S* S**** I***** S**
ReclamantN****** I V***** L***** I************ I**********
PârâtAdmite cererea de îndreptare eroare formulată de reclamanta SC .... Îndreaptă conţinutul considerentelor şi dispozitivului sentinţei civile nr. 6151/15.12.2021 pronunţate în dosarul nr. 12273/180/2021 în sensul că, la dispozitiv în loc de „Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC ...în contradictoriu cu pârâta SC ..... Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1128,74 lei cu titlu de debit principal. Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1514,77 lei cu titlu de penalităţi de întârziere calculate începând cu data scadenţei fiecărei facturi şi până la data de 19.03.2021, precum şi în continuare în procent de 0,2%/zi până la achitarea integrală a debitului.Obliga pârâta să achite reclamantei suma de 50 lei, reprezentând cheltuieli de judecată – taxa judiciară de timbru. Executorie de drept. Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Bacău. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 06.10.2021.” se va trece dispozitivul corect „Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ... în contradictoriu cu pârâta.... Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 391,78 lei cu titlu de debit principal. Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 831,33 lei cu titlu de penalităţi de întârziere calculate începând cu data scadenţei fiecărei facturi şi până la data de 07.09.2021, precum şi în continuare în procent de 0,2%/zi până la achitarea integrală a debitului. Obliga pârâta să achite reclamantei suma de 50 lei, reprezentând cheltuieli de judecată – taxa judiciară de timbru. Executorie de drept. Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Bacău. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 15.12.2021.”. De asemenea, instanţa va remedia considerentele hotărârii şi în loc de următoarele considerente greşite „Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele: Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 30.03.2021, sub număr de dosar 4221/180/2021, reclamanta ..., a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta ..., ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 1128,74 lei reprezentând debit principal, la care se adaugă suma de 1514,77 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere contractuale calculate în procent de 0,2%, precum şi în continuare obligarea la plata penalităţilor până la data stingerii debitului principal, cu cheltuieli de judecată. În susţinere, reclamanta a arătat în esenţă că, între părţi s-au desfăşurat relaţii contractuale, potrivit contractului nr. 645/19.06.2018. În baza acestuia a fost emisă factura aflată în sold din care pârâta nu a efectuat nici măcar o plată parţială. De asemenea, reclamanta a arătat că marfa a fost livrată, astfel că, aceasta ?i-a îndeplinit obliga?iile asumate prin contractul de vânzare cumpărare, facturile fiind primite ?i acceptate sub semnătură de către pârâtă. În continuare, reclamanta a arătat că în această situa?ie devin incidente prevederile art. 1.169-1.270 Cod civil, pârâta fiind de drept în întârziere ?i ?inută să î?i îndeplinească obliga?iile. În drept nu au fost invocate dispozi?ii legale. În dovedire, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri. Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, stabilită conform dispozi?iilor art. 6 alin. 1 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Procedând potrivit art. 1.030 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, după primirea formularului de cerere, instanţa a comunicat pârâtei formularul de răspuns, însoţit de o copie a formularului cerere, precum şi de copii ale înscrisurilor depuse în susţinerea cererii, punându-i-se în vedere ca în termen de 30 de zile de la comunicare, să trimită formularul de răspuns completat corespunzător şi documente de care înţelege să se folosească. Pârâta nu a răspuns solicitării instanţei, deşi comunicarea prevăzută la art. 1.030 alin. (3) din Codul de procedură civilă s-a făcut potrivit dispoziţiilor legale. Având în vedere faptul că nu s-a primit nici un răspuns din partea pârâtei, instanţa a procedat la soluţionarea cererii în cameră de consiliu, în raport de actele de la dosar, potrivit art. 1.031 din Codul de procedură civilă. Instanţa a încuviinţat pentru reclamantă administrarea probei cu înscrisuri existentă la dosar considerând-o admisibilă, utilă şi concludentă în soluţionarea prezentei cauze, în temeiul art. 1031 alin. (2) raportat la art. 258 şi 255 Cod procedură civilă. Analizând ansamblul materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele: În fapt, la data de 19.06.2018 între reclamanta ...în calitate de vânzător şi pârâta ...., în calitate de client, s-a încheiat contractul de vânzare nr. 645, în baza căruia reclamanta a vândut pârâtei diferite produse. În executarea acestor relaţii contractuale, reclamanta a livrat pârâtei diverse produse (produse alimentare) şi a emis factura fiscală corespunzătoare, iar pârâta nu s-a conformat obligaţiilor contractuale şi nu a achitat la scadenţă suma datorată, acumulând un debit restant în cuantum de 1128,74 lei, potrivit facturii fiscale nr. 10512493/18.04.2019 şi situaţiei facturilor neîncasate la data de 10.03.2021 ataşate de către reclamantă la dosarul cauzei (fila 15) şi necontestate de către pârâtă. În drept, cu titlu preliminar, instanţa reţine că potrivit art. 1026 Cod de procedură civilă „prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată şi alte venituri accesorii, nu depăşeşte suma de 10.000 lei la data sesizării instanţei”. Analizând cererea reclamantei, instan?a re?ine că valoarea preten?iei principale deduse judecă?ii este inferioară sumei de 10.000 lei ?i, totodată, obiectul cererii nu determină încadrarea acesteia în unul dintre cazurile prevăzute de art. 1026 alin. (2) ?i (3) Cod procedură civilă care reglementează cererile excluse judecă?ii potrivit procedurii speciale a cererilor de valoare redusă, astfel că prezentei ac?iuni îi sunt aplicabile dispozi?iile acestei proceduri speciale. Sub aspect substan?ial, instan?a re?ine mai întâi, că în acord cu dispozi?iile art. 1240 cod civil, voin?a de a contracta poate fi exprimată în scris sau verbal. Iar, potrivit art. 1270 alin. (1) Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între păr?ile contractante. Totodată, art. 1350 alin. (1) Cod civil stabile?te că orice persoană trebuie să î?i execute obliga?iile pe care le-a contractat. Potrivit art. 1350 alin. 2 Cod civil, atunci când persoana nu-şi îndeplineşte fără nicio justificare obligaţiile pe care le-a contractat, este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată la repararea acestui prejudiciu. De asemenea, în temeiul art. 1516 alin. (1) Cod civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei, iar în temeiul art. 1516 alin. (2) Cod civil, atunci când, fără justificare, debitorul nu îşi execută obligaţia şi se află în întârziere, creditorul poate la alegerea sa şi fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin: să ceară sau după caz să treacă la executarea silită a obligaţiei; În plus, în temeiul art. 1527 Cod civil creditorul poate cere întotdeauna ca debitorul să fie constrâns să execute obliga?iile în natură, cu excep?ia cazului în care o asemenea executare este imposibilă. Din analiza dispoziţiilor legale enunţate, coroborate cu prevederilor art. 249 Cod procedură civilă, rezultă că reclamanta care pretinde executarea obligaţiei trebuie să facă dovada existenţei obligaţiei şi a temeiului juridic, iar pârâta care pretinde că a executat obligaţia asumată trebuie să facă dovada acestei executări prin mijloace de probă admisibile. Cu privire la capătul principal de cerere, instanţa reţine că reclamanta a făcut proba prestării serviciilor asumate, respectiv livrarea mărfurilor, prin contractul nr. 645 din data de 19.06.2018 asumat prin semnătură de către pârâtă, coroborat cu factura emisă pe parcursul derulării relaţiilor contractuale, respectiv SMB nr. nr. 10512493/18.04.2019, primită sub semnătură de către pârâtă. Facturile reprezintă înscrisuri sub semnătură privată ce fac dovada existenţei actului juridic şi executării operaţiunii ce constituie obiectul acestora împotriva pârâtei. Totodată, pârâta nu a contestat valabilitatea contractului sau faptul că ar fi beneficiat de aceste servicii şi nici nu a dovedit stingerea creanţei prin plată sau altă modalitate prevăzută de lege. Având în vedere că reclamanta a făcut dovada faptului că şi-a îndeplinit obligaţia principală pe care o avea în temeiul contractului, că pârâta este ţinută de propriile obligaţii contractuale, instanţa va admite capătul de cerere privind debitul principal şi va dispune obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei 1128,74 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale rămase neachitate. Cu privire la penalităţile de întârziere, instanţa reţine că, potrivit art. 5.2 lit. a) din contractul nr. 645/ 19.06.2018, cumpărătorul se obligă să achite preţul produselor după primirea şi recepţia acestora, în termenele şi condiţiile stabilite. De asemenea, potrivit art. 4.2 din acelaşi act, cumpărătorul se obligă să achite preţul produselor cumpărate, la termenul convenit de părţi şi înscris în factură. Instanţa constată că potrivit dispoziţiilor contractuale, neachitarea facturii de către cumpărător atrage penalităţi de întârziere. Astfel, potrivit art. 4.6 din contract, în cazul în care cumpărătorul nu efectuează plata preţului în termenele stabilite, este pus în întârziere fără nicio altă formalitate şi plăteşte de la acel termen o penalitate, pe zi întârziere, egală cu 0,2%, calculată la suma datorată. În ceea ce priveşte cuantumul acestor penalităţi, instanţa are în vedere faptul că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1514,77 lei cu acest titlu, aspect ce rezultă din situaţia centralizată a datoriilor şi situaţia calculului penalităţilor la data de 19.03.2021 (fila 17). De asemenea, s-a solicitat obligarea în continuare a pârâtei la plata de penalităţi în procent de 0,2%/zi până la achitarea integrală a debitului principal. Potrivit art. 1530 Cod civil, creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecinţa directă şi necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligaţiei, iar conform art.1531 Cod civil, creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării. Totodată, potrivit art. 1538 Cod civil, clauza penală este aceea prin care părţile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestaţie în cazul neexecutării obligaţiei principale. Astfel, interpretând clauza contractuală stipulată de părţi prin art. 4.6, instanţa constată că părţile au procedat la o evaluare convenţională anticipată a prejudiciului ce ar putea fi înregistrat de creditor în cazul neexecutării la timp a obligaţiei de plată a contravalorii mărfurilor, inserându-se astfel o clauză penală în accepţiunea art. 1538 Codul civil. Prin urmare, având în vedere caracterul accesoriu precum şi semnificaţia clauzei penale, instanţa apreciază că aceasta este datorată atunci când sunt întrunite toate condiţiile acordării de despăgubiri, respectiv condiţiile angajării răspunderii civile contractuale constând în culpa debitorului, existenţa unui prejudiciu şi punerea în întârziere a debitorului. Or, în cauză, penalităţile de întârziere aferente facturii emise de reclamantă sunt datorate pentru neexecutarea la timp a obliga?iilor de plată, motiv pentru care instan?a, în temeiul art. 1538, art. 1539, art. 1535 Cod civil, urmează să admită ?i acest capăt de cerere ?i să oblige pârâta la plata sumei de 1514,77 lei , reprezentând penalită?i de întârziere calculate până la data de 19.03.2021 ?i în continuare la plata penalită?ilor de întârziere în cuantum de 0,2 % pe zi de întârziere până la data achitării integrale a debitului principal. De asemenea, instan?a re?ine că penalită?ile de întârziere solicitate au fost calculate cu respectarea dispoziţiilor contractuale şi legale anterior men?ionate, iar pârâta nu a contestat cuantumul sau modul de calculare al acestora. Pentru aceste considerente, instanţa va dispune obligarea pârâtei să achite reclamantei suma de 1128,74 lei cu titlu de debit principal şi suma de 1514,77 lei cu titlu de penalităţi de întârziere calculate începând cu data scadenţei fiecărei facturi şi până la data de 19.03.2021, precum şi în continuare în procent de 0,2%/zi până la achitarea integrală a debitului. Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate, instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) Cod procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat procesul, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. De asemenea, conform 452 Cod procedură civilă, partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă dovada existen?ei ?i a întinderii lor până la închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei. Prin cerere reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa de timbru achitată, în cuantum de 50 de lei. Or, întrucât se reţine culpa procesuală a pârâtei, instanţa reţine că pretenţia reclamantei este întemeiată şi va obliga pârâta să plătească, în favoarea reclamantei, suma de 50 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru. ” va menţiona ]următoarele considerente corecte „Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele: Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 15.09.2021, sub număr de dosar 12273/180/2021, reclamanta ...., a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta ..., ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 391,78 lei reprezentând debit principal, la care se adaugă suma de 831,33 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere contractuale calculate în procent de 0,2%, precum şi în continuare obligarea la plata penalităţilor până la data stingerii debitului principal, cu cheltuieli de judecată. În susţinere, reclamanta a arătat în esenţă că, între părţi s-au desfăşurat relaţii contractuale, potrivit contractului nr. 900/22.06.2018. În baza acestuia au fost emise facturile aflată în sold din care pârâta a efectuat plăţi parţiale. De asemenea, reclamanta a arătat că marfa a fost livrată, astfel că, aceasta ?i-a îndeplinit obliga?iile asumate prin contractul de vânzare cumpărare, facturile fiind primite ?i acceptate sub semnătură de către pârâtă. În continuare, reclamanta a arătat că în această situa?ie devin incidente prevederile art. 1.169-1.270 Cod civil, pârâta fiind de drept în întârziere ?i ?inută să î?i îndeplinească obliga?iile. În drept au fost invocate art. 1.169-1.270 Cod civil. În dovedire, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri. Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, stabilită conform dispozi?iilor art. 6 alin. 1 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Procedând potrivit art. 1.030 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, după primirea formularului de cerere, instanţa a comunicat pârâtei formularul de răspuns, însoţit de o copie a formularului cerere, precum şi de copii ale înscrisurilor depuse în susţinerea cererii, punându-i-se în vedere ca în termen de 30 de zile de la comunicare, să trimită formularul de răspuns completat corespunzător şi documente de care înţelege să se folosească. Pârâta nu a răspuns solicitării instanţei, deşi comunicarea prevăzută la art. 1.030 alin. (3) din Codul de procedură civilă s-a făcut potrivit dispoziţiilor legale. Având în vedere faptul că nu s-a primit nici un răspuns din partea pârâtei, instanţa a procedat la soluţionarea cererii în cameră de consiliu, în raport de actele de la dosar, potrivit art. 1.031 din Codul de procedură civilă. Instanţa a încuviinţat pentru reclamantă administrarea probei cu înscrisuri existentă la dosar considerând-o admisibilă, utilă şi concludentă în soluţionarea prezentei cauze, în temeiul art. 1031 alin. (2) raportat la art. 258 şi 255 Cod procedură civilă. Analizând ansamblul materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele: În fapt, la data de 22.06.2018 între reclamanta ...în calitate de vânzător şi pârâta .... în calitate de client, s-a încheiat contractul de vânzare nr. 900, în baza căruia reclamanta a vândut pârâtei diferite produse. În executarea acestor relaţii contractuale, reclamanta a livrat pârâtei diverse produse (produse alimentare) şi a emis factura fiscală corespunzătoare, iar pârâta nu s-a conformat obligaţiilor contractuale şi nu a achitat la scadenţă suma datorată, acumulând un debit restant în cuantum de 391,78 lei, potrivit facturilor fiscale nr. 10408810/12.12.2018, 10470187/16.01.2019 şi situaţiei facturilor neîncasate la data de 31.08.2021 ataşate de către reclamantă la dosarul cauzei (fila 13) şi necontestate de către pârâtă. În drept, cu titlu preliminar, instanţa reţine că potrivit art. 1026 Cod de procedură civilă „prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată şi alte venituri accesorii, nu depăşeşte suma de 10.000 lei la data sesizării instanţei”. Analizând cererea reclamantei, instan?a re?ine că valoarea preten?iei principale deduse judecă?ii este inferioară sumei de 10.000 lei ?i, totodată, obiectul cererii nu determină încadrarea acesteia în unul dintre cazurile prevăzute de art. 1026 alin. (2) ?i (3) Cod procedură civilă care reglementează cererile excluse judecă?ii potrivit procedurii speciale a cererilor de valoare redusă, astfel că prezentei ac?iuni îi sunt aplicabile dispozi?iile acestei proceduri speciale. Sub aspect substan?ial, instan?a re?ine mai întâi, că în acord cu dispozi?iile art. 1240 cod civil, voin?a de a contracta poate fi exprimată în scris sau verbal. Iar, potrivit art. 1270 alin. (1) Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între păr?ile contractante. Totodată, art. 1350 alin. (1) Cod civil stabile?te că orice persoană trebuie să î?i execute obliga?iile pe care le-a contractat. Potrivit art. 1350 alin. 2 Cod civil, atunci când persoana nu-şi îndeplineşte fără nicio justificare obligaţiile pe care le-a contractat, este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată la repararea acestui prejudiciu. De asemenea, în temeiul art. 1516 alin. (1) Cod civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei, iar în temeiul art. 1516 alin. (2) Cod civil, atunci când, fără justificare, debitorul nu îşi execută obligaţia şi se află în întârziere, creditorul poate la alegerea sa şi fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin: să ceară sau după caz să treacă la executarea silită a obligaţiei; În plus, în temeiul art. 1527 Cod civil creditorul poate cere întotdeauna ca debitorul să fie constrâns să execute obliga?iile în natură, cu excep?ia cazului în care o asemenea executare este imposibilă. Din analiza dispoziţiilor legale enunţate, coroborate cu prevederilor art. 249 Cod procedură civilă, rezultă că reclamanta care pretinde executarea obligaţiei trebuie să facă dovada existenţei obligaţiei şi a temeiului juridic, iar pârâta care pretinde că a executat obligaţia asumată trebuie să facă dovada acestei executări prin mijloace de probă admisibile. Cu privire la capătul principal de cerere, instanţa reţine că reclamanta a făcut proba prestării serviciilor asumate, respectiv livrarea mărfurilor, prin contractul nr. 900 din data de 22.06.2018 asumat prin semnătură de către pârâtă, coroborat cu facturile fiscale nr. 10408810/12.12.2018, 10470187/16.01.2019, primite sub semnătură de către pârâtă. Facturile reprezintă înscrisuri sub semnătură privată ce fac dovada existenţei actului juridic şi executării operaţiunii ce constituie obiectul acestora împotriva pârâtei. Totodată, pârâta nu a contestat valabilitatea contractului sau faptul că ar fi beneficiat de aceste servicii şi nici nu a dovedit stingerea creanţei prin plată sau altă modalitate prevăzută de lege. Având în vedere că reclamanta a făcut dovada faptului că şi-a îndeplinit obligaţia principală pe care o avea în temeiul contractului, că pârâta este ţinută de propriile obligaţii contractuale, instanţa va admite capătul de cerere privind debitul principal şi va dispune obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei 391,78 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale rămase neachitate. Cu privire la penalităţile de întârziere, instanţa reţine că, potrivit art. 5.2 lit. a) din contractul nr. 900/ 22.06.2018, cumpărătorul se obligă să achite preţul produselor după primirea şi recepţia acestora, în termenele şi condiţiile stabilite. De asemenea, potrivit art. 4.2 din acelaşi act, cumpărătorul se obligă să achite preţul produselor cumpărate, la termenul convenit de părţi şi înscris în factură. Instanţa constată că potrivit dispoziţiilor contractuale, neachitarea facturii de către cumpărător atrage penalităţi de întârziere. Astfel, potrivit art. 4.6 din contract, în cazul în care cumpărătorul nu efectuează plata preţului în termenele stabilite, este pus în întârziere fără nicio altă formalitate şi plăteşte de la acel termen o penalitate, pe zi întârziere, egală cu 0,2%, calculată la suma datorată. În ceea ce priveşte cuantumul acestor penalităţi, instanţa are în vedere faptul că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 831,33 lei cu acest titlu, aspect ce rezultă din situaţia centralizată a datoriilor şi situaţia calculului penalităţilor la data de 07.09.2021 (fila 14). De asemenea, s-a solicitat obligarea în continuare a pârâtei la plata de penalităţi în procent de 0,2%/zi până la achitarea integrală a debitului principal. Potrivit art. 1530 Cod civil, creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecinţa directă şi necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligaţiei, iar conform art.1531 Cod civil, creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării. Totodată, potrivit art. 1538 Cod civil, clauza penală este aceea prin care părţile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestaţie în cazul neexecutării obligaţiei principale. Astfel, interpretând clauza contractuală stipulată de părţi prin art. 4.6, instanţa constată că părţile au procedat la o evaluare convenţională anticipată a prejudiciului ce ar putea fi înregistrat de creditor în cazul neexecutării la timp a obligaţiei de plată a contravalorii mărfurilor, inserându-se astfel o clauză penală în accepţiunea art. 1538 Codul civil. Prin urmare, având în vedere caracterul accesoriu precum şi semnificaţia clauzei penale, instanţa apreciază că aceasta este datorată atunci când sunt întrunite toate condiţiile acordării de despăgubiri, respectiv condiţiile angajării răspunderii civile contractuale constând în culpa debitorului, existenţa unui prejudiciu şi punerea în întârziere a debitorului. Or, în cauză, penalităţile de întârziere aferente facturilor emise de reclamantă sunt datorate pentru neexecutarea la timp a obliga?iilor de plată, motiv pentru care instan?a, în temeiul art. 1538, art. 1539, art. 1535 Cod civil, urmează să admită ?i acest capăt de cerere ?i să oblige pârâta la plata sumei de 831,33 lei, reprezentând penalită?i de întârziere calculate până la data de 07.09.2021 ?i în continuare la plata penalită?ilor de întârziere în cuantum de 0,2 % pe zi de întârziere până la data achitării integrale a debitului principal. De asemenea, instan?a re?ine că penalită?ile de întârziere solicitate au fost calculate cu respectarea dispoziţiilor contractuale şi legale anterior men?ionate, iar pârâta nu a contestat cuantumul sau modul de calculare al acestora. Pentru aceste considerente, instanţa va dispune obligarea pârâtei să achite reclamantei suma de 391,78 lei cu titlu de debit principal şi suma de 831,33 lei cu titlu de penalităţi de întârziere calculate începând cu data scadenţei fiecărei facturi şi până la data de 07.09.2021, precum şi în continuare în procent de 0,2%/zi până la achitarea integrală a debitului. Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate, instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) Cod procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat procesul, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. De asemenea, conform 452 Cod procedură civilă, partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă dovada existen?ei ?i a întinderii lor până la închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei. Prin cerere reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa de timbru achitată, în cuantum de 50 de lei. Or, întrucât se reţine culpa procesuală a pârâtei, instanţa reţine că pretenţia reclamantei este întemeiată şi va obliga pârâta să plătească, în favoarea reclamantei, suma de 50 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru. ” Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Bacău. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei, astăzi, 17.03.2022.
Incheiere indreptare eroare materiala din 17.03.2022Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ...în contradictoriu cu pârâta ...... Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1128,74 lei cu titlu de debit principal. Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1514,77 lei cu titlu de penalităţi de întârziere calculate începând cu data scadenţei fiecărei facturi şi până la data de 19.03.2021, precum şi în continuare în procent de 0,2%/zi până la achitarea integrală a debitului. Obliga pârâta să achite reclamantei suma de 50 lei, reprezentând cheltuieli de judecată – taxa judiciară de timbru. Executorie de drept. Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Bacău. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 06.10.2021.
Hotarare 6151/2021 din 15.12.2021