A****** G*****
ReclamantC*** D* P***** A M********** B********
PârâtAdmite sesizarea. Îndreaptă eroarea materială strecurată în continutul sentintei civile nr.794/03.02.2017 în sensul că inlocuieste in intregime considerentele acesteia cu urmatoarele considerente „Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele: Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanţe sub nr. 38524/3/2016 si precizata la data de 31.01.2017, reclamantul A****** G***** a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI să se dispună obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care sa-i recalculeze dreptul de pensie cu luarea in considerare si a veniturilor suplimentare evidentiate in adeverinta nr.4817/01.06.2016 emisa de CNI CORESI SA, astfel cum a fost completata de catre adeverinta nr.343/19.01.2017 emisa de CNI CORESI SA, perioadei de ucenicie si veniturilor realizate in aceasta perioada conform adeverintei nr.4819/01.06.2016 emisa de CNI CORESI SA, astfel cum a fost completata de catre adeverinta nr.342/19.01.2017 emisa de CNI CORESI SA, cu plata diferentelor de pensie rezultate in urma recalcularii de la data stabilirii dreptului de pensie pana la data executarii hotararii judecatoresti. In motivarea cererii, arata ca pârâta nu a luat in considerare veniturile suplimentare pentru care au fost calculate si virate contribuţiile de asigurari sociale, iar referitor la perioada de ucenicie arata ca si aceasta reprezinta stagiu de cotizare. Pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucuresti nu a formulat întâmpinare. În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri. Analizând actele si lucrarile dosarului, instanţa reţine următoarele: în conformitate cu menţiunile din adeverinta nr.4817/01.06.2016 emisa de CNI CORESI SA, astfel cum a fost completata de catre adeverinta nr.343/19.01.2017 emisa de CNI CORESI SA, reclamantul a obţinut venituri suplimentare angajatorul atestand ca a retinut si varsat la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuţie aferenta acestora. Prin decizia nr.282203/04.08.2016 pârâta a stabilit dreptul de pensie al reclamantului, incepand cu data de 15.06.2016, motivand totodata ca nu a valorificat veniturile atestate de catre adeverinta nr.4817/01.06.2016 intrucat nu reprezinta sporuri cu caracter permanent, iar referitor la adeverinta nr.4819/01.06.2016 emisa de CNI CORESI SA precizand ca perioada 15.09.1971-15.09.1974 nu se considera vechime in munca conform HG 252/1967-art.32. Potrivit art. 107 alin.3 din Legea 263/2010 pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor şi/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia, iar potrivit aliniatului 5 al aceluiaşi articol sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (3) şi (4) se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea. Aşa cum s-a reţinut şi potrivit susţinerilor paratei (intampinare), veniturile menţionate în această adeverinţă nu au fost avute în vedere la recalcularea drepturilor de pensie, reţinându-se că acestea nu au avut caracter permanent. Potrivit art.2 lit.c din Legea 263/2010 „sistemul public se organizeaza si functioneaza avand ca baza principiul contributivitatii, conform caruia fondurile de asigurari sociale se constituie pe baza contributiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurari sociale cuvenindu-se pe temeiul contributiilor de asigurari sociale platite”. Acest principiu este dezvoltat in dispoziţiile următoare din acelaşi act normativ, in secţiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Astfel, potrivit art. 96 alin.2 din Legea 263/2010 Punctajul lunar se calculează prin raportarea câştigului salarial brut/solda brută sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, la câştigul salarial mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Naţional de Statistică. În condiţiile în care baza de calcul pentru plata contribuţiilor de asigurări sociale era şi este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat tribunalul apreciază că în speţă au prioritate dispoziţiile legale cu valoare de principiu în raport cu cele care decurg din acesta dar nu-l respectă pentru că soluţia contrară presupune încălcarea principiului cu consecinţa că pe de o parte nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior şi ulterior intrării în vigoare a legii nr. 19/2000. Instanţa apreciază ca ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul ca statul si-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraţilor sa primească o contraprestaţie din partea statului, aceasta trebuie sa fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre parţi. Prin urmare pârâta trebuia, în considerarea adeverinţei eliberate de fostul angajator care asumându-şi răspunderea a confirmat faptul că a plătit contribuţia de asigurări sociale în raport şi de veniturile suplimentare realizate de salariat, să respecte şi să aplice principiul contributivităţii şi să includă în calculul drepturilor toate veniturile pentru care, în condiţiile legii, s-a făcut dovada plăţii contribuţiilor de asigurări sociale. Adeverinta nr.4819/01.06.2016 emisa de CNI CORESI SA astfel cum a fost completata de catre adeverinta nr.342/19.01.2017 emisa de CNI CORESI SA atesta ca reclamantul in perioada 15.09.1971-15.09.1974 a fost angajat cu contract de munca pentru calificare prin ucenicie la locul de munca. Mentiunile din aceste adeverinte se coroboreaza cu decizia nr.4190/25.10.1971 si fisa de angajare aferenta acestei decizii. Instanta nu poate retine aparea reclamantei intemeiata pe dispozitiile art.32-HG 252/1967. Astfel, conform Decretului nr.389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurările sociale de stat „Art. 1 - Unităţile socialiste de stat, organizaţiile cooperatiste, alte organizaţii obşteşti, orice alte persoane juridice, precum şi persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sînt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuţie de 15% asupra cîştigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califică la locul de muncă sau care urmează cursuri de perfecţionare profesională, precum şi asupra sumelor primite de ucenici ,elevi ai şcolilor profesionale, pe timpul cît fac practică în producţie, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc şi de durata contractului de muncă.” Aceste dispoziţii se regăseau şi în Hotărârea consiliului de Miniştri 4161/1953, referitoare la contribuţiile de asigurări sociale anterioare emiterii acestui decret. O data retinut acest aspect, se cuvin a fi precizate dispozitiile art.2 lit.c din Legea 263/2010 „sistemul public se organizeaza si functioneaza avand ca baza principiul contributivitatii, conform caruia fondurile de asigurari sociale se constituie pe baza contributiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurari sociale cuvenindu-se pe temeiul contributiilor de asigurari sociale platite”. Acest principiu este dezvoltat in dispoziţiile următoare din acelaşi act normativ, in secţiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Acelaşi principiu al contributivităţii se poate extrage şi din dispoziţiile art. 3 Legea 3/1977- „Dreptul la pensia de asigurări sociale este recunoscut tuturor cetăţenilor ţării care au desfăşurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă şi pentru care unităţile socialiste au depus contribuţia prevăzută de lege, la fondul de asigurări sociale de stat. Sumele încasată pe perioada de ucenicie fac parte, din baza de calcul a pensiilor care, conform art. 10 din Legea nr. 3/1977, era constituită din retribuţii tarifare. Pe de altă parte conform art. 9 - (1) Vechimea în muncă ce se ia în considerare la stabilirea pensiilor pentru munca depusă este timpul cât o persoană a fost încadrată în baza unui contract de muncă. Contractul de ucenicie conform Legii 5/1929 art. 1 era „convenţia prin care o persoană fizică sau juridică, din ramura industrială sau comercială, denumită patron, se obligă să dea în chip metodic unei alte persoane, denumită ucenic (ucenicul propriu zis din industrie, elevul sau practicantul din comerţ), o pregătire profesională practică şi pe cât cu putinţă teoretică, în schimbul muncii ce acesta din urmă este obligat să presteze în timpul şi condiţiile convenite.” Faţă de aceasta reglementare instanţa reţine că acest contract dă naştere la raporturi de muncă şi reprezintă o varietate a contractului de muncă. De altfel aceasta a fost dintotdeauna definiţia contractului de ucenicie, reglementată ca un CIM de tip particular, aşa cum este statuat şi în prezent prin Legea 279/2005 art.6 „Contractul de ucenicie este un contract individual de muncă de tip particular, încheiat pe durată determinată, în temeiul căruia o persoană fizică, denumită ucenic, se obligă să se pregătească profesional şi să muncească pentru şi sub autoritatea unei persoane juridice sau fizice denumite angajator, care se obligă să îi asigure plata salariului şi toate condiţiile necesare formării profesionale.” Prin Decizia nr.18/2015 pronuntata de ICCJ, obligatorie conform, s-a stautat ca in interpretarea şi aplicarea art. 3 alin. (1) lit. p) şi art. 19 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare: „Perioada în care o persoană a fost ucenic cu plată şi a urmat cursurile unei şcoli profesionale: ….. 3. după 1 ianuarie 1954 şi până la 1 aprilie 2001 va fi considerată stagiu de cotizare şi vechime în muncă perioada practicii în producţie.” Instanta retine insa aceleasi considerente si in ceea ce priveste situatia reclamantului angajat cu CIM pe perioada uceniciei. Astfel, in considerentele deciziei date de ICCJ se retine ca potrivit art. 78 din Legea nr. 3/1950 "sunt ucenici acei care învaţă o meserie în şcoli profesionale şi ateliere, precum şi acei care îşi însuşesc o meserie lucrând în producţie sub conducerea unor persoane calificate", iar art. 82 al aceleiaşi legi stabilea că "drepturile şi îndatoririle ucenicilor, precum şi ale acelora care îi angajează se vor stabili prin decizia Ministerului Muncii şi Prevederilor Sociale în acord cu Confederaţia Generală a Muncii". Cap. XIV din Legea nr. 3/1950, referitor la asigurările sociale, prevedea în art. 104 că "Asigurările sociale se extind asupra tuturor salariaţilor care prestează munci în organele şi instituţiile de stat, întreprinderile şi organizaţiile economice de stat, la persoanele fizice ori juridice din sectorul de stat care folosesc munca salariată", iar prin art. 107 şi 108 se stabilea că neplata cotizaţiilor datorate la sistemul asigurărilor de stat nu îi privează pe angajaţi de dreptul de a beneficia de ajutoare materiale şi pensii. Astfel, ucenicia se realiza prin două modalităţi: a) pregătirea în şcoli profesionale şi ateliere; b) lucrând deja în producţie, sub conducerea unor persoane calificate; iar asigurările sociale sunt extinse asupra tuturor angajaţilor, iar neplata acestora nu privează angajatul de drepturile de asigurări sociale. Or, actele normative succesive, Legea nr. 27/1966, prin art. 39 alin. (1), şi Hotărârea Consiliului de Miniştri nr.252/1967, prin art. 30 alin. (1) lit. a), stabileau că ucenicia la locul de muncă se include în calculul vechimii în muncă, tocmai pe ideea contributivităţii angajatului ucenic la fostele asigurări sociale sau la casele de pensii preluate de stat în perioada de referinţă. Instanta retine de altfel, ca dispozitiile art.32 din Hotărârea Consiliului de Miniştri nr.252/1967care prevedeau ca „nu se considera vechime in munca timpul servit:a) in intreprinderea sotului, sotiei, parintilor sau copiilor, cu exceptia celor care dovedesc ca au cotizat in acest timp la fostele asigurari sociale pina la 1 ianuarie 1949; b) ca ucenic, practicant sau elev al unei scoli profesionale, cu exceptia celor prevazuti la art. 30 alin. 1 lit. h si a celor care fac dovada ca in aceasta perioada au primit salariu ori au cotizat la fostele asigurari sociale pina la 1 ianuarie 1949.”, nici nu sunt aplicabile in speta ci ele vizeaza situatia ucenicilor cu plată şi elevi ai unei şcoli profesionale, situatia premisa a deciziei RIL nr.18/2015, or in speta reclamantul a facut parte din categoria celor angajati cu CIM si care fac parte din categoria reglementata de art.30 alin. (1) lit. a). In consecinta, instanta retine ca in mod nelegal parata nu a valorificat pentru reclamant perioada 15.09.1971-15.09.1974 ca stagiu de cotizare si vechime in munca, desi era atestata de mentiunile din adeverinta nr.4819/01.06.2016 emisa de CNI CORESI SA astfel cum a fost completata de catre adeverinta nr.342/19.01.2017 emisa de CNI CORESI SA. In ceea ce priveste insa veniturile realizate in aceasta perioada instanta nu va putea primi solicitarea reclamantului referitoare la valorificarea venitului brut evidentiat de adeverinta in litigiu intrucat din adeverinţa nu rezultă din ce se compun aceste venituri, cu ce titlu au fost achitate si daca pentru fiecare din aceste venituri ce compun sumele au fost sau nu achitate contribuţiile aferente către stat, pârâta ca şi instanţa aflandu-se in imposibilitatea obiectivă din lipsa datelor necesare de a verifica pe baza înscrisului, dacă aceste venituri trebuiesc luate în considerare la calcularea dreptului de pensie, respectiv dacă fac parte din categoria veniturilor pentru care s-au achitat contribuţiile de asigurări sociale sau din categoria veniturilor exceptate de la plata contribuţiei. In consecinta, devin incidente, pentru perioada in litigiu, dispozitiile art.162(2) din Legea 263/2010 potrivit carora „În situaţiile în care, pentru o anumită perioadă care constituie stagiu de cotizare, în carnetul de muncă sau în alte acte doveditoare nu sunt înregistrate drepturile salariale, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul minim pe ţară, în vigoare în perioada respectivă” coroborate cu dispozitiile art.165 din Legea 263/2010 (5) „Salariile medii şi minime pe economie, brute sau nete, după caz, pentru fiecare an, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, sunt prevăzute în anexele nr. 7 şi 8.” În ceea ce priveşte data de la care urmează a fi acordate drepturile de pensie recalculate, cu luarea in considerare a veniturilor suplimentare, respectiv a stagiului de cotizare, tribunalul reţinând că s-au depus adeverintele odata cu cererea de stabilire a dreptului de pensie la data de 15.06.2016-fila 12, apreciază că data de la care i se cuvin drepturile este data de 15.06.2016, data stabilirii dreptului initial de pensie. Drept urmare, pentru considerentele ce preced, instanta va admite in parte cererea, va obliga parata sa emita o decizie prin care sa recalculeze si sa plateasca, incepand cu data de 15.06.2016 dreptul de pensie al reclamantului cu valorificarea veniturilor suplimentare evidentiate de adeverinta nr.4817/01.06.2016 emisa de CNI CORESI SA, astfel cum a fost completata de catre adeverinta nr.343/19.01.2017 emisa de CNI CORESI SA si a perioadei de ucenicie 15.09.1971-15.09.1974 ca stagiu de cotizare si vechime in munca, astfel cum este evidentiata de adeverinta nr.4819/01.06.2016 emisa de CNI CORESI SA astfel cum a fost completata de catre adeverinta nr.342/19.01.2017 emisa de CNI CORESI SA, cu determinarea punctajului mediu anual pe baza salariului minim pe ţară, în vigoare în perioada 15.09.1971-15.09.1974, asa cum este mentionat in Anexa 8 la Legea 263/2010.”. Indreptarea se face in ambele exemplare ale hotararii. Cu apel in 30 zile de la comunicare. Pronuntata in sedinta publica, astazi 28.03.2017.
Incheiere indreptare eroare materiala din 28.03.2017Admite cererea in parte. Obliga parata sa emita o decizie prin care sa recalculeze si sa plateasca, incepand cu data de 15.06.2016 dreptul de pensie al reclamantului cu valorificarea veniturilor suplimentare evidentiate de adeverinta nr.4817/01.06.2016 emisa de CNI CORESI SA, astfel cum a fost completata de catre adeverinta nr.343/19.01.2017 emisa de CNI CORESI SA si a perioadei de ucenicie 15.09.1971-15.09.1974, ca stagiu de cotizare si vechime in munca, astfel cum este evidentiata de adeverinta nr.4819/01.06.2016 emisa de CNI CORESI SA astfel cum a fost completata de catre adeverinta nr.342/19.01.2017 emisa de CNI CORESI SA, cu determinarea punctajului mediu anual pe baza salariului minim pe ţară, în vigoare în perioada 15.09.1971-15.09.1974, asa cum este mentionat in Anexa 8 la Legea 263/2010. Cu apel in 30 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Bucuresti – Sectia a VIII-a. Pronuntata in sedinta publica astazi, 03.02.2017.
Hotarare 794/2017 din 03.02.2017Amana pronuntarea la data de 03.02.2017. Cu apel odata cu fondul. Pronuntata in sedinta publica, astazi 31.01.2017.
Incheiere amanare initiala a pronuntarii din 31.01.2017