C********* V*****
InculpatPrin rechizitoriul nr. 986/P/2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul C********* V***** sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influen?a alcoolului prev. de art. 336 alin. 1 din Codul penal. În actul de sesizare, în esen?ă, s-a reţinut că inculpatul a condus la data de 17.02.2020, în jurul orelor 17:41, autoturismul marca Ford cu numărul de IF-09-WRE pe str. Florilor din com. Glina, jud. Ilfov, având o îmbiba?ie alcoolică în sânge peste limita legală. Situaţia de fapt expusă în rechizitoriu s-a reţinut în baza următoarelor mijloace de probă menţionate în actul de sesizare: proces verbal de depistare, proces-verbal de recoltare mostre biologice şi cerere de analiză, buletin de analiză toxicologică, declaraţii inculpat, bon etilotst, declara?ie martor. În baza art. 344 Cod procedură penală, copia certificată a rechizitoriului a fost comunicată inculpatului, stabilindu-se un termen de 20 zile înăuntrul căruia inculpatul putea formula cereri sau excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. În termenul stabilit de către judecător, inculpatul C********* V***** a formulat o cerere privind regularitatea actului de sesizare, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală prin care a criticat valoarea alcoolemiei la momentul producerii accidentului. Analizând cererile şi excepţiile inculpatului, judecătorul de cameră preliminară urmează a le respinge, având în vedere următoarele considerente: Noul Cod de procedură penală a reglementat explicit principiul separa?iei func?iilor judiciare, prevăzând la art. 3 alin.1 ?i alin. 3 următoarele: ” În procesul penal se exercită următoarele funcţii judiciare: a) funcţia de urmărire penală; b) funcţia de dispoziţie asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală; c) funcţia de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată; d) funcţia de judecată. În desfăşurarea aceluiaşi proces penal, exercitarea unei funcţii judiciare este incompatibilă cu exercitarea unei alte funcţii judiciare, cu excepţia celei prevăzute la alin. (1) lit. c), care este compatibilă cu funcţia de judecată, mai puţin când se dispune începerea judecăţii potrivit art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c).” Modalitatea de reglementare a acestui principiu în Codul de procedură penală lasă să se întrevadă că viziunea separatistă nu are la bază un concept de separa?ie organică a diferitelor autorită?i judiciare implicate, ci mai degrabă o viziune subsumată exigen?ei de impar?ialitate func?ională, privită drept componentă a dreptului la un proces echitabil. Potrivit dispoziţiilor art. 342 Cod procedură penală, obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Camera preliminară are astfel ca scop rezolvarea chestiunilor ce ?in de efectuarea unui control de legalitate a posteriori atât a rechizitoriului cât ?i a probelor pe care acesta se bazează, respectiv a actelor procesuale efectuate în cursul urmăririi penale. Faza de cameră preliminară oferă un supliment de legitimitate probelor ?i actelor procesuale efectuate în cursul urmăririi penale ?i protejează drepturile ?i libertă?ile fundamentale ale persoanelor implicate în procesul penal, asigurând totodată premisele pentru solu?ionarea cu celeritate a cauzei pe fond. Astfel se re?ine că, în procedura de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară examinează: COMPETENŢA INSTANŢEI În cadrul acestei evaluări, judecătorul de cameră preliminară verifică în cauză respectarea legii, în sensul că se verifică dacă instanţa a fost sesizată cu o faptă care să atragă competenţa respectivei instanţe, şi nu temeinicia acuzaţiei. Cât priveşte competenţa instanţei, se constată că Judecătoria Cornetu este instanţa competentă cu soluţionarea fondului procesului, faţă de dispoziţiile art. 35 alin. (1) coroborat cu art. 41 alin.(1) lit. a) şi alin. (2) C.proc.pen., iar referitor la competenţa organelor de urmărire penală, se apreciază că respectiva etapă procesuală a fost efectuată cu respectarea prevederilor ce reglementează competenţa acestora, fiind efectuată de organele de poli?ie din cadrul IPJ Ilfov, Poli?ie ora?ului Pope?ti-Leordeni, sub supravegherea procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă judecătoria Cornetu. LEGALITATEA SESIZĂRII Verificarea rechizitoriului ca act de sesizare a instanţei poartă asupra actului de sesizare propriu-zis, asupra îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege cu privire la conţinutul actului de sesizare şi asupra respectării dispoziţiilor art. 328 C. pr. pen., iar nu asupra modului în care au fost respectate dispoziţiile legale care reglementează efectuarea urmăririi penale, criteriu care este analizat subsecvent. Examinarea modului în care au fost respectate dispoziţiile legale care reglementează efectuarea urmăririi penale este o activitate distinctă de examinare a regularităţii actului de sesizare, distincţie care rezultă în prezent din modul de redactare al art. 342 C. pr. pen. Instanţa verifică în cadrul acestui criteriu şi claritatea acuzaţiei (descrierea faptei cu suficiente elemente încât să rezulte concordanţa cu norma penală şi să facă înţeles obiectul judecăţii). Judecătorul de cameră preliminară re?ine că prin rechizitoriu termenii acuza?iei trebuie să fie clari, pentru a fi în?ele?i atât de inculpa?i, chiar beneficiind de sprijinul unor specialişti ai dreptului (avocaţi, consilieri juridici) ce anume i se reproşează de către autorităţi şi care este semnificaţia penală a con¬duitei sale (încadrare juridică şi implicit tratament sancţionator), cât ?i de către instan?ă. Fiecare acuza?ie trebuie descrisă atât din punct de vedere obiectiv, cât ?i subiectiv, iar probatoriul analizat cu privire la fiecare faptă. Instan?a de judecată nu poate verifica o anumită situa?ie de fapt cu care a fost sesizată dacă aceasta nu a fost lămurită în cursul urmăririi penale. De asemenea, în jurispruden?ă s-a re?inut că descrierea faptei în rechizitoriu trebuie să fie realizată cu suficiente elemente încât să rezulte concordan?a cu norma penală ?i să se facă în?eles obiectul judecă?ii. În prezentarea situa?iei de fapt cu care va fi sesizată instan?a, procurorul trebuie să analizeze detaliat mijloacele de probă administrate pentru re?inerea situa?iei de fapt pe care este întemeiată acuzarea, să prezinte motivele pentru care sunt re?inute unele mijloace de probă sau pentru care sunt înlăturate altele. Aplicând cele re?inute mai sus la cauza de fa?ă, judecătorul de cameră preliminară constată următoarele: Cu privire la neregularitatea actului de sesizare a instanţei, judecătorul de cameră preliminară constată că nu există temeiuri pentru a concluziona că nu au fost respectate dispoziţiile privitoare la sesizarea instanţei, aceasta fiind făcută prin rechizitoriu întocmit cu respectarea disp. art.327, art.328 şi, respectiv, art.329 din C.p.p. Potrivit art.328 alin.(1) C.p.p., rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi trebuie să cuprindă men?iunile prevăzute la art.286 alin.(2), datele privitoare la fapta re?inută în sarcina inculpatului şi încadrarea juridică a acesteia, probele şi mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, men?iunile prevăzute la art.330 ?i 331, dispozi?ia de trimitere în judecată, precum ?i alte men?iuni necesare pentru solu?ionarea cauzei. De asemenea, potrivit art. 328 alin.(2), în rechizitoriu se arată numele ?i prenumele persoanelor care trebuie citate în instan?ă, cu indicarea calită?ii lor în proces, ?i locul unde urmează a fi citate. Judecătorul de cameră preliminară constată că rechizitoriul îndepline?te condi?iile de fond şi formă impuse de Codul de procedură penală în vigoare, necon?inând elemente de neregularitate care să impună remedierea acestora de către procuror. De asemenea, judecătorul constată că în cuprinsul rechizitoriului este descrisă în amănunt situaţia de fapt ce constituie obiectul acuzării (natura faptei imputate inculpatului, modul, mijloacele, timpul şi locul presupusei comiteri, împrejurările de fapt şi contextul presupusei comiteri), pentru a se putea stabili obiectul şi limitele judecă?ii. Astfel, din oficiu, judecătorul de cameră preliminară nu a invocat aspecte de neregularitate a actului de sesizare. Pe de altă parte, prin cererile ?i excep?iile formulate, inculpatul, a în?eles să critice aspecte ce ?in de temeinicia acuza?iei (valoarea alcoolemiei la momentul producerii accidentului), or, de vreme ce obiectul procedurii de cameră preliminară nu include aspecte legate de temeinicia trimiterii în judecată, nu se vor analiza în acest moment procesual. Pe de altă parte, judecătorul de cameră preliminară arată administrarea altor probe dacă sunt necesare, utile, pertinente şi concludente soluţionării cauzei sau readministrarea celorlalte probe din cursul urmăririi penale, contestate de părţi, interpretarea şi coroborarea acestora este atributul exclusiv al instanţei de judecată, în cursul cercetării judecătoreşti, care procedează la administrarea probatoriului încuviinţat în condiţii de publicitate, oralitate şi contradictorialitate. LEGALITATEA ADMINISTRĂRII PROBELOR DE CĂTRE ORGANELE DE URMĂRIRE PENALĂ În cadrul acestui criteriu, urmează a fi examinată respectarea con¬diţiilor de contradictorialitate şi a dreptului la apărare, respectiv inci¬denţa cazurilor de nulitate absolută sau relativă, astfel cum sunt regle¬mentate de art. 281 alin. (1) lit. e) şi f) şi art. 282 C. pr. pen. Judecătorul de cameră preliminară nu examinează aptitudinea probelor de a conduce la pronunţarea unei hotărâri de condamnare sau lipsa de claritate a probelor ori faptul că actul de acuzare nu menţio¬nează probe administrate în cursul urmăririi penale, dar se află în dosarul trimis instanţei. Judecătorul de cameră preliminară nu evalu¬ează pertinenţa, utilitatea sau concludenta probelor, astfel cum este cazul în cadrul cercetării judecătoreşti. Judecătorul de cameră preli¬minară se limitează la a constata dacă probele au sau nu caracter legal, dacă au fost administrate în condiţiile legii, iar atunci când constată o încălcare a dispoziţiilor legate de administrarea probelor evaluează impactul acesteia asupra probatoriului. În urma analizei actelor procesuale şi procedurale efectuate în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară constată că acestea satisfac exigenţele de legalitate impuse de atât dispoziţiile Codului de procedură penală, cât şi de standardele europene de protecţie a drepturilor omului prin raportare la garanţiile specifice dreptului la un proces echitabil în faza anterioară trimiterii cauzei în faţa unui tribunal independent şi imparţial. LEGALITATEA EFECTUĂRII ACTELOR DE CĂTRE ORGANELE DE URMĂRIRE PENALĂ În cadrul procedurii de cameră preliminară urmează a fi stabilit dacă au fost parcurse etapele obligatorii în urmărirea penală şi, în cazul în care acestea există, concordanţa între actele efectuate şi dispoziţiile legale ce reglementează modul în care sunt efectuate actele de către organul de urmărire penală, conform art. 286, art. 281 alin. (1) lit. e), f), art. 282 C. pr. pen. şi actele propriu-zise (a se vedea Încheierea nr.19/C din 27 mai 2014, dosar 1543/1/2014 al I.C.C.J.). Verificând legalitatea administrării probelor, judecătorul reţine că organul de urmărire penală a administrat în mod legal probele, nefiind încălcate principiile legalităţii şi loialităţii administrării probelor. Astfel, principiul legalităţii în administrarea probelor presupune administrarea mijloacelor de probă prevăzute de lege, iar principiul loialităţii administrării probelor prevede că este interzis a se întrebuinţa violenţe, ameninţări ori alte mijloace de constrângere, precum promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obţine probe. Analizând modul de administrare a probelor în timpul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară constată că acestea au fost administrate cu respectarea dispoziţiilor legale şi în mod loial. Fa?ă de cele mai sus arătate, în baza art. 345 alin. 1 Cod procedură penală, se vor respinge cererile ?i excep?iile privitoare la legalitatea sesizării instan?ei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală formulate de inculpatul C********* V*****, ca neîntemeiate. În baza art. 346 alin. 1 C.proc.pen., se va constata legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 986/P/2020, emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu privind pe inculpatul C********* V*****, trimis în judecată, în stare de libertate, sub aspectul săvâr?irii infrac?iunii de conducerea unui vehicul sub influen?a alcoolului prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal, a administrării probelor, precum şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Se va dispune începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul C********* V*****. În temeiul art. 109 alin. 4 din Regulamentului de ordine interioară al instan?elor judecătore?ti, primul termen de judecată va fi fixat după rămânerea definitivă a prezentei încheieri. Un exemplar al prezentei încheieri se va comunica inculpatului şi Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu. În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, se va obliga inculpatul C********* V***** la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Incheiere finala dezinvestire din 16.11.2020