D******* G******* D* A******** S****** Ş* P******** C******** G*****
ReclamantM******* M******
PârâtAdmite cererea. În temeiul disp. art. 442 al. 1 C.pr.civ. instanţa dispune îndreptarea erorii materiale a sentinţei civile nr. 510/09.05.2017 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. 4030/121/2016 în sensul că, în loc de „Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi sub nr. 4030/121/2016 la data de 19.10.2016, reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Galaţi a solicitat în contradictoriu cu pârâtei M******* M******: - modificarea contractului individual de muncă încheiat între părţi în sensul diminuării salariului prin eliminarea sporului, în cuantum de 15 %; - obligarea pârâtei la restituirea sumei corespunzătoare sporului de 15%, reprezentând plată nedatorată, începând cu data de 29.09.2014 şi până la data sistării efective; - obligarea pârâtei la restituirea penalităţilor şi dobânzilor de întârziere sau majorărilor de întârziere aplicabile pentru veniturile bugetare, sume calculate de la data naşterii dreptului privind restituirea sumei corespunzătoare sporului de 15%, reprezentând plată nedatorată şi până la momentul plăţii efective; - plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esenţă, că în urma controlului efectuat de Curtea de Conturi Galaţi, a fost emisă decizia nr. 107/10.01.2014 prin care s-a constatat că în perioada ianuarie 2010 - decembrie 2012, a fost acordat fără bază legală sporul pentru condiţii vătămătoare. Conform deciziei nr. 107/10.01.2014 a Curţii de Conturi a României – Camera de Conturi a Jude?ului Galaţi, s-a constatat faptul că reclamanta a efectuat plăţi/cheltuieli de personal (func?ionari publici şi personal contractual), reprezentând spor de condi?ii periculoase sau vătămătoare, precum şi faptul că pârâtul a încasat în acela?i timp pentru acelea?i condi?ii de muncă 2 sporuri, unul de 10 %(inclus în salariul de bază), iar celălalt de 15%. S-a considerat că, de?i sporul a fost inclus în mod legal în salariul de bază, s-a mai acordat încă o dată sub forma de spor în cuantum de 15%, fără a exista temei legal sau în baza unei prevederi legale abrogate(HG nr. 281/1993). A sus?inut că în urma analizei făcute, pârâtul are de restituit sumele solicitate, reprezentând prejudiciul înregistrat ca urmare a încasării unor sume necuvenite, apreciind în acest sens, ca fiind incidente dispozi?iile art. 256 şi art. 169 alin. 2 din Codul Muncii. Ulterior prin Legea nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, s-a aprobat exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecin?ă a constatării de către Curtea de Conturi sau alte institu?ii cu atribu?ii de control a unor prejudicii. Învederează că urmare acestor dispoziţii legale şi a constatării de către instan?ele de judecată a aplicării acestora, s-a apreciat că sumele încasate de pârâtă şi indicate în Decizia nr. 107/10.01.2014 a Curţii de Conturi a României – Camera de Conturi a Jude?ului Galaţi intră sub inciden?a dispozi?iilor legale de amnistie fiscală până la data de 29.09.2014. Mai susţine că prin Raportul de follow-up din data de 13.05.2016 al Curţii de Conturi a României – Camera de Conturi a Jude?ului Galaţi, privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 107/2014, s-a constatat că sporul de 15% se acordă şi în continuare ca urmare a suspendării deciziilor de imputare în cazul func?ionarilor publici şi nu au fost întocmite acte adi?ionale la contractele de muncă ale personalului contractual pentru sistarea acestuia, nu s-a stabilit prejudiciul şi implicit nu s-a recuperat. În opinia reclamantei diligen?ele depuse de institu?ie la autorită?ile statului justifică plata sporului, atât până la momentul controlului cât şi ulterior. Învederează că, deşi a contestat aceste dispoziţii ale organului de control şi că acordarea acestui spor este în conformitate cu HG nr. 281/1993 şi cu dispoziţiile Legii nr. 330/2009, aceste constatări şi dispoziţii sunt obligatorii pentru reclamantă sens în care a formulat prezenta cerere. În drept, a invocat dispoziţiile art. 256 din Codului muncii. Pârâta în termen legal a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată. A precizat că reclamanta nu a emis un act adiţional de modificare a contractului individual de muncă cu privire la salariu, act cu care nu ar fi fost de acord şi s-ar fi adresat instanţei pentru a se pronunţa asupra legalităţii modificării salariul ca element al contractului individual de muncă. În ce priveşte restituirea sumei reprezentând spor de 15% încasat de la data de 29.09.2014 a arătat că, reclamanta ar fi trebuit să facă dovada că pentru plata acestui spor nu a existat şi nu există un temei legal. Or aceasta şi-a fundamentat cererea de chemare în judecată pe măsurile dispuse de către Camera de Conturi Galaţi, care a dispus să se ia măsuri pentru sistarea acordării sporului de 15% şi să se procedeze la recuperarea sumelor plătite cu acest titlu. A susţinut pârâta că, începând cu data de 01.01.2010 a încasat doar un singur spor, respectiv cel de 15% în baza Legii nr. 330/2009, spor menţinut şi prin Legea nr. 284/2010, iar sporul de 10% are caracterul de sumă compensatorie, care, a fost inclusă în salariul de bază, conform art. 6 din OUG nr. 1/2010. În combaterea susţinerilor reclamantei s-a folosit de proba cu înscrisuri. În temeiul dispoziţiilor art. 258 C.pr.civ., instanţa a încuviinţat pentru reclamantă proba cu înscrisuri. Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar în temeiul art. 270 din Codul muncii. Analizând şi coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză instanţa reţine următoarele: În fapt, se reţine că în cauză pârâta M******* M****** este salariata reclamantei Direcţia Generală de Asisten?ă Socială şi Protec?ia Copilului Gala?i în func?ia de inspector de specialitate II, potrivit contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 1595/01.02.2007 şi a actelor adi?ionale (f.9-11). În urma controlului efectuat de Curtea de Conturi Galaţi, a fost emisă decizia nr. 107/10.01.2014 prin care s-a constatat că în perioada ianuarie 2010 - decembrie 2012, a fost acordat fără bază legală, spor pentru condiţii vătămătoare, precum şi faptul că reclamanta a efectuat plăţi/cheltuieli de personal(funcţionari publici şi personal contractual) reprezentând spor de condiţii periculoase sau vătămătoare, personal din cadrul căruia face parte şi pârâtul. S-a reţinut că, pârâta a încasat în acela?i timp pentru acelea?i condi?ii de muncă 2 sporuri, unul de 10 %(inclus în salariul de baza), iar celălalt de 15%, precum şi faptul că, deşi sporul a fost inclus în mod legal în salariul de bază, s-a mai acordat încă o dată sub forma de spor în cuantum de 15% fără a exista temei legal sau în baza unei prevederi legale abrogate(HG nr. 281/1993). Prin raportul de follow-up din data de 13.05.2016 al Curţii de Conturi a României- Camera de Conturi a Jude?ului Galaţi, privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 107/2014, s-a constatat că sporul de 15% se acordă şi în continuare şi nu au fost întocmite acte adiţionale la contractele de muncă ale personalului contractual pentru sistarea acestuia, nu s-a stabilit prejudiciul şi implicit nu s-a recuperat. Prin Încheierea nr. 131. VI.131 din 03.11.2016 a Comisiei de soluţionare a contesta?iilor a fost admisă contesta?ia formulată de DGASPC Galaţi împotriva Deciziei nr. 107/2013/3/10.06.2016 emisă de Camera de Conturi Galaţi, în sensul că măsura dispusă ini?ial la Sec?iunea II punctul 4 din decizia nr. 107/10.01.2014 a fost dusă la îndeplinire. Astfel, s-a reţinut că măsurile dispuse de către unitatea reclamantă sunt legale şi vizează perioada supusă controlului, respectiv perioada 2010-2012 , ulterior sporul făcând obiectul amnistiei fiscale conform Legii nr. 124/2014 pentru perioada de până la data de 29.09.2014. Din cuprinsul aceluia?i act constatator rezultă că în situa?ia în care, în ac?iunile viitoare de control ce se vor desfă?ura la DGASPC Galaţi se va constata că unitatea a continuat să acorde în mod nelegal acest spor pentru personalul său, Camera de Conturi va dispune măsuri în consecin?ă pentru stabilirea întinderii prejudiciului şi recuperarea acestuia.). Instanţa va reţine că unitatea reclamantă a indicat prin cererea de chemare în judecată modalitatea prin care s-a dispus acordarea sporului de 15% pentru condiţii periculoase, considerând - aşa cum rezultă din conţinutul cererii că a procedat în mod legal la acordarea acestuia, indicând şi temeiurile de drept în baza cărora acest spor a fost acordat. Astfel, instanţa constata că ne aflam în situaţia în care reclamantul deşi solicită de la pârât restituirea unei sume de bani, în motivarea cererii indică motivele de drept şi de fapt pentru care a plătit aceste sume, considerând totodată că a procedat legal la acordarea acestor sume. Din copia contractului individual de muncă al pârâtului depus la dosarul cauzei nu reiese că acesta ar beneficia de vreun spor începând cu data încheierii contractului de munca şi nici ulterior, motiv pentru care instan?a va respinge ca nefondat primul capăt de cerere. Reclamanta, în situa?ia în care organe de control interne sau din exterior constatau că unele drepturi salariale au fost nelegal acordate, avea posibilitatea emiterii unei decizii de stabilirea a cuantumului salariului pârâtului, prin care să îndrepte eventualele erori strecurate în modalitatea de stabilire a salariului. In cauza de faţă, reclamanta fără a avea un astfel de act constatator - ba mai mult considera că a stabilit în mod legal acordarea sporului de 15% - a formulat prezenta ac?iune pe baza raportului de follow-up, în cuprinsul căruia doar s-a men?ionat că „în acţiunile de control şi audit viitoare ce se vor desfăşura la DGASPC Galaţi se vor analiza şi controla de către Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi a Jude?ului Galaţi, aspectele referitoare la acordarea în mod legal a acestui spor pentru personalul său, ulterior datei de 29.09.2014 şi va dispune măsuri în consecinţă pentru stabilirea întinderii prejudiciului şi recuperarea acestuia în temeiul Legii nr.94/1992”. Potrivit art.256 din Codul muncii”..salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie…” În speţă, nefiind întrunite condiţiile de fapt şi de drept necesare antrenării obligaţiei de restituire a sumelor încasate de către pârât, instan?a va respinge ca nefondata ac?iunea” SE VA TRECE ÎN MOD CORECT „Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi sub nr. 4030/121/2016 la data de 19.10.2016, reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Galaţi a solicitat în contradictoriu cu pârâtei M******* M****** modificarea contractului individual de muncă în sensul stabilirii salariului de bază la nivelul maxim prevăzut de OG nr. 10/2009, Anexa IV/11b, restituirea sumei de 7670 lei reprezentând diferenţa acordată în plus la salariul de bază şi diferenţele rezultate din aplicarea sporurilor la acest salariu de bază de care a beneficiat în perioada 27.09.2014 – 30.09.2016 ca urmare a stabilirii unui salariu de bază peste nivelul maxim reglementat de OUG nr. 10/2008, Anexa IV/11b, a diferenţelor care vor rezulta în perioada cuprinsă între data sesizării instanţei de judecată şi modificarea efectivă a salariului de încadrare şi a penalităţilor şi dobânzilor de întârziere aferente acestor drepturi băneşti. Motivându-şi în fapt acţiunea a arătat că, în urma controlului efectuat de Curtea de Conturi Galaţi, a fost emisă decizia nr. 107/10.01.2014 prin care s-a constatat că în anul 2011, ar fi procedat la încadrarea a 10 persoane pe funcţia de psiholog, cu depăşirea nivelului maxim al salariului reglementat de OG nr. 10/2008, Anexa IV/11b pentru funcţia de psiholog şi s-a dispus în sarcina acesteia obligaţia de a lua măsuri în vederea stabilirii legale a salariilor de bază precum şi la calcularea şi recuperarea prejudiciului. A mai susţinut că, prin decizia arătată, Curtea a apreciat că au fost încălcate disp. art. 12 din Legea nr. 285/2010 potrivit căruia „în anul 2011, pentru personalul nou încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceiaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat”. A mai arătat că, ulterior, prin Raportul de follow-up al Curţii de Conturi a României – Camera de Conturi a Jude?ului Galaţi, privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia 107/2014 din 13.05.2016, a constatat că măsura dispusă la pct. 5 lit. „c” nu a fost dusă la îndeplinire în totalitate, întrucât nu au fost stabilite salariile persoanelor angajate pe funcţia de psiholog, conform prevederilor legale şi nu s-au dispus măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciului şi recuperarea acestuia. Împotriva acestui raport de follow-up, a formulat obiecţiuni şi a susţinut că nu sunt aplicabile disp. art. 2 din Legea nr. 285/2010, întrucât nu este vorba despre personal nou încadrat, respectiv promovat şi, în cadrul instituţiei, la acel moment nu exista personal cu funcţii similare, în plată. A precizat că, trecerea celor 10 persoane pe funcţia de psiholog – printre care şi pârâta – s-a făcut ca urmare a modificării organigramei şi statului de funcţii al DGASP Galaţi, prin Hotărârea nr. 690/2011 a Consiliului Judeţului Galaţi, încheindu-se acte adiţionale la contractele individuale de muncă ale acestora, prin care li s-a stabilit funcţia de psiholog şi locul de muncă la Centrul de Consiliere Psihologică pentru beneficiarii din sistemul rezidenţial, cu păstrarea salariilor de încadrare pe care le aveau la acel moment. Reclamanta a învederat că a procedat la notificarea pârâtei în vederea semnării unui act adiţional prin care să i se stabilească salariul de bază la nivelul maxim prevăzut de OG nr. 10/2008 şi a unui angajament de plată în vederea recuperării pe cale amiabilă a prejudiciului constatat, dar, aceasta nu a dat curs notificării. În susţinerea acţiunii s-a folosit de proba cu înscrisuri (filele 9 – 58 la dosar). Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii primului capăt de cerere motivat de faptul că modificarea contractului de muncă este atributul exclusiv al părţilor semnatare, instanţa având doar atributul verificării legalităţii clauzelor. Cu privire la celelalte capete de cerere arată că încadrarea pe noua funcţie s-a făcut ca urmare a reorganizării interne, prin aprobarea unei noi organigrame şi stat de funcţii în cadrul DGASP, care a desfiinţat unele compartimente şi funcţii şi a înfiinţat noi compartimente şi funcţii, aspect care a impus trecerea unor persoane pe posturile nou înfiinţate având în vedere pregătirea lor profesională. Astfel, a susţinut pârâta, că lucrează în cadrul DGASP Galaţi , fiind încadrată iniţial pe funcţia de inspector de specialitate, dar, a avut ca atribuţii de serviciu corespunzătoare funcţiei de psiholog pe toată perioada de la încadrare până la data de 01.12.2011, când a fost încadrată pe postul de psihologi la Centrul de Consiliere psihologică pentru beneficiarii din sistemul rezidenţial De asemenea, a mai susţinut că prin Decizia nr. 107/2014, Camera de Conturi a precizat că salariile psihologilor ar fi fost greşit stabilite, dar nu se arată în nici un fel, care ar fi trebuit să fie cuantumul corect al acestora la momentul încadrării în funcţia de psiholog şi în funcţie de ce acte normative. Pârâta a apreciat că salariul său a fost stabilit în mod corect de către reclamantă şi a solicitat respingerea capetelor 2 şi 3 de cerere. Cu privire la capătul de cerere prin care reclamanta a solicitat obligarea sa la restituirea penalităţilor şi dobânzilor de întârziere sau majorările de întârziere a solicitat respingerea acestuia ca nefundat, întrucât nu s-a făcut dovada unui existenţei unui prejudiciu cert, lichid şi exigibil, precum şi punerea sa în întârziere la momentul scadenţei plăţii. În combaterea susţinerilor reclamantei s-a folosit de proba cu înscrisuri. În temeiul disp. art. 258 C.pr.civ. instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri. Prezenta cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, în temeiul disp. art. 270 C.muncii. Potrivit disp. art. 41 al. 1 din Codul muncii „contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor”, iar potrivit al. 2 al aceluiaşi articol „cu titlu de excepţie „modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de prezentul cod”. Astfel, instanţa este investită cu un capăt de cerere prin care reclamanta solicită să se stabilească salariului de bază al pârâtei la nivelul maxim prevăzut de OG nr. 10/2008 şi potrivit dispoziţiilor legale poate verifica legalitatea clauzelor contractuale, fără a se substitui voinţei părţilor contractante, aşa încât excepţia inadmisibilităţii este nefondată. Cu privire la celelalte capete de cerere se reţine următoarele: Potrivit copiei contractului individual de muncă nr. 1595/01.02.2007 (filele 10 -11 la dosar) pârâta M******* M****** a fost încadrată în funcţia de inspector lucrător social IA la instituţia reclamantă. Ulterior, prin actul adiţional nr. 4 la contractul individual de muncă (fila 9 la dosar), începând cu data de 01.12.2011, potrivit Hotărârii nr. 690/29.09.2011 a Consiliului Judeţului Galaţi, pârâta a fost reîncadrată în funcţia de psiholog, gradaţia 3 în cadrul Centrului de consiliere şi evaluare psihologică, act, în care au fost indicate doar la criteriile de evaluare. În urma controlului efectuat de către auditorii externi din cadrul Camei de Conturi a Judeţului Galaţi, s-a încheiat raportul de control înregistrat sub nr. 45313/13.12.2013, împotriva căruia reclamantă a formulat obiecţiuni şi care au fost respinse prin Decizia nr. 107/2014. La pct. 5 lit. „c” din Decizia nr. 107/2014 s-a reţinut faptul că reclamanta ar fi procedat în anul 2011 la încadrarea a 10 persoane pe funcţia de psiholog, cu depăşirea nivelului maxim al salariului reglementat de OG nr. 10/2008, Anexa IV/11B pentru funcţia de psiholog, fapt pentru a stabilit în sarcina instituţiei obligaţia de a lua măsuri în vederea stabilirii legale a salariilor de bază, precum şi la calcularea şi recuperarea prejudiciului produs. Curtea a apreciat că s-au încălcat prevederile art. 2 din Legea nr. 285/2010 potrivit căreia „În anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat.” La data de 13.05.2016, Camera de Conturi Galaţi prin Raportul de follw-up privind modul în care s-au adus la îndeplinire măsurile dispuse prin Decizia nr. 107/2014, a constatat faptul că măsura dispusă la pct. 5 lit. ”c” nu a fost dusă la îndeplinire în totalitate ca urmare a nestabilirii salariilor persoanelor angajate pe funcţia de psiholog conform prevederilor legale şi a stabilirii întinderii prejudiciului şi dispunerii măsurilor de recuperare, motiv pentru care reclamanta a fost nevoită să facă demersurile necesare pentru aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse. Reclamanta a formulat obiecţiuni împotriva acestui raport de follw-up, motivând că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 285/2010, întrucât nu este vorba de personal nou încadrat, nici promovat şi la nivel de instituţie, la acel moment nu exista personal cu funcţii similare, în plată. Instanţa reţine că acţiunea este neîntemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit Hotărârii Consiliului Judeţului Galaţi nr. 690/2011, postul deţinut de pârâtă în cadrul unităţii intimate a fost transformat din inspector de specialitate, în psiholog, salariul acesteia fiind menţinut, cu respectarea prevederilor Legii cadru nr.330/2009 la nivelul pe care aceasta l-a avut în decembrie 2009, în conformitate cu prevederile art. 30 alin.(5) din Legea nr. 330/2010, sens în care s-a încheiat actul adiţional la contractul individual de muncă. Problema juridică în speţă este aceea dacă prin transformarea postului pârâtei din inspector lucrător social în psiholog a operat o reîncadrare, fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 30 alin. 5 din Legea 330/2009 astfel cum susţine reclamanta, sau, a avut loc o nouă încadrare, care presupunea stabilirea drepturilor salariale conform art.31 din lege. Legea - Cadru nr. 330/2009 prevede la Art. 30 – (5) „În anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţia lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţiei lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009. Art. 31 din Legea-cadru nr. 330/2009 prevede - pentru personalul nou-încadrat pe funcţii în perioada de aplicare etapizată, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare. În speţă, în luna decembrie 2009 reclamanta avea calitatea de salariată a pârâtei D.G.A.S.P. Galaţi, iar prin transformarea postului său din inspector de specialitate în psiholog nu se poate considera că s-a făcut o nouă încadrare, astfel cum a reţinut Curtea de Conturi Galai. Postul deţinut de pârâtă în cadrul unităţii reclamante a fost transformat din inspector lucrător social IA în psiholog, iar nu nou înfiinţat, în această ultimă ipoteză ar fi trebuit să se organizeze concurs pentru ocuparea acestuia. Ca atare, se reţine incidenţa la stabilirea salariului pârâtei ca urmare a trecerii sale din funcţia de inspector specialitate în funcţia de psiholog a art.30 alin.(5) din lege, respectat ca atare de reclamantă la emiterea actului adiţional la contractul individual de muncă al acesteia şi nu art.31 din lege care vizează expres situaţia personalului nou încadrat. Art.8 din Legea Cadru nr.330/2009 prevede că în anul 2010 majorarea salariilor de bază se face numai pentru acelea care aveau un nivel mai mic de 705 lei/lună şi fără a depăşi această valoare, ceea ce nu este cazul de faţă. Este de menţionat, că situaţia generată de reorganizarea instituţiei reclamante nu punea în discuţie o nouă încadrare de personal (adică ocuparea posturilor în urma promovării unui concurs, organizat în acest sens) şi nici de promovare - aceste două situaţii (reglementate art.31, 32 din legea nr.330/20009) fiind singurele în care legiuitorul permitea o majorare salarială, altele decât în cazul salariilor situate sub 705 lei /lună. Cu privire la principiul egalităţii şi nediscriminării, Curtea Constituţională a statuat că „situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări” (decizia 820/2006). De asemenea reţine că ”respectarea egalităţii în drepturi, precum şi obligaţiei de nediscriminare stabilite prin prev. art.16 alin.(1) din Constituţie, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementări legale anterioare. Reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferenţe determinate de condiţiile obiective în care ele au fost adoptate (Decizia nr.20/2000). Deci, principiul egalităţii se aplică în raport cu persoanele care sunt salarizate în baza aceloraşi prevederi legale şi nu în raport cu persoanele care sunt salarizate într-un cadru legislativ diferit. Este adevărat că instanţa de drept comun este îndrituită să efectueze o evaluare separată a cauzei din perspectiva Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dar în temeiul Convenţiei (art.14 combinat cu art. 1 din Protocolul nr.1 adiţional), numai o susţinere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleaşi categorii de salariaţi (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii salariului, deci aflate în situaţii analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanţei o analiză care să nu se suprapună celei a Curţii Constituţionale. Or, în speţă, nu ne aflăm într-o atare situaţie. Din examinarea înscrisurilor aflate la dosar se constată că pârâta nu a fost supusă unui regim diferenţiat faţă de alte persoane aflate în situaţie identică sau comparabilă, măsura transformării postului şi stabilirii salarizării în condiţiile art. 30 alin. 5 din legea 330/2009 aplicându-se tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie cu pârâta în mod egal. Faţă de aceste considerente se va respinge acţiunea ca nefondată. În temeiul disp. art. 453 C.pr.civ. va obliga reclamanta că plătească pârâtei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată”. Îndreptarea se va face în ambele exemplare ale hotărârii. Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată astăzi 21.11.2017, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin grefa instanţei.
Incheiere indreptare eroare materiala din 21.11.2017Respinge ca nefondată acţiunea. Obligă pe reclamantă să plătească pârâtei cheltuielile de judecată în cuantum de 500 lei. Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Tribunalul Galaţi – Secţia I Civilă. Pronunţată astăzi, 09.05.2017 prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Hotarare 510/2017 din 09.05.2017Amână pronuntarea la data de 09.05.2017.
Incheiere amanare initiala a pronuntarii din 25.04.2017Amână judecarea cauzei la data de 25.04.2017, pentru studiul înscrisurilor.
Incheiere de sedinta din 20.03.2017