C***** H*****
ReclamantO**** S*****
PârâtB******* O***
PârâtÎndreaptă din oficiu eroarea materială ivită în Sentinţei civile nr. 858/02.11.2017 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. 1173/102/2017, cauză având ca părţi pe reclamanta Comuna Hodoşa (cu datele de identificare), şi pe pârâţii Orban Şandor (cu CNP şi cu dom.) şi B******* O*** (cu CNP şi cu dom.) în sensul că vor fi inserate in considerentele hotărârii pretenţiile reclamanţilor şi poziţia pârâtei astfel: „Deliberând asupra cauzei, constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12 aprilie 2017 reclamanta Comuna Hodoşa a solicitat în contradictoriu cu pârâţii O**** S***** şi B******* O***, ca prin hotărâre judecătorească să se dispună: - obligarea pârâţilor la restituirea sumelor ce au fost acordate acestora în perioada octombrie 2014- noiembrie 2015 de unitatea administrativ teritoriala reclamantă cu titlu de sume de reprezentare si indemnizate de hrana, după cum urmează: 1. Pentru paratul de rând. 1, obligarea acestuia la restituirea sumei totale de 13.587 lei, din care 9.462 lei cu titlu de sume de reprezentare si a sumei de 4.125 Ici cu titlu de indemnizaţie de hrana. 2. Pentru paratul de rând. 2, obligarea acestuia la restituirea sumei totale de 13.437 lei, din care 9.462 lei cu titlu de sume de reprezentare si a sumei de 3.975 Ici cu titlu de indemnizaţie de hrana. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în fapt, în urma auditului financiar al contului de execuţie a bugetului comunei Hodosa pe anul 2015, sumele solicitate prin acţiune au fost calificate de către Camera de Conturi a Judeţului Mureş, ca fiind acordate „în mod necuvenit" şi în consecinţă reţinute ca prejudicii produse la bugetul local, sens în care, a fost emisă Decizia nr. 36/2016 a Directorului Camerei de Conturi a Judeţului Mureş. Reclamanta a mai arătat că, prin actul administrativ mai sus menţionat organul de control, la punctele II. 2) a dispus recuperarea prejudiciul creat bugetului local al comune prin plata sumelor mai sus menţionate. S-a mai învederat că pentru punerea în executare a Deciziei nr. 36/2016 au fost emise instiintari/somatii de plata pentru sumele mai sus detaliate, acordându-se un termen de plată voluntară. Având in vedere faptul că nici unul dintre pârâţi nu s-a conformat si nu a achitat sumele solicitate in termenul acordat pentru plata voluntara, reclamanta s-a promovat prezenta acţiune având ca obiect recuperarea sumelor nelegal acordate. S-a reţinut că sunt incidente prevederile art. 256 alin. (1) si (2) din Codul muncii - Legea nr. 53/2003, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora: „ (î) Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie. " Faţă de această stare de fapt şi de drept, având în vedere că termenul acordat pentru plăţi voluntare a expirat a procedat la promovarea acţiuni în vederea obţinerii titlului executoriu necesar recuperării sumelor reţinute de către Camera de Conturi Mureş ca fiind prejudicii la bugetul local. În ceea ce priveşte temeinicia cererii, s-a apreciat că aceasta nu poate fi pusă la îndoială în raport de prevederile art. 12 alin. 1 coroborat cu prev. art. 8 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 privind contractele colective de munca, cu dispoziţiile art. 25 din HGR nr. 833/2007, prevederile art. 37 alin. 1 din Legea cadru 284/2010. Dispoziţiile art. 133 alin. 1, art. 138 alin. 1,3 si 4 si art. 142 alin. 2 din Legea dialogului social nr. 62/2011, art. 14 alin. 3 si art. 23 alin. 1 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale. S-a mai arătat că dispoziţiile art. 9 alin. 4 din Legea cadru 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările si completările ulterioare, cat si cu prevederile cuprinse la art. 57 alin. 5 din Legea 215/2001 privind administraţia publica locala republicata, indemnizaţia lunara este singura forma de remunerare a activităţii persoanelor care ocupa funcţii de demnitate publica alese si numite acestea nebeneficiind de premii, spor de vechime sau alte sporuri prevăzute in lege. S-a motivat că prevederile legale sus menţionate precum si prev. art. 1 din Legea cadru 284/2010 potrivit cu care drepturile salariale pentru personalul din sectorul bugetar sunt exclusive cele reglementate de Legea - cadru nr. 284/2010, s-a apreciat că drepturile negociate prin clauzele CCM nu mai puteau fi acordate începând cu ianuarie 2011 nici unei categorii de personal si cu atât mai puţin persoanelor care ocupa funcţii de demnitate publica, acestea fiind contrare reglementarilor in vigoare. Având în vedere toate considerentele arătate, precum şi prevederile art. 256 alin. 1 din Codul muncii cu respect s-a solicitat admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi obligarea pârâţilor la plata sumelor menţionate pentru fiecare dintre aceştia. Faţă de cele mai sus menţionate , apare ca evident faptul că sumele în discuţie au fost achitate fără a exista un temei legal, motiv pentru care se impune admiterea acţiunii si obligarea paraţilor la restituirea sumelor astfel cum acestea au fost indicate pentru fiecare in parte. În drept, reclamanta a invocat toate prevederile legale invocate în cuprinsul cererii. La data de 8 mai 2017, pârâ?ii au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii în restituirea sumelor care au fost acordate acestora în perioada octombrie 2014 - noiembrie 2015 de reclamanta Comuna Hodoşa, cu titlu de „sume de reprezentare" şi „indemnizaţie de hrană", pentru următoarele considerente: S-a arătat că în urma acţiunii de „Audit financiar asupra conturilor anuale de execuţie bugetară ale comunelor" pentru exerciţiul financiar 2015, acţiune efectuată la Primăria comunei Hodosa, Camera de Conturi a judeţului Mureş a apreciat că plăţile efectuate pârâţilor în perioada octombrie 2014 - noiembrie 2015 cu titlul de „sume de reprezentare" şi „indemnizaţie de hrană", sunt nelegale, fiind emisă Decizia nr. 36/2016 -prin care a dispus luarea măsurilor de recuperare a sumelor plătite sub acest titlu, calificându-le drept prejudiciu la buget. S-a mai învederat că prin decizia susmenţionată s-a stabilit luarea măsurilor în vederea înlăturării abaterilor de la legalitate şi regularitate constatate, respectiv de a se lua măsuri care să asigure recuperarea prejudiciului creat bugetului local prin angajarea şi efectuarea de cheltuieli nelegale, reprezentând drepturi acordate prezumate a fi fără temei legal, astfel că, pentru punerea în executare a Deciziei nr. 36/2016, au fost emise înştiinţări şi somaţii prin care s-a dispus imputarea sumelor acordate fiecăruia dintre pârâţi. Pârâţii au mai învederat că în mod nelegal se solicită obligarea lor la restituirea sumelor totale de 13.587 lei (9.462 lei cu titlu de sume de reprezentare şi 4.125 lei cu titlu de indemnizaţie de hrană - O**** S*****), respectiv la restituirea sumei totale de 13.437 lei (9.462 lei cu titlu de sume de reprezentare şi 3.975 lei cu titlu de indemnizaţie de hrană - B******* O***), având în vedere următoarele considerente de fapt şi de drept: S-a menţionat că prin Legea nr. 124/2014 a fost reglementată exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul bugetar trebuie să le restituie drept consecinţă a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituţii cu atribuţii de control a unor prejudicii. S-a invocat că sumele ce le-au fost acordate sunt calificate de către dispoziţiile art. 55 alin. (1) si alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, ca fiind venituri de natură salarială. Pârâţii au invocat dispoziţiile Art. 55 definirea veniturile din salarii astfel: „Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani şi/sau în natură obţinute de o persoană fizică ce desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada ia care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă. Au mai arătat că la punctul 68 din HG nr.44/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare se prevede de asemenea: „Veniturile din salarii sau considerate asimilate salariilor cuprind totalitatea sumelor încasate ca urmare a unei relaţii contractuale de muncă, precum şi orice sume de natură salarială primite în baza unor legi speciale, indiferent de perioada la care se referă, şi care sunt realizate din: a) sume primite pentru munca prestată ca urmare a contractului individual de muncă, a contractului colectiv de muncă, precum şi pe baza actului de numire: - salariile de bază; - sporurile şi adaosurile de orice fel: b) indemnizaţiile, precum şi orice alte drepturi acordate persoanelor din cadrul organelor autorităţii publice, alese sau numite în funcţie, potrivit legii, precum şi altora asimilate cu funcţiile de demnitate publică, stabilite potrivit sistemului de stabilire a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică; o) alte drepturi sau avantaje de natură salarială ori asimilate salariilor. Pct. 69: Avantajele în bani şi în natură sunt considerate a fi orice foloase primite de salariat de la terţi sau ca urmare a prevederilor contractului individual de muncă ori a unei relaţii contractuale între părţi, după caz. Prin dispoziţiile cuprinse la art. 2, alin (1) coroborate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 124/2014, privind unele masuri referitoare la veniturile de natura salarială ale personalului plătit din fonduri publice, a fost reglementată exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul bugetar trebuie să le restituie drept consecinţă a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii. S-a arătat că pârâţii fac parte din categoria de personal prevăzută la pct. 2 alin. l în Legea 124/2014, că sumele ce le sunt solicitate constituie venituri de natură salarială şi că acestea au fost reţinute ca producând un prejudiciu bugetului local prin decizia Camerei de Conturi Mureş nr. 36/2016, au solicitat respingerea în totalitate cererea de chemare în judecată, sumele solicitate nefiind datorate. În al doilea rând pârâţii au arătat că, fundamentul juridic al acordării drepturilor negociate în cauză îl constituie Contractul/Acordul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul instituţiei cu nr. 2370/06.12.2010 înregistrat la Direcţia de Muncă Solidaritate Socială şi Familie a judeţului Mureş încheiat în condiţiile Legii nr.130/1996, privind contractul colectiv de muncă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi ale celorlalte acte incidente în materie - în forma în vigoare la data încheierii, dată de la care a început să producă efecte. Contractul colectiv de muncă are un caracter obligatoriu - normativ, pentru că, la orice nivel ar fi încheiat, el prezintă toate caracteristicile unei reale norme de drept, ale unei legi pentru părţile care îl încheie. Mai mult, temeiul contractului, definit în sens larg, îl constituie autonomia de voinţă, principiu care poate fi sintetizat în aceea că fundamentul forţei obligatorii a contractului este reprezentat de voinţa părţilor şi că orice contract, întrucât este rezultatul voinţei părţilor, este just şi legitim, acestea fiind consecinţe fireşti ale deplinei obligativităţi a contractului. De altfel, prin încheierea CCM legiuitorul urmăreşte promovarea unor relaţii de muncă stabile, de natură să asigure protecţia socială a salariaţilor, prevenirea sau limitarea conflictelor colective de muncă, evitarea declanşării grevelor. În aceeaşi ordine de idei, obligativitatea contractului prezintă importanţă pentru părţi şi dă expresie eficienţei raporturilor juridice, constituind un adevărat imperativ social. Acordul/contractul colectiv de muncă, în esenţa lui, este opozabil faţă de oricine, iar situaţiile juridice create de încheierea lui trebuie să fie respectate şi de către alte persoane decât părţile. S-a mai învederat că legiuitorul conferă putere de lege contractului colectiv de muncă, aceasta fundamentându-se şi pe dispoziţiile hotărârii consiliului local, prin care sumele alocate pentru drepturile prevăzute în contract au fost aprobate odată cu aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli a comunei Hodoşa pentru anii 2014-2015. Aşadar, fundamentul juridic al drepturilor contractuale îl constituie Contractul/Acordul colectiv de muncă, înregistrat la autoritatea competentă să-1 analizeze de legalitate, care prin necontestarea sa a dobândit putere de lege pentru părţile contractante, a cărui respectare în condiţiile nedeclarării nulităţii clauzelor sale este garantată de art.41, alin. [5) din Constituţia României, în caz contrar, orice altă calificare unilaterală şi arbitară dată acestuia ar conduce Ia încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice. De altfel, pârâii au solicitat să fie avute în vedere şi prevederile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social potrivit cu care „ Este interzisă orice imixtiune a autorităţilor publice, sub orice formă şi modalitate, în negocierea, încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractelor colective de muncă." S-a mai învederat că solicitarea de restituire a sumelor vine în contradicţie cu prevederea legală sus menţionată, fiind în mod imperios necesară respingerea acţiunii introductive de instanţă. Pâr?âii au menţionat că auditorii Curţii de Conturi au ajuns la concluzia că sumele le-au fost acordate în mod „necuvenit", fără însă ca actul juridic ce constituie izvor al drepturilor acordate în cauză, Contractul/Acordul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, să fi încetat a-şi produce efectele, prin împlinirea termenului pentru care a fost încheiat, prin acordul părţilor, prin reziliere/sau, după caz, prin anulare de către instanţa de judecată. S-a mai învederat că, pe de o parte, pârâţii nu au fost beneficiarii unor plăţi făcute din eroare, fără vreun titlu sau în afara oricăror raporturi juridice între părţi, iar contractul/acordul colectiv de muncă care constituie izvor al drepturilor în cauză nu a fost reziliat/anulat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, iar pe de altă parte, în condiţiile în care nici un organ abilitat al statului, în limita competenţelor legal atribuite, nu a constatat eventual faptul că nu ne-am fi îndeplinit atribuţiile - obligaţiile corelative drepturilor acordate, solicitarea de restituire a sumelor nu poate fi apreciată decât ca fiind nelegală. Pârâţii au solicitat că se aibă în vedere şi faptul că acest acord colectiv de muncă respectă prevederile legale în vigoare în materie - Legea nr. 53/2003 şi Legea nr. 188/1999, respectiv Legea nr. 130/1996 - în vigoare la data încheierii. S-a mai învederat că obligaţiile angajatorului ce izvorăsc din contractul lor colectiv de muncă sunt reglementate în cuprinsul acestuia la capitolul „Constituirea şi utilizarea fondurilor destinate îmbunătăţirii condiţiilor la locul de muncă". Noi nu am cuprins în contract clauze contractuale prin care să se negocieze drepturi ale căror acordare şi cuantum sunt stabilite de acte normative în vigoare sau drepturi de natură salarială. S-a mai învederat că sumele acordate nu au constituit o remunerare a muncii prestate de fiecare angajat în parte (sumele sunt egale şi nu se raportează la complexitatea muncii fiecăruia, la nivelul studiilor etc), ci reprezintă obligaţii contractuale asumate de angajator pentru asigurarea unui climat corespunzător desfăşurării activităţii la locul de muncă. De altfel, obligaţiile decurgând din contractul şi acordul colectiv de muncă au produs efecte întrucât acestea au fost înregistrate şi prin acest fapt au devenit opozabile şi în acelaşi timp, obligatorii pentru părţile contractului, potrivit art. 243 din Codul Muncii şi art. 30 alin. (1) din Legea nr. 130/1996 (în forma în vigoare la acea dată). Direcţia de Muncă Solidaritate Socială şi Familie Mureş a înregistrat acordul nostru/contractul colectiv de muncă, fără obiecţiuni. Din perspectiva celor mai sus arătate o dată reglementat prin lege cadrul - limitele negocierii pe domenii prestabilite, conţinutul concret al clauzelor stipulate prin acordurile colective încheiate în aceste limite nu poate fi decât atributul exclusiv al părţilor care încheie acordul, numai acestea fiind în măsură a cunoaşte exact şi în concret care anume condiţii se circumscriu în categoria celor ce sunt de natură să îmbunătăţească condiţiile la locul de muncă, în funcţie de specificul acestuia. S-a mai învederat că numai o astfel de interpretare a textului de lege poate fi acceptată, în caz contrar, a se interpreta altfel ar echivala cu o golire de orice conţinut a dreptului la negociere colectivă drept consacrat prin această lege organică - a contractelor colective de muncă, prin Constituţia României, cât şi prin legislaţia europeană. În concluzie, pârâ?ii au mai învederat că drepturile prevăzute de lege sunt imperative, ele nu pot fi negociate, dar dacă nu s-ar putea negocia alte categorii de drepturi, s-ar lipsi de conţinut prevederile constituţionale privind dreptul la negociere. S-a concluzionat că, neexistând la data încheierii contractului, prevederile legale care să interzică cuprinderea unor asemenea clauze în contractul colectiv de muncă, pârâţii au apreciat că cererea de restituire a sumelor se impune a se respinge ca nefondată. Pe parcursul cercetării judecătoreşti s-a administrat proba cu înscrisurile aflate la dosar”. Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, apelul urmând a se depune la Tribunalul Mureş. Dată în Cameră de Consiliu şi pronunţată în şedinţă publică, azi 20 .12. 2017.
Incheiere indreptare eroare materiala din 20.12.2017