muncă, prin aplicarea aceluiaşi sistem de salarizare pentru toţi salariaţii aflaţi în aceeaşi situaţie juridică (acelaşi grad de pregătire profesională) Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referitor de art. 14 privind interzicerea discriminării, a apreciat că diferenţa de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenţie, atunci când se induc distincţii între situaţii analoage sau comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă ( cauza Marks contra Belgiei). De altfel, instanţa europeană, în cauza Driha contra României (Hotărârea din 21.02.2008), a constatat existenţa discriminării între reclamant şi alte persoane care aparţineau aceleiaşi categorii profesionale, iar în prezenta cauză există discriminare între reclamant şi persoane care aparţin aceleiaşi categorii profesionale, care se află în situaţii comparabile, aşa cum s-a menţionat anterior. Astfel, instanţa constată că, spre deosebire de reclamanta, alţi colegi ai acesteia cu acelaşi grad de pregătire profesională, au o indemnizaţie brută lunară mai mare decât acesta, ca urmare a împrejurării ca au obţinut titlul de doctor în drept anterior intrării în vigoare a legii de salarizare. Or, instanţa nu observă, în speţă, nici un motiv care să justifice o asemenea discriminare. Prin urmare, a fost încălcat art. 14 din Convenţie . Referitor la articolul 14 CEDO, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferenţa de tratament devine o discriminare în măsura în care se induc distincţii între situaţii analoge şi comparabile. Este adevărat că, Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale anumite articole din OG. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, însă în cauză sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comunitar al muncii, dispoziţii care au caracter prioritar faţă de dreptul intern şi anume prevederile Directivei Consiliului nr. 200/43/CE/19 iulie 2000 privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasiala sau etnică şi prevederile Directivei Consiliului nr. 2000/78/CE/2 decembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă. Totodată, art. 20 din Constituţia României prevede că dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi celelalte tratate la care România este parte. Art. 5 din Codu1 muncii a stabilit că în cadrul relaţiilor de muncă funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii, fiind interzisă atât discriminarea directă cât şi indirectă, iar în art. 160 s-a stabilit că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile şi alte adaosuri, art. 159 alin. 3 prevăzând că la stabilirea şi acordarea salariului, este interzisă orice discriminare. Art. 23 alin. 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului prevede în mod expres că „toţi oamenii, fără nici o discriminare, au dreptul la un salariu egal pentru muncă egală”. În mod similar, Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale (adoptat în 1966 şi ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974) conţine dispoziţii relative la nediscriminare, inclusiv dreptul la un salariu echitabil şi la o remunerare egală pentru o muncă de valoare egală. Cum aceste prevederi internaţionale au prioritate în raport cu întreaga legislaţie română (conform art. 20 alin. 1 in Constituţie), instanţa apreciază că, în condiţiile în care munca desfăşurată de reclamant este identică, la fel şi pregătirea profesională, cu aceea a membrilor aceleiaşi categorii profesionale, diferenţa de remunerare nu este justificată, exclusiv pe considerentul datei la care s-a obţinut titlul ştiinţific de doctor în drept. În ceea ce priveşte deciziile Curţii Constituţionale nr. 818-820/03.07.2008, tribunalul retine că nu impietează cu nimic soluţionarea prezentului litigiu. Prin aceste decizii Curtea Constituţionala constata ca prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 si art. 27 alin. l din OG nr. 137/2000 privind prevenirea si sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicata, sunt neconstituţionale, în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul ca instanţele judecătoreşti au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând ca sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. În speţa nu sunt incidente doar prevederile O.G. 137/2000, ci şi cele ale Constituţiei României şi Codului muncii. Astfel potrivit art. 16 din Constituţie, cetăţenii sunt egali în fata legii şi autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, iar potrivit art. 21, orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime; nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. Art. 5 din Codul muncii interzice discriminarea, prevăzând că în cadrul relaţiilor de muncă funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii, orice discriminare directă sau indirectă fiind interzisă. Prevederi asemănătoare sunt cuprinse şi în Protocolul 12 la Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, art. 23 alin. 2 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului. Principiul egalităţii în faţa legii prevăzut de art. 16 alin. l din Constituţie şi al nediscriminării prevăzut de art. 5 alin. l din Codul muncii nu înseamnă uniformitate, fiind admise soluţii legislative diferite pentru situaţii diferite, justificate obiectiv. Curtea Constituţionala a mai stabilit ca legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă. În acelaşi sens. C.J.C.E. a statuat principiul egalităţii ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar. În sfera dreptului comunitar, principiul egalităţii exclude ca situaţiile comparabile să fie tratate diferit şi situaţiile diferite să fie tratate similar, cu excepţia cazului în care tratamentul este justificat obiectiv. În speţă, acest tratament diferit între reclamanta si colegii săi care au obţinut titlul de doctor anterior intrării in vigoare a Legii nr. 330/2009 nu are justificare obiectivă. Legea-cadru nr. 330/2009 a abrogat efectiv sporul pentru titlu de doctor, acest spor fiind inclus în salariul de bază pentru persoanele care au obţinut acest spor anterior datei de 1 ianuarie 2011. În consecinţa, in prezent există un sistem de stabilire diferită a salariului de bază pentru aceeaşi categorie de angajaţi, fără nici o justificare obiectivă si numai momentul obţinerii titlului de doctor este cel care determină tratamentul mai puţin favorabil. Se mai reţine că, deşi pentru o perioada practica instanţei a fost în sensul respingerii acestor acţiuni, această practică trebuie în prezent reconsiderată faţă de sentinţa nr. 1235/2014 dată de Curtea de Apel Bucureşti in dosar nr. 8161/2/2013, prin care s-a menţinut Hotărârea CNCD cu privire la existenta discriminării, precum si faţă de practica judiciară existenta la nivel naţional, respectiv decizia nr. 4098/2013 irevocabila data de Curtea de Apel Ploieşti, sent. civila nr. 6201/2014 data de Tribunalul Bucureşti - definitivă si executorie. Având în vedere aceste considerente, tribunalul va admite excepţia prescriptiei, va admite în parte acţiunea formulata de reclamanta va obliga pe pârât la calcularea sumei si acordarea de despăgubiri reclamantei constând in contravaloarea sumei compensatorii reprezentând sporul pentru titlul de doctor in medicina, de 15% din indemnizaţia de încadrare bruta lunara, începând cu data de 09.06.2013 si in continuare, pentru viitor, prin includerea acesteia in indemnizaţia lunara de încadrare, suma ce urmează a fi actualizata cu indicele de inflaţie la data plătii efective. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE Admite excep?ia prescrip?iei dreptului material la ac?iune, invocată de către pârât. Respinge preten?iile aferente perioadei 24.05.2013-08.06.2013 ca fiind prescris dreptul material la ac?iune. Admite în parte ac?iunea formulată de reclamanta CARAMAN LILIANA cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat Tudose Răzvan, în Galaţi, str. George Coşbuc nr. 3, bl. M1, ap. 6, în contradictoriu cu pârâţii S******* O********* G********** „**** V******* G*****, cu sediul în Galaţi, str. N. Alexandrescu nr. 99, C******** N******* P***** C********* D************, cu sediul în Bucureşti, Piaţa Valter Mărăcineanu nr. 1-3, sector 1, având ca obiect drepturi băneşti. Obliga pe pârâtul S******* O********* G********** „**** V******* G***** la calcularea sumei si acordarea de despăgubiri reclamantului constând în contravaloarea sumei compensatorii reprezentând sporul pentru titlul de doctor, de 15% din indemnizaţia de încadrare bruta lunara, începând cu data de 09.06.2013 si in continuare, pentru viitor, prin includerea acesteia în indemnizaţia lunara de încadrare. Cu apel în 10 zile de la comunicare care se va depune la Tribunalul Gala?i. Pronunţată astăzi 06.03.2017, prin punerea solu?iei la dispozi?ia păr?ilor la grefa instan?ei. “ In baza disp. art.442 Cod procedură civilă dispune îndreptarea erorii materiale din minuta sentinţei civile nr.195/06.03.2017 pronunţată in dosarul nr. 2367/121/2016 al Tribunalului Galaţi, in sensul ca in loc de „SPITALUL JUDEŢEAN DE URGENŢĂ „SF. APOSTOL ANDREI” GALAŢI„ se va trece in mod corect „S******* O********* G********** „**** V******* G*****”. Cu apel în 10 zile de la comunicare care se va depune la Tribunalul Gala?i. Pronunţată astăzi 04.05.2017, prin punerea solu?iei la dispozi?ia păr?ilor la grefa instan?ei.
Incheiere indreptare eroare materiala din 04.05.2017Admite excep?ia prescrip?iei dreptului material la ac?iune, invocată de către pârât. Respinge preten?iile aferente perioadei 24.05.2013-08.06.2013 ca fiind prescris dreptul material la ac?iune. Admite în parte ac?iunea formulată de reclamanta CARAMAN LILIANA în contradictoriu cu pârâtul SPITALUL CLINIC DE URGENŢĂ „ SF. APOSTOL ANDREI ” GALAŢI si pârâtul CONSILIUL NAŢIONAL pentru COMBATEREA DISCIMINĂRII. Obliga pe pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenta „Sf. Apostol Andrei” Galaţi la calcularea sumei si acordarea de despăgubiri reclamantului constând în contravaloarea sumei compensatorii reprezentând sporul pentru titlul de doctor, de 15% din indemnizaţia de încadrare bruta lunara, începând cu data de 09.06.2013 si in continuare, pentru viitor, prin includerea acesteia în indemnizaţia lunara de încadrare. Cu apel în 10 zile de la comunicare care se va depune la Tribunalul Gala?i. Pronunţată astăzi 06.03.2017, prin punerea solu?iei la dispozi?ia păr?ilor la grefa instan?ei.
Hotarare 195/2017 din 06.03.2017Amână pronun?area la 06.03.2017.
Incheiere amanare initiala a pronuntarii din 24.02.2017Termen la 24.02.2017, pentru soluţionarea sesizării completului pentru dezlegarea chestiunilor de drept.
Incheiere de sedinta din 13.01.2017Termen pentru lipsă de apărare.
Incheiere de sedinta din 29.11.2016