P*** (***** Ţ***** C******* D****
IntimatM********* J******** B********
IntimatC***** D* A*** I***
IntimatC******** N******* P***** C********* D************ B********
IntimatC****** F*****
IntimatAdmite cererea. Îndreaptă eroarea materială din cuprinsul considerentelor Deciziei nr. 59/26.02.2020, în sensul că, în loc de: ” Pornind de la aceste dispoziţii, raportat la cazul în speţă, instanţa constată că interesul petenţilor este actual întrucât obligaţia stipulată în sentinţa civilă sus menţionată nu s-a stins prin executarea parţială, sentinţa civilă al cărei dispozitiv se solicită a fi lămurit nu a fost executat în totalitate motivat de faptul că pentru drepturile de natură salarială aferente perioadei ulterioare intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009 se pleacă, ca şi bază de calcul – de la indemnizaţia aferentă calculată anterior datei de 01.01.2010, perioadă pentru care sentinţa al cărui dispozitiv se doreşte lămurit, a produs sau ar fi trebuit să producă efecte prin aceea că a majorat valoarea de referinţă sectorială – ca element de bază al calculului indemnizaţiei lunare, cu un procent de 18%. Prin urmare, nu se poate reţine apărarea formulată de pârâte în sensul că interesul promovării cererilor de lămurire nu mai este actual motivat de trecerea mai multor ani de la data pronunţării sentinţei în cauză, iar obligaţia stipulată în hotărâre s-ar fi stins prin executare, întrucât obiectul cererii încă subzistă. Cu toate că în cuprinsul O.G. nr. 10/2007, astfel cum a fost aprobată şi modificată prin Legea nr. 231/2007, majorările de 5%, 2%, 11%, nu au fost limitate la o anumită perioadă de timp, nici instanţa, prin hotărârea a cărei lămurire se solicită, nu a stabilit o astfel de limită temporală până la care aceste majorări acordate în baza OG nr.10/2007 se cuvin. În raport cu conduita pârâtelor de a refuza includerea în indemnizaţia lunară brută de încadrare stabilită în favoarea reclamanţilor a respectivelor majorări salariale (iar prin urmare plata în continuare a sumelor corespunzătoare majorărilor de 5%, 2%, 11% şi după momentul intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, în concret, în perioada activităţii acestei legi şi a Legii nr. 284/2010 care a abrogat-o pe prima), instanţa reţine că această conduită este contrară art. 3 lit. c) din Legea nr. 330/2009 şi duce la încălcarea unui principiu esenţial al salarizării unitare a personalului plătit din fonduri publice, reglementat prin această lege, respectiv „luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizaţiilor cu caracter general sau special, precum şi a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătoreşti, prin acte de negociere colectivă, precum şi prin alte modalităţi, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcţiei de bază sau în indemnizaţia lunară de încadrare”. Un alt argument în susţinerea subzistenţei de drept în indemnizaţiile de încadrare brute lunare cuvenite reclamanţilor, a creşterilor salariale şi în perioada activităţii Legii nr. 330/2009, îl constituie împrejurarea că nici prin această lege şi nici printr-o reglementare ulterioară, creşterile de 5%, 2%, 11%, ale indemnizaţiilor de încadrare brute lunare cuvenite reclamanţilor, nu au fost suprimate. Or, atunci când legiuitorul a dorit suprimarea unui drept, chiar dobândit printr-o hotărâre judecătorească, acesta a făcut-o printr-o legiferare expresă. Pierderea unui drept nu se poate deduce pe cale de interpretare, ci se impune prin legiferare, după cum a reţinut şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în considerentele Deciziei nr. 23/2015 pronunţată în dosarul nr. 1367/1/2015. Mai mult decât atât, prin Legea nr. 330/2009, legiuitorul nu numai că nu a suprimat drepturile relative la creşterile de 5%, 2%, 11%, ci, dimpotrivă, le-a confirmat pentru viitor, statuând ca valoare de principiu considerarea şi pentru viitor a drepturilor deja recunoscute, conform dispoziţiilor art. 3 lit. c), art. 7 alin. 2 din Legea nr. 330/2009 şi art. 4, alin. 3 lit. b), din Anexa VI ale Legii nr. 330/2009. Relativ la posibilitatea legală de suprimare a unui drept salarial câştigat, se impune a fi avute în vedere şi considerentele Deciziei nr. 872/2010 a Curţii Constituţionale, în care se arată în mod expres că o micşorare salarială poate fi dispusă doar cu caracter temporar şi cu respectarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie. În anul 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care a abrogat Legea nr. 330/2009. Această nouă lege - cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a suferit modificări şi completări prin legile speciale şi ordonanţele anuale ulterioare de implementare, reglementări prin care nu s-a făcut altceva decât să se amâne aplicarea Legii nr. 284/2010, iar în urma aplicării acestei legi, creşterile de 5%, 2%, 11%, cuvenite potrivit hotărârii judecătoreşti a cărei lămurire se solicită şi reglementărilor pe care s-a întemeiat - nu au fost incluse efectiv în indemnizaţiile de încadrare brute lunare stabilite de către pârâte în calitate de ordonatori de credite, dar nici nu au fost suprimate în mod expres, astfel încât aceste drepturi se cuvin şi trebuie plătite în continuare, în puterea efectelor hotărârii a cărei lămurire se solicită, aceasta având în continuare atributul conferit de lege în sensul că este o hotărâre executorie de drept, drepturile stabilite prin decizia civile nr. 468/LM/2009 din 28 aprilie 2009 pronunţată de C***** D* A*** I*** în dosarul nr. 566/99/2008, existând permanent şi efectiv, impunându-se a fi acordate lună de lună, până în momentul în care o nouă reglementare le va îngloba în conţinutul său, astfel încât de la data intrării în vigoare a noii reglementări, indemnizaţiile de încadrare brute lunare ale reclamanţilor să cuprindă creşterile de 5%, 2%, 11% în mod real, palpabil. Această creştere salarială trebuia aplicată începând cu anul 2007 şi păstrată pentru calcularea indemnizaţiei de încadrare până la momentul când dispoziţii legale modificatoare interveneau pentru reconfigurarea indemnizaţiei potrivit altor reguli de salarizare privitoare la modificarea efectivă a cuantumului indemnizaţiilor lunare. Este de subliniat că majorarea salarială dispusă prin decizia civile nr. 468/LM/2009 din 28 aprilie 2009 pronunţată de C***** D* A*** I*** în dosarul nr. 566/99/2008 nu constituie un venit salarial cu acordare temporară, ci reprezintă sistem de referinţă pentru creşterile salariale ulterioare, aşa cum au fost ele prevăzute în acte normative, practic acest drept existând neîntrerupt. Acest raţionament prin care majorarea indemnizaţiei cu 18% a rămas inclusă în indemnizaţia de bază rezultă şi din aplicarea în materia de faţă a Deciziei nr.23/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a dezlegat problema includerii indexărilor prevăzute de OG nr. 10/2007 în veniturile luate în calcul la plata pensiei, or, nu se poate ca o hotărâre prin care s-au câştigat aceste majorări să aibă efecte diferite în funcţie dacă beneficiarul ei este pensionat sau îşi continuă activitatea. Totodată este de notorietate că actualmente această majorare este efectiv inclusă în indemnizaţie şi plătită efectiv lună de lună în întreg sistemul de justiţie. Ulterior, făcându-se aplicabilitatea Deciziei Curţii Constituţionale nr.794/2016, atât Ministerul Justiţiei cât şi Curtea de Apel Suceava au fost obligaţi în a se conforma deciziei sus arătate şi au emis ordine privind salarizarea la nivel maxim şi acordarea întregului personal din cadrul sistemului de justiţie a majorării indemnizaţiei cu 18% începând cu 09.04.2015, dispunând în acest sens şi plata diferenţelor rezultate. În acela?i sens s-a pronun?at ?i Înalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie în complet competent să judece recursuri în interesul legii, pronun?ând Decizia nr. 7 din 1 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 343 din 6 mai 2019, prin care a re?inut că”, se va consemna în mod corect: ”Prin prezenta cerere se solicită lămurirea deciziei civile men?ionate anterior în sensul precizării că diferen?ele de drepturi salariale dintre indemniza?iile reclaman?ilor ?i cele ale procurorilor DNA ?i DIICOT, recunoscute ?i stabilite prin sentin?a men?ionată, au fost ?i au rămas incluse în indemniza?ia brută de încadrare lunară a fiecărui reclamant, iar sumele de bani corespunzătoare respectivelor drepturi se cuvin până la includerea efectivă a acestor majorări în indemniza?ia de încadrare. Procedura lămuririi hotărârii reglementată de art. 2811 din Vechiul Cod de procedură civilă poate fi utilizată ori de câte ori dispozitivul unei hotărâri este neclar sub aspectul în?elesului, întinderii sau aplicării sale, ori cuprinde dispozi?ii potrivnice. Pe această cale dispozitivul instan?ei nu poate fi modificat, ci doar se clarifică în?elesul, întinderea ori aplicarea sa pentru a se asigura posibilitatea punerii în executare a acestuia, ori pentru a se înlătura dispozi?iile potrivnice, tot în spiritul asigurării executării hotărârii pronun?ate ?i a preîntâmpinării eventualelor incidente la executare. A?a cum au invocat peten?ii, temeiul acordării acestor drepturi l-au constituit prevederile OG nr. 137/2000 privind prevenirea ?i sanc?ionarea tuturor formelor de discriminare, instan?a de judecată re?inând în sprijinul solu?iei adoptate că reclaman?ii –magistra?i judecători- au fost supu?i unei discriminări în raport de categoria profesională a procurorilor încadra?i în structurile de Parchet DNA ?i DIICOT , care sunt salariza?i la nivelul procurorilor încadra?i la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie, ceea ce conduce la crearea unui tratament diferen?iat nejustificat fa?ă de persoane care efectuează aceea?i muncă ?i fa?ă de care se află în situa?ii comparabile. Ac?iunea a fost din acest motiv admisă, iar pârâ?ii au fost obliga?i la plata diferen?elor salariale anterior men?ionate pentru înlăturarea situa?iei de discriminare constatată ?i repararea prejudiciului astfel încercat de către reclaman?i, pentru perioada 01.04.2006 ?i pentru viitor, până la încetarea stării de discriminare. Se re?ine ca atât din con?inutul acestor drepturi băne?ti cât ?i din natura, respectiv din ra?iunea acordării lor, reiese cu claritate că obliga?ia de plată a salariului majorat a fost instituită în sarcina pârâ?ilor până la încetarea stării de discriminare, cu privire la care instan?a nu a re?inut prin sentin?ă că ar fi avut caracter limitat si că, de asemenea, este evident că, în lipsa oricărei dispozi?ii din sentin?a vizată de cererea reclaman?ilor, prin care efectele acesteia să fie limitate în timp, este cert că instan?a de judecată a urmărit ?i dispus aplicarea sa ?i pentru viitor. Prin urmare, diferen?ele de drepturi salariale acordate au devenit parte integrantă a indemniza?iei reclaman?ilor, acestea intrând ?i rămânând incluse în indemniza?ia de bază brută lunară. Astfel, modul corect de aplicare a sentin?ei civile a cărei lămurire se cere sub aspectul întinderii acesteia impune interpretarea sa în sensul că stabilirea indemniza?iei cuvenite reclaman?ilor pentru anii următori celui pentru care s-au acordat expres majorările salariale în raport de indemniza?iile procurorilor încadra?i la DNA ?i DIICOT subzistă ?i în prezent, dată fiind diferen?ele existente în continuare si ca orice interpretare contrară ar echivala cu denaturarea în?elesului no?iunii de majorare salarială ?i ar conduce la înlăturarea efectelor urmărite de către instan?ă cu ocazia pronun?ării hotărârii judecătore?ti în discu?ie, respectiv înlăturarea unei situa?ii de discriminare care nu a încetat la data pronun?ării sentin?ei. Atât timp cât prin sentin?a civilă men?ionată pârâ?ii sunt obliga?i la plata unor diferen?e ce constau tocmai în diferen?a de drepturi salariale dintre indemniza?iile procurorilor de la DNA ?i DIICOT ?i cele încasate de reclaman?i, se constată că acestea vizează ?i toate salariile viitoare, întrucât dispozitivul sentin?ei statuează în mod expres că acestea sunt datorate ?i pentru viitor, până la încetarea stării de discriminare. Această interpretare este singura compatibilă cu considerentele expuse de Curtea Constitu?ională în decizia nr.794 pronun?ată în data de 15 decembrie 2016, prin care instan?a de control constitu?ional a declarat neconstitu?ional art. 3 indice 1 alin. 1 ind. 2 din OUG nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, apreciind că majorările de 2%, 5% si 11% ce le-au fost recunoscute magistra?ilor si personalului auxiliar din instan?e si parchete prin hotărâri judecătore?ti definitive fac parte din indemniza?ia de încadrare a acestora, astfel ca prevederile art. 3 ind. 1 alin. 1 ind. 2 din OUG 57/2015, cu modificările si completările ulterioare, ce exclud la nivelul lunii august 2016 luarea in considerare a hotărârilor judecătore?ti men?ionate, sunt neconstitu?ionale, decizia instan?ei de control constitu?ional găsindu-?i pe deplin aplicarea în lămurirea sentin?ei ce face obiectul dosarului de fa?ă pentru identitate de ra?iune juridică. Contrar celor invocate de intima?i prin întâmpinare, Curtea re?ine că de?i drepturile salariale au fost executate până la data de 13.11.2009, starea de discriminare nu a fost înlăturată ulterior acestei datei, ci a continuat să producă consecin?ele ?i în prezent; cu toate acestea drepturi băne?ti statornicite prin sentin?a civilă în discu?ie nu au mai fost acordate, ceea ce denotă, referitor la perioada pentru care acestea au fost calculate, că a fost stabilită în mod unilateral până la data de 12.11.2009-data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, de?i starea de discriminare nu a fost înlăturată continuând să-?i producă consecin?ele ?i în prezent. Situa?ia este una similară ?i are la bază acelea?i ra?iuni care au stat la baza stabilirii întinderii efectelor în timp ale drepturilor salariate stabilite în func?ie de valoarea de referin?ă sectorială rezultată prin includerea cre?terilor salariale de 2%, 5%, 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007 cu privire la care prin Decizia nr. 23/2015 a înaltei Cur?i de Casa?ie ?i Justi?ie, pronun?ată în procedura privind dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a stabilit faptul că drepturile acordate prin hotărâri judecătore?ti irevocabile privind cre?terile salariate de 2%, 5%, 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007 privind cre?terile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit OuG. nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sistemul bugetar ?i personalului salarizat potrivit anexelor nr. II ?i III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar ?i a indemniza?iilor pentru persoane care ocupă func?ii de demnitate publică (M, Of. nr. 80 din 1 februarie 2007, cu modificările ulterioare), aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007 (M. Of. nr. 490 din 23 iulie 2007, cu modificările ulterioare), se încadrează în sintagma „indemniza?ie avută”' ?i vor fi luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistra?ilor. Statuându-se că drepturile acordate prin hotărâri judecătore?ti irevocabile privind cre?terile salariale de 2%, 5% ?i 11% prevăzute de OG nr. 10/2007, se includ în sintagma de „indemniza?ie avută”, concluzia fireasca fiind că acestea reprezintă drepturi câ?tigate, existând lună de lună ?i pentru viitor. De asemenea, prin Decizia nr. 7/2019 (ale cărei ra?iuni se impun ?i în situa?ia cauzei pendinte atât timp cât, începând cu data acordării diferen?elor de indemniza?ie prin hotărârea a cărei lămurire se solicită ?i până în prezent, situa?ia de discriminare s-a men?inut ?i produce consecin?e), pronun?ată de Înalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie în solu?ionarea unui recurs în interesul legii, s-a statuat, cu caracter obligatoriu conform art. 330 7 alin. 4 Cod procedură civilă, că „ În interpretarea ?i aplicarea dispozi?iilor art. 1 alin. (2) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, majorările prevăzute în art. 1 alin. (1) din Ordonan?a Guvernului nr. 10/2007 privind cre?terile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonan?ei de urgen?ă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar ?i personalului salarizat potrivit anexelor nr. II ?i III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar ?i a indemniza?iilor pentru persoane care ocupă func?ii de demnitate publică, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, au fost ?i rămân incluse în indemniza?ia brută de încadrare ?i după data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 ” . În considerentele acestei decizii s-a re?inut că „ 51. De?i salarizarea personalului bugetar apare ca fiind reglementată prin Legea-cadru nr. 284/2010, de la data aprobării acesteia nu au fost aplicate nici valoarea de referin?ă ?i nici coeficien?ii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzu?i în anexele legii-cadru, fiind adoptate, în mod succesiv, amânări ale aplicării Legii-cadru nr. 284/2010, pe motivul constrângerilor financiare, împrejurări ce au determinat ca salarizarea personalului bugetar să se realizeze la nivelul anului 2009. 52. În nota de fundamentare a Ordonan?ei de urgen?ă a Guvernului nr. 20/2016 a fost men?ionată necesitatea adoptării în regim de urgen?ă a actului normativ pentru a elimina discrepan?ele existente în materie de salarizare între persoanele care î?i desfă?oară activitatea în condi?ii identice, având acela?i nivel de pregătire profesională, vechime în muncă ?i în func?ie, dar un nivel diferit de salarizare. 53. Potrivit art. 3^1 alin. (1) din Ordonan?a de urgen?ă a Guvernului nr. 20/2016: „Prin excep?ie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemniza?iilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare func?ie, grad/treaptă, grada?ie, vechime în func?ie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemniza?iei de încadrare din cadrul institu?iei sau autorită?ii publice respective, dacă î?i desfă?oară activitatea în acelea?i condi?ii.“ 54. Anterior, acelea?i prevederi se regăseau transpuse în con?inutul art. 1 alin. (5^1) din Ordonan?a de urgen?ă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări ?i completări prin Legea nr. 71/2015, care stabilea că: „Prin excep?ie de la prevederile alin. (1) ?i (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului ?i din celelalte institu?ii ?i autorită?i publice, salarizat la acela?i nivel, precum ?i personalul din cadrul Consiliului Concuren?ei ?i al Cur?ii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste institu?ii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază ?i al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleia?i institu?ii sau autorită?i publice pentru fiecare func?ie/grad/treaptă ?i grada?ie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă î?i desfă?oară activitatea în acelea?i condi?ii.“ 55. Curtea Constitu?ională, prin Decizia nr. 794/2016, a constatat că dispozi?iile art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonan?a de urgen?ă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum ?i unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstitu?ionale ” (…) . „ 63. În concluzie, Curtea Constitu?ională a constatat că, „în vederea egalizării prevăzute de art. 3^1 alin. (1) din Ordonan?a de urgen?ă a Guvernului nr. 57/2015 «nivelul maxim al salariului de bază/indemniza?iei de încadrare», care trebuie să includă ?i drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătore?ti definitive, urmează să se stabilească prin raportare la aceea?i func?ie, grad, grada?ie, vechime în muncă ?i în specialitate, acelea?i condi?ii de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupa?ionale, indiferent de institu?ie sau autoritate publică“. 64. Prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 9 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că: "În interpretarea ?i aplicarea dispozi?iilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonan?a de urgen?ă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum ?i alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări ?i completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările ?i completările ulterioare, sintagma «salarizat la acela?i nivel» are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concuren?ei, al Cur?ii de Conturi, precum ?i din cadrul celorlalte autorită?i ?i institu?ii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ?i completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea ?i aplicarea aceleia?i norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) ?i (2) din Ordonan?a de urgen?ă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări ?i completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările ?i completările ulterioare, în cadrul aceleia?i autorită?i sau institu?ii publice." 65. S-a re?inut, în considerentele deciziei sus-men?ionate, că „(...) personalul din «celelalte autorită?i ?i institu?ii publice» la care se referă textul supus interpretării sunt: Administra?ia Preziden?ială, autoritatea judecătorească, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administra?iei publice centrale, autorită?i ale administra?iei publice locale, alte autorită?i publice, autorită?i administrative autonome (altele decât Consiliul Concuren?ei ?i Curtea de Conturi), precum ?i institu?iile din subordinea acestora, finan?ate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale (…)”. „ 68. De?i în decizia prezentată mai sus Curtea Constitu?ională a interpretat un alt text de lege decât cel supus interpretării prin sesizarea ce formează obiectul prezentei analize, totu?i se observă că solu?ia legislativă a egalizării indemniza?iilor la nivel maxim a fost adoptată de legiuitor, prin introducerea art. 1 alin. (5^1) din Ordonan?a de urgen?ă a Guvernului nr. 83/2014, astfel că toate considerentele expuse de instan?a constitu?ională se verifică ?i în privin?a acestui text de lege. 69. Prin urmare, a accepta o interpretare contrară ar însemna să fie golit de con?inut ra?ionamentul avut în vedere în decizia mai sus citată ?i să fie negat rolul Cur?ii Constitu?ionale de a?ezare a interpretărilor legale în acord cu Legea fundamentală.” Irevocabilă. Pronun?ată în ?edin?ă publică.
Incheierefinalacameraconsiliu34/2020 din 09.09.2020