M**** M*****
FăptuitorAdmitere cererea de îndreptare a erorii materiale invocată din oficiu. În baza art. 278 alin. 1 ?i 3 C.p.p. dispune îndreptarea erorii cuprinse în considerentele încheierii din data de 26.04.2017 cu nr. 486/2017, în sensul că, considerentele redate astfel „Deliberând asupra cauzei penale de faţă constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, petentul-condamnat Varga Romi a formulat contestaţie la executare. La termenul din data de 13.04.2017, contestatorul, în prezenţa apărătorului din oficiu, a declarat că doreşte să conteste sentinţa penală pronunţată de Judecătoria Cornetu şi că doreşte să îi fie micşorată pedeapsa aplicată. Sub aspectul încadrării în drept a cererii, apărătorul contestatorului a precizat că acesta îşi întemeiază cererea pe disp. art. 598 alin. 1, lit. d, C.p.p. Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa Contestaţia la executare este un mijloc procesual, cu caracter jurisdicţional, care poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive, în cursul executării şi chiar după ce s-a executat pedeapsa, dar în legătură cu aceasta. Totodată, instanţa competentă să judece contestaţia la executare se stabileşte în raport cu cazul de contestaţie incident în cauză, dar şi cu situaţia petentului contestator, după cum acesta se află în stare de deţinere sau în stare de libertate. Contestaţia la executare poate fi formulată în cazurile expres şi limitativ prevăzute în cuprinsul textului de lege, respectiv art. 598 alin. 1 C.pr.pen. Contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei. Potrivit art. 598 alin. 2 C.pr.pen., în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Potrivit art. 597 alin. 6 C.pr.pen., dispoziţiile alin. (1) - (5) se aplică şi în cazul în care rezolvarea uneia dintre situaţiile reglementate în prezentul titlu este dată în competenţa instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere. În acest caz, soluţia se comunică instanţei de executare. Aşadar, pentru cazul prevăzut la lit.d, contestatorul se poate adresa cu cererea privind contestaţia la executare instanţei de executare, potrivit art. 597 alin. 1 Cod procedură penală, dacă este o persoană liberă, ori instanţei corespunzătoare în grad instanţei de executare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere unde cel condamnat execută pedeapsa, potrivit art. 597 alin. 6 Cod procedură penală. În această materie, competenţa teritorială însă este una absolută, exclusivă şi nu alternativă. Stabilirea instanţei competente depinde, pe de o parte, de starea în care se găseşte condamnatul la momentul formulării cererii – în libertate sau în stare de deţinere, iar pe de altă parte, de forma de executare a pedepsei. De altfel, din cuprinsul prevederilor art. 598 alin. 2 Cod procedură penală rezultă că intenţia legiuitorului în reglementarea instanţei competente a fost asigurarea unei bune desfăşurări a procesului penal, impusă şi de asigurarea prezenţei condamnatului la şedinţa de judecată, textul neinstituind o competenţă alternativă. Prin urmare, dacă la momentul formulării cererii condamnatul este în stare de deţinere, competenţa de soluţionare a cererii nu va aparţine instanţei de executare, ci instanţei corespunzătoare instanţei de executare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere. În cauza de faţă, din verificările efectuate rezultă că petentul contestator, la data formulării cererii, era încarcerat la Penitenciarul Bucure?ti – Jilava, astfel că instanţa competentă să judece prezenta contestaţie este instanţa corespunzătoare în grad instanţei de executare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere (Penitenciarul Bucure?ti – Jilava), respectiv Judecătoria Sector 4 Bucureşti. În temeiul art. 598 alin. 2, C.p.p., rap. la art. 598 alin. 1, lit. d C.p.p. va admite excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cornetu invocată de reprezentantul Ministerului Public. În raport de cele ce preced, instanţa, în temeiul art. 50 C.pr.pen., va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 4 Bucure?ti.” se vor citi „Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată: Prin ordonanţa din 27.02.2017, emisă în dosarul de urmărire penală nr. 7535/P/2015, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 2523/1748/2017 din data de 03.03.2017 s-a dispus renunţarea la urmărirea penală fata de săvâr?irea infracţiunilor prev. de art. 334 alin. 2, C.p. şi art. 335 alin. 1, C.p., precum şi sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea confirmării soluţiei. Pentru a dispune această soluţie procurorul a reţinut că, având în vedere conţinutul faptelor, modul şi mijloacele de săvârşire, scopul urmărit şi împrejurările în care au fost comise, precum şi urmarea produsă, nu există un interes public în urmărirea penală a acestora. A fost înaintat dosarul de urmărire penală nr. 7535/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu. Analizând actele şi lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară reţine următoarele: În fapt, s-a reţinut că la data de 16.12.2015, intimatul M**** M***** a condus, fără să deţină permis de conducere, autoturismul cu numărul de înmatriculare B-14-NVX pe strada Rromi din localitatea Vidra din judeţul Ilfov. Mai mult decât atât din cercetări a reieşit că numerele de înmatriculare aplicate pe autoturism aparţinea unui alt autovehicul. Examinând ordonanţa din 27.02.2017, în raport de actele şi lucrările dosarului de urmărire penală nr. 7535/P/2015 şi de dispoziţiile art. 318 alin. (15) C.proc.pen., judecătorul de cameră preliminară constată că este netemeinică. Potrivit Art. 318. - (1) În cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani, procurorul poate renunţa la urmărirea penală când constată că nu există un interes public în urmărirea faptei. (2) Interesul public se analizează în raport cu: a) conţinutul faptei şi împrejurările concrete de săvârşire a faptei; b) modul şi mijloacele de săvârşire a faptei; c) scopul urmărit; d) urmările produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârşirea infracţiunii; e) eforturile organelor de urmărire penală necesare pentru desfăşurarea procesului penal prin raportare la gravitatea faptei şi la timpul scurs de la data săvârşirii acesteia; f) atitudinea procesuală a persoanei vătămate; g) existenţa unei disproporţii vădite între cheltuielile pe care le-ar implica desfăşurarea procesului penal şi gravitatea urmărilor produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârşirea infracţiunii. (3) Când autorul faptei este cunoscut, la aprecierea interesului public sunt avute în vedere şi persoana suspectului sau a inculpatului, conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, atitudinea suspectului sau a inculpatului după săvârşirea infracţiunii şi eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii. (4) Atunci când autorul faptei nu este identificat, se poate dispune renunţarea la urmărirea penală prin raportare doar la criteriile prevăzute la alin. (2) lit. a), b), e) şi g). (5) Nu se poate dispune renunţarea la urmărirea penală pentru infracţiunile care au avut ca urmare moartea victimei. (6) Procurorul poate dispune, după consultarea suspectului sau a inculpatului, ca acesta să îndeplinească una sau mai multe dintre următoarele obligaţii: a) să înlăture consecinţele faptei penale sau să repare paguba produsă ori să convină cu partea civilă o modalitate de reparare a acesteia; b) să ceară public scuze persoanei vătămate; c) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă cuprinsă între 30 şi 60 de zile, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, persoana nu poate presta această muncă; d) să frecventeze un program de consiliere. (7) În cazul în care procurorul dispune ca suspectul sau inculpatul să îndeplinească obligaţiile prevăzute la alin. (6), stabileşte prin ordonanţă termenul până la care acestea urmează a fi îndeplinite, care nu poate fi mai mare de 6 luni sau de 9 luni pentru obligaţii asumate prin acord de mediere încheiat cu partea civilă şi care curge de la comunicarea ordonanţei. (8) Ordonanţa de renunţare la urmărire cuprinde, după caz, menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (2), precum şi dispoziţii privind măsurile dispuse conform alin. (6) din prezentul articol şi art. 315 alin. (2)-(4), termenul până la care trebuie îndeplinite obligaţiile prevăzute la alin. (6) din prezentul articol şi sancţiunea nedepunerii dovezilor la procuror, precum şi cheltuielile judiciare. (9) În cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a obligaţiilor în termenul prevăzut la alin. (7), procurorul revocă ordonanţa. Sarcina de a face dovada îndeplinirii obligaţiilor sau prezentarea motivelor de neîndeplinire a acestora revine suspectului ori inculpatului. (10) Ordonanţa prin care s-a dispus renunţarea la urmărirea penală este verificată sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când a fost întocmită de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Când a fost întocmită de un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ordonanţa este verificată de procurorul-şef de secţie, iar când a fost întocmită de acesta, verificarea se face de către procurorul general al acestui parchet. (11) Dispoziţiile alin. (10) se aplică în mod corespunzător atunci când ierarhia funcţiilor într-o structură a parchetului e stabilită prin lege specială. (12) Ordonanţa prin care s-a dispus renunţarea la urmărirea penală, verificată potrivit alin. (10), se comunică în copie, după caz, persoanei care a făcut sesizarea, părţilor, suspectului, persoanei vătămate şi altor persoane interesate şi se transmite, spre confirmare, în termen de 10 zile de la data la care a fost emisă, judecătorului de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. (13) Judecătorul de cameră preliminară stabileşte termenul de soluţionare şi dispune citarea persoanelor prevăzute la alin. (12). (14) Judecătorul de cameră preliminară hotărăşte prin încheiere motivată, în camera de consiliu, cu citarea persoanelor prevăzute la alin. (12), precum şi cu participarea procurorului, asupra legalităţii şi temeiniciei soluţiei de renunţare la urmărirea penală. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică soluţionarea cererii de confirmare. (15) Judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea şi temeinicia soluţiei de renunţare la urmărirea penală pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a înscrisurilor noi prezentate şi, prin încheiere, admite sau respinge cererea de confirmare formulată de procuror. În cazul în care respinge cererea de confirmare, judecătorul de cameră preliminară: a) desfiinţează soluţia de renunţare la urmărire penală şi trimite cauza la procuror pentru a începe sau a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mişcare acţiunea penală şi a completa urmărirea penală; b) desfiinţează soluţia de renunţare la urmărirea penală şi dispune clasarea. (16) Încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (15) este definitivă. În cazul în care judecătorul a respins cererea de confirmare a soluţiei de renunţare la urmărirea penală, o nouă renunţare nu mai poate fi dispusă, indiferent de motivul invocat. Examinând criteriile de la art. 318 alin. 2, C.p.p., judecătorul de cameră preliminară constată că există interes în urmărirea faptelor pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale. Raportat la criteriile instituite de art. 318 C.pr.pen. judecătorul apreciază că soluţia organelor de urmărire penală este netemeinică. Judecătorul de cameră preliminară apreciază că nu se poate vorbi de o lipsă de interes public în urmărirea faptelor de care intimatul M**** M***** este acuzat. Analizând condiţiile de la art. 318 alin. 2 C.p.p., judecătorul constată că există interes public în urmărirea faptelor, respectiv continuarea cercetărilor fa?ă de inculpatul M**** M***** pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 334 alin. 2, C.p. şi art. 335 alin. 1, C.p. Din analiza dosarului de urmărire penală reiese că intimatul a montat plăcuţe de înmatriculare care nu aparţineau autovehiculului la volanul căruia a fost depistat, ştiind acest lucru. Mai mult decât atât, pentru a transporta o cantitate de metale feroase şi neferoase, intimatul, deşi cunoştea că nu deţine permis de conducere, a ales să se urce la volanul maşinii. Acest comportament denotă o periculozitate de netăgăduit, deoarece intimatul a conştientizat consecinţele faptelor sale, şi mai mult, a montat plăcuţe de înmatriculare necorespunzătoare pentru a da aparenţa legalităţii acţiunilor sale. Pe cale de consecinţă, în raport de conţinutul acestora şi împrejurările concrete de săvârşire, modul şi mijloacele de săvârşire, scopul urmărit şi urmările produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârşirea infracţiunilor, judecătorul de cameră preliminară va respinge cererea de confirmare a urmăririi penale formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu în dosarul penal nr. 7535/P/2015. În temeiul art. 318 alin. 15 lit. a, C.pr.pen. va desfiinţa soluţia de renunţare la urmărirea penală dispusă în dosarul nr. 7535/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu la data de 27.02.2017, cu privire la la intimatul M**** M***** şi va dispune restituirea cauzei la procuror în vederea completării cercetărilor. În temeiul art. 275 alin. (3) C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.” În baza prezentei încheieri se vor fac menţiunile corespunzătoare în cuprinsul minutei ?i în dispozitivul încheierii din data de 26.04.2017, pronun?ată în dosarul 2523/1748/2017. Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Definitivă. Pronun?ată în ?edin?ă publică, astăzi, 23.05.2017.
Incheiere indreptare eroare materiala din 23.05.2017În temeiul art. 318 alin. (15) teza I C.proc.pen. respinge cererea de confirmare a urmăririi penale formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu în dosarul penal nr. 7535/P/2015. În temeiul art. 318 alin. 15 lit. a, C.pr.pen. desfiinţează soluţia de renunţare la urmărirea penală dispusă în dosarul nr. 7535/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu la data de 27.02.2017 cu privire la intimatul M**** M***** şi dispune restituirea cauzei la procuror în vederea completării cercetărilor. În temeiul art. 275 alin. (3) C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. În temeiul art. 272 alin. 1, C.p.p., rap. la art. 274 alin. 1, teza a II-a şi art. 275 alin. 6 C.p.p., onorariul apărătorului din oficiu, în valoare de 130 lei, se avansează din fondurile M.J. Definitivă. Pronun?ată în şedinţă publică, azi, 26.04.2017.
Incheiere finala dezinvestire 486/2017 din 26.04.2017Stabileste pronuntarea la data de 26 04 2017 Pronuntata in sedinta din camera de consiliu azi 13 04 2017
Incheiere amanare initiala a pronuntarii din 13.04.2017