A***** V*****
Intimat ReclamantA***** A*******
ReclamantC***** I**
Apelant PârâtC***** I** C* D********* P******** A*** L* C** A* C**** V
PârâtRespinge cererea de refacere a înscrisurilor din dosarul nr. 7595/180/2016, ca inadmisibilă. Admite cererea de refacere a Deciziei civile nr. 298/A/2018 pronunţată în dosarul nr. 7595/180/2016 astfel: „Cod ECLI ECLI:RO:TBBAC:2018:005.000298 Dosar nr. 7955/180/2016 “Operator 7248. Confiden?ial, date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile din Legea nr. 677/2001” R O M Â N I A TRIBUNALUL BACĂU SECŢIA I CIVILĂ Decizia civilă nr. 298/A/2018 Şedinţa publică de la 03 Aprilie 2018 Completul compus din: PREŞEDINTE Aurica Velescu Judecător Mihaela Dabija Grefier Crina Paula Vieriu Pe rol, judecarea apelului formulat de apelantul-pârât C***** I**, împotriva sentinţei civile nr. 2917 din 03.05.2017, pronunţată de Judecătoria Bacău in dosarul nr. 7955/180/2016 având ca obiect „revendicare imobiliară – obliga?ia de a face”, în contradictoriu cu intimatii-reclamanţi A***** V***** şi A***** A*******. Dezbaterile asupra prezentei cauze au avut loc în ?edin?a din data de 26.03.2018, sus?inerile păr?ilor fiind consemnate în încheierea de ?edin?ă din acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre ?i când instan?a, a amânat pronun?area pentru data de astăzi, 03.04.2018. După deliberare, TRIBUNALUL, Asupra apelului civil de fa?ă, constată următoarele: Prin sentinţa civilă nr. 2917, din data de 03.05.2017, pronunţată de Judecătoria Bacău, 7955/180/2016 s-a hotărât: „Admite cererea formulată reclamanţii A***** V*****-CNP-, A***** A*******-CNP- ambii cu domiciliul în BACAU, CALEA MOLDOVEI, nr. 134 jud Bacău în contradictoriu cu pârâtul C***** I** -cu domiciliul în ONESTI, STR.B-DUL BERVEDERE, bl. 12, sc. A, ap. 12 jud Bacău şi CU DOMICILIUL PROCESUAL ALES LA CAB AV COZMA V BACAU, RAZBOIENI, nr. 11, sc. D, ap. 1, jud. Bacău. Obligă pârâtul să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 7 m.p. identificată pe aliniamentul 90-58-91-94-90 din raportul de expertiză întocmit de expert topocadastru Socaci Ştefan care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Obligă pârâtul la dărâmarea construcţiei magazie amplasată pe această suprafaţă de teren de 7 m.p. astfel cum a fost individualizată. Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1685 lei.„ În pronunţare s-au reţinut următoarele: „Prin cererea adresată Judecătoriei Bacău la data de 30.05.2016 şi înregistrată sub nr. 7955/180/2016, reclamanţii A***** V*****, A***** A******* au chemat in judecată ca pârât pe C***** I** pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtului să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 7,40 m.p. şi obligă pârâtului la dărâmarea construcţiei magazie amplasată pe această suprafaţă de teren de 7 m.p. astfel cum a fost individualizată. Cererea a fost timbrată cu 60 lei taxă judiciară de timbru.. In motivarea cererii se arată de către reclamanţi că pârâtul a ocupat fără drept suprafaţa de teren şi a construit pe aproximativ 7,40 m.p. o magazie. In drept s-au invocat dispoziţiile art. , 563,566 Noul Cod Civil, art. 582 alin. 1 lit.b c.civil. Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarea situaţie de fapt: În fapt, prin sentinţa civilă nr 3464/2013 dată în dosarul 3690/180/2012 de Judecătoria Bacău s-a admis cererea formulată de reclamanţii C***** I**, Ciorac Maria în contradictoriu cu pârâţii Axinte Victor şi Axinte Angelica şi s-a stabilit linia de hotar între proprietăţile părţilor pe aliniamentul descris de punctele 2-3-4-5-C-8-9 potrivit Raportului de expertiză tehnică Chiscop Nicoleta. Sentinţa civilă nr 3464/2013 dată în dosarul 3690/180/2012 de Judecătoria Bacău a rămas definitivă şi irevocabilă prin neapelare la data de 03.06.2013. Potrivit art 431 alin 2 C proc civ, oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă. Articolul 431 alin. (2) reglementează prezumţia legală de lucru judecat, care reprezintă manifestarea pozitivă a autorităţii de lucru judecat; ea este la îndemâna oricăreia dintre părţile unui litigiu, în sensul că fiecare dintre ele are posibilitatea de a opune lucrul anterior judecat, într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă. În acest caz, nu este necesar să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuţie o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluţionat anterior, aşa încât aceasta să nu poată fi contrazisă, indiferent dacă această rezolvare a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente, date fiind dispoziţiile art. 430 alin. (2) NCPC. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 1777/2015 secţia a II-a civilă pronunţată la 25 iunie 2015, a arătat că efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Între excepţia autorităţii de lucru judecat şi puterea de lucru judecat, există o distincţie clară. Astfel, condiţia de aplicare a autorităţii de lucru judecat presupune identitatea de acţiuni (părţi, obiect şi cauză juridică) ce opreşte repetarea judecăţii, iar puterea, prezumţia de lucru judecat, impune consecvenţa în judecată, astfel că ceea ce s-a constatat şi statuat printr-o hotărâre nu trebuie să fie contrazis printr-o altă hotărâre. În cauză s-a efectuat un raport de expertiză topocadastru întocmit de expert Socaci Ştefan în care s-au identificat suprafeţele de teren aparţinând părţilor. S-au identificat suprafeţele de teren ale părţilor potrivit împrejmuirilor actuale, linia de hotar fiind amplasată în schiţa nr 1 la raportul de expertiză în conformitate cu linia de hotar stabilită prin sentinţa civilă nr 3464/2013 dată în dosarul 3690/180/2012 de Judecătoria Bacău, astfel cum rezultă dintr-o analiză simplă a celor două rapoarte de expertiză, cel întocmit în prezenta cauză şi cel întocmit în dosarul 3690/180/2012, depus la dosarul cauzei. Instanţa reţine că prin stabilirea graniţelor s-a stabilit deja care este amprenta proprietăţii la sol a fiecăreia dintre părţi, şi ţinând seama de dispoziţiile art 431 alin 2 C proc civ, va admite cererea reclamanţilor şi va obliga pe pârâtul C***** I** să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 7 mp identificată pe aliniamentul 90-58-91-94-90 din raportul de expertiză întocmit de expert topo-cadastru Socaci Ştefan, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.” Referitor la construcţia pârâţilor, instanţa reţine faptul că: Urmare a grăniţuirii proprietăţilor, demolarea construcţiei devine inerentă. Împotriva acestei sentinţe s-a formulat apel de către pârât. În motivare se arată următoarele: ÎIn primul rând, instanţa nu s-a pronunţat asupra unei excepţii procesuale invocate de către acesta încă de la momentul depunerii întâmpinării şi reiterată la termenele ulterioare precum şi cu ocazia dezbaterilor asupra fondului, deşi era obligată să o facă, având în vedere regimul juridic ale acesteia. Excepţia lipsei de interes este o excepţie procesuală de fond, absolută şi peremptorie. Art. 563 alin. (1) C.civ., care defineşte acţiunea în revendicare, prevede că: „proprietarul unui bun are dreptul de. a-1 revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deţine fară drept". Prin urmare, este clar că acel lucru trebuie să se găsească în stăpânirea materială a altei persoane decât proprietarul, iar aceasta nici măcar nu trebuie să fie o stare de drept, ca în cazul ius possidendi (atribut al dreptului de proprietate), ci poate fi doar o simplă stare de fapt (cum e cazul posesorului, sau al detentomlui precar, în funcţie de cum aceştia au sau nu şi elementul psihologic - animus). în toate cazurile însă, stăpânirea materială efectivă a lucrului trebuie să o aibă o altă persoană decât proprietarul. În acelaşi sens prevede şi doctrina, care defineşte acţiunea în revendicare ca fiind acea acţiune în justiţie prin care reclamantul, care pretinde că este proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia (mai exact, stăpânirea materială), solicită obligarea pârâtului, care stăpâneşte bunul respectiv, să îi recunoască dreptul de proprietate şi să îi restituie bunul. In doctrina de specialitate se folosea chiar terminologia, chiar dacă nu una riguros exactă, că acţiunea în revendicare este acea acţiune prin care proprietarul neposesor pretinde restituirea bunului de la posesorul neproprietar. De asemenea, acţiunea în revendicare este o acţiune în realizare, iar nu în constatare sau în constituire de drepturi, deoarece, prin intermediul acesteia, reclamantul urmăreşte să îşi realizeze dreptul de proprietate, prin restituirea stăpânirii materiale. Efectele admiterii acţiunii în revendicare, conform inclusiv art. 566 C. pr.civ. vizează, în principal, aspectul privind restituirea lucrului. Prin urmare, scopul unei astfel de acţiuni, în cazul admiterii, este ca reclamantul să dobândească/redobândească posesia bunului revendicat, astfel încât, prin dispozitivul hotărârii, pârâtul va fi obligat la restituirea bunului. Or, după cum limpede se poate observa, în cazul de faţă nu ne aflăm într-o astfel de ipoteză, subsemnatul-apelant neaflându-mă în posesia sau stăpânirea materială a bunului revendicat. Argumentele în sprijinul afirmaţiei de mai sus sunt clare: - poziţia intimaţilor-reclamanţi care recunosc, atât prin cererea introductivă cât şi la termenul din 14.10.2016 că se află în posesia terenului în litigiu; - concluziile raportului de expertiză, astfel: - de la pc. Al şi A2 reiese faptul că terenul în suprafaţă de 7 mp face parte din suprafaţa de 756 mp a reclamanţilor-intimaţi, proprietate delimitată (inclusiv suprafaţa în litigiu) prin gard de tablă ondulată; - la pc. Bl, lit. a) ultimul alineat se precizează că reclamanţii exercită posesia pe toată suprafaţa de 756 mp împrejmuită cu gard (deci inclusiv a suprafeţei în litigiu), iar la lit. b) ultimul alineat se menţionează că pârâtul C***** I** exercită posesia pe toată suprafaţa de 458 mp, teren împrejmuit cu garduri pe toate laturile (deci fără suprafaţa în litigiu) - la pc. B3 este expusă în cel mai evident mod situaţia: terenul în suprafaţă de 7 mp (...) se află în posesia reclamanţilor A***** V***** si Angelica. Conform art. 32 alin. (1) C. proc. civ., condiţiile de exercitare a acţiunii civile sunt: capacitatea procesuală, calitatea procesuală, formularea unei pretenţii şi interesul (justificarea unui interes). Ca orice condiţie a acţiunii civile, condiţia interesului se verifică în funcţie de data cererii de chemare în judecată. Or, atât la momentul formulării cererii cât şi la cel al dezbaterilor dar chiar şi la momentul actual, reclamanţii se află în posesia lucrului revendicat, deci practic condiţia interesului nu este îndeplinită. Având în vedere toate cele de mai sus, o eventuală acţiune în revendicare exercitată de proprietarul care are stăpânirea materială (ca în speţa de faţă) se va respinge ca lipsită de interes. A se vedea în acest sens: Trib. Bucureşti, secţia a IlI-a civilă, dec. nr. 2140/1997, în C.PJ. 1993-1997, pag. 270, precum şi G. Boroi, CA. Anghelescu, B. Nazat, Drepturi reale principale, pag. 134. Acestea sunt considerentele pentru care a solicitat admiterea excepţiei lipsei de interes a reclamanţilor-intimaţi şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii în revendicare formulate, ca lipsită de interes. Or, prima instanţa nu numai că nu a făcut aplicarea prevederilor legale, dar nici măcar nu s-a pronunţat asupra excepţiei invocate, deşi trebuia să o facă. În al doilea rând, pe fondul cauzei, prima instanţă s-a mărginit să invoce dispoziţiile art. 431 alin. (2) C.proc.civ., care instituie ceea ce în doctrină se numeşte o prezumţia legală de lucru judecat, fară însă a analiza şi restul aspectelor relevante în cauză şi care au impact asupra aplicabilităţii sau nu a acestor dispoziţii legale la speţa supusă judecăţii. Este adevărat că prin sent. civ. nr. 3464/2013 a Judecătoriei Bacău în dosarul nr. 3690/180/2012 s-a stabilit linia de hotar între proprietăţile părţilor din prezenta cauză, însă considera că nu poate fi pus senmul egal între o acţiune în grăniţuire şi o acţiune în revendicare, cele două având regimuri juridice destul de diferite şi, pe cale de consecinţă, apreciaza că nu pot fi aplicate prin analogie dispoziţiile din acţiunea în grăniţuire. Un argument puternic în sensul celor de mai sus este chiar faptul că executarea silită demarată în baza acelei hotărâri (sent. civ. nr. 3464/2013) a fost desfiinţată atât prin decizia civilă nr. 284/2015 (anexată la prezenta) în ds. nr. 15536/180/2014 - prin care se subliniază tocmai diferenţa dintre efectele unei acţiuni în grăniţuire şi una în revendicare - cât şi prin decizia civilă nr. 135/2014 în ds. nr. 12441/180/2013, ambele decizii ale Tribunalului Bacău. În considerentele hotărârii atacate prin prezentul apel ar fi trebuit să existe o analiză proprie a instanţei învestită cu acţiunea în revendicare, privitor la motivele pentru care o astfel de acţiune este sau nu admisibilă şi nu o simplă trimitere la ceea ce s-a hotărât într-o cauză ce a avut un cu totul alt obiect, cu atât mai mult cu cât s-au formulat numeroase apărări raportat la dreptul de a revendica. În al treilea rând, prima instanţă fie nu a analizat, fie analiza acesteia este inexactă, raportat la motivele de fond pentru care au solicitat respingerea acţiunii. Se arată că reclamanţii stăpânesc în fapt mai mult teren, respectiv 756 m faţă de 744 conform actelor, or prin acţiunea promovată se doreşte dobândirea proprietăţii suprafeţei pe care o are în posesie. Referitor la construcţia ce trebuie demolată, se arată că, apelantul este un constructor de bună credinţă şi ca atare, nefiind constructor de rea-credinţă nu sunt aplicabile disp. art. 582 din Codul Civil. În continuare, se aduc în discuţie aspecte care au privit alte judecăţi anterioare, respectiv anii 2007 – 2009, precizându-se că linia de hotar între proprietăţi s-a făcut în mod temeinic şi legal., potrivit PV din 5.2.2009 dosar execuţional 82/09. În dovedirea apelului s-au depus copii sentinţa civilă nr. 284/15. Prin întâmpinarea depusă s-a solicitat respingerea apelului, întrucât intimaţii nu au posesia terenului fiind doar detentori precari ai acestuia. Apelul s-a depus în termen, motivat, legal timbrat. Instanţa analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de apel, constată: Referitor la excepţia lipsei de interes în ceea ce priveşte acţiunea în revendicare, instanţa urmează a înlătura argumentele invocate, întrucât apelanţii nu au posesia terenului revendicat, fiind doar detentori precari ai acestuia. Aşadar, se reţine că reclamanţi justifică un interes astfel cum este reglementat de art. 33 din NCPC, respectiv interesul este determinat, legitim, personal, născut şi actual, reclamantii având proprietatea dar nu şi posesia aşa cum s-a reţinut mai sus, or, potrivit art. 918 din Codul Civil, „nu constituie posesia stăpânirea unui bun de către un detentor precar…”. Potrivit art. 919 din Codul Civil, „până la proba contrară, acela care stăpâneşte bunul este prezumat posesor”. Împrejurarea că reclamantul stăpâneşte în fapt mai mult teren, nu este de natura a schimba soluţia, atâta timp cât linia de hotar s-a stabilit prin sentinţa civilă nr. 3464/2013 pronunţată în dosarul nr. 3690/180/2012, sentinţă rămasă irevocabilă la 03.06.2013 prin neapelare, expertul la fond respectând linia de hotar stabilită prin sentinţa precizată. De asemenea, suprafaţa de teren în litigiu, respectiv 7,40 mp face parte din terenul proprietatea reclamanţilor, suprafaţa pe care nu o are în posesie întrucât se află o construcţie magazia edificată de pârâtul apelant, fila 107 fond. Referitor la răspunsul expertului la punctul 3 obiective (respectiv să precizeze în posesia cui se află suprafaţa de teren revendicată) domnul expert în răspunsul dat la fila 109 fond confundă proprietatea cu posesia, afirmând că „terenul se află în posesia reclamanţilor” dar nu îl pot folosi din cauza construcţiei magaziei reclamantului. Referitor la afirmaţia potrivit căreia punerea în posesia a autoarei apelanţilor potrivit procesului verbal din 5.2.2009 dosarul execuţional nr. 82/2009 privind sentinţa civilă nr. 1487/2007, se constată că nu s-a dovedit existenţa vreunui act translativ de proprietate încheiat între autoarea intimaţilor (Gal Ana) şi apelant. De reţinut este faptul că apelantul a recunoscut faptul că, numita Gal Ana, autoarea intimaţilor a înstrăinat suprafaţa de teren intimaţilor la 14.04.2009. Aşadar, apelantul nu a dovedit dobândirea dreptului de proprietate a suprafeţei în litigiu de la numita Gal Ana. Faţă de situaţia reţinută, instanţa reţine că în cauză nu sunt motive de schimbare a sentinţei apelate şi în consecinţă, în temeiul art. 480 NCPC, se va respinge apelul ca nefondat. În cauză fiind îndeplinite condiţiile art. 451 – 453 NCPC se va dispune obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanţei depusă la dosar. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge apelul ca nefundat formulat de apelantul-pârât C***** I**, cu domiciliul procesual ales la cab av Cozma Valentin, cu sediul în mun. Bacau, str. Raazboieni, nr. 11, sc. d, ap. 1, jud. Bacău. împotriva sentinţei civile nr. 2917 din 03.05.2017, pronunţată de Judecătoria Bacău in dosarul nr. 7955/180/2016 având ca obiect „revendicare imobiliară – obliga?ia de a face”, în contradictoriu cu intimatii-reclamanţi A***** V***** şi A***** A*******. ambii cu domiciliul în BACAU, CALEA MOLDOVEI, nr. 134, jud. Bacău Obligă apelantul să plătească intimaţilor 500 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat. Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Bacău. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 03.04.2018. Preşedinte, Aurica Velescu Judecător, Mihaela Dabija Grefier, Crina Paula Vieriu Red.sent.civ.apelată/Maria Loredana Măgirescu Red.dec.civ./VA/25.05.2018 Tehn.VCP/12.06.2018” Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, cale de atac ce se depune la Curtea de Apel Bacău. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, azi, 23.06.2021.
Hotarare 444/2021 din 23.06.2021Admite exceptia inadmisibilitătii în ceea ce priveste cererea de refacere a dosarului nr. 7955/180/2016 al Tribunalului Bacău si a înscrisurilor din acesta. Repune cauza pe rol pentru solutionarea cererii de refacere a Deciziei civile nr. 298/03.04.2018, pronuntată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 7955/180/2016. Fixează termen de judecată la data de 23.06.2021, ora 11:00, pentru când vor fi citate părtile. Cu cale de atac odată cu fondul. Pronuntată prin punerea solutiei la dispozitia părtilor prin mijlocirea grefei instantei, azi, 28.04.2021.
Incheiere de sedinta din 28.04.2021Amână pronuntarea la 28.04.2021. Pronuntată prin punerea solutiei la dispozitia părtilor prin intermediul grefei instantei azi, 14.04.2021.
Incheiere amanare initiala a pronuntarii din 14.04.2021