C******* M******
Apelant ReclamantR***** R******* - D******* S****** V******
Intimat PârâtÎncheiere - îndreptare eroare materială - Din oficiu, dispune îndreptarea erorii materiale din cuprinsul deciziei 10/17.01.2019 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în sensul următor: Considerentele deciziei vor fi înlocuite cu: „Asupra apelului înregistrat la Curtea de Apel Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr.3137/91/2017; Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentinţa civilă nr. 447/06.07.2018, Tribunalul Vrancea a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul CARLIORU MĂNĂILĂ, în contradictoriu cu pârâtul OCOLUL SILVIC FOCŞANI. Pentru a adopta această soluţie s-a avut în vedere următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 19.10.2017 sub nr. 3137/91/2017 pe rolul Tribunalului Vrancea Secţia I Civilă, reclamantul Cârlioru Mănăilă a chemat în judecată pe pârâtul Ocolul Silvic Focşani solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va fi pronunţată să se dispună reconstituirea vechimii în muncă pe perioada anilor 1970, 1971, 1972, 1974 – 1980, 1994 şi 2001 – 2003. În motivarea cererii reclamantul a arătat, în esenţă, că în perioadele 1970 – 1980 şi 1993 – 2003 a lucrat la Ocolul Silvic Năruja ca muncitor necalificat la diverse tipuri de lucrări, însă deşi a solicitat atât în 2004, cât şi în 2016 eliberarea unor adeverinţe care să ateste această situaţie de fapt i s-au eliberat adeverinţe care atestă prestarea muncii doar pe anumite intervale de timp, motivaţia oferită fiind aceea că o parte din înscrisurile din arhivă au fost distruse. În cauză a formulat întâmpinare Romsilva prin Direcţia Silvică Vrancea în cuprinsul căreia s-au expus prevederi legale din legea pensiilor în vigoare până la 01.04.2001, susţinându-se că pentru admiterea cererii este necesar ca instanţa să stabilească dacă reclamantul a prestat muncă în calitate de angajat, dacă figurează ca atare în statele de plată şi dacă s-au plătit contribuţii de asigurări sociale. La termenul de judecată din data de 19.02.2018, Tribunalul a calificat voinţa reclamantului în ceea ce priveşte persoana chemată în judecată, în sensul că intenţia reală a reclamantului a fost să se judece cu Romsilva, iar nu cu o structură fără personalitate juridică din cadrul acestei unităţi. La acelaşi termen din 19.02.2018, pârâta a depus la dosar o adeverinţă nr. 10493/19.02.2018 în cuprinsul căreia a atestat informaţiile consemnate în înscrisurile aflate în arhivă cu privire la activitatea prestată de către reclamant. De asemenea, a indicat ce categorii de înscrisuri se regăsesc în arhiva generată de Ocolul silvic Năruja pe perioada anilor 1965 – 2002. La data de 14.05.2018 pârâta a depus la dosar adeverinţa nr. 10712/09.05.2018 emisă de Romsilva – Direcţia Silvică Vrancea – Ocolul Silvic Focşani, adeverinţă în cuprinsul căreia se atestă toate informaţiile regăsite în arhivă privitoare la activitatea şi veniturile obţinute de reclamant de la pârâtă în perioada 1966 –2001. Examinând adeverinţele anexate la cererea de chemare în judecată, instanţa a constatat că în cuprinsul acestora se atestă prestarea de muncă şi încasarea de venituri inclusiv pentru anumite luni din anumiţi ani pentru care s-a solicitat reconstituirea vechimii în muncă. De asemenea, în urma reexaminării arhivei, pârâta a emis o nouă adeverinţă, cu nr. 10712/09.05.2018, în cuprinsul căreia a atestat informaţii complete despre zilele de muncă prestate de către reclamant, salariul obţinut şi contribuţiile suportate. Tribunalul a constatat că probatoriul administrat nu dovedeşte susţinerile reclamantului. Astfel, la filele 33 – 41, pârâta a depus un centralizator privind categoriile de înscrisuri generate de fostul Ocol silvic Năruja, înscrisuri care se regăsesc în prezent arhivate la Ocolul Silvic Focşani. Tribunalul a constatat că exceptând anii 1980 şi 2003 pentru care nu există niciun fel de evidenţe arhivistice, pentru toţi ceilalţi ani există documente arhivistice relevante, şi anume, state de plată salarii ori state de plată salarii şi bonuri de lucru. Numărul relativ mare de file care reprezintă statele de plată pe aceşti ani formează convingerea instanţei că este vorba despre o evidenţă completă a statelor de plată întocmite în perioada anilor 1970 – 2002, cu excepţia anului 1980. De altfel, pârâta nu a indicat în nici un moment că statele de plată pe care le-ar deţine în păstrare la Ocolul silvic Focşani ar fi incomplete. De asemenea, nici în adeverinţele eliberate în anul 2005 şi 2016 nu a atestat că ar deţine doar parţial statele de plată generate de fostul ocol silvic Năruja. În cuprinsul statelor de plată existente pentru anii 1970, 1971, 1972, 1974 – 1979, 1994 şi 2001 – 2002 reclamantul este menţionat ca fiind persoană care a prestat muncă şi a încasat venituri doar pe intervalele de timp indicate în adeverinţa nr. 10712/09.05.2018. Or, atât timp cât statele de plată sunt complete pe aceşti ani, iar reclamantul figurează numai pe anumite intervale de timp cu activitate prestată şi venituri încasate, Tribunalul reţine că nu se identifică niciun motiv obiectiv pentru care reclamantul nu ar fi fost menţionat în statele de plată ca prestând muncă şi pe alte intervale de timp, dacă într-adevăr aceasta ar fi fost situaţia de fapt. De exemplu, în anul 1970 reclamantul figurează doar cu 8 zile lucrate în luna iunie pentru care i se cuvenea un salariu brut de 490 lei şi i s-a reţinut o contribuţie de 2% de 10 lei. Or, dacă reclamantul ar fi prestat muncă mai multe zile în luna iunie ori şi în alte luni din acest an nu se identifică nici un motiv obiectiv pentru care această situaţie să nu fie atestată în statele de plată lunare. De asemenea, în anul 1972 reclamantul figurează în statele de plată cu activitate prestată în lunile iulie, noiembrie şi decembrie. Or, dacă reclamantul ar fi prestat muncă şi în alte luni nu se identifică nici un motiv obiectiv pentru care nu s-ar fi regăsit în statele de plată aferente. Declaraţia martorului Tulache Mihaiu nu poate fi considerată credibilă în raport de informaţiile cuprinse în statele de plată. Astfel, martorul a învederat că reclamantul ar fi prestat muncă în fiecare an din intervalul 1970-1980, fiind cooptat de acesta la diverse lucrări de construcţie sau lucrări silvice, însă dacă susţinerile martorului ar corespunde adevărului atunci nu se identifică nici un motiv obiectiv pentru care această situaţie nu ar fi fost menţionată şi în statele de plată. Prin urmare, Tribunalul nu a putut reţine declaraţia acestui martor ca fiind o probă certă pentru dovedirea prestării muncii în alte intervale de timp decât cele atestate în adeverinţa nr. 10712/09.05.2018. De asemenea, declaraţia martorului Vulcan Vasile este mult prea vagă pentru a putea reţine că reclamantul a prestat muncă şi în alte perioade de după 1992 faţă de cele atestate în adeverinţa nr. 10712/09.05.2018, martorul făcând referire la prestarea de activităţi de către reclamant, dar şi la perioade în care acesta nu presta muncă. Or, în raport de informaţiile cuprinse în statele de plată Tribunalul a reţinut că nu se identifică nici un motiv pentru care reclamantul să nu fi fost menţionat în statele de plată dacă ar fi lucrat în alte intervale de timp decât cele atestate în adeverinţa nr. 10712/09.05.2018. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, solicitând schimbarea în tot a sentinţei şi, în rejudecare, respingerea acţiunii. În motivare, a arătat că instanţa a înlăturat nejustificat depoziţiile martorilor. Împrejurarea că nu există un motiv obiectiv care să justifice lipsa înscrisurilor nu poate constitui o motivare a înlăturării depoziţiilor martorilor. Adeverinţa 10712/9.05.2018 a fost eliberată doar după promovarea cererii de chemare în judecată, nu are acelaşi conţinut cu cea eliberată reclamantului, astfel încât probele trebuie analizate în ansamblul lor. În drept, a invocat art. 466 cod de procedură civilă. Intimata a formulat întâmpinare, invocând, pe cale de excepţie, tardivitatea apelului, iar pe fond respingerea acestuia ca nefondat, întrucât susţinerile martorilor nu se coroborează cu situaţia ce rezultă din evidenţele arhivistice. Depoziţiile martorilor sunt subiective, statele de plată confirmă că reclamantul era doar lucrător sezonier/zilier. În drept, a invocat art. 480 alin. 1 cod de procedură civilă. Apelul este nefondat. Potrivit art. 279 din legea 53/2003, codul muncii, vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se probează cu carnetul de muncă. După data abrogării Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, cu modificările ulterioare, vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se reconstituie, la cererea persoanei care nu posedă carnet de muncă, de către instanţa judecătorească competentă să soluţioneze conflictele de muncă, pe baza înscrisurilor sau a altor probe din care să rezulte existenţa raporturilor de muncă. Or, din înscrisurile depuse de intimată rezultă că apelantul nu a avut un raport de muncă cu Ocolul Silvic Năruja, ci a prestat activitate ca zilier. Evidenţa activităţii desfăşurate de apelant rezultă din înscrisurile aflate în arhiva Direcţiei Silvice şi i-a fost adusă la cunoştinţa acestuia prin adrese succesive,în anii 2005, 2016, cea mai detaliată fiind adresa din 19.02.2018, aflată la filele 20-32 din dosarul de fond. Potrivit art. 309 alin. 5 din codul de procedură civilă, proba cu martori nu se admite împotriva sau peste ceea ce cuprinde un înscris. Cât timp din înscrisurile aflate în arhiva Direcţiei silvice rezultă calitatea reclamantului de zilier, numărul de zile în care a lucrat, sumele de bani încasate, nu se poate proba cu martori o altă situaţie de fapt. Soluţia procedurală a inadmisibilităţii probei testimoniale împotriva unor documente cu valoare oficială, contabilă este deplin justificată în cauză, având în vedere durata mare de timp care a trecut de la situaţiile prezentate, intervalul mare de ani asupra despre care s-a făcut relatarea, 1966-2001 şi imposibilitatea obiectivă a martorilor de a cunoaşte regimul juridic al activităţii prestate de apelant. În acelaşi timp, Direcţia Silvică avea obligaţia legală de a păstra în arhivă documentele contabile şi de personal şi nu s-a invocat că ar fi existat mai multe înscrisuri care nu se regăsesc în arhivă. Sentinţa fiind legală şi temeinică, în baza art. 480 alin. 1 cod de procedură civilă, curtea va respinge apelul ca nefondat.” Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică.
Incheiere indreptare eroare materiala din 26.03.2019Decizia civilă nr. 10/2019 Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul Cîrlioru Mănăilă împotriva sentinţei civile nr. 447/06.07.2018 pronunţate de Tribunalul Vrancea. Definitivă.DOSAR NR.243/44/2019 CONTESTAŢIE ÎN ANULARE
Hotarare 10/2019 din 17.01.2019