A** C**** S*
ReclamantS******* Ş*****
PârâtAdmite cererea de îndreptare a erorilor materiale strecurate în Sentin?a civilă nr. 1086/08.09.2016, pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul nr.6259/233/2016, formulată de reclamanta SC A** C**** S*. Dispune îndreptarea erorilor materiale strecurate în hotărâre, în sensul că, în dispozitivul hotărârii, se va men?iona că ”Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. APĂ CANAL S.A. cu sediul în Galaţi, str. C-tin Brâncoveanu nr. 2, în contradictoriu cu pârâtul STRATICA ?TEFAN domiciliat în Gala?i, str. Domnească nr. 226. Obligă pârâtul la plata, către reclamantă, a sumei de 554,96 lei, reprezentând 492,64 lei contravaloare facturi neachitate ?i 63,32 lei penalită?i de întârziere, aferente perioadei 31.08.2013 – 28.02.2015. Obligă pârâtul la plata, către reclamantă, a sumei de 50 lei cheltuieli de judecată. Executorie de drept. Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Gala?i. Cercetată în cameră de consiliu. Pronun?ată în ?edin?ă publică, azi, 08.09.2016”, în loc de ”Admite cererea formulată de reclamanta SC ELECTRICA FURNIZARE SA – Sucursala de Furnizare a Energiei Electrice Muntenia Nord Ploie?ti – Agen?ia de Furnizare a Energiei Electrice Gala?i cu sediul în Gala?i, str. Basarabiei nr. 47, în contradictoriu cu pârâta MOCANU MARIA domiciliată în Gala?i, str. Bucure?tii Noi nr. 61. Obligă pârâta la plata sumei de 342,16 lei, reprezentând 308,60 lei energie electrică, 6,99 lei penalită?i energie electrică, 10 lei taxă radio, 0,22 lei penalită?i radio, 16 lei taxă TV ?i 0,35 lei penalită?i taxă TV. Respinge, ca nefondată, cererea reclamantei de obligare a pârâtei la taxa de reziliere în sumă de 261,54 lei. Obligă pârâta la plata sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Executorie de drept. Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Gala?i. Cercetată în cameră de consiliu. Pronun?ată în ?edin?ă publică, azi, 08.09.2016”, a?a cum din eroare a fost consemnat. Totodată, în considerentele hotărârii se va men?ionat că ”Deliberând asupra cauzei civile de fa?ă, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instan?e la data de 07.04.2016, sub dosar nr. 6259/233/2016, reclamanta SC A** C**** S*, în contradictoriu cu pârâtul STRATICA ?TEFAN, a solicitat instan?ei ca, pe calea procedurii speciale a ”cererii cu valoare redusă”, să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 554,96 lei, reprezentând 492,64 lei contravaloare facturi neachitate ?i 63,32 lei penalită?i de întârziere, aferente perioadei 31.08.2013 – 28.02.2015. A solicitat ?i cheltuieli de judecată. În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că, între păr?i, s-a încheiat Contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă ?i de canalizare de pe raza jude?ului Gala?i nr. 20853/01.11.2005, în baza căruia reclamanta a furnizat pârâtului servicii publice de alimentare cu apă ?i canalizare, de colectare ?i evacuare a apelor uzate oră?ene?ti. A mai arătat reclamanta că, de?i pârâtul a beneficiat de toate aceste servicii, nu şi-a respectat obliga?iile contractuale ?i nu a achitat la scaden?ă contravaloarea serviciilor de care a beneficiat. Pentru serviciile prestate, a precizat reclamanta, a facturat consumul stabilit şi a transmis facturile pârâtului, fiind trecută în factură cantitatea de apă folosită, contravaloarea acesteia, precum şi data la care factura este scadentă. Deşi a primit factura pentru consumul lunar şi avea la dispoziţie 30 de zile pentru achitarea datoriei, pârâtul, a mai arătat reclamanta, nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală, motiv pentru care, în baza art. 16.1 din contract, a calculat penalită?i de întârziere şi a emis facturi de majorări cu detalierea calculului acestora. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozi?iile art. 1025 – 1032 C.proc.civ. Reclamanta a men?ionat că nu dore?te ca în cauză să aibă loc o dezbatere orală. În probaţiune, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri. A fost anexat înscrisuri în copie (f. 12-34). Pârâtul STRATICA ?TEFAN, deşi legal informat despre cererea îndreptată împotriva sa, potrivit dispozi?iilor art. 1030 alin. 3 C.proc.civ., nu a formulat un răspuns. A fost însă prezent la judecată ?i a arătat că a înstrăinat imobilul pentru care reclamanta a furnizat apă ?i cumpărătorii au obliga?ia să-l între?ină. Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, în baza art. 6 alin. 1 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (f. 11). Instan?a este competentă să solu?ioneze cauza, în baza art. 1.028 ?i 107 C.proc.civ. Instan?a a încuviin?at ?i a administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei. Analizând actele şi lucrările cauzei, instanţa re?ine următoarele: În fapt, între părţi au existat relaţii contractuale, fiind încheiat Contractul de bran?are/racordare ?i de utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă ?i de canalizare nr. 20853/01.11.2005, perioada contractuală fiind nedeterminată (f. 7-8). Reclamanta a furnizat către pârât serviciile la care s-a obligat prin contract, emi?ând pentru acestea facturi fiscale (f. 10,13-19). Potrivit art. 6.4 din contract, utilizatorul avea obligaţia să achite contravaloarea facturii în termen de 30 zile de la data emiterea acesteia. Pentru că pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a achita la scadenţă contravaloarea facturilor emise de reclamantă în perioada 31.08.2013 – 28.02.2015, aceasta a calculat penalităţi de întârziere la facturile restante în sumă de 62,32 lei (f. 11-12). În drept, în rezolvarea conflictului temporal de legi existent între dispoziţiile Codului civil de la 1864 şi cele ale Codului Civil în vigoare (Legea nr. 287/2009 republicată), instanţa va face aplicarea normelor Codului civil de la 1864, deoarece, potrivit art. 3 Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil, actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor, or contractul în baza căruia au fost prestate serviciile a căror contravaloare se solicită în prezenta cauză a fost încheiat sub imperiul Codului civil de la 1864. Potrivit art. 969 alin. 1 C.civ. de la 1864, convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, acestea fiind ţinute să îşi îndeplinească obligaţiile asumate. Potrivit art. 1073 din acela?i act normativ, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei. În cadrul obligaţiilor care au ca obiect o sumă de bani, executarea în natură este întotdeauna posibilă, creditorul având un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului. În cazul în care obiectul litigiului îl constituie o obligaţie de a da, cum este obligaţia de a plăti o sumă de bani, creditorul are obligaţia sa dovedească existenţa acesteia, în sarcina debitorului operând o prezumţie de vinovăţie iar, dacă acesta nu dovedeşte îndeplinirea obligaţiei, se prezumă că nerespectarea acesteia provine din vina sa, urmând a fi astfel obligat la plata de despăgubiri către creditor. În cauză, păr?ile au încheiat Contractul de bran?are/racordare ?i de utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă ?i de canalizare nr. 20853/01.11.2005, contract în baza căruia reclamanta a emis facturi fiscale în sumă de 492,64 lei. Potrivit art. 662 C.proc.civ., crean?a este certă când existen?a ei este neîndoielnică, este lichidă când obiectul ei este determinat sau când titlul con?ine elemente care permit stabilirea lui ?i este exigibilă atunci când obliga?ia debitorului este ajunsă la scaden?ă. Din analiza probelor aflate la dosarul cauzei, instan?a constată că cererea reclamantei este întemeiată, pentru motivele care se vor arăta în continuare. Instanţa reţine că, deşi a beneficiat de serviciile reclamantei, pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a achita contravaloarea acestora, înregistrând în prezent un sold de 492,64 lei pentru perioada 31.08.2013 – 28.02.2015 (f.10) . Facturile emise de reclamantă – în baza contractului – se bucură de forţa obligatorie prevăzută de lege, potrivit dispozi?iilor art. 969 C.civ. de la 1864. Pârâtul nu a făcut proba plăţii datoriei acumulate, deşi îi revenea această obligaţie, astfel încât instanţa apreciază că s-a făcut dovada, de către reclamantă, a existenţei unui creanţe certe, lichide şi exigibile împotriva pârâtului, în cuantum total de 492,64 lei, reprezentând preţul serviciilor prestate. Pârâtul a arătat că a înstrăinat imobilul pentru care reclamanta a furnizat servicii de apă ?i de canalizare, dar nu a făcut dovada că a solicitat acesteia rezilierea contractului. Existenţa acestei creanţe rezultă din clauzele contractului de prestări servicii încheiat între păr?i, care reprezintă un act de creanţă, precum şi din facturile emise de către reclamantă. De asemenea, creanţa este lichidă întrucât cuantumul acesteia este determinat în facturile fiscale emise de reclamantă. Creanţa este şi exigibilă, întrucât pârâtul avea obliga?ia de a achita contravaloarea serviciilor de care a beneficiat în cursul fiecărei luni, cel mai târziu până la scadenţei fiecărei facturi, termenul de plată fiind prevăzut pe fiecare factură în parte ?i fiind îndeplinit în cauză. În baza prevederilor art. 6. din contract, reclamanta a calculat penalită?i de întârziere la nivelul obliga?iilor bugetare, procentul de penalitate aplicat variind între 0,04% ?i 0,03% pe zi întârziere, astfel încât ?i crean?a reprezentând penalită?i de întârziere este certă, lichidă ?i exigibilă. În concluzie, pentru considerentele expuse, instan?a va admite cererea ?i va obliga pârâtul la plata sumei de 554,96 lei, reprezentând 492,64 lei contravaloare facturi neachitate ?i 63,32 lei penalită?i de întârziere, aferente perioadei 31.08.2013 – 28.02.2015”, în loc de ” Deliberând asupra cauzei civile de fa?ă, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instan?e la data de 20.04.2016, sub dosar nr. 7488/233/2016, reclamanta SC ELECTRICA FURNIZARE SA – Sucursala de Furnizare a Energiei Electrice Muntenia Nord Ploie?ti – Agen?ia de Furnizare a Energiei Electrice Gala?i, în contradictoriu cu pârâta Mocanu Maria, a solicitat instan?ei ca, pe calea procedurii speciale a ”cererii cu valoare redusă”, să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 603,70 lei, reprezentând 308,60 lei energie electrică, 6,99 lei penalită?i energie electrică, 261,54 lei taxă deconectare, 10 lei taxă radio, 0,22 lei penalită?i radio, 16 lei taxă TV ?i 0,35 lei penalită?i taxă TV. Reclamanta a solicitat ?i obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate de prezenta ac?iune. În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că, între păr?i, s-au derulat rela?ii contractuale, în baza cărora a furnizat pârâtei energie electrică, emiţând pentru aceste servicii mai multe facturi, însă pârâta nu a achitat în totalitate contravaloarea acestora, de?i avea această obliga?ie, conform clauzelor contractuale. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozi?iile art. 1025 – 1032 C.proc.civ. Reclamanta a men?ionat că nu dore?te ca în cauză să aibă loc o dezbatere orală. În probaţiune, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri. În sus?inerea ac?iunii, a depus înscrisuri în copie certificată pentru conformitate cu originalul (f. 5-21). Pârâta MOCANU MARIA, deşi legal informată, potrivit dispozi?iilor art. 1030 alin. 3 C.proc.civ., despre cererea îndreptată împotriva sa, nu a formulat un răspuns ?i nu a participat la judecata cauzei. A fost prezent însă so?ul pârâtei, care a arătat că aceasta este plecată în străinătate, că în imobil nu locuie?te nimeni ?i că el nu poate cere reclamantei rezilierea contractului pentru că nu are calitate. Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, în baza art. 6 alin. 1 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (f. 6). Instan?a este competentă să solu?ioneze cauza, potrivit art. 1.028 coroborat cu art. 107 C.proc.civ. Instan?a a încuviin?at ?i a administrat proba cu înscrisurile aflate la dosar. Analizând actele şi lucrările cauzei, instanţa re?ine următoarele: În fapt, la data de 11.07.2000, între SC ELECTRICA SA – Filiala de Distribu?ie a Energiei Electrice Muntenia Nord – SDFEE Gala?i, în calitate de vânzător ?i pârâta MOCANU MARIA, în calitate de consumator, s-a încheiat Contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr. S0010232, contractul fiind încheiat pe o durată nedeterminată (f. 7-10). În luna iulie 2015, pârâta nu a mai plătit contravaloarea facturilor emise de reclamantă, facturi ce reprezintă contravaloarea serviciilor de furnizare a energiei electrice (f. 11-20). A?a cum rezultă din Ordinul de serviciu nr. 309000514308/12.10.2015 (f. 21), la data men?ionată s-a procedat la debran?area imobilului pârâtei de la re?eaua de energie electrică. În drept, în rezolvarea conflictului temporal de legi existent între dispoziţiile Codului civil de la 1864 şi cele ale Codului Civil în vigoare (Legea nr. 287/2009 republicată), instanţa va face aplicarea normelor Codului civil de la 1864, deoarece, potrivit art. 3 Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil, actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor, or contractul în baza căruia au fost prestate serviciile a căror contravaloare se solicită în prezenta cauză a fost încheiat sub imperiul Codului civil de la 1864. Potrivit art. 969 alin. 1 C.civ. de la 1864, convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, acestea fiind ţinute să îşi îndeplinească obligaţiile asumate. Potrivit art. 1073 din acela?i act normativ, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei. În cadrul obligaţiilor care au ca obiect o sumă de bani, executarea în natură este întotdeauna posibilă, creditorul având un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului. În cazul în care obiectul litigiului îl constituie o obligaţie de a da, cum este obligaţia de a plăti o sumă de bani, creditorul are obligaţia sa dovedească existenţa acesteia, în sarcina debitorului operând o prezumţie de vinovăţie iar, dacă acesta nu dovedeşte îndeplinirea obligaţiei, se prezumă că nerespectarea acesteia provine din vina sa, urmând a fi astfel obligat la plata de despăgubiri către creditor. În cauză, păr?ile au încheiat Contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr. S0010232/11.07.2000, contract în baza căruia reclamanta a emis facturi fiscale, perioada de facturare fiind 29.06.2015 - 21.12.2015, facturi a căror contravaloare o solicită prin ac?iune. Potrivit art. 662 C.proc.civ., crean?a este certă când existen?a ei este neîndoielnică, este lichidă când obiectul ei este determinat sau când titlul con?ine elemente care permit stabilirea lui ?i este exigibilă atunci când obliga?ia debitorului este ajunsă la scaden?ă. Din analiza probelor aflate la dosarul cauzei, instan?a re?ine că cererea reclamantei este întemeiată numai în parte, pentru motivele care se vor arăta în continuare. Instanţa reţine că, deşi a beneficiat de serviciile reclamantei, pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a achita contravaloarea acestora, înregistrând în prezent un sold de 308,60 lei la energia electrică, 10 lei la taxa radio ?i 16 lei la taxa TV. În baza art. 11 din contract, reclamanta a calculat penalită?i de întârziere în sumă de 6,99 lei la energia electrică, 0,22 lei la taxa radio ?i 0,35 lei la taxa TV. Facturile emise de reclamantă – în baza contractului – se bucură de forţa obligatorie prevăzută de lege, potrivit dispozi?iilor art. 969 C.civ. de la 1864. Pârâta nu a făcut proba plăţii datoriei acumulate, deşi îi revenea această obligaţie, astfel încât instanţa apreciază că s-a făcut dovada, de către reclamantă, a existenţei unui creanţe certe, lichide şi exigibile împotriva pârâtei, în cuantum total de 342,16 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de care a beneficiat. So?ul pârâtei a arătat că pârâta nu a mai beneficiat de energia electrică furnizată de reclamantă, imobilul fiind nelocuit, dar nu a produs dovezi în acest sens. Existenţa acestei creanţe rezultă din clauzele contractului de prestări servicii încheiat între păr?i, care reprezintă un act de creanţă, precum şi din facturile emise de către reclamantă. De asemenea, creanţa este lichidă întrucât cuantumul acesteia este determinat în facturile fiscale emise de reclamantă. Creanţa este şi exigibilă, întrucât pârâta avea obliga?ia de a achita contravaloarea serviciilor de care a beneficiat în cursul fiecărei luni, cel mai târziu în termenul de scaden?ă de 15 zile de la data emiterii facturii, termenul de plată fiind prevăzut pe fiecare factură în parte ?i fiind îndeplinit în cauză. Cu privire însă la taxa de deconectare, din cuprinsul contractului încheiat de păr?i nu rezultă că această sumă este datorată de către pârâtă. Astfel, potrivit art. 11 pct. 5 din contract, obliga?ia de a plăti taxa de deconectare revine consumatorului (pârâtei) doar în ipoteza în care se solicită reluarea furnizării energiei electrice, ipoteză care nu se regăse?te în cauză. Mai mult, cuantumul acestei sume nu este prevăzut în contractul încheiat între păr?i. Ca atare, pentru aceste considerente, pârâta nu va fi obligat la plata taxei de deconectare, în valoare de 261,54 lei. În concluzie, pentru considerentele expuse, instan?a va admite în parte cererea de chemare în judecată, va obliga pârâta la plata sumei de 342,16 lei, reprezentând 308,60 lei energie electrică, 6,99 lei penalită?i energie electrică, 10 lei taxă radio, 0,22 lei penalită?i radio, 16 lei taxă TV ?i 0,35 lei penalită?i taxă TV ?i va respinge, ca nefondată, cererea reclamantei de obligare a pârâtei la taxa de reziliere în sumă de 261,54 lei. În baza art. 1032 C.proc.civ., instan?a va dispune obligarea pârâtei, ca parte căzută în preten?ii, la plata, către reclamantă, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru”, astfel cum din eroare a fost consemnat. Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Gala?i. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14.10.2016.
Incheiere indreptare eroare materiala din 14.10.2016Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. APĂ CANAL S.A. cu sediul în xxxx, în contradictoriu cu pârâtul STRATICA ?TEFAN domiciliat în xxxx. Obligă pârâtul la plata, către reclamantă, a sumei de 554,96 lei, reprezentând 492,64 lei contravaloare facturi neachitate ?i 63,32 lei penalită?i de întârziere, aferente perioadei 31.08.2013 – 28.02.2015. Obligă pârâtul la plata, către reclamantă, a sumei de 50 lei cheltuieli de judecată. Executorie de drept. Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Gala?i. Cercetată în cameră de consiliu. Pronun?ată în ?edin?ă publică, azi, 08.09.2016.
1086/2016 din 08.09.2016