A***** V*******
RecurentM********* A********* I****** P*** D******* G******* F*********
IntimatI************ G****** A* J*********** R*****
IntimatAdmite cererea formulată I************ G****** A* J*********** R***** privind îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele deciziei nr. 174 din 21.03.2022 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. 2933/99/2020. Dispune rectificarea considerentelor deciziei nr. 174 din 21.03.2022 a Curţii de Apel Iaşi, în sensul că în loc de ” Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de dispoziţiile legale incidente, motivele de recurs invocate de parţi sau din oficiu, Curtea constată următoarele: Prin Decizia de plată nr. 12019 din 21.09.2020 pentru ajutorul de stat acordat producătorilor agricoli care au înfiinţat culturi în toamna anului 2019, afectate de secetă pedologică s-au stabilit obligaţii de plată în beneficiul SC VASYHOT SRL în cuantum de 52322,68 lei aferentă suprafeţei calamitată eligibilă de 69,24 ha. După respingerea plângerii administrative SC VASYHOT SRL a contestat decizia de plată la instanţă care, prin sentinţa civilă nr. 856/c.a din 11.11.2021 a respins ca nefondată acţiunea. SC VASYHOT SRL formulat recurs împotriva acestei hotărâri invocând critici care se circumscriu motivelor de casare de la art. 488 alin. 1 pct. 7 şi pct. 8 CPC. În cadrul primului motiv de nelegalitate, societatea recurentă a susţinut că hotărârea primei instanţe încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei Curţii de Apel Iaşi nr. 1755 din 09.12.2019 pronunţată în dosarul nr. 635/99/2018. Curtea, analizând conţinutul deciziei sus amintite constată că litigiul respectiv a avut ca obiect anularea unor acte distincte faţă de cele care fac obiectul prezentului litigiu, respectiv a deciziilor de plată nr. 23262966/08.08.2017 şi nr. 23410165/18.10.2017 emise de intimata pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie - Centrul Judeţean Iaşi. De asemenea, actele anulate în dosarul nr. 635/99/2018 au fost aferente campaniei agricole din anul 2016 şi nu celei din anul 2019 şi aveau ca obiect acordarea unor subvenţii pentru alte scheme de plată decât cea de faţă. Mai mult, motivele de nelegalitate invocate în cele două dosare sunt total diferite astfel încât nu se poate reţine existenţa unei autorităţi de lucru judecat a deciziei Curţii de Apel Iaşi nr. 1755 din 09.12.2019, cele două dosare având obiect şi cauză distincte. În consecinţă, instanţa de recurs constată că acest motiv nu este întemeiat. În ceea ce priveşte criticile aferente celui de-al doilea motiv de casare invocat, curtea constată că acestea au ca obiect presupusa interpretare eronată a dispoziţiilor art. 11 alin. 2 din Ordinul nr. 148 din 27.08.2020 şi faptul că prima instanţă nu ar fi răspuns la chestiunea legată de neincluderea în schema de plată şi a suprafeţei de 8,95 ha parcela 9 menţionată în procesul verbal de constatare şi evaluare a pagubelor nr. 3665 din 19.05.2020. De asemenea, în acest caz de casare pot fi înscrise şi susţinerile referitoare la nemotivarea actului contestat. Astfel, un prim aspect invocat de către recurentă este legat de faptul că din conţinutul actului nu rezultă că s-ar fi depăşit pentru toţi agricultorii schema de ajutor de stat astfel încât să se aplice reducerea proporţională însă curtea, analizând conţinutul actului constată că instituţia pârâtă a menţionat în mod expres suprafaţa calamitată eligibilă de 69,24 ha, valoarea ajutorului aferentă suprafeţei eligibile de 64047 lei dar şi faptul că beneficiarul va primi efectiv doar suma de 52322,68 lei. De asemenea, pârâta a arătat că suma de 11724,32 lei reprezintă diferenţa care nu poate fi acordată întrucât au devenit aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. 2 din OUG nr. 148/2020. În aceste condiţii, chiar dacă nu este indicat în mod expres procentul de reducere proporţională actul conţine elemente suficiente pentru calcularea facilă a acestuia. Este adevărat că în conţinutul deciziei nu sunt detaliate aspecte legate de motivul care a condus la reducerea proporţională însă această chestiune este extrinsecă actului contestat şi, pe deasupra, recurenta nu face dovada producerii unei vătămări reale ca urmare a neindicării împrejurărilor care au condus la aplicarea reducerii şi care, de altfel, pot fi deduse din chiar textul legii indicat şi anume depăşirea plafonului bugetar aprobat. În ceea ce priveşte critica legată de neincluderea suprafeţei de 8,95 ha în suprafaţa eligibilă calamitată, curtea constată aceasta nu este relevantă în condiţiile în care prin cererea din 04.09.2020 (filele 69-73 ds. fond) însăşi recurenta nu a solicitat la plată doar suprafaţa de 69,24 ha astfel încât în mod corect, prima instanţă a constatat că pârâta a acordat ajutorul pentru întreaga suprafaţă de teren indicată în cerere. În aceste condiţii, curtea, în baza art. 496 NCPC şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 urmează să respingă recursul formulat de SC Vasyhot SRL împotriva sentinţei civile nr. 856/ca/11.11.2021 pronunţată de Tribunalul Iaşi, pe care o va menţine” se va trece ” Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de dispoziţiile legale incidente, motivele de recurs invocate de parţi sau din oficiu, Curtea constată următoarele: Reclamantul A***** V*******, subofiţer în cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române (IGPR) a participat la acţiuni militare în teatrul de operaţii în cadrul Misiunii Uniunii Europene pentru supremaţia legii în Kosovo (EULEX). Prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâtului IGPR la plata diurnei în valută reglementată de art. 1 alin. 1 lit. a din HG nr. 1086/2004 în cuantum de 35 euro pe zi şi a costurilor pentru facilitarea legăturii cu familia prevăzute de art. 3 din HG nr. 1086/2004 în valoare de 1 dolar pe zi. Prin sentinţa civilă nr. 1205/ca/2020 din 20.11.2020 tribunalul a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată, arătând, în esenţă, că reclamantul a primit de la organizaţia internaţională sumele de bani care acoperă nu numai hrana şi cazarea ci şi diurna zilnică prevăzută de legislaţia internă, astfel încât nu se poate acordă o dublă compensare pentru acelaşi drept. Reclamantul a formulat recurs invocând critici care se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 CPC. Astfel, reclamantul recurent a criticat soluţia primei instanţe considerând, contrar primei instanţe, că sumele de bani primite de la partenerul extern sub denumirea de „daily allowances” nu acoperă drepturile prevăzute de HG nr. 1086/2004 denumite „diurnă în valută” Curtea analizând acest aspect, constată că în mod corect prima instanţa a stabilit că toate drepturile pretinse de către reclamantul recurent au fost plătite de partenerul extern. Astfel în ceea ce priveşte diurna denumită „daily allowances”(în traducere diurna zilnică) aceasta reprezintă o compensaţie menită să acopere cheltuieli precum cazarea, masa, deplasările interne precum şi alte diverse cheltuieli (precum costul comunicaţiilor private), aşa cum rezultă din adresa nr. 745306 din 15.10.2020 – fila 128 ds. fond. Participând la misiunea EULEX Kosovo reclamantul recurent a primit suma de 18900 euro, conform situaţiei financiare aflată la fila 131 ds. fond,. Întrucât a beneficiat şi de 17 zile de concediu şi de 6 zile libere rezultă că valoarea diurnei zilnice este de 100 de Euro pe zi. De altfel, aşa cum rezultă din Declaraţia financiară nr. 5453/1/2008 – Anexa 1 depusă în traducere în limba română în faza recursului, statul care a detaşat personalul trebuie să acopere salariile în schimb partenerul extern trebuie să achite indemnizaţia de 100 Euro pe zi alcătuită din diurnă şi cheltuieli pentru zone de risc. În cererea de recurs, reclamantul susţine că „daily allowances” are drept scop acoperirea cheltuielilor de hrană şi cazare nu şi altor cheltuieli însă, aşa cum rezultă din Acordul Tehnic încheiat între Ministerul Internelor şi Reformei Administrative din România şi Misiunea UE pentru Stat de Drept în Kosovo – EULEX partenerul extern a acoperit, potrivit art. 3 pct. 3 cazarea personalului IPU iar în ceea ce priveşte hrana, s-a specificat la pct. 7 că EULEX va oferi facilităţi de catering pe bază de plată individuală. Aşadar, „daily allowances” nu acoperea cheltuielile de cazare, acestea fiind deja asigurate gratuit iar în ceea ce priveşte hrana deşi se specifică faptul că va fi achitată de fiecare persoană participantă la misiune, recurentul nu a făcut dovada achitării serviciilor de catering oferite zilnic şi nici măcar nu a indicat contravaloarea acestora, deşi instanţa de recurs i-a solicitat acest lucru la termenul din 10.01.2022. Pe de altă parte, se observă că „daily allowances” nu acoperă numai hrana şi cazarea ci şi contravaloarea altor diverse cheltuieli (precum costul comunicaţiilor private) astfel încât recurentul a primit implicit de la partenerul extern şi drepturile prevăzute de art. 1 alin. 1 lit. a şi art. 3 din HG nr. 1086/2004. În aceste condiţii, în ipoteza în care instituţia pârâtă ar fi dat curs cererii recurentului reclamant acesta ar fi beneficiat de o dublă plată a aceloraşi drepturi, ceea ce nu este acceptabil. Chiar dacă Decizia nr. 30/2017 pronunţată de ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a avut în vedere doar drepturile de hrană şi cazare a personalului detaşat în misiunile din străinătate raţionamentul conform căruia odată plătite de partenerul extern nu mai pot fi acordate aceleaşi drepturi de către instituţia angajatoare rămâne valabil şi în cazul în care se solicită alte categorii de diurne. Acest raţionament este întărit şi confirmat în cadrul Deciziei nr. 37/07.06.2021 în care, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu referire la „interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice şi a drepturilor de diurnă, cazare şi hrană cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, nepublicată în Monitorul Oficial al României, în sensul de a se stabili dacă drepturile băneşti reglementate de aceste prevederi (diurna în valută şi suma pentru facilitarea legăturii cu familia şi recreere) trebuie acordate de statul român necondiţionat de plata aceloraşi drepturi de către organizaţiile internaţionale sub egida cărora se desfăşoară misiunea, chiar şi sub o altă denumire şi într-un alt cuantum, dar în acelaşi scop” a stabilit în considerente faptul că: „73. În cadrul raporturilor de muncă (înţelese în sens larg), cauza drepturilor băneşti de care beneficiază persoana angajată rezidă în activitatea desfăşurată de aceasta, fiind vorba fie de plata propriu-zisă a muncii prestate, fie de compensarea unor inconveniente de ordin material sau moral care decurg din condiţiile particulare de desfăşurare a activităţii. În consecinţă, dacă un anumit aspect al activităţii prestate de poliţistul aflat în misiune este recompensat de către partenerul extern, nu mai există nicio justificare pentru ca acelaşi aspect să fie remunerat şi de către autorităţile naţionale. Ar fi vorba de o dublă plată care ar conduce la o îmbogăţire fără justă cauză. 74. Argumentul potrivit căruia dacă un drept de natură salarială este prevăzut de legislaţia naţională el trebuie acordat de statul român în mod necondiţionat este vădit eronat. În speţa de faţă, interpretarea normei naţionale nu se poate face în mod izolat, ci doar prin coroborare cu reglementările europene sau internaţionale care au asigurat cadrul legal de desfăşurare a misiunii la care a participat poliţistul. Dacă, potrivit acestor reglementări, o anumită cheltuială este preluată de organizaţia internaţională sau de statul partener, se creează un cadru legal derogator de la norma naţională, poliţistul aflat în misiune nefiind îndreptăţit să solicite acelaşi beneficiu atât de la partenerul extern, în baza reglementărilor internaţionale sau europene, cât şi de la autorităţile naţionale, în temeiul legislaţiei interne. 75. Acest raţionament rămâne pe deplin valabil şi atunci când drepturile băneşti acordate de către partenerul extern conform acordurilor/înţelegerilor tehnice europene sau internaţionale sunt structurate în mod diferit faţă de reglementarea naţională. Important este ca, în esenţă, plăţile efectuate de partener să fi avut în vedere, în ansamblu, aspectele la care s-a raportat şi legiuitorul intern atunci când a reglementat drepturile poliţistului aflat în misiune.” Aşadar, chiar dacă în cazul drepturilor solicitate de către reclamant în conţinutul HG nr. 1086/2004 nu se prevede expres condiţia neacordării lor de către partenerul extern, în măsura în care acoperă aceleaşi categorii de cheltuieli, acestea nu pot fi plătite de două ori, atât de partenerul extern cât şi de statul român. Instanţa de recurs arată şi faptul că în noul act normativ este reglementează drepturile primite de personalul detaşat în străinătate, respectiv HG nr. 46/2020 se prevede în mod expres că inclusiv diurna zilnică va fi plătită doar în măsura în care nu a fost asigurată deja de partenerul extern astfel încât se desprinde voinţa legiuitorului de a nu recompensa de două ori aceleaşi drepturi. În aceste condiţii, curtea, în baza art. 496 NCPC şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 urmează să respingă recursul formulat de A***** V******* împotriva sentinţei civile nr. 1205/ca/20.11.2020 pronunţată de Tribunalul Iaşi, pe care o va menţine.” Definitivă. Pronunţată azi, 20.04.2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Incheiere indreptare eroare materiala din 20.04.2022Respinge recursul formulat de recurentul A***** V******* împotriva sentintei civile nr. 1205/ca/20.11.2020 pronuntată de Tribunalul Iasi, ca nefondat. Definitivă. Pronuntată azi, 21.03.2022, prin punerea solutiei la dispozitia părtilor de către grefa instantei.
Hotarare 174/2022 din 21.03.2022Amana judecata la 21.03.2022 ora 9.00 pentru când se vor solicita relatiile dispuse de instanta.
Incheiere de sedinta din 10.01.2022Dispune suspendarea cauzei până la soluţionarea de către Înalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a sesizării Curtii de Apel Bucureşti formulată în cadrul dosarului nr. 28560/3/2019, în temeiul art. 520 alin. 4 NCPC. Cu drept de recurs pe toată durata suspendării iar cererea se va introduce la Curtea de apel Iaşi. Pronunţată, azi, 08.02.2021 prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.
Incheiere suspendare din 08.02.2021