S* C******** I**** S** - L*******
Intimat PârâtP** C***** D******
Apelant ReclamantS*** R***** S* - S*** I*****
Intimat PârâtÎn baza art.442 Cod procedură civilă îndreaptă din oficiu eroarea materială strecurată în considerentele deciziei nr.281/A/21.05.2019, pronunţată în dosarul nr. 698/251/2016, în sensul inserării ultimelor patru pagini lipsă : „Examinând apelul formulat instan?a de control judiciar constată următoarele: Prin sentin?a care face obiectul prezentei căi de atac a fost respinsă acţiunea formulată şi precizată de reclamanta P** C***** D******, prin reprezentant legal Cormoş Daniela, în contradictoriu cu pârâtele COMINDAL IMPEX SRL şi Societatea Naţională de Gaze Naturale ROMGAZ S.A - Sucursala de Producţie Energie Electrica Iernut. A fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată avansate de către pârâta COMINDAL IMPEX SRL, în cuantum de 4000 lei, onorariu avocaţial. Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a statuat că reclamanta solicită obligarea pârâtelor la plata sumei de 150.000 lei, cu titlu de daune interese moratorii. Solidaritatea pasivă este un raport obliga?ional de pluralitate de subiecte ?i există când to?i debitorii s-au obligat la acela?i lucru ?i conform art.1445 din Noul Cod civil, solidaritatea dintre debitori nu se prezumă, aceasta nu există decât în cazurile expres prevăzute de lege sau de păr?i. Pentru aceste considerente legale, instan?a a apreciat că, în spe?ă nu există răspundere solidară a celor două pârâte. Totodată, raportat la pozi?ia reclamantei, aceasta nu poate opta pentru o răspundere mai favorabilă civilă contractuală sau civilă delictuală, deoarece existen?a răspunderii civile contractuală o exclude pe cea a răspunderii delictuale. Instan?a, din înscrisurile depuse la dosar, a constatat faptul că nu există un contract de închiriere între reclamantă şi Romgaz care să genereze drepturi ?i obliga?ii între păr?i, care să nu fi fost îndeplinite ?i să dea na?tere la dreptul reclamantei de a ob?ine daune interese de la Romgaz. Pentru considerentul că între aceste două păr?i nu s-a încheiat un contract de închiriere, instan?a a apreciat că nu poate fi antrenată răspunderea civilă contractuală a Romgaz sens în care a respins ac?iunea formulată ca inadmisibilă. Daunele interese sunt de două feluri: compensatorii şi moratorii. În cauză, reclamanta a înţeles să se prevaleze de instituţia daunelor interese moratorii, pentru motive care ţin de strategia lor juridică, în baza principiului disponibilităţii. Potrivit art. 1535 alin. 1 C.civ. referitor la daunele moratorii în cazul obligaţiilor băneşti, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic. În cauză, niciunul dintre pârâţi nu avea obligaţia de a plăti către reclamantă o sumă de bani până la o anumită dată. Condiţia de bază pentru aplicarea acestui tip de daune interese este existenţa obligaţiei de plată a unei sume de bani către creditor. În lipsa acestei condiţii, devine inaplicabilă litigiului pendinte instituţia daunelor moratorii în cazul obligaţiilor băneşti. Potrivit art. 1536 C.civ. daunele moratorii în cazul obligaţiilor de a face în cazul altor obligaţii decât cele având ca obiect plata unei sume de bani, executarea cu întârziere dă întotdeauna dreptul la daune-interese egale cu dobânda legală, calculată de la data la care debitorul este în drept sau interes legitim. Lipsa uneia/unora dintre aceste condiţii face inutilă analizarea restului condiţiilor. Procedând la analiza prejudiciului instan?a a constatat, în principal, lipsa caracterului cert al prejudiciului. Astfel, un prejudiciu este cert atunci când existenţa lui este sigură şi totodată, poate fi stabilită întinderea sa în prezent. Sunt certe toate prejudiciile actuale şi prejudiciile viitoare şi sigure. Prin prejudiciu actual se înţelege acela care s-a produs în totalitate până la momentul la care victima cere repararea lui. Prejudiciile viitoare şi sigure sunt acele prejudicii care, deşi încă nu s-au produs, este sigur că se vor produce, putând fi stabilită întinderea lor pe bază de elemente îndestulătoare. În spe?ă, rezultă că, suma de 150.000 lei nu a ieşit din patrimoniul reclamantei, neexistând astfel un prejudiciu propriu-zis ?i prin niciun mijloc de probă nu s-a demonstrat că reclamanta a pierdut suma de 150.000 lei. Probele administrate nu sunt apte să susţină matematic, cum anume s-a ajuns la suma de 150.000 lei, cu titlu de prejudiciu. Proba testimonială administrată în cauză nu este utilă, pentru că prin intermediul acestei probe nu se poate stabili matematic nici modalitatea prin care s-a ajuns la suma de 150.000 lei şi nici că reclamanta ar fi obţinut profit de 150.000 lei dacă ar fi dobândit posesia spaţiului în iunie 2013. Pentru a face o previziune rezonabilă asupra unui potenţial câştig pentru cele 30 de luni, s-ar fi impus efectuarea unei expertize contabile asupra documentelor contabile ale reclamantei, pentru o perioadă de 30 de luni anterioară lunii iunie 2013. Prin analiza cifrelor contabile din trecut, un specialist putea să facă o previziune rezonabilă pentru următoarele 30 de luni. Reclamanta a renunţat la proba cu expertiza contabilă, singura probă care ar fi putut stabili dacă reclamanta ar fi putut obţine un câştig în cele 30 de luni (începând cu iunie 2013) şi care ar fi fost acel câştig. Reclamanta a prezentat cu titlu de practică judiciară Decizia nr. 98/2012 a ICCJ, însă, la studiul atent al acelei decizii, se poate observa că suma de bani acordată de către instanţă cu titlu de câştig nerealizat a fost stabilită în prealabil printr-o expertiză, adică printr-un mijloc de probă care a demonstrat pretenţia reclamantei din acel dosar. În schimb, în litigiul pendinte, reclamantei - care îi revenea sarcina probei - nu a înţeles să-şi probeze nici existenţa prejudiciului şi nici întinderea lui. Chiar dacă prejudiciul ar exista, pentru stabilirea unei despăgubiri, trebuia stabilită prin mijloace de probă, întinderea prejudiciului, ori această operaţiune se putea face doar prin proba cu expertiza contabilă. Martorul Nanu nu a făcut nici o precizare cu privire la un eventual câştig nerealizat de reclamantă, iar martorul Molnar Francisc a afirmat "nu pot preciza veniturile reclamantei; nu le pot preciza nici pe ale mele". Din informaţii deţinute de AFP Târnăveni ?i comunicate la dosar rezultă că în 3 ani de activitate normală (2011, 2012, 2013), reclamanta a avut un venit estimat de 42.200 lei, acest venit nu a fost unul cert, stabilit ca urmare a unei Decizii de regularizare, ci pe baza Declaraţiei estimative a agentului economic. Criteriul ales de reclamantă pentru stabilirea sumei de 150.000 lei, constând în "două salarii medii brute pe economie" nu are acoperire legală ?i instanţa nu poate verifica de ce anume reclamanta nu a solicitat despăgubiri raportate la un salariu minim sau maxim pe economia naţională. Dacă reclamanta ar fi putut obţine un câştig prin folosirea spaţiului, l-ar fi folosit şi în prezent şi ar fi obţinut venituri. Însă, reclamanta denunţă contractul de închiriere o lună de la încheierea lui, fără a obţine vreun venit în perioada 17.02.2016 - 29.03.2016. Analizând ?i cea de-a doua condiţie, respectiv pierderea şansei să fie consecinţa directă a faptei ilicite sau a altei împrejurări pentru care se angajează răspunderea delictuală, instan?a a constatat că, în cauză, imposibilitatea desfăşurării activităţii şi imposibilitatea obţinerii vreunui avantaj economic, nu se datorează faptei societăţii pârâte SC Comindal Impex SRL, ci se datorează configuraţiei spaţiului închiriat care nu era optim pentru desfăşurarea obiectului de activitate la P** C***** D******. Dacă spaţiul era apt pentru activitatea reclamantei, aceasta nu ar fi denunţat contractul după o lună de la închiriere, ci dimpotrivă, ar fi funcţionat şi în prezent şi ar fi putut face dovada veniturilor obţinute. Lipsa acestor prime condiţii, fac de prisos analiza restului condiţiilor ?i, de asemenea, lipsa caracterului cert al prejudiciului, fac de prisos analiza restului condiţiilor prejudiciului. Referitor la limitele întinderii prejudiciului ?i criteriul proporţionalităţii, potrivit art. 1532 alin. 2 C.civ. prejudiciul ce ar fi cauzat prin pierderea unei şanse de a obţine un avantaj poate fi reparat proporţional cu probabilitatea obţinerii avantajului, ţinând cont de împrejurări şi de situaţia concretă a creditorului. Potrivit art. 1385 alin. 4 C.civ. dacă fapta ilicită a determinat şi pierderea şansei de a obţine un avantaj sau de a evita o pagubă, reparaţia va fi proporţională cu probabilitatea obţinerii avantajului ori, după caz, a evitării pagubei, ţinând cont de împrejurări şi de situaţia concretă a victimei Din ambele texte legale rezultă regula proporţionalităţii în ceea ce priveşti întinderea reparaţiei, raportare fiind făcută la probabilitatea obţinerii avantajului, ţinând cont de împrejurări şi de situaţia concretă a victimei. Stabilirea reparaţiei se face în funcţie de calcului probabilităţii, adică de procentul în care acea şansă s-ar fi putut realiza dar în prezenta cauză, instanţa nu are la îndemână niciun procent sau altă metodă prin care să cuantifice prejudiciul cerut de reclamantă, pentru că reclamanta nu şi-a demonstrat pretenţiile. Situaţia concretă a spaţiului, împrejurarea că reclamanta a adjudecat un spaţiu pe care nu-1 putea folosi în derularea activităţii comerciale şi lipsa probabilităţii de a obţine un câştig, conduc la înlăturarea ideii de prejudiciu şi la imposibilitatea cuantificării lui. Prin faptă ilicită se înţelege acţiunea sau inacţiunea contrară legii care are ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane iar pentru ca fapta să aibă caracter ilicit, este necesar să fie contrară legii şi bunelor moravuri. Ori, demersurile judiciare ale societăţii pârâte Comindal Impex SRL au fost făcute în baza legii, nefiind contrare bunelor moravuri. Faptul că cererile au fost respinse, s-a datorat faptului că au fost nefondate, iar nu nelegale. După respingerea demersurilor judiciare, societatea pârâtă s-a conformat obligaţiei de predare a spaţiului către titularul Romgaz - iar nu către ter?i şi au acoperit prejudiciul cauzal titularului - iar nu terţilor. Concluzionând, instan?a apreciază că fapta societăţii pârâte de nepredare a spaţiului, nu are caracter ilicit, atâta vreme cât posesiunea a fost justificată de promovarea unor acţiuni in justiţie care au condus la amânarea obligaţiei predării spaţiului, lipsind astfel cerinţa faptei ilicite. Reclamanta a depus la dosar o serie de fotografii prin care doreşte să-şi probeze solvabilitatea, adică să facă dovada că ar fi avut la dispoziţie sume de bani pentru a realiza investiţii în acel spaţiu. Proba nu este utilă şi relevantă, pentru că nu s-a contestat solvabilitatea reclamantei, pentru că în cauză se pune problema dacă ar fi putut obţine 150.000 lei prin folosirea spaţiului şi reclamanta a reuşit să probeze că nu putea folosi spaţiul - fiind impropriu activităţii sale - deci u putea obţine nici un venit. Pentru aceste considerente, instan?a a respins acţiunea astfel cum a fost formulată şi precizată, de către reclamanta P** C***** D******, în contradictoriu cu pârâtele COMINDAL IMPEX SRL, şi Societatea Naţională de Gaze Naturale ROMGAZ S.A - Sucursala de Producţie Energie Electrica Iernut, ca nedovedită şi a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată avansate de către pârâta COMINDAL IMPEX SRL, în cuantum de 4000 lei, onorariu avocaţial. Apelanta a arătat că motivele avute în vedere de instanţa de fond sunt nelegale, bazate pe o interpretare greşită a stării de fapt şi de drept, iar în baza rolului său activ instanţa trebuia sa pună în discuţia părţilor necesitatea efectuării unei expertize contabile. Apelanta a mai arătat în esenţă că prin nepredarea imobilului a cărei folosinţă a fost adjudecată la licitaţie a suferit un prejudiciu, în cuantum de 150.000 lei, fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale începând cu data de 21.06.2013. Tribunalul constată că susţinerile apelantei sunt nefondate. În ceea ce priveşte expertiza contabilă invocată în cadrul cererii de apel, nici în faţa instanţei de fond şi nici în apel reclamanta nu a solicitat efectuarea unei asemenea expertize. În ceea ce priveşte prejudiciul invocat de apelantă, în mod corect a apreciat instanţa de fond că acesta nu este cert, nefăcându-se dovada faptului că prin neutilizarea spaţiului care face obiectul cauzei aceasta ar fi avut un profit de 150.000 lei. Din probele administrate nu rezultă cu certitudine că apelanta a suferit acest prejudiciu. În spe?ă, rezultă că, suma de 150.000 lei nu a ieşit din patrimoniul reclamantei, aceasta a renunţat la proba cu expertiza contabilă, singura probă care ar fi putut stabili dacă reclamanta ar fi putut obţine un câştig în cele 30 de luni (începând cu iunie 2013) şi care ar fi fost acel câştig. De asemenea, corect a apreciat instan?a de fond că, în cauză, imposibilitatea desfăşurării activităţii şi imposibilitatea obţinerii vreunui avantaj economic, nu se datorează faptei societăţii pârâte Comindal Impex SRL, ci configuraţiei spaţiului închiriat care nu era optim pentru desfăşurarea obiectului de activitate al reclamantei, care a şi denunţat contractul după o lună de la închiriere. În cauză nu s-a făcut nici dovada vreunei fapte ilicite săvârşite de pârâte, demersurile judiciare ale societăţii pârâte Comindal Impex SRL fiind făcute în baza legii, nefiind contrare bunelor moravuri. Faptul că cererile au fost respinse, s-a datorat faptului că au fost nefondate, iar nu nelegale. După respingerea demersurilor judiciare, societatea pârâtă s-a conformat obligaţiei de predare a spaţiului către titularul Romgaz - iar nu către ter?i şi au acoperit prejudiciul cauzal titularului - iar nu terţilor. Prin urmare fapta societăţii pârâte Comindal Impex SRL de nepredare a spaţiului nu are caracter ilicit, atâta vreme cât posesiunea a fost justificată de promovarea unor acţiuni in justiţie care au condus la amânarea obligaţiei predării spaţiului, nefiind astfel îndeplinită cerinţa existenţei faptei ilicite în prezenta cauză. Ca atare, instanţa de control judiciar constată că sentin?a care face obiectul prezentei căi de atac este legală ?i temeinică, astfel că va respinge prezentul apel ca nefondat. Văzând prevederile art. 453 Cod proc. civ, va obliga apelanta la plata sumei de 2.500 lei către intimata Societatea Comindal Impex SRL, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocaţial.” Prezenta încheiere face parte integrantă din hotărârea mai sus menţionată –281/A/21.05.2019, pronunţată în dosarul 698/251/2016, al Tribunalului Specializat Mureş. Definitivă. Pronunţată potrivit dispoziţiilor art. 396 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă, azi 26.11.2019.
Incheiere indreptare eroare materiala din 26.11.2019Respinge apelul formulat de apelanta P** C***** D******, cu sediul în Iernut, str. M. Eminescu, bl. 32, sc. A, et. 2, ap. 32, jud. Mureş având CUI 19856366, împotriva sentinţei civile nr. 1122/24.11.2017, pronun?ată de Judecătoria Luduş în dosarul nr. 698/251/2016. Obligă apelanta la plata sumei de 2.500 lei către intimata Societatea Comindal Impex SRL, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel. Cu recurs în 30 zile de la comunicare. Pronunţată în conformitate cu prevederile art. 396 al. 2 Cod procedură civilă prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, în data de 21.05.2019.
Hotarare 281/2019 din 21.05.2019În baza art.396 Cod procedură civilă, pentru a da posibilitate părţilor să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, va amâna pronunţarea pe data de 21 mai 2019, soluţia urmând a fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, potrivit art. 396 pct.2 Cod procedură civilă. Pronunţată în şedinţa publică de la 08 mai 2019.
Incheiere amanare initiala a pronuntarii din 08.05.2019În baza art.396 Cod procedură civilă, din lipsă de timp pentru deliberare, amână pronunţarea hotărârii în cauză pe data de 08 mai 2019, soluţia urmând a fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, potrivit art. 396 pct.2 Cod procedură civilă. Pronunţată în şedinţa publică de la 23 aprilie 2019.
Incheiere amanare initiala a pronuntarii din 23.04.2019Admite cererea formulată de petenta PFA C.D., apelantă în dosarul înregistrat la Tribunalul Specializat Mureş sub nr. 698/251/2016, pentru acordarea de ajutor public judiciar în vederea îndeplinirii obligaţiei procesuale de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 2052,5 lei. Dispune e?alonarea plă?ii taxei de timbru în sumă de 2052,5 lei, în 6 rate lunare, a câte 342,08 lei fiecare, scadente la următoarele date: 17.11.2018, 17.12.2018, 17.01.2019, 17.02.2019, 17.03.2019 ?i 17.04.2019. Executorie. Cu drept de a formula cerere de reexaminare în termen de 5 zile de la data comunicării. Pronunţată în conformitate cu prevederile art. 396 al. 2 Cod procedură civilă prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, în data de 16.10.2018.
Incheiere de sedinta secreta 291/2018 din 16.10.2018Amână pronunţarea în cauză pe data de 16.10.2018, soluţia urmând a fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, potrivit art. 396 pct. 2 Cod procedură civilă.
Incheiere amanare ulterioara a pronuntarii din 09.10.2018Amână pronunţarea la data de 09.10.2018 cu privire la cererea de ajutor public judiciar.
Incheiere amanare initiala a pronuntarii din 25.09.2018