C****** R**** P***** A************ D********** A********* I******************
ReclamantE***** S*
PârâtRespinge cererea de completare şi îndreptare a erorii materiale ca rămasă fără obiect. Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 16.07.2020.
Hotarare completaredispozitiv 936/2020 din 16.07.2020Admite sesizarea din oficiu privind îndreptarea erorii materiale strecurată în sentinţa civilă nr.152/04.20.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a Civilă în dosarul nr.33795/3/2018. Dispune îndreptarea erorii materiale strecurată în sentinţa civilă nr. 152/04.20.2020 în sensul că, atât motivarea în fapt şi în drept a instanţei, cât şi dispozitivul hotărârii, sunt astfel: „Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma obiectului cu care a fost investit şi a probelor administrate, tribunalul constată cererea ca fiind întemeiată în parte pentru următoarele considerente: Cu titlu prealabil Tribunalul re?ine că prin cererea sa, astfel cum a fost formulată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata despăgubirilor ca urmare a săvârşirii faptei ilicite de a comunica public fonograme publicate in scop comercial de comer?/fonograme sau reproduceri ale acestora şi prestaţii artistice din domeniul audiovizual fără a deţine autorizaţie/licenţă si fără a achita remuneraţia cuvenită artiştilor interpreţi, pentru perioada 01.10.2015 – 30.06.2018. Analizând faţă de dispoziţiile art. 248 C.p.civ., cu prioritate excepţiile invocate, Tribunalul reţine următoarele: În ceea ce priveşte excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi de exerciţiu a CREDIDAM, tribunalul reţine că potrivit dispozi?iilor art. 9 C.p.civ., obiectul ?i limitele procesului sunt stabilite prin cererile ?i apărările păr?ilor, iar potrivit dispozi?iilor art. 32 C.p.civ., orice cerere poate fi formulată ?i sus?inută numai dacă autorul acesteia are capacitate procesuală, în acesta intrând capacitatea de folosin?ă şi exerciţiu a persoanei chemate în judecată. Rezultă astfel că păr?ile sunt cele care trebuie să formuleze cereri astfel încât să îndeplinească condi?iile de exerci?iu prevăzute de lege. Mai departe, Tribunalul re?ine că potrivit dispozi?iilor art. 56, poate fi parte în judecată orice persoană care are folosin?a drepturilor civile, iar lipsa capacită?ii procesuale de folosin?ă poate fi invocată în orice stare a procesului. Una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii civile, respectiv de a fi parte in proces se refera la capacitatea procesuala de folosinţa şi de exerciţiu care consta in aptitudinea unei persoane de a avea drepturi si obligaţii pe plan procesual. Potrivit dispoziţiilor art. 4 din Lg.21/1926, persoana juridică va avea fiinta numai de la data înscrierii deciziei de recunoa?tere rămasă definitivă, în registrul special care va fi ?inut în acest scop la grefa fiecărui tribunal civil, iar potrivit dispoziţiilor art. 5 din OG 26/31.01.2000, „Asocia?ia dobânde?te personalitate juridică prin înscrierea în Registrul asocia?iilor ?i funda?iilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscrip?ie teritorială î?i are sediul.” CREDIDAM este o asociaţie înfiinţată prin Sentinţa civilă nr. 207/19.09.1996 în baza Lg. 21/1924 şi prin urmare aceasta are capacitate procesuală de folosinţă şi de exerciţiu. De asemenea, se reţine că Statutul CREDIDAM a fost modificat, iar prin încheierea din data de 27.03.2019 pronunţată în Dosarul nr. 7368/300/2019 Judecătoria Sector 2 Bucureşti a luat act de aceste modificări. Rezultă faţă de cele reţinute mai sus că reclamanta are capacitatea procesuală de folosinţă şi de exerciţiu prevăzută de lege, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată excepţia. În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului CREDIDAM, Tribunalul reţine că prin Decizia nr. 4/1997 a ORDA s-a acordat CREDIDAM, începând cu data de 19.09.1996 avizul de funcţionare şi exercitare a drepturilor ca organism de gestiune colectivă a drepturilor conexe, iar prin avizul ORDA nr. 790/15.02.2019 au fost avizate favorabil modificările intervenite la statutul asociaţiei. Potrivit art.5 alin 3 din Statutul CREDIDAM, organismul de gestiune colectiva are ca obiect de activitate, printre altele si apărarea drepturilor artiştilor interpreţi sau executanţi pe care îi reprezintă, iar potrivit dispoziţiilor art.188 (fost 139) din Legea nr. 8/1996 titularii drepturilor recunoscute si protejate pot solicita instanţelor de judecata sau altor organisme competente, după caz, recunoaşterea drepturilor lor si constatarea încălcării acestora si pot pretinde acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat. Aceleaşi solicitări pot fi formulate in numele si pentru titularii de-drepturi de către organismele de gestiune, de către asociaţiile de combatere a pirateriei sau de către persoane autorizate sa utilizeze drepturi protejate prin prezenta lege, conform mandatului acordat in acest sens (....). Rezultă faţă de aceste dispoziţii legale faptul că CREDIDAM justifică legitimitatea procesuala activă, fiind un organism de gestiune colectivă în sensul dispoziţiilor mai sus arătate. Pentru aceste motive, Tribunalul va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active ca neîntemeiată. În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii, faţă de argumentele invocate de pârâtă, Tribunalul constată că aceasta se subsumează unei veritabile apărări de fond care va fi avută în vedere ca atare. În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes în promovarea cererii reconvenţionale, excepţie invocată de reclamanta pârâtă reconvenţional, Tribunalul reţine că una dintre condiţiile pentru promovarea unei acţiuni în justiţie este aceea ca partea care o exercită să justifice un interes care trebuie să fie personal, legitim, născut şi actual. Astfel, cel ce se adresează în justiţie pentru a-şi apăra un drept trebuie să aibă interesul de a proceda în acest mod, astfel încât ceea ce caracterizează din punct de vedere procedural această condiţie de exercitare a dreptului la acţiune e principiul necesităţii practice a acţiunii, adică ideea că dacă cel interesat n-ar recurge la oficiul organelor jurisdicţionale, s-ar expune prin aceasta la un prejudiciu inevitabil. În speţă, interesul în verificarea legalităţii unui act încheiat de părţi nu poate fi analizat separat, pe cale de excepţie, legalitatea actelor putând fi întotdeauna supuse controlului instanţei. Mai mult, din modul în care este motivată excepţia lipsei de interes, Tribunalul constată că această de fapt vizează de fapt apărări de fond, respectiv faptul că această convenţie este prevăzută de lege, iar nu contrară legii. Prin urmare, Tribunalul, faţă de motivele care însoţesc excepţia, apreciază că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă. În ceea ce priveşte fondul cererii reconvenţionale, tribunalul re?ine că prin cererea sa, pârâta – reclamantă reconvenţional a solicitat să se constate nulitatea absolută a convenţiei încheiată la data de 26.06.2018 cu CREDIDAM în vederea obţinerii autorizaţiei/licenţei neexclusive pentru comunicare publică a fonogramelor sau a reproducerilor, invocând „frauda la lege constând în folosirea prevederilor Lg. 8/1996. Sub acest aspect Tribunalul constată că obligaţia de a obţine autorizaţie/licenţă neexclusivă pentru comunicarea publică a fonogramelor sau a reproducerilor acestora precum şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în scop ambiental şi/sau lucrativ în raport de Decizia ORDA 10/2016 modificată prin Decizia ORDA 120/2016, este o obligaţie legală. În situaţia în care pârâta – reclamantă reconvenţional nu s-ar conforma acestei obligaţii, ar datora despăgubirile prevăzute de lege. Se reţine şi faptul că reclamanta reconvenţional nu a probat şi nu a justificat în ce constă efectiv fraudarea legii prin încheierea acestei convenţii. Potrivit dispoziţiilor art. 162 alin. 1 lit. b şi c (fost art. 130 alin. 1 lit. a şi b) din Lg. 8/1996, „Organismele de gestiune colectivă au următoarele obligaţii: b) să acorde autorizaţii neexclusive utilizatorilor, la cererea acestora, efectuată înainte de utilizarea repertoriului protejat, în schimbul unei remuneraţii. Organismele de gestiune colectivă răspund în termen de maximum 10 zile la cererea acestora, indicând orice alte informaţii necesare acordării licenţei. în cazul în care organismul de gestiune colectivă nu intenţionează să acorde licenţa neexclusivă pentru un anumit serviciu, va motiva refuzul în scris; c) să elaboreze metodologii pentru domeniile de activitate, cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite, ce trebuie negociate cu utilizatorii în vederea plăţii acestor drepturi, în cazul în care modul de exploatare face imposibilă autorizarea individuală de către autorii sau titularii de drepturi;". În acest context, încheierea convenţiei dintre părţi s-a făcut în acord cu legea şi cu statutul reclamantei. Pentru aceste motive Tribunalul va respinge cererea reconvenţională ca neîntemeiată. În ceea ce priveşte cererea de chemare în judecată, Tribunalul reţine că potrivit art. 130 alin. 1 lit. a din Legea nr. 8/1996, pârâta avea obligaţia de a semna contractul de licenţă neexclusivă cu reclamantul CREDIDAM, în calitatea acestuia de organism de gestiune colectivă a drepturilor artiştilor interpreţi şi executanţi în temeiul art. 133 alin. 2 din Legea nr. 8/1996 şi să plătească remuneraţia compensatorie pentru utilizarea prestaţiilor acestora. Remuneraţia unică echitabilă este datorată de pârâtă în temeiul art. 106 din Legea nr. 8/1996. Potrivit adresei nr. 17881/13.06.2018, a IPJ Vrancea pârâta a fost sancţionată contravenţional conform art. 1392 lit. g din Lg. 8/1996, pentru utilizarea muzicii în scop ambiental, fără autorizarea sau consimţământul titularului drepturilor recunoscute de lege. Potrivit pct. 1, 2, 3, 4, 5 ?i 7 din Decizia ORDA nr. 399/2006 prin care a fost stabilită Metodologia privind comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi tabelele cuprinzând drepturile patrimoniale ale artiştilor interpreţi ori executanţi şi producătorilor de fonograme, „Prin comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora se înţelege comunicarea acestora în spaţii publice (închise sau deschise), indiferent de modalitatea realizării comunicării, prin întrebuinţarea unor mijloace mecanice, electroacustice sau digitale (instalaţii de amplificare, aparatură de redare a înregistrărilor sonore sau audiovizuale, receptoare radio ori televizoare, echipament informatic etc.)”. „Prin utilizarea prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în scop ambiental se înţelege comunicarea acestora în spaţii publice, indiferent de modalitatea realizării comunicării către public”, „Prin utilizator de fonograme, în sensul prezentei metodologii, se înţelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care comunică public fonograme publicate în scop comercial ori reproduceri ale acestora, în spaţii deţinute cu orice titlu (de proprietate, de administrare, de închiriere, de subînchiriere, comodat etc.)” „Prin utilizator al prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual se înţelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care foloseşte cu orice titlu (de proprietate, de administrare, de închiriere, de subînchiriere etc.) spaţii în care sunt utilizate opere audiovizuale în scop ambiental”. „Utilizatorul are obligaţia să obţină autorizaţii sub formă de licenţe neexclusive, eliberate de organismele de gestiune colectivă ale drepturilor artiştilor interpreţi sau executanţi şi ale producătorilor de fonograme, pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, în schimbul unei remuneraţii potrivit tabelelor*) redate mai jos, indiferent de durata efectivă a comunicării publice”. „Obligaţia de plată pentru licenţa neexclusivă revine deţinătorului cu orice titlu al spaţiului unde se comunică public fonogramele publicate în scop comercial sau reproduceri ale acestora ori prestaţii artistice din domeniul audiovizual”. Rezultă din aceste dispozi?ii legale coroborate cu actele de la dosar că pârâta are calitate de utilizator în sensul Deciziei ORDA nr. 399/2006 ?i ale Legii nr. 8/1996 cu modificările şi completările ulterioare, respectiv este deţinător al unor spaţii în care se comunică public prestaţii ale artiştilor interpreţi. În această calitate, pârâta are obligaţia legală de a achita remuneraţii, date fiind dispoziţiile art. 1349 C.civ. şi conform art. 1231 art. 130 alin. 1 lit. a şi h din Legea nr. 8/1996, conform Deciziei ORDA nr. 399/2006, Deciziei nr. 10/2016 şi Deciziei ORDA 120/2016. Mai departe se re?ine că suma datorată este determinată prin raportare la dispoziţiile metodologiei în vigoare la data săvâr?irii faptei de a nu achita remunera?ia legală. Astfel, pentru perioada 01.10.2015 – 29.02.2016 pârâta datorează suma de 720 lei, iar pentru perioada 01.03.2016 – 30.06.2018 pârâta datorează suma de 11.184 lei reprezentând triplul remuneraţiei prin raportare la Decizia ORDA nr. 120/2016 ?i Decizia nr. 10/2016 coroborat cu dispozi?iile art. 1349 C.civ.. În ceea ce prive?te penalită?ile de întârziere, Tribunalul apreciază că dispozi?iile pct.3.12, teza finală, din Decizia nr. 10/2016 nu prevăd ?i aplicarea de penalită?i în această situa?ie. Astfel, potrivit dispozi?iilor art. 3.12 din Decizia ORDA nr.10/2016 şi 120/2016 pentru spaţii şi/sau pentru perioade nedeclarate pentru care utilizatorul a comunicat public fonograme sau reproduceri ale acestora şi/sau prestaţii artistice din domeniul audiovizual în scop ambiental sau lucrativ fără a obţine în prealabil autorizaţia - licenţă neexclusivă, acesta are obligaţia de a plăti către organismul de gestiune colectivă a drepturilor conexe ale artiştilor interpreţi sau executanţi şi ale producătorilor de fonograme o sumă de bani reprezentând triplul sumelor care ar fi fost legal datorate dacă ar fi deţinut autorizaţia-licenţă neexclusivă. În situaţia în care cuantumul remuneraţiei care ar fi fost legal datorată de către utilizator nu poate fi determinat, acesta datorează triplul remuneraţiei plătite în mod uzual de utilizatorii din aceeaşi categorie. Prin urmare, cum dispozi?iile legale nu prevăd posibilitatea aplicarea penalită?ilor de întârziere, ci doar plata triplului remunera?iei datorate, Tribunalul va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat. În ceea ce priveşte solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la plata TVA-ului aferent sumelor solicitate cu titlu de despăgubire, instanţa reţine că este neîntemeiată. Se reţine în acest sens că prin Decizia nr. 48 din 19 iunie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept a stabilit că în interpretarea dispoziţiilor art. 126 alin. (1) lit. a) şi art. 129 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, art. 98 alin. (1) lit. g.) şi art. 1065 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, colectarea de către organismul de gestiune colectivă a remuneraţiilor cuvenite artiştilor interpreţi şi executanţi pentru radiodifuzarea sau comunicarea publică a înregistrărilor sonore conţinând fixarea prestaţiilor artistice ale acestora nu reprezintă o operaţiune impozabilă din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată. Aplicând mutatis mutandis Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cauzei de faţă, instanţa reţine ca nefiind întemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii TVA. Pentru aceste motive, tribunalul va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 720 lei pentru perioada 01.10.2015 – 29.02.2016 şi la plata sumei de 11.184 lei, reprezentând repararea prejudiciului cauzat artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ/publicate în scop comercial/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice în domeniul audiovizual, reprezentând triplul remuneraţilor datorate în perioada 01.03.2016 – 30.06.2018. În ceea ce prive?te ultimul capăt de cerere, Tribunalul re?ine inciden?a dispoziţiilor art.130 alin.1 lit. a şi b din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe. De asemene se re?ine că în cauzele C-135/10, SCF şi Cauza C-162/10, Phonographic Performance (Ireland) Limited (PPL) Curtea a concluzionat că actul efectuat de un operator hotelier prin care urmăreşte accesul clienţilor săi la operele difuzate reprezintă un serviciu suplimentar, care are o influenţă asupra standardului acestui stabiliment şi asupra preţului camerelor, fiind, în plus, de natură să atragă şi alţi clienţi interesaţi de acest serviciu suplimentar, având aşadar un caracter lucrativ [6]. În consecinţă, un astfel de operator hotelier are calitatea de „utilizator” care realizează o „comunicare publică” a unei fonograme radiodifuzate, în sensul dreptului Uniunii. Tribunalul apreciază că argumentele sunt aplicabile şi altor operatori, respectiv celor ce deţin unităţi de cazare, restaurante, baruri, cafenele etc., cum este cazul în speţă, unde se comunică public prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă audio şi video. Astfel, faţă de obligaţia reţinută mai sus, de a încheia contractul de licenţă neexclusivă cu reclamantul CREDIDAM, în calitatea acestuia de organism de gestiune colectivă a drepturilor artiştilor interpreţi şi executanţi, tribunalul, va obliga pârâta să încheie cu reclamantul autorizaţii/licenţe neexclusive pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerţ/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în spatiile administrate. În baza art. 453 C.pr.civ., re?inând culpa procesuală a pârâtei, o va obliga pe aceasta la plata către reclamant a sumei de 900 lei, cheltuieli de judecata, taxă de timbru i onorariu avocat. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, HOTĂRÂŞTE Califica excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată ca fiind o apărare de fond. Respinge ca neîntemeiate: excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi de exerciţiu a CREDIDAM şi excepţia lipsei de interes invocată de reclamanta – pârâta faţă de cererea reconvenţională. Admite în parte cererea. Obligă pârâta la plata către reclamanta a sumei de 720 lei pentru perioada 01.10.2015 – 29.02.2016 reprezentând repararea prejudiciului cauzat artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ/publicate în scop comercial/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice în domeniul audiovizual Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 11.184 lei pentru perioada 01.03.2016 – 30.06.2018, reprezentând repararea prejudiciului cauzat artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ/publicate în scop comercial/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice în domeniul audiovizual, constând în triplul remuneraţilor datorate. Obligă pârâta să încheie cu reclamanta autorizaţii/licenţe neexclusive pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerţ/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în spatiile administrate. Respinge în rest acţiunea ca neîntemeiată. Obliga parata la plata către reclamanta a sumei de 900 lei, cheltuieli de judecata. Cu apel in 30 de zile de la comunicarea hotărârii. Cererea de apel se va depune la Tribunalul Bucureşti. Pronunţată azi, 04.02.2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.”, iar nu „Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma obiectului cu care a fost investit şi a probelor administrate, tribunalul constată cererea ca fiind întemeiată în parte pentru următoarele considerente: Cu titlu prealabil Tribunalul re?ine că prin cererea sa, astfel cum a fost formulată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata despăgubirilor ca urmare a săvârşirii faptei ilicite de a comunica public fonograme publicate in scop comercial de comer?/fonograme sau reproduceri ale acestora şi prestaţii artistice din domeniul audiovizual fără a deţine autorizaţie/licenţă si fără a achita remuneraţia cuvenită artiştilor interpreţi, pentru perioada 0101.10.2015 – 30.06.2018. Analizând faţă de dispoziţiile art. 248 C.p.civ., cu prioritate excepţiile invocate, Tribunalul reţine următoarele: În ceea ce priveşte excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi de exerciţiu a CREDIDAM, tribunalul reţine că potrivit dispozi?iilor art. 9 C.p.civ., obiectul ?i limitele procesului sunt stabilite prin cererile ?i apărările păr?ilor, iar potrivit dispozi?iilor art. 32 C.p.civ., orice cerere poate fi formulată ?i sus?inută numai dacă autorul acesteia are capacitate procesuală, în acesta intrând capacitatea de folosin?ă şi exerciţiu a persoanei chemate în judecată. Rezultă astfel că păr?ile sunt cele care trebuie să formuleze cereri astfel încât să îndeplinească condi?iile de exerci?iu prevăzute de lege. Mai departe, Tribunalul re?ine că potrivit dispozi?iilor art. 56, poate fi parte în judecată orice persoană care are folosin?a drepturilor civile, iar lipsa capacită?ii procesuale de folosin?ă poate fi invocată în orice stare a procesului. Una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii civile, respectiv de a fi parte in proces se refera la capacitatea procesuala de folosinţa şi de exerciţiu care consta in aptitudinea unei persoane de a avea drepturi si obligaţii pe plan procesual. Potrivit dispoziţiilor art. 5 din OG 26/31.01.2000, „Asocia?ia dobânde?te personalitate juridică prin înscrierea în Registrul asocia?iilor ?i funda?iilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscrip?ie teritorială î?i are sediul.” CREDIDAM este o asociaţie înfiinţată prin Sentinţa civilă nr. 207/19.09.1996 în baza Lg. 21/1924. Re?ine Tribunalul că potrivit art. 130 alin. 1 lit. a din Legea nr. 8/1996, pârâta avea obligaţia de a semna contractul de licenţă neexclusivă cu reclamantul CREDIDAM, în calitatea acestuia de organism de gestiune colectivă a drepturilor artiştilor interpreţi şi executanţi în temeiul art. 133 alin. 2 din Legea nr. 8/1996 şi să plătească remuneraţia compensatorie pentru utilizarea prestaţiilor acestora. Remuneraţia unică echitabilă este datorată de pârâtă în temeiul art. 106 din Legea nr. 8/1996. Prin referatul 12568/21.05.2019 întocmit de inspectorul reclamantei s-a reţinut că în punctele de lucru administrate de pârâtă erau amplasate mijloace de comunicare acustice şi video (aparat radio/TV), comunicându-se ca atare fonogramelor de comer?/publicate în scop comercial sau a reproduceri ale acestora ?i presta?ii artistice din domeniul audiovizual. Potrivit pct. 1, 2, 3, 4, 5 ?i 7 din Decizia ORDA nr. 399/2006 prin care a fost stabilită Metodologia privind comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi tabelele cuprinzând drepturile patrimoniale ale artiştilor interpreţi ori executanţi şi producătorilor de fonograme, „Prin comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora se înţelege comunicarea acestora în spaţii publice (închise sau deschise), indiferent de modalitatea realizării comunicării, prin întrebuinţarea unor mijloace mecanice, electroacustice sau digitale (instalaţii de amplificare, aparatură de redare a înregistrărilor sonore sau audiovizuale, receptoare radio ori televizoare, echipament informatic etc.)”. „Prin utilizarea prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în scop ambiental se înţelege comunicarea acestora în spaţii publice, indiferent de modalitatea realizării comunicării către public”, „Prin utilizator de fonograme, în sensul prezentei metodologii, se înţelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care comunică public fonograme publicate în scop comercial ori reproduceri ale acestora, în spaţii deţinute cu orice titlu (de proprietate, de administrare, de închiriere, de subînchiriere, comodat etc.)” „Prin utilizator al prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual se înţelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care foloseşte cu orice titlu (de proprietate, de administrare, de închiriere, de subînchiriere etc.) spaţii în care sunt utilizate opere audiovizuale în scop ambiental”. „Utilizatorul are obligaţia să obţină autorizaţii sub formă de licenţe neexclusive, eliberate de organismele de gestiune colectivă ale drepturilor artiştilor interpreţi sau executanţi şi ale producătorilor de fonograme, pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, în schimbul unei remuneraţii potrivit tabelelor*) redate mai jos, indiferent de durata efectivă a comunicării publice”. „Obligaţia de plată pentru licenţa neexclusivă revine deţinătorului cu orice titlu al spaţiului unde se comunică public fonogramele publicate în scop comercial sau reproduceri ale acestora ori prestaţii artistice din domeniul audiovizual”. Rezultă din aceste dispozi?ii legale coroborate cu actele de la dosar că pârâta are calitate de utilizator în sensul Deciziei ORDA nr. 399/2006 ?i ale Legii nr. 8/1996 cu modificările şi completările ulterioare, respectiv este deţinător al unor spaţii în care se comunică public prestaţii ale artiştilor interpreţi. În această calitate, pârâta are obligaţia legală de a achita remuneraţii, date fiind dispoziţiile art. 1349 C.civ. şi conform art. 1231 art. 130 alin. 1 lit. a şi h din Legea nr. 8/1996, conform Deciziei ORDA nr. 399/2006, Deciziei nr. 10/2016 şi Deciziei ORDA 120/2016. Mai departe se re?ine că suma datorată este determinată prin raportare la dispoziţiile metodologiei în vigoare la data săvâr?irii faptei de a nu achita remunera?ia legală. Astfel, pentru perioada 01.03.2018 – 31.07.2019 pârâta datorează despăgubiri prin raportare la Decizia ORDA nr. 120/2016 ?i Decizia nr. 10/2016 coroborat cu dispozi?iile art. 1349 C.civ. în cuantum de 2704,5 lei ca rezultat al înmul?irii sumei de 901,5 lei cu 3. În ceea ce prive?te penalită?ile de întârziere, Tribunalul apreciază că dispozi?iile pct.3.12, teza finală, din Decizia nr. 10/2016 nu prevăd ?i aplicarea de penalită?i în această situa?ie. Astfel, potrivit dispozi?iilor art. 3.12 din Decizia ORDA nr.10/2016 şi 120/2016 pentru spaţii şi/sau pentru perioade nedeclarate pentru care utilizatorul a comunicat public fonograme sau reproduceri ale acestora şi/sau prestaţii artistice din domeniul audiovizual în scop ambiental sau lucrativ fără a obţine în prealabil autorizaţia - licenţă neexclusivă, acesta are obligaţia de a plăti către organismul de gestiune colectivă a drepturilor conexe ale artiştilor interpreţi sau executanţi şi ale producătorilor de fonograme o sumă de bani reprezentând triplul sumelor care ar fi fost legal datorate dacă ar fi deţinut autorizaţia-licenţă neexclusivă. În situaţia în care cuantumul remuneraţiei care ar fi fost legal datorată de către utilizator nu poate fi determinat, acesta datorează triplul remuneraţiei plătite în mod uzual de utilizatorii din aceeaşi categorie. Prin urmare, cum dispozi?iile legale nu prevăd posibilitatea aplicarea penalită?ilor de întârziere, ci doar plata triplului remunera?iei datorate, Tribunalul va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat. În ceea ce priveşte solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la plata TVA-ului aferent sumelor solicitate cu titlu de despăgubire, instanţa reţine că este neîntemeiată. Se reţine în acest sens că prin Decizia nr. 48 din 19 iunie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept a stabilit că în interpretarea dispoziţiilor art. 126 alin. (1) lit. a) şi art. 129 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, art. 98 alin. (1) lit. g.) şi art. 1065 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, colectarea de către organismul de gestiune colectivă a remuneraţiilor cuvenite artiştilor interpreţi şi executanţi pentru radiodifuzarea sau comunicarea publică a înregistrărilor sonore conţinând fixarea prestaţiilor artistice ale acestora nu reprezintă o operaţiune impozabilă din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată. Aplicând mutatis mutandis Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cauzei de faţă, instanţa reţine ca nefiind întemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii TVA. Pentru aceste motive, tribunalul va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2704,5 lei, reprezentând repararea prejudiciului cauzat artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ/publicate în scop comercial/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice în domeniul audiovizual, reprezentând triplul remuneraţilor datorate în perioada 01.03.2018 – 31.07.2019. În ceea ce prive?te ultimul capăt de cerere, Tribunalul re?ine inciden?a dispoziţiilor art.130 alin.1 lit. a şi b din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe. De asemene se re?ine că în cauzele C-135/10, SCF şi Cauza C-162/10, Phonographic Performance (Ireland) Limited (PPL) Curtea a concluzionat că actul efectuat de un operator hotelier prin care urmăreşte accesul clienţilor săi la operele difuzate reprezintă un serviciu suplimentar, care are o influenţă asupra standardului acestui stabiliment şi asupra preţului camerelor, fiind, în plus, de natură să atragă şi alţi clienţi interesaţi de acest serviciu suplimentar, având aşadar un caracter lucrativ [6]. În consecinţă, un astfel de operator hotelier are calitatea de „utilizator” care realizează o „comunicare publică” a unei fonograme radiodifuzate, în sensul dreptului Uniunii. Tribunalul apreciază că argumentele sunt aplicabile şi altor operatori, respectiv celor ce deţin unităţi de cazare, restaurante, baruri, cafenele etc., cum este cazul în speţă, unde se comunică public prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă audio şi video. Astfel, faţă de obligaţia reţinută mai sus, de a încheia contractul de licenţă neexclusivă cu reclamantul CREDIDAM, în calitatea acestuia de organism de gestiune colectivă a drepturilor artiştilor interpreţi şi executanţi, tribunalul, va obliga pârâta să încheie cu reclamantul autorizaţii/licenţe neexclusive pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/ de comerţ/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în spatiile administrate. În baza art. 453 C.pr.civ., re?inând culpa procesuală a pârâtei, o va obliga pe aceasta la plata către reclamant a sumei de 270 lei, cheltuieli de judecata, taxă de timbru, informaţii ONRC şi onorariu avocat.” PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE: Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta CENTRUL ROMÂN PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIŞTILOR INTERPREŢI – CREDIDAM cu sediul în Bucureşti, str. C.A. Rosetti nr.34, sector 2, în contradictoriu cu pârâta SC EUROPA SA cu sediul în Focşani, str. Dimitrie Cantemir nr.25, judeţ Vrancea, având ca obiect drepturi conexe şi drepturi de autor. Obligă pârâta la plata către reclamanta a sumei de 2704,5 lei reprezentând repararea prejudiciului cauzat artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ/publicate în scop comercial/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice în domeniul audiovizual, reprezentând triplul remuneraţilor datorate în perioada 01.03.2018 – 31.07.2019. Obligă pârâta să încheie cu reclamanta autorizaţii/licenţe neexclusive pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerţ/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în spatiile administrate. Respinge în rest acţiunea ca neîntemeiată. Obliga parata la plata către reclamanta a sumei de 270 lei, cheltuieli de judecata. Cu apel in 30 de zile de la comunicarea hotărârii. Cererea de apel se va depune la Tribunalul Bucureşti. Pronunţată azi, 04.02.2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.”, cum din eroare s-a menţionat. Cu apel în termen de 30 de zile de comunicarea. Cererea de apel se va depune la Tribunalul Bucureşti secţia a III a civilă. Dată în cameră de consiliu şi pronunţată în şedinţă publică, azi, 23.06.2020.
Incheiere indreptare eroare materiala din 23.06.2020Califica excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată ca fiind o apărare de fond. Respinge ca neîntemeiate: excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi de exerciţiu a CREDIDAM şi excepţia lipsei de interes invocată de reclamanta – pârâta faţă de cererea reconvenţională. Admite în parte cererea. Obligă pârâta la plata către reclamanta a sumei de 720 lei pentru perioada 01.10.2015 – 29.02.2016 reprezentând repararea prejudiciului cauzat artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ/publicate în scop comercial/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice în domeniul audiovizual Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 11.184 lei pentru perioada 01.03.2016 – 30.06.2018, reprezentând repararea prejudiciului cauzat artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ/publicate în scop comercial/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice în domeniul audiovizual, constând în triplul remuneraţilor datorate. Obligă pârâta să încheie cu reclamanta autorizaţii/licenţe neexclusive pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerţ/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în spatiile administrate. Respinge în rest acţiunea ca neîntemeiată. Obliga parata la plata către reclamanta a sumei de 900 lei, cheltuieli de judecata. Cu apel in 30 de zile de la comunicarea hotărârii. Cererea de apel se va depune la Tribunalul Bucureşti. Pronunţată azi, 04.02.2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Hotarare 152/2020 din 04.02.2020Amână pronunţarea la data de 04.02.2020. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 21.01.2020.
Incheiere amanare initiala a pronuntarii din 21.01.2020Pentru îndeplinirea unor obligaţii. Termen 21.01.2020
Incheiere de sedinta din 22.10.2019Admite excepţia nulităţii, invocată din oficiu. Anulează cererea de recuzare. Cu apel odată cu fondul. Pronunţată în şedinţă publică azi, 20.06.2019.
Incheiere recuzare din 20.06.2019la data de 20.06.2019
Anulează cererea de recuzare, ca netimbrată. Cu apel odată cu fondul. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22.05.2019.
Incheiere recuzare din 22.05.2019Se înaintează dosarul la completului următor, respectiv PIF 3 pentru soluţiionarea cererii de recuzare
Incheiere de sedinta din 21.05.2019Pentru timbraj
Incheiere de sedinta din 19.03.2019