I***** D*** F****** A** P*** R**** L***** C* S***** A*** L* I***** R****** S*
CreditorB****** A********
DebitorÎndreptare erorii materiale strecurate în sentinţa civilă nr.2550/25-03-2018 pronunţată în dosarul 29669/197/2018 în sensul că acesta va avea următorul conţinut: „Cod ECLI ECLI:RO:JDBRV:2019:001.002550 ROMÂNIA JUDECĂTORIA BRAŞOV Dosar civil nr.29669/197/2019 SENTINŢA CIVILĂ NR.2550 Şedinţa publică din data de 25.03.2019 PREŞEDINTE: CRISTINA MUNTEANU - judecător GREFIER: ALINA FLOREA - MIEREA Pentru azi fiind amânată pronunţarea în cauza civilă de faţă, care s-a dezbătut pe fond, în şedinţa publică din data de 08.03.2019, când s-a constatat lipsa părţilor, conform celor consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanţa din lipsă de timp pentru deliberare, în baza dispoziţiilor art.396 alin.1 N.C.p.c., a amânat pronunţarea cauzei pentru data de azi, 25.03.2019. La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la pronunţare se constată lipsa părţilor. Procedura fără citarea părţilor. S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care: Instanţa faţă de actele şi lucrările de la dosar a pronunţat prezenta sentinţă civilă. JUDECĂTORIA Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov la data de 06-12-2018 sub nr. 29669/197/2018, reclamantul, Intrum Justitia Debt Finance AG., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu debitorul, B****** A******** , a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 2.088,41 lei, compusă din: 698,55 de lei reprezentand debit principal, la care se adaugă penalităţi de întârziere în cuantum de 96,81 de lei şi despăgubiri pentru încetarea prematură a contractului în valoare de 1293,04 lei, cu cheltuieli de judecată. Reclamantul a arătat, în esenţă, că între Orange România ?i pârât a fost încheiat contractul de servicii de telecomunicaţii Orange 501810166/03-05-2016, f16, ORANGE ME, 51145414/03-05-2016, F 15, CANGUR 7,604673659/03-05-2016, F 17, ACT ADITIONAL LA COD DE ABONAT 0476435490ŞI 60961373/03-05-2016, F 13, ORANGE NET 12 in baza căruia s-au facturat serviciile prestate. Reclamantul a precizat modul de calcul al penalităţilor şi despăgubirilor pentru încetarea prematură a contractului, cu referire la clauzele contractuale. A mai menţionat că este îndeplinită cerinţa caracterului cert, lichid şi exigibil în privinţa creanţelor. În drept, reclamantul a invocat prevederile art.1014 şi urm. din C.proc.civ. În probaţiune, reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri. Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 de lei conform chitan?ei de la dosar, sumă calculată potrivit art. 6 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Pârâtul, deşi legal citat, nu a formulat întâmpinare. Sub aspect probatoriu, instan?a a încuviinţat şi a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către reclamant, apreciind că această probă este utilă, pertinentă şi concludentă pentru solu?ionarea cauzei. Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele: Între creditorul – cedent, Orange România S.A., în calitate de prestator, şi pârât, în calitate de beneficiar, s-au derulat raporturi contractuale în baza cărora pârâtului i-au fost furnizate servicii de comunica?ii electronice, aspecte confirmate de contractele depuse la dosar, contractul de servicii de telecomunicaţii Orange 501810166/03-05-2016, f16, ORANGE ME, 51145414/03-05-2016 , F 15, CANGUR 7, ,604673659/03-05-2016 , F 17, ACT ADITIONAL LA COD DE ABONAT 0476435490ŞI 60961373/03-05-2016, F 13, ORANGE NET 12. La data de 07-02.2017, între cedentul, Orange România S.A., ?i cesionarul, Glasro Holdings LTD, a fost încheiat contractul de cesiune de creanţe, prin care cesionarul a dobândit creanţa împotriva debitorului. Contractul a fost înscris la AEGRM şi a fost comunicat debitorului şi odată cu cererea de chemare în judecată, fiind astfel opozabil debitorului, potrivit art. 1580 din C.civ. În schimbul serviciilor furnizate, debitorul s-a obligat, conform clauzelor contractuale (art. 5 din sec?iunea contractuală – Clauze contractuale de bază), la plata pre?ului abonamentului la termenul de plată acordat. Termenul de plată a fost stabilit ca fiind de maximum 14 zile calendaristice de la data emiteri facturii, precizându-se că, în cazul depă?irii acestui termen, se vor aplica penalită?i de întârziere de 0,5% pe zi, calculate asupra valorii totale a facturii până la data achitării integrale a sumelor datorate, cu posibilitatea depă?irii cuantumului sumei asupra cărora sunt calculate. Creditorul- cedent a furnizat serviciile din pachetele achizi?ionate de către pârât, atribuindu-i codul de codul de abonat 0476435490 in temeiul contractului de servicii de telecomunicaţii. La dosar au fost depuse la filele 22-31 facturile fiscale emise in temeiul contractelor de servicii de telecomunicaţii Orange 501810166/03-05-2016, f16, ORANGE ME, 51145414/03-05-2016 , F 15, CANGUR 7,604673659/03-05-2016, F 17, ACT ADITIONAL LA COD DE ABONAT 0476435490ŞI 60961373/03-05-2016, F 13, ORANGE NET 12 pentru debit principal si penalităţi de întârziere. De asemenea, în baza art. 1.9 alin. 4 din TCG, dat fiind faptul că pârâtul nu a achitat facturile în termen de 14 zile de la data emiterii acestora, reclamantul a procedat la aplicarea penalită?ilor de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi. Totodată, s-au cuantificat prin facturile emise daunele pentru rezilierea contractului înainte de expirarea termenului. Filele 31-32 Situa?ia de fapt astfel re?inută reiese din înscrisurile depuse la dosarul cauzei. În drept, instanţa constată că dispoziţiile art. 1014 din C.proc.civ. prevad ca procedura ordonantei de plata se aplica “creantelor certe, lichide si exigibile constand in obligatii de plata a unor sume de bani care rezulta dintr-un contract civil, inclusiv din cele incheiate intre un profesionist si o autoritate contractanta, constatat printruun inscris sau determinate potrivit unui statut, regulament sau a altui inscris, insusit de parti prin semnatura ori in alt mod admis de lege”. Din continutul acestei reglementari, rezulta ca prima conditie priveste creanta creditorului, a carui obligatie corelativa trebuie sa constea in indatorirea debitorului de a plati o suma de bani. A doua conditie de admisibilitate a cererii de declansare a procedurii ordonanatei de plata consta in existenta unei sume de bani care rezulta din contracte incheiate intre profesionisti.. A treia conditie speciala de admisibilitate priveste caracterul lichid si exigibil al creanţei. În acest sens, art. 663 alin. 2 C. proc. civ., defineste creanta certa ca fiind acea creanta a carei existenta neindoielnica rezulta din insusi titlul executoriu. Potrivit art. 663 alin. 3 C. proc. civ., creanta este lichida atunci cand obiectul ei este determinat sau cand titlul executoriu contine elemente care sa permita stabilirea lui. Cu privire la debitul principal, pentru a fi incidentă procedura ordonanţei de plată, creanţa trebuie să reprezinte o sumă de bani. Având în vedere că prin cererea formulată de către creditor acesta a solicitat achitarea contravalorii facturii emise de creditor, această condiţie este îndeplinită. De asemenea, este necesar ca obligaţia să izvorască dintr-un contract civil constatat printr-un înscris însuşit de părţi prin semnătură. În prezenta cauză, între părţi s-a încheiat contractele de servicii de telecomunicaţii Orange 501810166/03-05-2016, f16, ORANGE ME, 51145414/03-05-2016, F 15, CANGUR 7,604673659/03-05-2016, F 17, ACT ADITIONAL LA COD DE ABONAT 0476435490ŞI 60961373/03-05-2016, F 13, ORANGE NET 12, acesta reprezentând un înscris sub semnătură privată în sensul art. 272 C.proc.civ. În consecinţă, este îndeplinită şi condiţia referitoare la existenţa unui contract civil atât în sensul de instrumentum probationis, cât şi de negotium iuris. Deopotrivă, creanţa pretinsă de creditor trebuie să aibă caracter cert, lichid şi exigibil. Cu privire la caracterul cert, conform art. 663 alin. 2 C.proc.civ., creanţa este certă când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu. În cauza de faţă, creanţa pe care creditorul o invocă, reprezentând debit principal solicitat rezultă din facturile depuse la dosar. Drept urmare, instanţa reţine că existenţa neîndoielnică a creanţei rezultă din titlul de care creditorul se prevalează. Raportat la caracterul lichid, potrivit art. 663 alin. 3 C.proc.civ. creanţa este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elemente care permit stabilirea lui. În cauza de faţă, obiectul creanţei este o sumă de bani determinată, individualizată pe baza facturii emise de creditor în cuantum de 698,55 de lei . În ceea ce priveşte caracterul exigibil, art. 663 alin. 4 C.proc.civ prevede că este exigibilă creanţa dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată. Astfel, în factura emisă de către creditor era specificată data scadentă a obligaţiei de plată a serviciilor. Astfel, în ceea ce priveşte creanţa în cuantum de 698,55 de lei, instanţă constată că art. 1270 din C.civ. prevede: “contractul valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante”. Fata de imprejurarea ca, in materia obligatiilor de rezultat-cum este şi cazul obligatiei de a plati o sumă de bani-sarcina probei se imparte intre creditor si debitor (astfel incat primul probeaza existenta obligatiei, debitorului incumbandu-i sarcina dovedirii indeplinirii acestuia-iar debitorul nu a facut nicio proba in acest sens, astfel cum prevede art. 10 C. proc. civ.), instanta retine ca acesta, desi a beneficiat de serviciul in litigiu, nu a achitat la scadenta contravaloarea integrala a facturilor fiscale emise de creditor, incalcand astfel obligatia contractuala, respectiv dispozitiile art. 1270 C.civ. Cu privire la penalităţile de întârziere aferente neplă?ii contravalorii serviciilor furnizate, creditorul a făcut dovada unui cuantum total de 96,81 de. Facturarea penalită?ilor s-a realizat în baza contractului de prestare de servicii de comunica?ii electronice, conform art. 5 din Clauze contractuale de bază, clientul este de drept în întârziere, fără a mai fi necesară îndeplinirea vreunei alte formalită?i ?i va datora penalită?i de întârziere de 0,5% pentru fiecare zi calendaristică de întârziere, calculate asupra valorii totale a facturii, până la data achitării integrale a sumelor datorate către Orange România”, iar conform aceluia?i articol, „cuantumul sumelor datorate de client cu titlu de penalită?i de întârziere poate depă?i cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate”. Potrivit art. 5 din sec?iunea Clauze contractuale de bază, termenul de plată a fost stabilit ca fiind de maximum 14 zile de la data emiteri facturii. Instan?a re?ine că păr?ile au stabilit un termen expres pentru curgerea penalită?ilor de întârziere: 14 de zile de la data emiterii facturii. Astfel, se constată inciden?a prevederilor art. 1523 alin. 1 C.civ., simpla împlinire a termenului stipulat de păr?i antrenând punerea de drept în întârziere a debitorului, în spe?ă, a pârâtului. Analizând facturile cu privire la penalită?ile solicitate, instan?a re?ine că sumele cuprinse în acestea au fost calculate cu respectarea dispozi?iilor contractuale ?i legale mai sus amintite. Examinând clauza penală contractuală prin raportare la art.4 din Legea nr. 193/2000, instanţa constată că nu există un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiilor părţilor litigante. Împrejurarea că una dintre părţi este mai slabă din punct de vedere economic nu este de natură să susţină teza susţinută de debitor în cuprinsul cererii de chemare în judecată, atâta timp cât există soluţii alternative ce îi permit să încheie contracte în condiţii mai avantajoase. Astfel, simplul fapt că părţile se află în raporturi de dominaţie/dependenţă, nu este prejudiciabil în sine. Pentru a intra sub incidenţa sancţiunilor generate de Legea nr. 193/2000 trebuie ca partea dominantă să abuzeze de poziţia sa şi acest fapt să ducă la prejudicirea părţii mai slabe economic, ceea ce nu s-a întâmplat în prezenta cauză. Prin urmare, asemenea crean?ei privitoare la debitul principal restant, ?i crean?a constând în plata penalită?ilor de întârziere rezultă dintr-un contract civil, are un caracter cert, lichid ?i exigibil în sensul art. 663 C.proc.civ., fiind îndeplinite condi?iile impuse de lege. Astfel, instan?a urmează să admită ?i capătul de cerere privind acordarea penalită?ilor de întârziere în cuantum de 6,88 lei. În privin?a capătului de cerere referitor la plata unei daune de 1293,04 lei pentru încetarea contractului înainte de termen, instan?a constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente: Conform art. 1.16 alin. 1 din TCG, care face parte integrantă din contractul încheiat între păr?i, astfel cum reiese din cuprinsul acestuia ?i din cele reiterate de către reclamant prin formularul de cerere, „contractul poate înceta la ini?iativa Orange România fără punere în întârziere, fără preaviz, fără interven?ia instan?ei de judecată ?i fără îndeplinirea vreunei formalită?i la data men?ionată în notificarea scrisă de reziliere trimisă de către Orange România în următoarele situa?ii: (i) în condi?iile art. 1.9 alineatul 6 (în cea de-a 25-a zi calendaristică de la emiterea facturii, în cazul în care clientul nu a plătit integral sumele datorate, Orange România este îndreptă?ită să rezilieze contractul), de mai sus, în situa?ia în care Orange România transmite clientului o solicitare de plată a sumelor datorate”. În lipsa unei asemenea notificări făcute în scris fie de către reclamant, fie de către pârât, instan?a constată că nu a operat în mod valabil rezilierea/denun?area unilaterală a contractului încheiat de către păr?i. În plus, instan?a constată că art. 8 din sec?iunea Clauze contractuale de bază prevede că, „contractul poate înceta … prin denun?are unilaterală, solicitată de client, cu un preaviz de cel pu?in 30 de zile calendaristice, ?i cu plata unei juste despăgubiri egale cu valoarea abonamentului înmul?ită cu numărul de luni rămase până la expirarea perioadei minime contractuale, conform art. 1.17 din TCG”. Astfel, instan?a re?ine că denun?area unilaterală a contractului înainte de termen ar fi putut da dreptul la perceperea taxei de reziliere numai dacă pârâtul (clientul) solicita încetarea contractului înainte de perioada minimă prevăzută în contracte, fapt care nu a fost probat în cadrul prezentului litigiu. Reclamantul avea posibilitatea suspendării furnizării serviciilor, potrivi art. 7 din contract sau putea să notifice în scris pârâtul asupra rezilierii contractului. În orice caz, nicăieri în cuprinsul contractului nu se stipulează că, în caz de reziliere a contractului la ini?iativa furnizorului (Orange), clientul ar fi obligat la achitarea taxei de reziliere anticipată, or contractul constituie legea păr?ilor. Mai mult, facturarea despăgubirilor, cu încălcarea prevederilor contractuale, nu conferă creanţei caracter cert şi exigibil,chiar dacă partea pârâta nu a contestat facturile fiscale emise. De altfel, inserarea unei clauze in care să fie obligat consumatorul plata unor sume cu titlu de despăgubire, pornind de la o anumită valoare, impusă prin prevederile menţionate şi a diferenţei de abonament până la finalizarea perioadei minime contractuale, prin contractele încheiate au fost încălcate dispoziţiile legale care reglementează inserarea în contracte a unor clauze abuzive prevăzute în detrimentul consumatorilor, iar încălcarea obligaţiei legale durează în timp, operatorul de servicii neînţelegând să îşi adapteze conduita conform prescripţiilor legii. Potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000 şi art. 79 din Legea 296/2004 privind Codul Consumului o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. O clauză contractuală va fi considerată ca fiind nenegociată cu consumatorul, dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau TCG în cazul de faţă, practicate de profesionist pe piaţa produsului sau serviciului contractat. Dacă un profesionist pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul este de datoria lui să prezinte probe în acest sens. În acest caz, rezultă clar şi neechivoc, că nu s-a negociat nicio clauză din cele enumerate referitoare la plata despăgubirilor, întrucât valoarea acestora este identică cu valorile prezentate în TCG şi valoarea abonamentelor rămase până la finalizarea perioadei minime contractuale, a contractelor denunţate de consumatori prezentate de profesionist în baza invitaţiilor făcute. În anexa 1 la Legea nr. 193/2000 republicată sunt exemplificate clauze considerate abuzive, la lit. j) din anexă fiind calificată în mod expres, ca fiind abuzivă, acea prevedere contractuală care restrânge sau anulează dreptul consumatorului de a denunţa sau rezilia unilateral contractul, prin impunerea consumatorului a obligaţiei de plată a unei sume fixe în cazul denunţării unilaterale a contractului. Odată ce consumatorul a optat pentru un anumit tip de serviciu de transmisie de date mobile oferit de profesionist, acestuia i s-a impus acceptarea unui anumit tip de clauze printre care şi cele referitoare la obligaţia de a plăti o despăgubire în cazul rezilierii contractului. De asemenea, prin clauzele prevăzute referitoare la valoarea despăgubirii diferite, în funcţie de pachetul de servicii pentru care a optat consumatorul, ne duce la concluzia că opţiunea consumatorului este limitată, după care consumatorul este obligat să accepte condiţiile stabilite de profesionist în ceea ce priveşte modul de derulare a contractului (timpul acordat unui consumator în vederea semnării unui contract nu îi permite studierea tuturor documentelor, aşa cum s-a arătat anterior). Conform art. 4 alin. 3 din Legea nr. 193/2000 republicată profesionistului îi revine obligaţia de a dovedi că a negociat în mod direct clauzele prevăzute la 1.16 din TCG, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză. Încă de la încheierea acestor contracte consumatorul a acţionat de pe o poziţie inegală, în raport cu profesionistul, semnând un contract prestabilit. Pentru a nu fi abuzive, clauzele nenegociate trebuie să nu creeze în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. În cazul contractelor prezentate clauzele invocate pun probleme sub aspectul echilibrului contractual, în condiţiile în care se prevede doar în sarcina consumatorului obligaţia de a plăti o despăgubire, în cazul denunţării unilaterale a contractului, nefiind cuprinsă în contract o astfel de obligaţie în sarcina profesionistului şi în favoarea consumatorului în cazul invers, al rezilierii contractului la iniţiativa sau din vina profesionistului. Drept pentru care s-au considerat reclamaţiile întemeiate în sensul că clauzele menţionate anterior încalcă prevederile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 republicată deoarece creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor în detrimentul consumatorului deoarece lasă la libera apreciere a profesionistului. În speţă, reclamanta nu a indicat care sunt clauzele prin care prejudiciul se calculează pornind de la valoarea abonamentului , durata minimă contractuală şi numărul de luni rămase până la expirarea duratei minime contractuale, dar prin invocarea acestora reclamanta a restrâns dreptul consumatorilor de a denunţa sau de a rezilia unilateral contractul prin impunerea unei sume fixe pentru fiecare lună rămasă din durata minimă contractuală stabilită de pârâtă. Aşadar, în timp ce posibilitatea consumatorului de a denunţa contractul înainte de expirarea duratei minime contractuale este semnificativ restrânsă prin obligaţia de plată a despăgubirilor stabilite într-un cuantum fix de pârâtă, iar posibilitatea consumatorului de a renunţa la o parte din serviciile contractate este anulată prin obligaţia de plată în continuare a contravalorii acestora, pârâta îşi limitează propria răspundere pentru neîndeplinirea obligaţiei de furnizare a serviciilor contractate, ceea ce creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, conferind clauzelor referitoare la despăgubirile datorate de client un caracter abuziv. Conform ART. 84 din Legea 161/2010- Dreptul consumatorului la denunţarea sau rezilierea contractului nu poate fi anulat sau restrâns de nicio clauză contractuală sau înţelegere între părţi, în cazurile prevăzute de lege, aceasta fiind considerată nulă de drept. Drepturile părţilor referitoare la o justă despăgubire nu vor fi afectate în cazul denunţării unilaterale." Potrivit ART. II din legea 161/2010- În anexa la Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 18 aprilie 2008, la punctul (1), litera j) se modifică şi va avea următorul cuprins: "j) restrâng sau anulează dreptul consumatorului de a denunţa sau de a rezilia unilateral contractul, în cazurile în care: - comerciantul a modificat unilateral clauzele prevăzute la lit. e); - comerciantul nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale; - comerciantul a impus consumatorului, prin contract, clauze referitoare la plata unei sume fixe în cazul denunţării unilaterale;". Astfel, instanţa, deşi nu reclamanta nu a identificat o clauză în care să stabilească daune reziliere contract , cât timp le-a solicitat, apreciază faptul că a fost inserată în contract clauza din art. art. 8 din sec?iunea Clauze contractuale de bază şi din art. 1.16 alin. 1 din TCG pe care legea o consideră abuzivă. Faţă de cele mai sus expuse instanţa reţine că pârâtul nu datorează despăgubiri constând în daune de reziliere sau despăgubiri de încetare prematură. Ca urmare, instan?a urmează să respingă capătul de cerere privind acordarea taxei de reziliere anticipată, ca neîntemeiat. În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată solicitate de partea creditoare, având în vedere că cererea urmează a fi admisă în parte şi că la dosarul cauzei a fost depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru de 200 lei (f. 6), constatând caracterul real, necesar şi proporţional al cheltuielilor de judecată, instan?a va admite în parte şi acest capăt de cerere, raportat la taxa judiciară de timbru datorată pentru partea din ac?iune admisă, şi, în temeiul art. 453 alin. 2 C. proc.civ., va obliga pe debitor la plata către creditor a sumei de 50 lei. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, HOTĂRĂ?TE: Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de creditorul, INTRUM DEBT FINANCE AG, PRIN REP LEGAL, CU SEDIUL ALES LA INTRUM ROMANIA SA, DINU VINTILĂ, în contradictoriu cu debitorul B****** A********. Obligă pe debitor ca, în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, să plătească creditorului suma de 698,55 de lei reprezentand debit principal, la care se adaugă penalităţi de întârziere în cuantum de 96,81 de lei. Respinge restul pretenţiilor. Obliga pe debitor la plata sumei de 50 de lei cu titlu de cheltuieli de judecata. Executorie, potrivit art. 1025 din C.proc.civ. Cu drept la cerere in anulare pentru părţile litigante în termen de 10 zile de la comunicare, cerere care se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă. Pronunţată, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei conform art. 396 alin. 2 C.proc.civ., azi 25.03.2019.” Cu drept la cerere in anulare pentru părţile litigante în termen de 10 zile de la comunicare, cerere care se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă. Pronunţată, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei conform art. 396 alin. 2 C.proc.civ., azi, 25.04.2019.
Incheiere indreptare eroare materiala din 25.04.2019Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de creditorul, INTRUM DEBT FINANCE AG în contradictoriu cu debitorul, B****** A********. Obligă pe debitor ca, în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, să plătească creditorului suma de 698,55 de lei reprezentand debit principal, la care se adaugă penalităţi de întârziere în cuantum de 96,81 de lei. Respinge restul pretenţiilor. Obliga pe debitor la plata sumei de 50 de lei cu titlu de cheltuieli de judecata. Executorie, potrivit art.1025 din C.proc.civ. Cu drept la cerere in anulare pentru părţile litigante în termen de 10 zile de la comunicare, cerere care se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă. Pronunţată, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei conform art.396 alin.2 C.proc.civ., azi, 25.03.2019.
Hotarare 2550/2019 din 25.03.2019Amână pronunţarea pt.25.03.2019
Incheiere amanare initiala a pronuntarii din 08.03.2019