E*** I********* D** - S***** A***
ReclamantS********* D* A******** R********** C*** I******** S***
PârâtM********* E******
IntervenientRespinge ca neîntemeiată cererea. Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei azi, 07.04.2021.
Incheiere de sedinta din 07.04.2021Admite cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în Sentinţa civilă nr. 9950 din data de 15.12.2020 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti in dosarul nr. 29752/299/2020. Considerentelor aferente prezentului dosar se vor citi după cum urmează: ,,Deliberând asupra prezentei cauze civile, în conformitate cu dispoziţiile art. 395 alin. 1 Cod procedură civilă, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 23.09.2020 sub nr. de dosar menţionat anterior reclamantul a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa şi în contradictoriu cu intervenientul forţat, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 6437,80 lei, reprezentând contravaloarea despăgubirii achitate de reclamant în temeiul asigurării, penalităţi de întârziere de 0,2% pe zi până la achitarea integrală a debitului principal, precum şi la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a avut loc un accident de circulaţie în care au fost implicate autovehicule dintre care unul era asigurat CASCO la societatea reclamant. A considerat că, potrivit celor consemnate în constatarea amiabilă de accident, culpa exclusivă pentru producerea accidentului aparţine intervenientului forţat. Reclamantul a susţinut că a achitat asiguratului despăgubiri în baza poliţei de asigurare CASCO şi că a solicitat pârâtului plata acestei sume, dar pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia în termenul prevăzut de textele legale incidente. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile 1349, 2210 C.civ., Legea nr. 132/2017. În dovedirea pretenţiilor sale, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri. Cererea a fost legal timbrată cu taxa de timbru conform O.U.G. 80/2013. Deşi legal citată, partea adversă nu a formulat întâmpinare. Instanţa a încuviinţat şi a fost administrată proba cu înscrisurile deja depuse la dosar. Analizând probele administrate, instanţa reţine următoarele: La data de 12.07.2019, autoturismul condus de intervenientul forţat, care era asigurat R.C.A. la pârât, a intrat în coliziune cu autoturismul asigurat CASCO la reclamant. Din actele depuse la dosar -f. 5- reiese că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a asiguratului pârâtului care a încălcat prevederile legale incidente, intrând în coliziune cu autoturismul asigurat de către reclamant. La cererea persoanei păgubite reclamantul a achitat despăgubiri. Reclamantul a solicitat plata acestei sume de către pârât, în calitate de asigurător R.C.A., însă cel din urmă nu a achitat debitul principal. Potrivit art. 1357 C.civ., cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Astfel, pentru a antrena răspunderea civilă delictuală a unei persoane, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să existe un prejudiciu, să existe o faptă ilicită, să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, să existe vinovăţia autorului faptei ilicite şi prejudiciabile. Prejudiciul reprezintă rezultatul negativ al încălcării ilicite a unui drept subiectiv şi trebuie să fie cert şi să nu fi fost reparat încă. Caracterul cert al prejudiciului, ceea ce presupune că acesta este sigur, atât în privinţa existenţei, cât şi în privinţa posibilităţii de evaluare, rezultă din înscrisurile depuse la dosar. Instanţa mai reţine că, prin plata contravalorii pagubei către asiguratul său, reclamantul s-a subrogat, în temeiul art. 2210 C.civ., în drepturile acestuia din urmă pentru recuperarea sumei achitate de la asigurătorul pentru răspundere civilă delictuală al persoanei răspunzătoare de producerea accidentului, societatea pârât. Dispoziţiile art. 2223 C.civ. stipulează că asigurătorul de răspundere civilă acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund, în baza legii, faţă de terţe persoane păgubite. Pentru considerentele expuse anterior instanţa urmează să oblige pe pârât la plata către reclamant a sumei de 6437,80 lei cu titlu de debit principal. În ceea ce priveşte solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului la plata de penalităţi, instanţa reţine incidenţa prevederilor din Legea nr. 132/2017, potrivit cărora dacă asigurătorul RCA nu îşi îndeplineşte obligaţiile în termenele anterior sau şi le îndeplineşte defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, se aplică o penalizare de 0,2%, calculată pentru fiecare zi de întârziere, la întreaga sumă de despăgubire cuvenită sau la diferenţa de sumă neachitată, care se plăteşte de asigurător. Având în vedere că, în temeiul art. 2210 alin. 1 Cod civil, în limitele indemnizaţiei plătite, asigurătorul s-a subrogat în toate drepturile asiguratului împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, instanţa constată că reclamantul a dobândit atât dreptul asiguratului său de a primi despăgubirile de la asigurătorul de răspundere civilă auto obligatorie, cât şi dreptul accesoriu de a solicita penalităţile prevăzute de art. 21 din Legea nr. 132/2017, în cazul în care plata despăgubirilor nu se realizează în termenul legal. Având în vedere că, în conformitate cu art. 21 din Legea nr. 132/2017, dacă nu există obiecţii asupra sumelor solicitate, asigurătorul RCA avea obligaţia de a efectua plata despăgubirilor în 10 zile de la împlinirea termenului de 30 de zile prevăzut la alin. (1) sub condiţia depunerii documentelor necesare stabilirii răspunderii şi cuantificării prejudiciului, instanţa îl va obliga pe pârât la plata penalităţilor în sumă de 0,2% pe zi de întârziere începând cu data de 30.07.2020 şi până la stingerea debitului principal. În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, având în vedere că obligaţia pârâtului de plată a sumei de bani deduse judecăţii a fost asumată în exerciţiul activităţii unei întreprinderi, instanţa reţine că pârâtul era de drept în întârziere cu privire la plata debitului principal şi a penalităţilor, prin aplicarea prevederilor art. 1523 alin. 1 lit. d) Cod civil. Nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 454 Cod procedură civilă, în conformitate cu prevederile art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, pârâtul urmează a fi obligat la plata către reclamant, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1672 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariul avocaţial pe care îl apreciază ca adecvat prin raportare la munca efectiv prestată în prezentul proces." Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.Apelul şi motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 04.03.2021.
Incheiere indreptare eroare materiala din 04.03.2021Admite cererea de chemare în judecată. Obligă pe pârât la plata către reclamant a sumei de 6437,80 lei cu titlu de debit principal. Obligă pe pârât la plata către reclamant de penalităţi de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere începând cu data de 30.07.2020 şi până la stingerea debitului principal. Obligă pe pârât la plata către reclamant a sumei de 1672 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.Apelul şi motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 15.12.2020.
Hotarare 9950/2020 din 15.12.2020Amână pronunţarea în data de 15.12.2020.
Incheiere amanare initiala a pronuntarii din 08.12.2020