Dosar 39363/3/2015/a1 din 10.05.2016

Informatii dosar

• Sedinta din data de 12.12.2016 la ora 09:00

  Complet: Camera de Consiliu C11

• Încheiere

  Respinge cererea pârâtei I****** A**** M****** de îndreptare a dispozitivului Sentinţei civile nr. 5816/3 octombrie 2016 şi a Încheierii din data de 31 octombrie 2016, ambele hotărâri pronunţat în cauza nr. 39363/3/2015/a1 a Tribunalului Bucureşti Secţia a VII-a civilă. Cu apel, în termen de 7 zile de la comunicarea hotărârii, ce va fi depus la Tribunalul Bucureşti Secţia a VII-a Civilă. Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 decembrie 2016.

  Incheiere finala dezinvestire din 12.12.2016

• Sedinta din data de 31.10.2016 la ora 09:00

  Complet: Camera de Consiliu C11

• Admite cererea

  Dosar nr. 39363/3/2015/a1 Încheiere: În temeiul art. 442 alin. 1 din Codul de procedură civilă dispune, din oficiu, îndreptarea considerentelor Sentinţei civile nr. 5816 pronunţată la data de 3 octombrie 2016 în dosarul nr. 39363/3/2015/a1 al Tribunalului Bucureşti Secţia a VII-a civilă, în sensul că în loc de: „Prin cererea înregistrată la data de 22.12.2015 sub nr.46988/3/2015 debitoarea S.C. SOLAR FMI S.R.L. a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei conform dispoziţiilor Legii 85/2014. În motivarea cererii debitoarea arată că se află în stare de insolvenţă, fiind în incapacitate vădită de plată a datoriilor exigibile cu fondurile băneşti disponibile, pasivul societă?ii fiind în cuantum de 144.473 lei. De asemenea, debitoarea şi-a declarat intenţia de a intra în procedura simplificată a falimentului în condiţiile Legii nr. 85/2014 şi a precizat că nu a mai făcut obiectul unei astfel de cereri. În susţinerea cererii, a depus înscrisurile prevăzute de art.67 alin. 1 din Legea insolvenţei nr. 85/2014: Prin încheierea de ?edin?a din data de 04.01.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VII-a civilă în temeiul disp. temeiul art. 145 alin. 1 raportat la art. 71 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, a fost dispusă intrarea în faliment prin procedura simplificată a debitorului. Judecătorul sindic nu a mai fost sesizat cu alte cereri de natură judiciară aferente procedurii În cauză, lichidatorul judiciar a arătat că nu a identificat faptic în patrimonial debitorului bunuri mobile sau imobile care să fie valorificabile. Prin urmare, la data de 25.04.2016 prin Sentinţa civilă nr. 2978 Tribunalul Bucureşti Secţia a VII-a civilă, prin judecătorul-sindic, a închis procedura insolvenţei şi a dispus radierea debitoarei din Registrul Comerţului. La data de 13.04.2015 creditorul Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, a înregistrat sub nr. 46988/3/2015/a1, cererea privind atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului RACOREANU ION FLORIN întemeiată pe art. 169 lit.a si c din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă în susţinerea căreia a solicitat administrarea probei cu înscrisurile de la dosarul de fond 46988/3/2015. Cererea de chemare în judecată a pârâtului RACOREANU ION FLORIN ce a avut calitatea de administrator al debitoarei este formulată în termeni generali, teoretici, fără a indica în concret ce fapte au fost săvârşite de administrator, cu ce se probează acestea. Reclamantul se rezumă doar la a indica o parte din elementele răspunderii civile delictuale, respectiv prejudiciul (reprezentat desigur de creanţele neachitate), vinovăţia pârâtului, fără însă a arăta ce faptă ilicită a săvârşit pârâtul care a produs prejudiciul respectiv, iar legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu este demonstrată nu prin relaţia simplă cauză-efect, ci prin analogii şi supoziţii. În cerere sunt citate normele legale aplicabile în cauză, prezentându-se doar considerente teoretice pe marginea acestor norme, neindicându-se însă şi faptele săvârşite de pârât prin care acesta a încălcat normele înscrise în art. 169 din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei. Deşi legal citat, inclusiv la uşa instanţei şi prin procedura cu străinătatea, pârâtul nu s-a prezentat în instanţă. Cu privire la cererea de atragere a răspunderii instanţa reţine că pentru angajarea răspunderii potrivit prevederilor art. 169 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei, în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condiţiile generale (existenţa unui prejudiciu; o faptă ilicită a unei persoane; existenţa raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei si prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăţie). Pe lângă condiţiile generale, art.169 prevede şi condiţii speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârşit faptele ilicite trebuie să fie membrii organelor de supraveghere din cadrul societăţii sau de conducere. Din informaţiile furnizate de ORC Bucureşti şi din înscrisurile de la dosar rezultă că pârâtul a fost administratorul debitoarei. În ceea ce priveşte societatea debitoare, faţă de aceasta, prejudiciul constă în ajungerea sa în stare de insolvenţă şi declanşarea procedurii prevăzută de lege. În cazul creditorilor, prejudiciul constă în diminuarea valorii reale a creanţelor pe care acesta le au faţă de debitoare. Faptele ilicite săvârşite de organele de conducere sunt expres si limitativ prevăzute la lit. a) - g) ale art. 169 din lege. Din formularea textului alin. 1 al art. 169 din lege rezultă că sunt răspunzători civil, membrii organelor de supraveghere din cadrul societăţii sau de conducere, precum şi orice altă persoană „care a cauzat” starea de insolvenţă prin una din faptele enumerate. Cererea a fost comunicată pârâtului, care a formulat la data de 16.05.2016 a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii, arătând în esen?ă că , însu?i debitoarea, prin reprezentant a formulat cerere de deschidere a procedurii insolven?ei, rclamanta a focut cu rea credin?ă doar afirma?ii generice,m fără a indica, în concret , elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condi?iilor prevăzute de lege. Instanţa constată că cererea creditorului nu indică acele fapte, în concret, săvârşite de către administratorul RACOREANU ION FLORIN şi nu indică prin ce înscrisuri din dosar probează aceste fapte. Creditorul şi-a întemeiat cererea împotriva pârâţilor pe dispoziţiile art. 169 lit. a, c din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei. În cazul tuturor debitorilor care ajung să fie supuşi procedurii insolvenţei, se ajunge, în urma activităţii desfăşurate, la încetarea de plăţi, dar angajarea răspunderii nu operează automat, ci numai în situaţia în care prelungirea acestei stări era în mod evident lipsită de posibilitatea de a aduce un profit real, iar continuarea ei a fost dispusă în interesul personal al organelor de conducere. În speţă, cu privire la art. 169 lit. a, reclamantul a făcut doar afirmaţii referitoare la folosirea bunurilor debitorului în interes personal, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condiţiei prevăzute la art. 169 lit. a). Calitatea pârâtului de administrator al debitorului nu poate duce la concluzia că aceasta a săvârşit fapte care să poată fi încadrate în dispoziţiile art. 169 lit. a) din lege, pentru a se putea atrage răspunderea sa, în lipsa unor probe certe. Desfăşurarea unei activităţi comerciale şi folosirea bunurilor societăţii sunt prezumate a fi în interesul societăţii, nu al organelor de conducere, iar lichidatorul judiciar nu a răsturnat această prezumţie; de altfel, lichidatorul judiciar nu a indicat care sunt bunurile folosite în interes personal, când a avut loc săvârşirea faptei şi din ce mijloace de probă rezultă aceasta, deşi sarcina probei îi aparţine. În concluzie, în speţă nu ne aflam în nici una din ipotezele prevăzute de lit. a a art. 169 din lege. De asemenea, reclamanta a făcut doar afirmaţii generice referitoare atât la continuarea activităţii în interes personal, cât şi la dezinteresul arătat faţă de respectarea condiţiilor şi normelor legale, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 169 lit. c) din lege. Calitatea pârâtului de asociat şi administrator al debitorului nu poate duce la concluzia că acesta a săvârşit fapte care să poată fi încadrate în dispoziţiile art. 169 lit. c) din lege, pentru a se putea atrage răspunderea lui, în lipsa unor probe mai presus de orice îndoială. De asemenea, răspunderea pârâtului nu se poate atrage dacă acesta nu a formulat cererea de deschidere a procedurii în termen de 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă, întrucât aceasta este o faptă ulterioară apariţiei insolvenţei, or dispoziţiile art. 169 din lege reglementează o răspundere specială, care se poate angaja pentru fapte anterioare apariţiei insolvenţei şi care au cauzat starea de insolvenţă. În concluzie, în speţă nu ne aflam în nici una din ipotezele prevăzute de lit. c) a art. 169 din lege. Pentru aceste considerente cererea creditorului bugetar Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti va fi respinsă, ca neîntemeiată.” se va citi: „Prin cererea înregistrată la data de 02.11.2015 sub nr. 39363/3/2015 debitoarea S.C. TOP PLAST LOGISTIC S.R.L. a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei conform dispoziţiilor Legii 85/2014. În motivarea cererii debitoarea arată că se află în stare de insolvenţă, fiind în incapacitate vădită de plată a datoriilor exigibile cu fondurile băneşti disponibile, datoriile fiind în cuantum de 129.799,97 lei, iar scaden?a acestora este depă?ită cu mai mult de 60 de zile. De asemenea, debitoarea şi-a declarat intenţia de a intra în procedura simplificată a falimentului în condiţiile Legii nr. 85/2014 şi a precizat că nu a mai făcut obiectul unei astfel de cereri, solicitând desemnarea în calitate de lichidator judiciar a Management Reorganizare Lichidare Ia?i SPRL, În susţinerea cererii, a depus înscrisurile prevăzute de art.67 alin. 1 din Legea insolvenţei nr. 85/2014. Prin încheierea din camera de consiliu din data de 01.02.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VII-a civilă s-a admis cererea creditorului şi în temeiul disp. temeiul art. 145 alin. 1 raportat la art. 71 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, a fost dispusă intrarea în faliment prin procedura simplificată a debitorului. Judecătorul sindic nu a mai fost sesizat cu alte cereri de natură judiciară aferente procedurii Raportul final şi bilanţul general trebuie întocmite de lichidatorul judiciar, comunicate şi afişate, conform art. 167 alin 1 din lege, doar în situaţia în care bunurile din averea debitorului au fost lichidate, în acest caz procedura fiind închisă potrivit art 175 alin. 2 din lege. În cauză, lichidatorul judiciar a arătat că nu a identificat faptic în patrimonial debitorului bunuri mobile sau imobile care să fie valorificabile, astfel că nu a trebuit să întocmească raport final. Prin urmare, la data de 16.05.2016 prin Sentinţa civilă nr. 3388 Tribunalul Bucureşti Secţia a VII-a civilă, prin judecătorul-sindic, a închis procedura insolvenţei şi a dispus radierea debitoarei din Registrul Comerţului. La data de 10 mai 2016 creditorul Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, a înregistrat sub nr. 39363/3/2015/a1, cererea privind atragerea răspunderii patrimoniale a administratorilor Ionescu Alina Mihalea şi Ionescu Cătălin Constantin întemeiată pe art. 169 lit. a şi c din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă în susţinerea căreia a solicitat administrarea probei cu înscrisurile de la dosarul de fond 39363/3/2015. Cererea de chemare în judecată a pârâţilor Ionescu Alina Mihalea şi Ionescu Cătălin Constantin ce au avut calitatea de administrator al debitoarei este formulată în termeni generali, teoretici, fără a indica în concret ce fapte au fost săvârşite de administratori, cu ce se probează acestea. Reclamantul se rezumă doar la a indica o parte din elementele răspunderii civile delictuale, respectiv prejudiciul (reprezentat desigur de creanţele neachitate), vinovăţia pârâţilor, fără însă a arăta ce faptă ilicită a săvârşit pârâţii care au produs prejudiciul respectiv, iar legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu este demonstrată nu prin relaţia simplă cauză-efect, ci prin analogii şi supoziţii. În cerere sunt citate normele legale aplicabile în cauză, prezentându-se doar considerente teoretice pe marginea acestor norme, neindicându-se însă şi faptele săvârşite de pârâţi prin care aceştia au încălcat normele înscrise în art. 169 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă. Pârâta Ionescu Alina Mihalea a depus întâmpinare în care a solicitat respingerea cererii. Cu privire la cererea de atragere a răspunderii instanţa reţine că pentru angajarea răspunderii potrivit prevederilor art. 169 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condiţiile generale (existenţa unui prejudiciu; o faptă ilicită a unei persoane; existenţa raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei si prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăţie). Pe lângă condiţiile generale, art.138 prevede şi condiţii speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârşit faptele ilicite trebuie să fie membrii organelor de supraveghere din cadrul societăţii sau de conducere. Din informaţiile furnizate de ORC Bucureşti şi din înscrisurile de la dosar rezultă că pârâţii au fost administratorii debitoarei. În ceea ce priveşte societatea debitoare, faţă de aceasta, prejudiciul constă în ajungerea sa în stare de insolvenţă şi declanşarea procedurii prevăzută de lege. În cazul creditorilor, prejudiciul constă în diminuarea valorii reale a creanţelor pe care acesta le au faţă de debitoare. Faptele ilicite săvârşite de organele de conducere sunt expres si limitativ prevăzute la lit. a) - g) ale art. 169 din lege. Din formularea textului alin. 1 al art. 169 din lege rezultă că sunt răspunzători civil, membrii organelor de supraveghere din cadrul societăţii sau de conducere, precum şi orice altă persoană „care a cauzat” starea de insolvenţă prin una din faptele enumerate. Instanţa constată că cererea creditorului bugetar nu indică acele fapte, în concret, săvârşite de către administratorii Ionescu Alina Mihalea şi Ionescu Cătălin Constantin şi nu indică prin ce înscrisuri din dosar probează aceste fapte. Creditorul şi-a întemeiat cererea împotriva pârâtului pe dispoziţiile art. 169 lit. a şi c din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă. În cazul tuturor debitorilor care ajung să fie supuşi procedurii insolvenţei, se ajunge, în urma activităţii desfăşurate, la încetarea de plăţi, dar angajarea răspunderii nu operează automat, ci numai în situaţia în care prelungirea acestei stări era în mod evident lipsită de posibilitatea de a aduce un profit real, iar continuarea ei a fost dispusă în interesul personal al organelor de conducere. În speţă, cu privire la art. 169 lit. a, reclamantul nu a probat dacă pârâţii au folosit bunurile debitorului în interes personal. Calitatea pârâţilor de administratori ai debitorului nu poate duce la concluzia că aceştia au săvârşit fapte care să poată fi încadrate în dispoziţiile art. 169 lit. a) din lege, pentru a se putea atrage răspunderea sa, în lipsa unor probe certe. Desfăşurarea unei activităţi comerciale şi folosirea bunurilor societăţii sunt prezumate a fi în interesul societăţii, nu al organelor de conducere, iar reclamantul nu a răsturnat această prezumţie; de altfel, reclamantul nu a indicat care sunt bunurile folosite în interes personal, când a avut loc săvârşirea faptei şi din ce mijloace de probă rezultă aceasta, deşi sarcina probei îi aparţine. Reclamantul a făcut doar afirmaţii referitoare atât la continuarea activităţii în interes personal, cât şi la dezinteresul arătat faţă de respectarea condiţiilor şi normelor legale, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 169 lit. c) din lege. Calitatea pârâţilor de asociaţi şi administratori ai debitorului nu poate duce la concluzia că aceştia au săvârşit fapte care să poată fi încadrate în dispoziţiile art. 169 lit. c) din lege, pentru a se putea atrage răspunderea lor, în lipsa unor probe certe. De asemenea, răspunderea pârâţilor nu se poate atrage dacă acesta nu a formulat cererea de deschidere a procedurii în termen de 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă, întrucât aceasta este o faptă ulterioară apariţiei insolvenţei, or dispoziţiile art. 169 din lege reglementează o răspundere specială, care se poate angaja pentru fapte anterioare apariţiei insolvenţei şi care au cauzat starea de insolvenţă. Prin urmare nu ne aflam în nici una din ipotezele prevăzute de lit. a şi c ale art. 169 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă. Pentru aceste considerente cererea creditorului bugetar Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti va fi respinsă, ca neîntemeiată. ” Dispune comunicare prezentei încheieri tuturor părţilor din cauză. Cu apel, în termen de 7 zile de la comunicarea hotărârii prin publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, apel ce va fi depus la Tribunalul Bucureşti Secţia a VII-a Civilă. Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 octombrie 2016.

  Incheiere finala dezinvestire din 31.10.2016

• Sedinta din data de 03.10.2016 la ora 09:00

  Complet: C11

• Respinge cererea

  Dosar nr. 39363/3/2015/a1 Hotărăşte: Respinge, ca neîntemeiată, cererea creditorului bugetar Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în contradictoriu cu pârâţii Ionescu Alina Mihalea şi Ionescu Cătălin Constantin în calitate de administrator al SC Top Plast Logistic SRL, de atragere a răspunderii patrimoniale întemeiată pe art. 169 alin. 1 lit. a şi c din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă. Cu apel în 7 zile de la comunicare ce va fi depus la Tribunalul Bucureşti Secţia a VII-a civilă. Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 octombrie 2016.

  Hotarare 5816/2016 din 03.10.2016

• Sedinta din data de 19.09.2016 la ora 09:00

  Complet: C11

• Amână pronunţarea

  Amână pronunţarea la data de 03.10.2016.

  Incheiere amanare initiala a pronuntarii din 19.09.2016