P******** D* P* L**** J********** C********
Apelant ApelantZ****** M****
Apelant InculpatM******** M***** M****** - c* d*** a*** l* C*** A** M******
Apelant Parte vătămatăM******** M**** M**** - c* d*** a*** l* C*** A** M******
Apelant Parte vătămatăÎn temeiul art.421 pct.1 lit.a Cod pr.penală raportat la art.410 alin.1 Cod pr.penală, art.268 alin.1 Cod pr.penală; Respinge, ca tardiv, apelul declarat de părţile civile MARCOVICI MARINA MIHAELA şi MARCOVICI MARIO MIHAI împotriva sentinţei penale nr.962 din data de 29.06.2017 pronunţată în dosarul penal nr. 13863/212/2017 al Judecătoriei Constanţa. În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod pr.penală; Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de P******** D* P* L**** J********** C******** şi inculpata Z****** M**** împotriva sentinţei penale nr.962 din data de 29.06.2017 pronunţată în dosarul penal nr. 13863/212/2017 al Judecătoriei Constanţa. În temeiul preved.art.275 alin.2 Cod pr.penală; Obligă pe apelanţii părţi civile şi inculpată la plata către stat a cheltuielilor judiciare avansate în procesul penal, în sumă de câte 300 lei fiecare. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 februarie 2018.
Hotarare 196/2018 din 08.02.2018În temeiul art. 278 CPP: Dispune îndreptarea erorilor materiale evidente din cuprinsul păr?ii expozitive a încheierii din 15 decembrie 2017 , pronun?ată în dosarul nr. 13863/212/2017 al Cur?ii de Apel Constan?a, în sensul conceptării expunerii ca fiind : „Asupra sesizării Curţii Constituţionale: La termenul de judecată din data de 02.11.2017, instanţa de apel a invocat, din oficiu, atât excepţia de tardivitate a apelului promovat de păr?ile civile Marcovici Marina Mihaela ?i Marcovici Mario Mihai prin Marcovici Paula -Sânziana , cât şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.410 alin.1 Cod procedură penală (Legea nr.135/2010), în raport de prevederile art.21 din Constituţia României, art.6 alin.1 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale (referită în continuare prin acronimul „CEDO”). Punctul de vedere al reprezentantului Ministerului Public constă în îndeplinirea cumulativă a condiţiilor privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, raportat la procedurile art.29 din Legea nr.47/1992. În ce priveşte opinia asupra excepţiei, Ministerul Public, prin procurorul de şedinţă a apreciat în sensul caracterului constituţional al dispoziţiilor art.410 alin.1 Cod procedură penală, considerând că aspectul începerii curgerii termenului de apel de la data comunicării minutei hotărârii apte a fi atacate cu această cale de atac nu afectează dreptul de acces la justiţie. Dintre părţile cauzei, deşi instanţa de apel a acordat un termen rezonabil pentru pregătirea apărării şi exprimarea unui punct de vedere asupra excepţiei invocate (inclusiv, în mod implicit, asupra îndeplinirii condiţiilor de sesizare a Curţii Constituţionale a României), doar apelanta inculpată Z****** M****, prin apărătorul ales, a exprimat un punct de vedere, în mod sumar, apreciind îndeplinite condiţiile prevăzute de art.29 din Legea nr.47/1992 şi în sensul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate invocată din oficiu de instanţa de apel. Autoarea excepţiei, instanţa de apel, consideră îndeplinite condiţiile de sesizare a Curţii Constituţionale a României în conformitate cu dispoziţiile art.29 din Legea nr.47/1992. Astfel, excepţia vizează conflictul juridic dintre o normă procedurală prevăzută de o lege în vigoare (Legea nr.35/2010 Codul de procedură penală) şi a dispoziţiei de nivel constituţional (art.21 din Constituţia României, art.6 alin.1 C.E.D.O), a fost invocată în faţa instanţei judecătoreşti, din oficiu, norma juridică a cărei neconstituţionalitate se invocă nefiind anterior, declarată ca fiind neconstituţională printr-o decizie a Curţii Constituţionale. Excepţia invocată are legătură cu modul de soluţionare a apelului declarat de păr?ile civile Marcovici Marina Mihaela ?i Marcovici Mario Mihai prin Marcovici Paula -Sânziana, împotriva sentinţei penale nr.962 din 29 iunie 2017, pronunţată în dosarul penal nr.13863/212/2017 al Judecătoriei Constanţa, întrucât calculul termenului de declarare a apelului promovat de această parte se raportează la data comunicării minutei sentinţei şi nu a hotărârii motivate, apelul promovat având caracter declarativ, fără a fi motivat, în condiţiile art.412 din Legea nr.135/2010 – Codul de procedură penală. Modul de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate influenţează, în contextul invocării excepţiei tardivităţii apelului, soluţia instanţei de apel asupra căii de atac promovate de păr?ile civile Marcovici Marina Mihaela ?i Marcovici Mario Mihai prin Marcovici Paula -Sânziana, putând împiedica accesul liber al acestora la justiţie ,prin blocarea posibilităţii proprii de a solicita verificarea devolutivă a hotărârii pronunţate de prima instanţă în raport de critici şi apărării proprii, apelul fiind declarat de procuror numai în ce prive?te modul de solu?ionare al ac?iunii penale. Ca atare, instanţa de apel va sesiza Curtea Constituţională a României cu excepţia de neconstituţionalitate invocată. Cu privire la caracterul neconstituţional al dispoziţiilor art.410 alin.1 din Legea nr.135/2010 – Codul de procedură penală. Autoarea excepţiei apreciază că norma de procedură conţinută de art.410 alin.1 din Legea nr.135/2010 – Codul de procedură penală nu permite părţilor unei cauze penale judecată în primă instanţă accesul efectiv şi complet la justiţie, în ce priveşte dreptul de exercitare a unei căi de atac, conform standardelor C.E.D.O, statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârea S.C. Raisa Shipping S.R.L vs. România (în special din paragraful 30) considerentele hotărârii, chiar dacă, obiectul concret al ingerinţei a fost diferit prezentând relevanţă în ce priveşte determinarea caracterului efectiv al dreptului la recurs (în sensul dreptului de a ataca o hotărâre care impune o obligaţie sau poate aduce atingere drepturilor sau intereselor legitime al beneficiarului dreptului). În lumina efectivităţii dreptului „la recurs”, Curtea de la Strasbourg reţine că beneficiarul acestui drept trebuie să cunoască, anterior naşterii dreptului, „decizia” instanţei şi fundamentele care o motivează, noţiune care, în sistemul juridic naţional este reprezentat de considerentele hotărârii judecătoreşti, conţinute de hotărârea redactată ulterior întocmirii şi pronunţării „minutei”, de la a cărei comunicare curge, în prezent, termenul de declarare a apelului. Prevederile art.410 alin.1 din Legea nr.135/2010 – Codul de procedură penală creează serioase dificultăţi titularului dreptului de a formula apel în ce priveşte adoptarea deciziei de a promova această cale de atac, în raport de raţionamente juridice şi constatări de fapt ce pot fi conţinute de considerentele hotărârii care, deşi nu sunt direct executabile, nu mai pot fi cenzurate în afara examinării prevăzute de art.417 din Legea nr.135/2010 – Codul de procedură penală, putând afecta drepturile şi interesele legitime ale părţii, inclusiv în condiţiile art.430 şi urm. din Legea nr.134/2010 – Codul de procedură civilă, într-un litigiu viitor. În plus, prevederile art.410 alin.1 din Legea nr.135/2010 – Codul de procedură penală, îngreunează titularului apelului posibilitatea de respectare a dispoziţiilor art.412 Cod procedură penală. În concluzie, autoarea excepţiei consideră că prevederile legale anterior referite intră în contradicţie cu norma constituţională – art.21 din Constituţia României, precum şi cu o dispoziţie dintr-un tratat internaţional ratificat de România, instituind un drept fundamental, cu un standard mai înalt de protecţie, aplicabil la nivel constituţional cu prioritate, conform art.20 din Constituţia României, respectiv art.6 alin.1 din C.E.D.O. Pentru aceste motive va fi sesizată Curtea Constituţională, cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate mai sus expusă, urmând a fi înaintate actele prev.de art.29 din Legea nr.47/1992.” ?i nu: „Asupra sesizării Curţii Constituţionale La termenul de judecată din data de 02.11.2017, instanţa de apel a invocat, din oficiu, atât excepţia de tardivitate a apelului promovat de inculpata Z****** M****, cât şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.410 alin.1 Cod procedură penală (Legea nr.135/2010), în raport de prevederile art.21 din Constituţia României, art.6 alin.1 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale (referită în continuare prin acronimul „CEDO”). Punctul de vedere al reprezentantului Ministerului Public constă în îndeplinirea cumulativă a condiţiilor privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, raportat la procedurile art.29 din Legea nr.47/1992. În ce priveşte opinia asupra excepţiei, Ministerul Public, prin procurorul de şedinţă a apreciat în sensul caracterului constituţional al dispoziţiilor art.410 alin.1 Cod procedură penală, considerând că aspectul începerii curgerii termenului de apel de la data comunicării minutei hotărârii apte a fi atacate cu această cale de atac nu afectează dreptul de acces la justiţie. Dintre părţile cauzei, deşi instanţa de apel a acordat un termen rezonabil pentru pregătirea apărării şi exprimarea unui punct de vedere asupra excepţiei invocate (inclusiv, în mod implicit, asupra îndeplinirii condiţiilor de sesizare a Curţii Constituţionale a României), doar apelanta inculpată Z****** M****, prin apărătorul ales, a exprimat un punct de vedere, în mod sumar, apreciind îndeplinite condiţiile prevăzute de art.29 din Legea nr.47/1992 şi în sensul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate invocată din oficiu de instanţa de apel. Autoarea excepţiei, instanţa de apel, consideră îndeplinite condiţiile de sesizare a Curţii Constituţionale a României în conformitate cu dispoziţiile art.29 din Legea nr.47/1992. Astfel, excepţia vizează conflictul juridic dintre o normă procedurală prevăzută de o lege în vigoare (Legea nr.35/2010 Codul de procedură penală) şi a dispoziţiei de nivel constituţional (art.21 din Constituţia României, art.6 alin.1 C.E.D.O), a fost invocată în faţa instanţei judecătoreşti, din oficiu, norma juridică a cărei neconstituţionalitate se invocă nefiind anterior, declarată ca fiind neconstituţională printr-o decizie a Curţii Constituţionale. Excepţia invocată are legătură cu modul de soluţionare a apelului declarat de inculpata Z****** M****, împotriva sentinţei penale nr.962 din 29 iunie 2017, pronunţată în dosarul penal nr.13863/212/2017 al Judecătoriei Constanţa, întrucât calculul termenului de declarare a apelului promovat de această parte se raportează la data comunicării minutei sentinţei şi nu a hotărârii motivate, apelul promovat având caracter declarativ, fără a fi motivat, în condiţiile art.412 din Legea nr.135/2010 – Codul de procedură penală. Modul de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate influenţează, în contextul invocării excepţiei tardivităţii apelului, soluţia instanţei de apel asupra căii de atac promovate de inculpată, putând împiedica accesul acesteia liber la justiţie prin blocarea posibilităţii proprii de a solicita verificarea devolutivă a hotărârii pronunţate de prima instanţă în raport de critici şi apărării proprii, apelul fiind declarat de procuror în defavoarea sa. Ca atare, instanţa de apel va sesiza Curtea Constituţională a României cu excepţia de neconstituţionalitate invocată. Cu privire la caracterul neconstituţional al dispoziţiilor art.410 alin.1 din Legea nr.135/2010 – Codul de procedură penală. Autoarea excepţiei apreciază că norma de procedură conţinută de art.410 alin.1 din Legea nr.135/2010 – Codul de procedură penală nu permite părţilor unei cauze penale judecată în primă instanţă accesul efectiv şi complet la justiţie, în ce priveşte dreptul de exercitare a unei căi de atac, conform standardelor C.E.D.O, statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârea S.C. Raisa Shipping S.R.L vs. România (în special din paragraful 30) considerentele hotărârii, chiar dacă, obiectul concret al ingerinţei a fost diferit prezentând relevanţă în ce priveşte determinarea caracterului efectiv al dreptului la recurs (în sensul dreptului de a ataca o hotărâre care impune o obligaţie sau poate aduce atingere drepturilor sau intereselor legitime al beneficiarului dreptului). În lumina efectivităţii dreptului „la recurs”, Curtea de la Strasbourg reţine că beneficiarul acestui drept trebuie să cunoască, anterior naşterii dreptului, „decizia” instanţei şi fundamentele care o motivează, noţiune care, în sistemul juridic naţional este reprezentat de considerentele hotărârii judecătoreşti, conţinute de hotărârea redactată ulterior întocmirii şi pronunţării „minutei”, de la a cărei comunicare curge, în prezent, termenul de declarare a apelului. Prevederile art.410 alin.1 din Legea nr.135/2010 – Codul de procedură penală creează serioase dificultăţi titularului dreptului de a formula apel în ce priveşte adoptarea deciziei de a promova această cale de atac, în raport de raţionamente juridice şi constatări de fapt ce pot fi conţinute de considerentele hotărârii care, deşi nu sunt direct executabile, nu mai pot fi cenzurate în afara examinării prevăzute de art.417 din Legea nr.135/2010 – Codul de procedură penală, putând afecta drepturile şi interesele legitime ale părţii, inclusiv în condiţiile art.430 şi urm. din Legea nr.134/2010 – Codul de procedură civilă, într-un litigiu viitor. În plus, prevederile art.410 alin.1 din Legea nr.135/2010 – Codul de procedură penală, îngreunează titularului apelului posibilitatea de respectare a dispoziţiilor art.412 Cod procedură penală. În concluzie, autoarea excepţiei consideră că prevederile legale anterior referite intră în contradicţie cu norma constituţională – art.21 din Constituţia României, precum şi cu o dispoziţie dintr-un tratat internaţional ratificat de România, instituind un drept fundamental, cu un standard mai înalt de protecţie, aplicabil la nivel constituţional cu prioritate, conform art.20 din Constituţia României, respectiv art.6 alin.1 din C.E.D.O. Pentru aceste motive va fi sesizată Curtea Constituţională, cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate mai sus expusă, urmând a fi înaintate actele prev.de art.29 din Legea nr.47/1992.”, cum din eroare s-a conceptat, sens în care se vor efectua cuvenitele men?iuni Definitivă Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2018.
Incheiere indreptare eroare materiala din 29.01.2018STABILEŞTE PRONUNŢAREA LA 8.02.2018 STABILEŞTE PRONUNŢAREA, DIN OFICIU, ASUPRA ÎNDREPTĂRII ERORII MATERIALE DIN CUPRINSUL PĂRŢII EXPOZITIVE A ÎNCHEIERII DIN 15.12.2018 LA 29.01.2018
Incheiere amanare initiala a pronuntarii din 25.01.2018În temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992: Dispune sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispozi?iilor art.410 alin.1 Cod pr.penală, în raport de prevederile art.21 din Constituţia României, interpretat în concordan?ă cu art.6 alin.1 din CEDO, în referire la cauza Raisa M. Shipping contra României ( par.30 ), excepţie invocată din oficiu de instanţa de judecată. Se va înainta încheierea motivată, având ataşate înscrisurile doveditoare şi datele necesare pentru citarea părţilor. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15.12.2017.
Incheiere de sedinta din 15.12.2017AMÂNĂ PRONUNŢAREA LA 15.12.2017
Incheiere amanare ulterioara a pronuntarii din 12.12.2017TERMEN 25.01.2018 - PENTRU REFERAT EVALUARE AMÂNĂ PRONUNŢARE CU PRIVIRE LA SESIZAREA ICCJ LA 12.12.2017
Incheiere de sedinta din 23.11.2017TERMEN 23.11.2017 - PENTRU APĂRARE
Incheiere de sedinta din 02.11.2017