H******** L***
Apelant ReclamantS* E*** S******* T****** S** T**** M****
Apelant PârâtS*** D***** G*** S*** ( F**** E*** D********** R*******
Intimat PârâtAdmite sesizarea din oficiu şi cererea de îndreptare eroare materială formulată de petentul H******** L***. Dispune îndreptarea erorii materiale strecurate în decizia civilă nr.1052 pronunţată la data de 19 noiembrie 2018 în dosarul nr.2082/110/2015 al Curţii de Apel Bacău, în sensul că în decizie, la considerentele sentinţei civile nr.242/D/2018 pronunţată în dosarul nr.2083/110/2015 al Tribunalului Bacău, se vor trece de la pagina 2 la pagina 7 până la alin.2 ale deciziei, considerentele corecte ale sentinţei analizate care le vor înlocui pe cele care din eroare au fost trecute în decizie, considerente corecte care fac corp comun cu decizia Curţii de Apel, respectiv următoarele: „ Prin cererea formulată prin reprezentantul său convenţional, avocat Buzdugan Vasile, potrivit împuternicirii avocaţiale seria BC/282086 (filele 6,49 vol.I), astfel cum a fost precizată la data de 2.12.2015, la data de 24.06.2016 şi la data de 6.09.2017 (filele 47,48 vol.I, filele 57,58 vol.II, fila 8 vol.III), cerere adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr.2083/11072015 la data de 10.06.2015, reclamantul H******** L*** a chemat în judecată pârâtele S.C. E.ON Servicii Tehnice S.R.L. Tg.Mureş şi S.C. E.ON Moldova Distribuţie S.A. Iaşi solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligate pârâtele la plata sumei de 26.728 lei reprezentând 16.500 lei spor pentru exercitarea şi a atribuţiilor aferente unei alte meserii sau funcţii, pentru timpul necesar exercitării funcţiei suplimentare de şofer şi 10.078 lei reprezentând activităţi suplimentare permanente pentru altă funcţie sau alt post, faţă de fişa postului, respectiv funcţia de şef Staţii exploatare nr.4 Comăneşti, urmând a fi aplicate dispoziţiile art.268 din Codul muncii, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii sale a arătat reclamantul, în esenţă, că a fost salariatul pârâtelor, timp de 42 de ani lucrând la aceeaşi unitate care în decursul timpului şi-a schimbat mereu denumirea – IRE, CONEL, ELECTRICA, E.ON, la 5.01.2015 fiind emisă decizia nr.1071 prin care se dispune încetarea contractului individual de muncă al reclamantului din funcţia de şef formaţii exploatare staţii din cadrul Centrului de exploatare staţii, formaţia de exploatare staţii Bacău 3, începând cu 09.01.2015, că a fost o perioadă îndelungată şeful acestei formaţii de exploatare care are în componenţă staţiile Moineşti, Comăneşti, Dărmăneşti şi Asău, potrivit deciziilor repetate ale angajatorului îndeplinind, însă, şi funcţia de şef al formaţiei de exploatare staţii nr.4 Comăneşti, formaţie care are în componenţă staţiile Zemeş, Bolovăniş, Tărâţa şi Bolătău şi al cărei şef era, potrivit fişei postului, Catană Lică. Astfel, susţine reclamantul, a asigurat conducerea activităţilor la formaţia de exploatare staţii nr.4 permanent, zi de zi, fără a fi remunerat pentru aceste activităţi suplimentare. Separat de aceste drepturi salariale cuvenite şi neplătite, susţine reclamantul că avea dreptul şi la un spor de 50% din salariul de bază al meseriei sau funcţiei ale cărei atribuţii le-a îndeplinit, aşa cum rezultă din CIN şi CCM, având în vedere că la data de 26.02.2010 s-a încheiat actul adiţional nr.19 la CIM în care se prevede un spor de 50% pentru exercitarea meseriei de şofer iar actul adiţional din 10.05.2010 se referă la sporurile de conducere a echipei de lucru. Astfel, susţine reclamantul, deşi a exercitat şi meseria de şofer, primind pe bază de proces-verbal de predare-primire maşini de serviciu, nu a fost remunerat şi cu sporul respectiv spre deosebire de alte categorii de personal cărora li s-a acordat acest spor, cum ar fi cazul salariatului Stanciu Gheorghe, aşa cum rezultă din actul adiţional nr.5/31.05.2010. Motivând în drept acţiunea, reclamantul a invocat dispoziţiile art.194 şi următoarele Cpc, prevederile Codului muncii, ale CCM şi ale CIM iar în dovedirea susţinerilor sale a depus la dosar înscrisuri (filele 8-40,52-104 vol.I, filele 6,7,9-16, 49-59 vol.III), a solicitat audierea de martori (filele 50 vol.I) precum şi efectuarea de expertize. Acţiunea este legal scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art.270 din Codul muncii. Formulând întâmpinare în termenul legal, pârâta E.ON Servicii Tehnice S.R.L. a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune întemeiată pe dispoziţiile art.268 alin.(1) lit.c) din Codul muncii iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată cu motivarea că reclamantul a recurs la un evident abuz de drept ca urmare a sancţionării sale disciplinare prin decizia nr.586/14.08.2014, că acţiunea trebuie reformulată în manieră clară, concisă iar capetele de cerere precizate, că în intervalul 01.07.2011 – 31.07.2012 la nivelul E.ON Moldova Distribţie SA nu a existat contract colectiv de muncă conform deciziei Curţii de Apel Alba Iulia nr.299/07.02.2012 pronunţată în dosarul nr.900/10772012 şi că în contractul individual de muncă şi actele adiţionale nu sunt prevăzute asemenea adaosuri în cazul domnului H******** L***, deciziile de înlocuitor neţinând loc de contract sau de act adiţional şi nefiind contestate iar din data de 30.10.2012, potrivit actului adiţional nr.24, nemaiacordându-se nici un alt spor/adaos suplimentar la salariu în afara celor variabile, impuse de legiuitor şi care se regăsesc negociate ca valoare/procent în CCM-uri (filele 112-114,147-151 vol.I). În dovedirea susţinerilor sale pârâta a depus la dosar înscrisuri (filele 115-146 vol.I). De asemenea, pârâta E.ON Distribuţie România SA a formulat în termenul legal întâmpinare (filele 152-154 vol.I, filele 7-11 vol.II) invocând excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive motivată de faptul că reclamantul a fost salariat al SC E.ON Moldova Distribuţie SA până la data de 31.12.2012, drepturile şi obligaţiile acestui angajator fiind transferate de la data de 1.01.2013 cesionarului E.ON Servicii Tehnice SRL, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune faţă de dispoziţiile art.268 alin.(1) lit.c) din codul muncii. Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea acţiunii pentru acelaşi argumente invocate prin întâmpinare de pârâta E.ON Servicii Tehnice S.R.L. (filele 152-154 vol. I). În dovedirea susţinerilor sale pârâta a depus la dosar înscrisuri (filele 155-200 vol.I, filele 1-6 vol.II). Prin reprezentantul său convenţional reclamantul a formulat răspuns la întâmpinările celor două pârâte solicitând respingerea excepţiilor invocate cu motivarea că a fost salariatul pârâtei S.C. E.ON Distribuţie România S.A. până la data de 31.12.2012, după care a fost transferat la S.C. E.ON Servicii Tehnice S.R.L., însă solicită drepturi salariale pentru perioada începând cu 1.01.2012, dată la care reclamantul era salariatul pârâtei S.C. E.ON Distribuţie România S.A., astfel încât aceasta are calitate procesuală pasivă şi că perioada pentru care s-a solicitat obligarea pârâtei menţionate la plata drepturilor salariale este ianuarie 2012-decembrie 2012, perioadă care se află în cei trei ani de prescripţie iar faţă de data introducerii acţiunii, iunie 2015, s-ar afla în termen pentru a solicita drepturile salariale cuvenite începând cu iunie 2012, orice calcul s-ar face nu toate drepturile salariale fiind prescrise. Referitor la susţinerile pârâtelor pe fondul cauzei a arătat reclamantul prin răspunsul la întâmpinare formulat că din anul 2010 şi până în anul 2015 a îndeplinit şi funcţia de şef de staţie nr.4 Comăneşti pe lângă faptul că era şeful staţiei nr.3 Comăneşti, având astfel în subordine staţiile Moineşti, Comăneşti, Dărmăneşti, Asău, Zemeş, Bolovăniş, Tărâţa şi Bolătău, exercitând, totodată şi meseria de şofer, dovadă că deciziile de înlocuitor nu precizează în conţinutul lor pe ce durată reclamantul era şef de formaţie şi la altă staţie, că la data de 26.02.2010 se încheie actul adiţional nr.19 la contractul individual de muncă în care se prevede un spor de 50% pentru exercitarea unei alte meserii suplimentare pe lângă cea de bază iar maşina a fost predată pe bază de proces-verbal de predare-primire în ianuarie 2015 când reclamantul s-a pensionat (filele 15-24 vol.II). Ulterior, faţă de precizările formulate de reclamant şi înregistrate la data de 24.06.2016 (filele 57,58 vol.II) pârâtele au formulat întâmpinare comună solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată cu motivarea, de esenţă, că reclamantul nu a beneficiat niciodată de spor pentru exercitarea atribuţiilor aferente unei alte meserii sau funcţii, pentru poziţia de „şef formaţie” care presupunea deplasarea permanentă de la o staţie la alta fiind necesară deţinerea permisului de conducere categoria B iar utilizarea maşinii de serviciu ca sarcină de muncă prin conducerea efectivă fiind corespunzătoare fişei de post, că prin actul adiţional nr.24 sunt indicate toate sporurile de care beneficiase reclamantul până la acel moment în baza contractelor colective de muncă, sporuri ce au fost incluse în salariul de bază lunar brut, orice alt spor variabil sau fix, cu excepţia celor care puteau fi incidente în baza legislaţiei muncii, nemaifiind acordat niciunui salariat şi că reclamantul trebuia să indice şi să depună copii ale contractelor individuale de muncă/posibil acte adiţionale încheiate cu angajatorul care consfinţesc deţinerea a cel puţin două funcţii diferite, deciziile de înlocuitor neţinând locul unor astfel de documente, aceste decizii de înlocuitor, arată pârâtele, aveau caracter nedeterminat în ceea ce priveşte efectele dar înlocuirea era doar pe durată determinată, dovadă faptul că în intervalul 01.01.2012 – 31.12.2014 titularul postului pentru care reclamantul a prestat înlocuire, Catană Lică, a lipsit 102 zile lucrătoare aferente zilelor de concediu de odihnă pentru cei trei ani, în acelaşi timp şi lucrătorul H******** L*** (reclamantul) lipsind de la serviciu în acelaşi interval un număr de zile identic şi fiind înlocuit de către colegul Bădăluţă Petru (filele 62-67 vol.II). Prin reprezentantul lor comun pârâtele au depus înscrisuri în cursul judecăţii (filele 64-99 vol.III) La termenul de judecată din 13.05.2016 instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta S.C. E.ON Distribuţie România S.A. pentru motivele arătate în considerentele încheierii de şedinţă şi a luat act de renunţarea pârâtelor la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, faţă de precizările reclamantului potrivit cărora drepturile salariale solicitate sunt aferente perioadei iunie 2012-iunie 2015, în acelaşi sens fiind formulată şi nota de probe (fila 49 vol.II). Cererile de probatorii formulate de părţi au fost discutate la termenul de judecată din 30.09.2016 când instanţa a încuviinţat pentru toate părţile administrarea probei cu înscrisuri precum şi a probei testimoniale, fiind audiaţi martorii Adam Anton, Milea Claudiu Vasile, Catană Lică şi Jano Laszlo (filele 74-76,105,106 vol.II). Din oficiu, instanţa a administrat proba cu interogatoriul reclamantului, întrebările şi răspunsurile fiind consemnate în încheierea de şedinţă din 25.11.2016, potrivit dispoziţiilor art.354 alin.(3) Cpc (filele 77-79 vol.II). De asemenea, din oficiu, instanţa a solicitat pârâtelor să depună la dosar înscrisuri (filele 123,124,126-204 vol.II). La termenul de judecată din data de 24.03.2017 instanţa a admis cererea formulată de reclamant şi a încuviinţat administrarea probei cu expertiza contabilă pentru care reclamantul a formulat obiective în scris (filele 104 vol.II,19,20 vol.III), obiectivele fiind stabilite de instanţă prin încheierea din 30.05.2017. Lucrarea a fost întocmită de doamna Osolos Tatiana şi înregistrată la dosar în data de 13.10.2017 (filele 24-42 vol.III). Obiecţiunile formulate de reclamant în scris şi înregistrate la data de 6.12.2017 (filele 47,48 vol.III) au fost respinse de instanţă la termenul de judecată din 7.02.2018 pentru motivele expuse în considerentele acestei încheieri. Având în vedere precizările înregistrate la 10.02.2017, înscrisurile doveditoare depuse la dosar (filele 84-90 vol.II), instanţa a luat act prin încheierea de şedinţă din data de 10.02.2017 împrejurarea că începând din data de 01.01.2017 S.C. E.ON Distribuţie România S.A. şi-a schimbat denumirea în Delgaz Grid S.A., dispunând modificarea corespunzătoare a citativului. Reclamantul a fost asistat sau, după caz, reprezentat de domnul avocat Buzdugan V. iar pârâtele au fost reprezentate în instanţă de domnul consilier juridic Jaşcanu L.-M., potrivit împuternicirilor fără număr de înregistrare, datate 19.01.2016, respectiv 12.05.2016 (filele 44,45 vol.II). Prin reprezentantul său convenţional reclamantul a formulat concluzii scrise înregistrate la data de 19.03.2018 (filele 112,113 vol.III). Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele: Situaţia de fapt Reclamantul H******** L*** a lucrat timp de 42 de ani la aceeaşi unitate, care în decursul anilor şi-a schimbat denumirea, purtând, astfel, titulatura de: IRE, CONEL, ELECTRICA, E.ON, susţineri necontestate de pârâte; astfel, la data încheierii actului adiţional nr.2608/1.07.2008 reclamantul era salariat al SC E.ON Moldova Distribuţie SA (fila 155 vol.I) la data de 19.12.2012 fiind încheiată Convenţia de transfer colectiv potrivit căreia, începând cu data de 1.01.2013, activităţile de servicii tehnice împreună cu personalul aferent, din care făcea parte şi reclamantul, au fost preluate de la SC EON Moldova Distribuţie SA de către SC EON Gas & Power SRL (filele 167-174 vol.I, filele 190-192 vol.II). Potrivit Hotărârii nr.1/2013 Adunarea Generală a Asociaţilor E.ON Gas & Power SRL a hotărât modificarea denumirii societăţii din E.ON Gas & Power SRL în E.ON Servicii Tehnice SRL (fila 175 vol.I, fila 189 vol.II). Pronunţând sentinţa civilă nr.1072/9.12.2014 în dosrul nr.1325/1371/2014 Tribunalul Specializat Mureş a dispus dizolvarea fără lichidare a societăţii absorbite E.ON Moldova Distribuţie SA şi radierea acesteia la data de 31.12.2014 şi preluarea de către E.ON Gaz Distribuţie SA (denumită E.ON Distribuţie România S.A. de la data efectivă a fuziunii) a tuturor punctelor de lucru ale E.ON Moldova Distribuţie SA, începând cu data la care fuziunea devine efectivă, respectiv 31.12.2014 (filele 1-6 vol.II). Începând din data de 01.01.2017 S.C. E.ON Distribuţie România S.A. şi-a schimbat denumirea în Delgaz Grid S.A. (filele 84-90 vol.II). Astfel, acţiunea reclamantului este îndreptată împotriva pârâtei Delgaz Grid S.A. (continuatoare a fostului angajator E.ON Moldova Distribuţie S.A. pentru drepturile salariale aferente perioadei iunie 2012-decembrie 2012 şi împotriva pârâtei S.C. E.ON Servicii Tehnice S.R.L. (continuatoare a angajatorului S.C. E.ON Gas&Power S.R.L. pentru drepturile salariale aferente perioadei începând cu ianuarie 2013 şi până la data de 8 ianuarie 2015 când contractul individual de muncă a încetat în temeiul art.56 alin.(1) lit.c) din Legea nr.5372003, prin decizia nr.1071/5.01.2015 (filele 34 vol.I, filele 186,187 vol.II). Începând cu data de 1.03.2010 (filele 8-10 vol.I) şi până la data de 08.01.2015 (fila 34 I) reclamantul a lucrat ca şef de formaţie exploatare staţii, locul de muncă fiind iniţial Centrul de exploatare staţii Bacău, formaţia exploatare staţii Bacău 3, ulterior Centrul de exploatare staţii Bacău, formaţia exploatare staţii Bacău 3, localitatea Comăneşti (filele 155-166 vol.I), iar din 1.11.2013 Divizia mentenanţă, Centru Exploatare Staţii, Formaţii Exploatare Staţii Bacău 3, din cadrul SC EON Servicii Tehnice SRL, locaţia postului fiind la Comăneşti (fila 176 vol.I, 188 vol.II), reclamantul având atribuţiile prevăzute în fişa postului, printre care şi pe aceea de a înlocui pe şeful formaţiei de exploatare staţii Bacău 4,5 când acesta este indisponibil (filele 28,78-84,65-67, 78-84 vol. I). Formaţia exploatare staţii nr.3 Comăneşti avea în componenţa sa staţiile Moineşti, Comăneşti, Dărmăneşti şi Asău iar formaţia exploatare staţii nr.4 Comăneşti avea în componenţa sa staţiile Zemeş, Bolovăniş, Tărîţa şi Bolătău Prin deciziile nr.83/17.03.2010, 689,809,810/22.11.2013 angajatorul decide ca reclamantul să preia atât atribuţiile şefului formaţiei de exploatare nr.4 Bacău (iniţial Comăneşti), Catană Lică, cât şi pe cele ale şefului formaţiei exploatare staţii din cadrul Form. Exploatare Staţii Bacău 5, Bădăluţă Petru, pe perioada absenţei acestora, fiind responsabil de îndeplinirea sarcinilor de serviciu ale persoanelor înlocuite (filele 26-33,177-180-182 vol.I). Potrivit proceselor-verbale de predare-primire încheiate la 23.03.2012 şi ulterior la 21.12.2012 (filele 12-15,19-22,74-77 vol.I) reclamantul primeşte folosinţa exclusiv în interes de serviciu a unui autovehicul, în scopul îndeplinirii sarcinilor de serviciu trasate de către angajator; autovehiculul a fost predat către angajator potrivit proceselor-verbale de predare-primire (filele 37,73,76 I). Date referitoare la salarizarea reclamantului în perioada de referinţă 10.06.2012 – 09.01.2015 Începând cu 1.07.2008 drepturile salariale ale reclamantului au fost stabilite prin actul adiţional nr.2608 (fila 155 vol.I), aceste drepturi incluzând salariul de bază lunar brut, sporul de vechime în muncă, sporul de vechime în „Electrica” S.A., sporul pentru consemn la domiciliu precum şi un bonus lunar brut. Potrivit actelor adiţionale la contractul individual de muncă al d-lui H******** L*** înregistrat sub nr.146 (filele 8,38,40,162 vol.I), respectiv actul adiţional nr.19 din 26.02.2010, cu efecte juridice începând din 01.03.2010 drepturile salariale acordate reclamantului erau compuse din salariul de bază lunar brut 2016 lei corespunzător clasei 31 E şi sporurile: de vechime în muncă 25%, de vechime în companie 10% şi pentru consemn la domiciliu 25%. Potrivit actului adiţional nr.20 încheiat la data de 10.05.2010 (filele 38,39 vol.I) reclamantul beneficia de salariu de bază brut lunar la care se adăugau sporul de vechime în muncă, sporul de vechime în companie, sporul de conducere pentru conducerea echipei de lucru şi spor pentru consemn la domiciliu. La data de 15.10.2010 părţile încheie un nou act adiţional la contractul individual de muncă, actul adiţional nr.19/15.10.2010 (fila 40 vol.I) prin care se stabilesc, începând din 1.10.2010, valorile aceloraşi elemente ale drepturilor salariale cuvenite reclamantului, respectiv salariul de bază lunar brut, sporul de vechime în muncă, sporul de vechime în companie, sporul pentru conducerea echipei de lucru şi sporul pentru consemn la domiciliu. Ca urmare a semnării „Acordului colectiv privind transformările structurii salariale” încheiat la data de 18.09.2012 (filele 55-58 vol.I) şi a actului adiţional nr.2/4.10.2012 la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unităţii SC E.ON Moldova Distribuţie SA (filele 85-104 vol.I) părţile încheie la 30.10.2012 actul adiţional nr.24 (filele 52,165,166 vol.I, 193,194 vol.II) prin care se stabileşte salariul de bază lunar brut cuvenit reclamantului începând cu 1.10.2012, acest salariu incluzând salariul lunar de bază brut avut în septembrie 2012, echivalentul unei tranşe lunare din adaosurile de Paşti şi Crăciun, sporul de vechime în muncă, bonusul lunar permanent, sporul pentru vechime neîntreruptă în cadrul E.ON Moldova Distribuţie SA, sporul pentru conducerea echipei şi creşterea salarială individuală cu menţiunile exprese că începând cu data încheierii actului adiţional încetează acordarea oricăror alte bonusuri lunare, prime, sporuri, adaosuri şi ajutoare materiale precum şi orice alte clauze referitoare la salarizare prevăzute în contractul individual de muncă şi în actele adiţionale la acesta, încheiate anterior actului adiţional, că începând din 1.10.2012 sporurile, adaosurile şi bonusurile incluse în salariul de bază lunar brut nu se vor mai acorda separat şi că la salariul stabilit se mai pot adăuga sporurile variabile ce se acordă potrivit Contractului colectiv de Muncă în vigoare aplicabil. Reclamantul a formulat contestaţie împotriva acestui act adiţional (fila 53 vol.I). Ca urmare a încheierii „Acordului privind noua politică salarială, de compensaţii şi beneficii şi creşterea salarială pentru anul 2013” începând cu 1 mai 2013 salariul de bază lunar brut al reclamantului a fost stabilit la 3.950 lei, potrivit adresei E.ON Servicii Tehnice S.R.L. din 27.05.2013 (filele 11,60-63 vol.I). Dispoziţii legale incidente Legea nr. 53/2003, republicată, Codul muncii Art. 35 (1) Orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiţi sau la acelaşi angajator, în baza unor contracte individuale de muncă, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea. (2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) situaţiile în care prin lege sunt prevăzute incompatibilităţi pentru cumulul unor funcţii. Art. 38 Salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate. Art. 120 (1) Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art. 112, este considerată muncă suplimentară. (2) Munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepţia cazului de forţă majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor unui accident. Art. 121 - (1) La solicitarea angajatorului salariaţii pot efectua muncă suplimentară, cu respectarea prevederilor art. 114 sau 115, după caz. (2) Efectuarea muncii suplimentare peste limita stabilită potrivit prevederilor art. 114 sau 115, după caz, este interzisă, cu excepţia cazului de forţă majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor unui accident. Art. 122 - (1) Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia. (2) În aceste condiţii salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru. (3) În perioadele de reducere a activităţii angajatorul are posibilitatea de a acorda zile libere plătite din care pot fi compensate orele suplimentare ce vor fi prestate în următoarele 12 luni. Art. 123 - (1) În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 122 alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia. (2) Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condiţiile prevăzute la alin. (1), se stabileşte prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, şi nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază. Potrivit Deciziei civile nr.299/2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr.900/107/2012 (filele 187-200 vol.I) în perioada 1.07.2009 – 30.06.2011 a fost aplicabil Contractul Colectiv de Muncă înregistrat la DMPS Bacău sub nr.208/22.06.2009. Drepturile salariale cuvenite salariaţilor stabilite prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de angajatorul E.ON Moldova Distribţie S.A. includea iniţial şi sporul pentru exercitarea şi a atribuţiilor aferente unei alte meserii sau funcţii (pentru timpul necesar exercitării funcţiei suplimentare) de 50% din salariul de bază al meseriei sau funcţiei ale cărei atribuţii se îndeplinesc (fila 36 vol. I). Ulterior a fost încheiate contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr.218 din data de 1.08.2012 la ITM Iaşi, valabil în perioada 01.08.2012 – 01.08.2013 (filele 115 ş-u. I, filele 135-164 vol.II) precum şi actele adiţionale nr.2/4.10.2012, 3/13.11.2012, 4/11.12.2012 (filele 165-172 II). La data de 1.10.2012 au intrat în vigoare Acordurile privind drepturile şi obligaţiile salariaţilor încheiate la 2.03.2012 (filele 173 - 185 vol.II) şi la 18.09.2012 (filele 55 ş.u. I, filele 6-7,10,11 vol.III), cel dintâi prevăzând la art.4.7 că pentru exercitarea atribuţiilor aferente unei alte meserii sau funcţii se acordă un spor în cuantum de 50% din salariul de bază al meseriei sau funcţiei ale cărei atribuţii se îndeplinesc, proporţional cu timpul efectiv lucrat în cadrul acesteia iar cel de-al doilea stabilind la art.5 alin.(1) că sporul pentru exercitarea şi a atribuţiilor aferente unei alte meserii se introduce în salariul lunar de bază brut al celor care beneficiază de acest spor, în proporţie de 50% din media realizată în ultimele 12 luni şi la art.10 alin.(1) că începând cu data de 1.10.2012 orice alte sporuri prevăzute la data implementării acordului nu se vor mai acorda în mod separat. Acordul încheiat la 18.09.2012 a fost urmat de încheierea de acte adiţionale la CCM, prin actul adiţional nr.2 din 4.10.2012 stabilindu-se la art.II.3 şi art.II.5 că sporul pentru exercitarea unei funcţii de conducere se introduce în salariul lunar de bază brut, acolo unde este cazul iar sporul pentru exercitarea şi a atribuţiilor aferente unei alte meserii nu se va mai acorda, pentru salariaţii care au beneficiat de acest spor până la data de 1.10.2012 urmând a se acorda o majorare a salariului lunar de bază existent la data de 30.09.2012 cu o sumă reprezentând 50% din media realizată în ultimele 12 luni (filele 58, 85-104 vol.I). Începând cu 1 mai 2013 şi-a produs efectele Acordul colectiv privind noua politică salarială şi creşterea salarială pentru 2013, încheiat la 13.05.2013 (filele 61,62 vol.I,12-16 vol.III) iar în perioada 1.08.2013 – 1.08.2014 a fost aplicabil CCM înregistrat la 23.07.2013, valabil 24 luni, potrivit art.212 (filele 138 – 146 vol.I); potrivit art.3 din acord şi art.148 alin.(3) din contractul colectiv de muncă salariul a fost structurat pe următoarele componente: plata fixă formată din salariul de bază lunar, sporuri permanente (unde este cazul), bonusuri lunare (unde este cazul), prima de vacanţă şi prima de ziua Meseriei şi plata variabilă formată din sporurile specifice locului de muncă şi organizării muncii astfel cum acestea sunt prevăzute în contractul colectiv de muncă şi bonusul anual de performanţă, care reprezintă o plată variabilă anuală şi depinde de performanţa individuală, a Companiei şi a grupului E.ON România. Soluţia instanţei Deşi potrivit deciziilor nr.83/17.03.2010, 689/22.11.2013, 809/22.11.2013 angajatorul decide ca reclamantul să preia atribuţiile şefului formaţiei de exploatare nr.4 Comăneşti, Catană Lică, pe perioada absenţei acestuia (filele 26-33 vol.I), în fapt această înlocuire a operat pe durată nedeterminată, astfel cum au confirmat şi martorii audiaţi în cauză: Adam Anton, Jano Laszlo, Milea Claudiu Vasile, Catană Lică (filele 74-76,105,106 vol.II); astfel, din declaraţiile martorilor rezultă fără putinţă de tăgadă că începând din 2010 volumul de activitate al reclamantului a crescut ca urmare a faptului că acesta a preluat în mod permanent o parte din atribuţiile şefului formaţiei de exploatare nr.4, Catană Lică, fără a fi remunerat corespunzător şi fără ca angajatorul să fi emis şi acestui din urmă angajat dispoziţii asemănătoare precum cele emise pentru reclamant; o dovadă în plus o reprezintă şi împrejurarea că prin decizia 810/22.11.2013 (fila 181,182 vol.I) s-a dispus ca reclamantul să fie înlocuit pe perioada absenţei de un alt angajat, respectiv Bădăluţă P., şi nu de Catană Lică, astfel cum fără fundament susţine pârâta. Referitor la procent, martorul Adam Anton (fila 74 vol.II) declară că reclamantul a preluat 90% din atribuţiile lui Catană, martorul Jano Laszlo (filele 75,76 vol.II) declară că reclamantul a preluat atribuţiile lui Catană referitoare la exploatarea staţiilor care reprezentau 60% din totalul atribuţiilor şefului formaţiei de exploatare staţii nr.4 şi a transferat către Catană Lică atribuţiile proprii referitoare la exploatarea liniilor care reprezentau 40% din totalul atribuţiilor sale de serviciu, rezultând, prin urmare, un plus de 20% din atribuţii. Chiar domnul Catană Lică, audiat fiind în calitate de martor, a confirmat faptul că, deşi scriptic era şeful formaţiei de exploatare staţii nr.4, avea alte atribuţii, de cele 4 staţii componente şi de cei 11 angajaţi ai formaţiei răspunzând, î n fapt, reclamantul, pe care, totuşi, l-a degravat de 40% din atribuţii corespunzător activităţilor de exploatare a liniilor (fila 106 vol.II). Răspunzând la interogatoriu reclamantul a arătat că a preluat şi exercitat permanent 80% din atribuţiile şefului formaţiei exploatare staţii nr.4 Bacău (fila 77 verso vol.II); Potrivit actului adiţional nr.2/4.10.2012 (fila 86 vol.I) salariile individuale ale salariaţilor se stabilesc prin negocieri individuale; deşi la data de 22.10.2012 reclamantul şi-a manifestat în scris dezacordul cu privire la neincluderea sporului pentru exercitarea meseriei de şofer (fila 53 vol.I), actul adiţional nr.24/30.10.2012 (fila 52 vol.I) poartă semnătura salariatului. Potrivit art.II pct.5 din Actul adiţional nr.2/4.10.2012 sporul pentru exercitarea şi a atribuţiilor aferente unei alte meserii nu se va mai acorda. Pentru salariaţii care au beneficiat de acest spor până la data de 1.10.2012 se va acorda o majorare a salariului lunar de bază existent la data de 30.09.2012 cu o sumă reprezentând 50% din media realizată în ultimele 12 luni or instanţa constată că reclamantul nu a beneficiat de un astfel de spor până la data de 1.10.2012, acest spor nemaifiind prevăzut în actul adiţional la CCM şi nici în cel la CIM pe care reclamantul l-a semnat. Astfel, este eronată susţinerea reclamantului potrivit căreia la încheierea actului adiţional nr.19 din 26.02.2010 la contractul individual de muncă înregistrat sub nr.146 părţile ar fi prevăzut un spor de 50% pentru exercitarea unei alte meserii suplimentare pe lângă cea de bază întrucât acest act adiţional, producând efecte juridice începând din 01.03.2010 stabileşte că drepturile salariale acordate reclamantului erau compuse din salariul de bază lunar brut 2016 lei corespunzător clasei 31 E şi sporurile: de vechime în muncă 25%, de vechime în companie 10% şi pentru consemn la domiciliu 25%; menţiunile „spor pentru exercitarea meseriei de şofer (pentru timpul necesar exercitării meseriei suplimentare) - % din clasa 6 din grila de salarizare” nu pot avea nici un efect juridic întrucât procentul nu este specificat iar reclamantul nu a dovedit cu alte mijloace de probă că, în pofida acestei omisiuni, ar fi încasat, totuşi, vreo sumă de bani cu acest titlu. Astfel, instanţa constată că nici actul adiţional nr.19/26.02.2010 şi nici vreunul din celelalte acte adiţionale încheiate de părţi referitoare la salarizare nu au inclus sporul de 50% pretins de reclamant (filele 8-10,38-40,162 vol.I). Cu toate acestea, potrivit CCM aplicabil în perioada 2012-2013 [art.157 (1) şi 184] salariul nu poate face obiectul nici unei renunţări, tranzacţii sau limitări, fiind apărat împotriva oricăror încălcări, abuzuri sau arbitrarii; art.89 (1) din acelaşi contract stabileşte că salariaţii nu pot fi chemaţi să presteze ore suplimentare decât cu consimţământul lor, art.156 alin.(1) că angajatorul se obligă să ţină evidenţa activităţii desfăşurate de fiecare salariat iar art.159 salarizarea se va efectua până la data de 1.12.2012 potrivit Acordului privind drepturile şi obligaţiile salariaţilor încheiat în data de 2.03.2012. Or, de vreme ce Acordul încheiat în data de 2.03.2012 permite acordarea unui spor de 50% pentru exercitarea atribuţiilor aferente unei alte meserii sau funcţii (art.4.7), faţă de probatoriul administrat în cauză şi aplicând dispoziţiile art.38 din Codul muncii reluate şi în contractele colective de muncă încheiate la nivel de angajator, instanţa apreciază că reclamantul H******** L*** trebuia să beneficieze de prevederile menţionate astfel încât la 1.10.2012 sporul să fie considerat ca acordat cu consecinţa majorării salariului de bază potrivit art.II pct.5 din Actul adiţional nr.2/4.10.2012 şi art.5 alin.(1) din Acordul colectiv privind transformările structurii salariale” încheiat la data de 18.09.2012 (filele 55-58 vol.I), cu aplicare începând din 1.10.2012 care stabilea că sporul pentru exercitarea şi a atribuţiilor aferente unei alte meserii se introduce în salariul lunar de bază brut al celor care beneficiază de acest spor, în proporţie de 50% din media realizată în ultimele 12 luni. Aceasta întrucât instanţa constată că susţinerile pârâtelor referitoare la înlocuirea reclamantului sunt eronate faţă de înscrisurile depuse la dosar (filele 180-184 vol.I) şi declaraţiile martorilor audiaţi chiar la cererea pârâtelor; astfel, deşi a acreditat ideea potrivit căreia reclamantul a fost înlocuit, la rândul său, în perioada concediilor de odihnă, de Catană Lică, astfel încât afirmaţia reclamantului potrivit căreia ar fi îndeplinit cumulativ atribuţiile aferente a două funcţii de conducere nu este reală, probele administrate au validat, în parte, această din urmă afirmaţie, dovedindu-se că înlocuirea domnului Catană Lică de către reclamant a fost permanentă şi că acesta din urmă a fost înlocuit, pe perioada concediilor de odihnă, de către un alt salariat, Bădăluţă Petru, pe care reclamantul, de asemenea, era obligat să îl înlocuiască. Referitor la sporul pentru exercitarea şi a atribuţiilor aferente meseriei de şofer, instanţa apreciază că cererea reclamantului nu poate fi primită întrucât: - La art.II pct.3 din Actul adiţional nr.2/4.10.2012 la contractul colectiv de muncă sporul pentru exercitarea unei funcţii de conducere se introduce în salariul lunar de bază brut, acolo unde este cazul, art.III enumeră sporurile şi adaosurile acordate la nivelul unităţii, printre acestea neregăsindu-se şi sporul pentru exercitarea meseriei de şofer (filele 85-104 vol.I). - Contractul Colectiv de Muncă valabil în perioada 1.08.2012 – 1.08.2013 (filele 115-146 vol.I) nu prevedea posibilitatea acordării unui astfel de spor. Astfel potrivit art.149 din CCM nr.294/23.07.2013 (fila 140 vol.I) pe lângă salariu se mai puteau acorda alte elemente de natura Compensaţiilor şi Beneficiilor, în categoria acestora intrând doar ajutoarele, primele, indemnizaţiile sau alte drepturi prevăzute ca atare în contractul colectiv de muncă, altele decât cele menţionate la art.148 alin.(3) lit.a) şi b) iar sporurile posibil de acordat sunt enumerate de art.168 printre acestea neregăsindu-se şi sporul pentru exercitarea meseriei de şofer (pacta sunt servanda); - Pârâtele recunosc împrejurarea că de acest spor beneficiau doar electricienii care nu aveau ca sarcina permanentă conducerea maşinii ca obligaţie de serviciu introdusă în fişa de post (fila 63 vol.II, fila 95 vol.III); chiar dacă această diferenţiere nu pare să aibă o justificare obiectivă, astfel cum arată şi martorul Jano Laszlo (filele 75,76 vol.II), instanţa nu poate adăuga la contractul colectiv de muncă stabilind că acest spor se cuvine şi şefilor formaţiilor de exploatare staţii întrucât contractul colectiv de muncă nu este o simplă convenţie ci are caracteristicile unui act normativ, în sensul că este un act general şi abstract deoarece reglementează în mod uniform condiţiile de muncă şi de salarizare pentru toţi lucrătorii vizaţi şi are putere de lege în sensul că este nul orice contract individual de muncă încheiat cu încălcarea prevederilor contractului colectiv de muncă; astfel, clauzele negociate se impun în egală măsură atât părţilor contractante cât şi terţilor, inclusiv instanţei de judecată care, în lipsa oricărei cereri de anulare a contractului, formulată în condiţiile art. 268 alin.(1) lit.d) din codul muncii, nu poate admite cererea reclamantului referitoare la sporul pentru exercitare meseriei de şofer pentru că în acest fel ar adăuga la legea părţilor. - Potrivit proceselor-verbale de predare-primire (filele 12-15,19-22 vol.I) reclamantul nu avea decât obligaţia utilizării autovehicului conform destinaţiei, exclusiv în interes de serviciu deci în vederea exercitării atribuţiilor care îi reveneau ca şef staţie exploatare, neputându-se susţine că reclamantul a exercitat şi meseria de şofer care presupune asigurarea deplasarea în interes de serviciu a altor angajaţi; dimpotrivă, având un autovehicul la dispoziţie sarcina reclamantului era mult facilitată iar deţinerea unui permis de conducere era o condiţie sine-qua-non pentru accederea la funcţia de şef formaţie încă începând din anul 2008, aşa cum arată şi martorul Jano Laszlo (filele 75,76 vol.II) şi cum, de altfel, recunoaşte şi reclamantul prin răspunsurile la interogatoriu (fila 78 vol.II). Susţinerile reclamantului potrivit cărora simpla utilizare a autovehicului de serviciu echivala cu exercitarea în fapt şi a meseriei de şofer prin aceea că trebuia să conducă preventiv şi să asigure întreţinerea maşinii, inclusiv prin efectuarea reparaţiilor tehnice (fila 78 vol.II) nu pot fi primire întrucât respectarea regulilor de circulaţie de către un conducător auto nu poate fi considerată o atribuţie de serviciu a cărei îndeplinire să necesite o remunerare corespunzătoare iar potrivit procesului-verbal de predare-primire autovehicule încheiat la 21.12.2012 (filele 12-16,74,75 vol.I), obligaţiile ce îi reveneau în calitate de deţinător al unui autovehicul de serviciu constau în marea lor majoritate în non-acţiuni, simpla lor respectare fiind suficientă pentru a fi asigurată şi menţinerea autovehiculului în stare tehnică şi estetică afectată doar de uzura normală, această din urmă sarcină neimplicând obligaţii pozitive în sarcina reclamantului care să fie proprii exercitării meseriei de şofer având în vedere şi împrejurarea că predătorul îşi asuma obligaţia de a contracta serviciile de service şi cosmetizare auto, procesul de alocare şi întreţinere a flotei de autovehicule fiind atribuţia angajatorului prin Departamentul Administrare Clădiri şi Auto. Pe de altă parte, reclamantul nu a dovedit prin nici un mijloc de probă faptul că, în pofida acestor dispoziţii exprese, el a asigurat întreţinerea autovehiculului (revizii, inspecţii tehnice periodice, reparaţii curente), operaţiuni care, cel mult, ar fi putut justifica o acţiune în pretenţii împotriva angajatorului, în cazul în care acesta ar fi refuzat să ramburseze salariatului costurile suportate şi care, în nici un caz, nu ar fi putut să presupună desfăşurarea unor activităţi zilnice, de durată semnificativă astfel încât să justifice angajarea unui alt salariat. Îndeplinirea unor astfel de atribuţii de către şeful staţiei de exploatare care avea un autovehicul de serviciu nu putea avea ca efect decât alocarea unui timp redus corespunzător din programul de lucru din ziua respectivă îndeplinirii sarcinilor proprii de serviciu, fără ca acest fapt să poată fi imputat salariatului sau, în cazul în care acest lucru nu era posibil datorită specificului sau urgenţei îndeplinirii unor astfel de sarcini, acordarea de timp liber corespunzător ori remunerarea orelor suplimentare astfel efectuate, potrivit art.120 şi urm. din Codul muncii precum şi prevederilor contractelor colective de muncă. Pe cale de consecinţă, întrucât pârâtele nu au putut face dovada remunerării corespunzătoare a reclamantului fie prin acordarea unui spor fie prin plata orelor suplimentare pe care le presupunea exercitarea atribuţiilor şefului formaţiei exploatare staţii nr.4, nefiind produse dovezi nici cu privire la aplicarea dispoziţiilor art.120 şi urm. din codul muncii, instanţa va admite în parte acţiunea reclamantului şi apreciind că acesta a preluat şi exercitat efectiv 50% din atribuţiile corespunzătoare funcţiei de şef al formaţiei de exploatare staţii nr.4, va obliga pârâtele să procedeze la recalcularea drepturilor salariale cuvenite reclamantului pentru perioada 10.06.2012 – 08.01.2015 inclusiv, cu luarea în calcul a unui spor de 25% pentru exercitarea şi a atribuţiilor unei altei funcţii (şef formaţie), astfel: pentru perioada 10.06.2012 – 30.09.2012 potrivit Art. 4 – 4.7 din Acordul privind drepturile şi obligaţiile salariaţilor încheiat la data de 02.03.2012 iar pentru perioada 1.10.2012 – 8.01.2015 inclusiv potrivit Actului adiţional nr. 2 din 4.10.2012 la CCM nr. 218/01.08.2012 precum şi la plata către reclamant a diferenţelor de drepturi salariale rezultate din recalculare, cu respingerea ca nefondate a celorlalte capete de cerere referitoare la plata drepturilor băneşti corespunzătoare exercitării atribuţiilor meseriei de şofer precum şi la plata diferenţelor băneşti rezultate din recalcularea indemnizaţiilor de concediu de odihnă, a primei de vacanţă şi a ajutorului material la pensionare (cereri formulate de reclamant prin obiectivele formulate pentru expertiza contabilă filele 19,20 vol.III) având în vedere că raportul de expertiză efectuat în cauză (filele 24-43 vol.III) a relevat împrejurarea că pentru anul 2012 indemnizaţia de concediu de odihnă precum şi prima de vacanţă au fost acordate anterior lunii iunie 2012 precum şi faptul că recalcularea la care vor fi obligate pârâtele vizează toate componentele drepturilor salariale cuvenite reclamantului, inclusiv indemnizaţiile de concediu de odihnă şi primele de vacanţă aferente anilor 2013,2014 şi ajutorul material acordat la pensionare. Dând eficienţă şi dispoziţiilor art.451 şi art.453 alin.(2) Cpc, instanţa va obliga pârâtele să plătească reclamantului câte 825 lei fiecare cu titlu de cheltuieli de judecată, reducând la jumătate, corespunzător admiterii în partea a acţiunii, cheltuielile efectuate de reclamant constând în 802,40+1.504,50 lei onorariu expert (filele 118 vol.II,110 vol.III) şi 1.000 lei onorariu avocat (fila 109 vol.III).” Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică azi, 28 ianuarie 2019.
Incheiere indreptare eroare materiala din 28.01.2019Respinge apelurile ca nefondate. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, azi,19.11.2018.
Hotarare 1052/2018 din 19.11.2018