B******* R***** G*****
IntimatÎn baza art. 278 alin. 1 şi 3 Cod procedură penală dispune îndreptarea erorii materiale a sentinţei penale nr. 4/PI din data de 11 ianuarie 2022 pronunţată în dosarul nr. 1557/59/2021/a2; după cum urmează: ” Document finalizat Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2022:037.000004 Dosar nr. 1557/59/2021/a2 ROMÂNIA CURTEA DE APEL TIMIŞOARA SECŢIA PENALĂ SENTINŢA PENALĂ NR. 4/PI Şedinţa publică din data de 11.01.2022 Curtea constituită din: PREŞEDINTE: MARINEL FLOREA GREFIER: TEODORA TURC Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a fost reprezentat de procuror Olimpia Trastău. Pe rol se află sesizarea formulată de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională – Biroul Naţional SIRENE, privind refuzul persoanei solicitate BUCĂTARU RĂZVAN GEORGE, de a fi supus testării pentru infecţia cu virusul SARS-CoV-2 în vederea predării către autorităţile italiene. La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, a răspuns persoana solicitată Bucătaru Răzvan George, prin videoconferinţă din Arestul IPJ Arad, aflată în stare de arest, fiind asistat de apărătorul numit din oficiu, avocat Silaghi Odette, cu delegaţie depusă la dosar. Procedură de citare legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care: Curtea a adus la cunoştinţă persoanei solicitate conţinutul sesizării formulate de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională – Biroul Naţional SIRENE după care procedează la audierea persoanei solicitate, declaraţia acestuia fiind consemnată în scris. Persoana solicitată arată că refuză să fie testată Covid – 19 pentru că doreşte să fie alături de soţia sa care a născut, nu are contraindicaţii medicale privind testarea pentru infecţia cu virusul SARS-CoV-2, nu a fost infectat cu acest virus, nu s-a vaccinat contra acestui virus. Angajatul din cadrul Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul IPJ Arad precizează că testarea se realizează la Bioclinica făcându-se un test RT-PCR pentru infecţia cu virusul SARS-CoV-2. Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, Curtea pune în discuţie sesizarea formulată. Reprezentanta Ministerului Public solicită să se ia act de faptul că autorităţile italiene nu îl pot prelua pe numitul Bucătaru Răzvan George în lipsa unui test negativ; consideră că în această procedură nu există o dispoziţie legală care să permită obligarea persoanei solicitate de a fi testată; totodată apreciază că în cauză nu pot fi aplicate nici dispoziţiile art.190 din C.p.pen. privind examinarea fizică; nu se poate aplica prin analogie legea procesual penală în speţă. Apărătorul numit din oficiu al persoanei solicitate solicită să se ia act declaraţia persoanei solicitate; totodată solicită să se aibă în vedere că acesta a formulat contestaţie împotriva încheierii din sentinţa penală nr. 300/PI din data de 29.12.2021 pronunţată în dosarul 1557/59/2021/a1 privind prelungirea măsurii arestului preventiv cu termen la data de 12.01.2022. Persoana solicitată, având ultimul cuvânt, solicită să fie lăsat acasă măcar o săptămână pentru a sta cu copilul său nou născut. CURTEA, Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele: Prin informarea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 10.01.2022, sub nr. 1557/59/2021/a2, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională – Biroul Naţional SIRENE, a comunicat că numitul Bucătaru Răzvan – George urmează a fi preluat de o escortă a autorităţilor italiene la data de 13.01.2022 ora 11.00 de pe Aeroportul Internaţional Otopeni în baza Sentinţei penale nr. 280/PI pronunţată la data de 07.12.2021 de Curtea de Apel Timişoara. Pentru realizarea acestei misiuni,omologii italieni au comunicat că, în conformitate cu reglementările lor interne şi a politicii companiei aeriene, persoana solicitată trebuie să deţină la momentul predării un test negativ Covid -19 de tip PCR sau Antigen, emis cu cel mult 48 de ore înaintea predării. Din corespondenţa purtată cu reprezentanţii Centrului de Reţinere şi Arestare Preventivă Arad unde se află în stare de arest persoana solicitată, rezultă că aceasta din urmă refuză testarea Covid – 19 în vederea predării. Ca urmare se solicită a se dispune de urgenţă de către instanţă cu privire la măsurile de urmat în această situaţie. A fost anexat formularul M primit de la Biroul Sirene Italia. Verificând actele aflate în dosarul cauzei, instanţa reţine următoarele: Prin sentinţa penală nr. 280/PI/2021 din data de 07.12.2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosar nr. 1557/59/2021, s-a dispus executare a mandatului european de arestare emis de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Torino la data de 03.08.2021 în dosarul nr. 731/2016 SIEP în baza sentinţei nr. 2455/2015 - nr. 950/2015 R.G. - N. 14994/2014 R.G.N.R. de Tribunalul Torino, pronunţată în data de 20/05/2015, confirmată cu sentinţa nr. 80/2016 de Curtea de Apel Torino în data de 08/01/2016 - irevocabilă din data de 23/04/2016 prin care s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 2 luni închisoare şi a mandatului european de arestare emis de către Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Torino la data de 03.08.2021 în dosarul nr. 731/2016 SIEP în baza sentinţei nr. 126/2013 - nr. 1716/2013 R.P.M. - N. 1107/2013 R.G. Tribunalul pentru Cauze con Minori Torino pronunţată în data de 10/12/2013 — irevocabilă din data de 13/02/2014 prin care s-a aplicat pedeapsa restantă de 3 ani şi 6 luni închisoare pe numele persoanei solicitate Bucătaru Răzvan George, către organele judiciare din Italia şi predarea acestuia către organele judiciare din Italia. În baza art. 104 alin. 3 din Legea 302/2004, s-a constatat că persoana solicitată a consimţit la predarea sa organelor judiciare din Italia şi nu a renunţat la beneficiul regulii specialităţii. În baza art. 104 alin. 6 din Legea nr. 302/2004 republicată a dispus arestarea persoanei solicitate Bucătaru Răzvan George, începând cu data de 07.12.2021, până la data de 05.01.2022 inclusiv. Prin sentinţa penală nr. 300/PI din data de 29.12.2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosar nr. 1557/59/2021/a1, s-a dispus în baza art. 7, art. 104 alin. 9 şi 10 şi art. 113 din Legea nr. 302/2004, admiterea cererii formulată de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională – Biroul Naţional SIRENE fiind menţinută măsura arestării dispusă prin sentinţa penală nr. 280/PI/07.12.2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 1557/59/2021, faţă de persoana solicitată Bucătaru Răzvan George, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 29.12.2021 până la data de 27.01.2022 inclusiv. Împotriva acestei sentinţe s-a formulat contestaţie de către persoana solicitată cu termen la data de 12.01.2022 la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În raport cu cele de mai sus Curtea reţine că obiectul cauzei vizează refuzul persoanei solicitate de a se supune examinării fizice, respectiv testării privind infecţia cu virusul SARS-CoV-2, împrejurare ce face imposibilă predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Italia, respectiv face imposibilă executarea sentinţei penală nr. 280/PI/2021 din data de 07.12.2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosar nr. 1557/59/2021 prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate în baza ce lor două mandate europene de arestare emise de autorităţile judiciare din Italia. Analizând incidentul procedural generat de conduita persoanei solicitate se constată că nu există o reglementare expresă legală care să se aplice în cazul de faţă; respectiv se constată că din voinţa culpabilă a persoanei solicitate s-a ajuns la un impediment care duce la imposibilitatea executării sentinţei penală nr. 280/PI/2021 din data de 07.12.2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara; aspect care nu poate rămâne nesancţionat de organele judiciare. Sub acest aspect, Curtea reţine că autoritatea de lucru judecat presupune identitatea de acţiuni (părţi, obiect şi cauză juridică) ce opreşte repetarea judecăţii; iar puterea, prezumţia de lucru judecat, impune consecvenţa în judecată, astfel că ceea ce s-a constatat şi statuat printr-o hotărâre nu trebuie să fie contrazis printr-o altă hotărâre. Autoritatea de lucru judecat conduce la recunoaşterea a două efecte de natură diferită: a) un prim efect pozitiv, în sensul că hotărârea care a dobândit autoritatea de lucru judecat poate fi pusă în executare; b) un efect negativ, în sensul că hotărârea cu autoritate de lucru judecat constituie un obstacol la repunerea în discuţie, în faţa instanţei, a conflictului judecat definitiv şi irevocabil. Toate legislaţiile moderne consacră acest principiu nu numai pentru consideraţii logice, ci şi pentru însăşi raţiunea de a fi a puterii judecătoreşti. O justiţie care nu ar putea pune niciodată capăt unui conflict nu va avea niciun prestigiu în faţa persoanelor împotriva cărora s-a declanşat conflictul penal, nici vreun folos pentru societate şi nici pentru dreptul în sine. Hotărârea judecătorească, având autoritate de lucru judecat, răspunde nevoii de securitate juridică, părţile având obligaţia să se supună efectelor obligatorii ale actului jurisdicţional, fără posibilitatea de a mai pune în discuţie ceea ce s-a stabilit deja pe calea judecăţii. Prin urmare, hotărârea judecătorească definitivă se situează în sfera actelor de autoritate publică, fiind învestită cu o eficienţă specifică de către ordinea normativă constituţională. Cele prezentate anterior rezultă şi din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că unul dintre principiile fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii juridice care impune, inter alia, ca, atunci când instanţele au pronunţat o soluţie definitivă, soluţia lor să nu poată fi repusă în discuţie, securitatea juridică implicând respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. (Cauza Urbanovici c. României, Cauza Mitrea c. României, Cauza Riabykh c. Rusiei). Refuzul persoanei solicitate de a fi predată, după rămânerea definitivă a hotărârii de încuvinţare a predării (ca o consecinţă directă refuzului de a fi examinată medical privind nepurtarea virusului SARS-CoV-2), nu se regăseşte între motivele de neexecutare obligatorie sau facultativă a mandatului european de arestare reglementate la art. 3 şi 4 din DECIZIA-CADRU 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre; traspusă în legislaţia naţională prin Legea 302/2004. Mai mult art. 17 alin. 1 şi 6 din Decizia -Cadru anterior menţionată, prevede: (1) Un mandat european de arestare se soluţionează şi se execută în regim de urgenţă. (6) Orice refuz de a executa un mandat european de arestare trebuie să fie motivat. Art. 23 alin. 1, 2 şi 4 din aceeaşi Decizie -Cadru, prevede: (1) Persoana căutată este predată în cel mai scurt timp, la o dată convenită între autorităţile implicate. (2) Aceasta este predată în termen de cel mult zece zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare. (4) În mod excepţional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existenţa unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viaţa sau sănătatea persoanei căutate. Executarea mandatului european de arestare are loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe. Autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă despre acest aspect şi convine cu aceasta asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de zece zile de la noua dată astfel convenită. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, Camera a cincea în Hotărârea din 29 iunie 2017 cauza c-579/15 a reţinut în considerentele sale că potrivit articolului 9 din Protocolul (nr. 36) privind dispoziţiile tranzitorii, efectele juridice ale actelor instituţiilor, ale organelor, ale oficiilor sau ale agenţiilor Uniunii adoptate în temeiul Tratatului UE înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona sunt menţinute atât timp cât nu vor fi fost abrogate, anulate sau modificate în temeiul tratatelor. Deşi dispoziţiile unei Decizi cadru nu pot avea efect direct, este la fel de adevărat că, în conformitate cu articolul 34 alineatul (2) litera (b) UE, aceasta angajează statele membre în privinţa rezultatului care urmează să se obţină, dar forma şi metodele sunt lăsate la discreţia autorităţilor naţionale (a se vedea prin analogie Hotărârea din 8 noiembrie 2016, Ognyanov, C 554/14, EU:C:2016:835, punctul 56). În acest context, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudenţe constante a Curţii, statele membre trebuie să ia toate măsurile generale sau speciale necesare pentru a asigura executarea obligaţiilor ce le revin în temeiul unei decizii cadru (a se vedea în acest sens prin analogie Hotărârea din 16 iunie 2005, Pupino, C 105/03, EU:C:2005:386, punctul 42). În special, aşa cum reiese dintr o jurisprudenţă constantă a Curţii, caracterul obligatoriu al unei decizii cadru determină în privinţa autorităţilor naţionale, inclusiv a instanţelor naţionale, o obligaţie de interpretare conformă a dreptului naţional. La aplicarea dreptului intern, aceste instanţe sunt obligate, aşadar, în măsura posibilului, să interpreteze dispoziţiile acestuia în lumina textului şi a finalităţii deciziei cadru pentru a atinge rezultatul urmărit de aceasta. Această obligaţie de interpretare conformă a dreptului naţional este inerentă sistemului Tratatului FUE, în măsura în care permite instanţelor naţionale să asigure, în cadrul competenţelor lor, deplina eficacitate a dreptului Uniunii atunci când judecă litigiile cu care sunt sesizate (Hotărârea din 8 noiembrie 2016, Ognyanov, C 554/14, EU:C:2016:835, punctele 58 şi 59). Desigur, acest principiu al interpretării conforme a dreptului naţional cunoaşte anumite limite. Astfel, obligaţia instanţei naţionale de a se referi la conţinutul unei decizii cadru atunci când interpretează şi aplică normele relevante ale dreptului naţional este limitată de principiile generale ale dreptului, în special cele privind securitatea juridică şi neretroactivitatea. Aceste principii se opun, printre altele, ca obligaţia respectivă să poată conduce la stabilirea sau la agravarea, în temeiul unei decizii cadru şi independent de o lege adoptată pentru punerea în aplicare a acesteia, a răspunderii penale a celor care acţionează cu încălcarea dispoziţiilor sale (Hotărârea din 8 noiembrie 2016, Ognyanov, C 554/14, EU:C:2016:835, punctele 62-64, precum şi jurisprudenţa citată). În plus, principiul interpretării conforme nu poate servi drept temei al unei interpretări contra legem a dreptului naţional (Hotărârea din 28 iulie 2016, JZ, C 294/16 PPU, EU:C:2016:610, punctul 33). Cu toate acestea, nu este mai puţin adevărat că principiul interpretării conforme impune ca instanţele naţionale să facă tot ce ţine de competenţa lor, luând în considerare ansamblul dreptului intern şi aplicând metodele de interpretare recunoscute de acesta, pentru a garanta efectivitatea deplină a deciziei cadru în discuţie şi pentru a identifica o soluţie conformă cu finalitatea urmărită de aceasta (Hotărârea din 5 septembrie 2012, Lopes Da Silva Jorge, C 42/11, EU:C:2012:517, punctul 56 şi). Faţă de cele de mai sus se reţine, de către Curtea de Apel Timişoara, că autorităţile judiciare din România au obligaţia de a asigura executarea obligaţiilor ce revin Statului Român în temeiul Deciziei-cadru 2002/584/JAI. Din Deciziei-cadru 2002/584/JAI, rezultă obligaţia statului de executare de a asigura executare efectivă a mandatului european de executare, chiar împotriva voinţei persoanei solicitate. Potrivit art. 4 alin. 4 din legea nr. 303/2004: „Judecătorii nu pot refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă.” Potrivit art. 12 alin. 4 din Hotărârea de Guvern nr. 34/2022 din 6 ianuarie 2022 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 8 ianuarie 2022, precum şi stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19; accesul persoanelor, ..., în incintele instituţiilor publice centrale şi locale, regiilor autonome şi operatorilor economici cu capital public este permis doar celor care fac dovada vaccinării împotriva virusului SARS-CoV-2 şi pentru care au trecut 10 zile de la finalizarea schemei complete de vaccinare, care prezintă rezultatul negativ al unui test RT-PCR pentru infecţia cu virusul SARS-CoV-2 nu mai vechi de 72 de ore sau rezultatul negativ certificat al unui test antigen rapid pentru infecţia cu virusul SARS-CoV-2 nu mai vechi de 48 de ore, respectiv care se află în perioada cuprinsă între a 15-a zi şi a 180-a zi ulterioară confirmării infectării cu virusul SARS-CoV-2. Curtea constată că persoana solicitată refuză testarea SARS-CoV-2 (Covid 19), pe considerentul că vrea să-şi viziteze familia, acesta neavând contraindicaţii medicale care l-ar împiedica să facă testarea. Totodată din declaraţia persoanei solicitate rezultă că nu este vaccinat împotriva virusului SARS-CoV-2 şi nici nu a fost infectat cu SARS-CoV-2. Prin atitudinea de a refuza testarea Covid-19 persoana solicitată face imposibilă, prin voinţa sa, ca organele judiciare din România să-şi îndeplinească obligaţiile ce derivă dintr-o hotărâre judecătorească executorie, atâta timp cât inclusiv pe teritoriul României pentru accesul persoanei solicitate în Aeroportul Otopeni este necesar un test Covid 19. Ori în atare situaţie în lipsa testări Covid 19, persoana solicitată nu poate fi îmbarcată în avionul cu care va fi preluat de autorităţile judiciare din Italia, dintr-un motiv independent de voinţa acestor autorităţi. Curtea reţine că persoana solicitată are dreptul de a nu fi examinată fizic prin testarea pentru infecţia cu virusul SARS-CoV-2, dar acest drept nu este unul absolut şi poate suferii restrângeri dacă sunt necesare într-o societate democratică, în raport cu un drept sau interes superior. În cazul de faţă există interesul superior al respectării autorităţii de lucru judecat şi totodată interesul de protecţie a sănătăţii publice, care puse în balanţă cu interesul/dreptul persoanei solicitate de a refuza testarea se constată că primează interesele de ordin general. Ingerinţa în dreptul persoanei solicitate este unul proporţional cu scopul urmărit al ingerinţei. Sănătatea publică în actuala conjunctură a pandemiei de Covid 19 se impune a fi protejată pe întregul spaţiu al Uniunii Europene, având în vedere libertatea de mişcare a cetăţenilor acesteia. Ca urmare Curtea apreciază că este obligatoriu ca persoana solicitată să se supună testării Covid 19, iar în caz de refuz în a consimţi această testare, această testare se impune a fi efectuată prin forţa statului, prin constrângerea persoanei solicitate; deoarece motivul invocat pentru refuzul testării, de către persoana solicitată nu este unul rezonabil în raport cu scopul acestei testări. În continuare Curtea observă că întradevăr nu există o reglementare legală expresă a situaţiei din cauza de faţă, respectiv un text legal care să oblige persoana solicitată să facă testarea Covid 19, pentru ca mai apoi să poată fi predată statului solicitant; dar acest aspect nu înseamnă că o astfel de măsură nu poate fi dispusă prin suplimentarea lacunelor legislative prin recurgerea la norme care reglementează cazuri similare, tăcerea legii neputând constitui un obstacol în realizarea scopului procesului penal. În acest sens se reţine că analogia presupune extinderea aplicării unei norme procesual penale cu privire la o situaţie nereglementată expres, dar care este asemănătoare cu cea descrisă de norma respectivă. Principiul legalităţii se opune de regulă aplicării legii procesual penale prin analogie. Prin excepţie se admite totuşi că este posibilă dacă sunt îndeplinite trei condiţii: norma legală existentă să nu acopere ipoteza examinată; lacuna în reglementare să nu fie intenţionată; norma aplicabilă să nu fie una de excepţie. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 18 din 18 noiembrie 2013 a admis aplicarea normelor de procedură penală prin analogie; reţinând în acest sens în considerentele acestei decizii că: „spre deosebire de normele de drept penal, pentru care analogia nu este admisă, având în vedere principiile nullum crimen sine lege şi nulla poena sine lege, în domeniul procedurii penale este acceptată folosirea suplimentului analogic, constând în umplerea lacunelor legislative prin recurgerea la norme care reglementează cazuri similare, tăcerea legii neputând constitui un obstacol în realizarea scopului procesului penal. Ca urmare pentru soluţionarea cauzei, Curtea în aplicarea art. 4 alin. 4 din legea nr. 303/2004 se va raporta la prevederile art. 190 alin. 1, 2 şi 7 c.p.pen. cu denumirea marginală „Examinarea fizică”, ce are următorul conţinut: (1) Examinarea fizică a unei persoane presupune examinarea externă şi internă a corpului acesteia, precum şi prelevarea de probe biologice. Organul de urmărire penală trebuie să solicite, în prealabil, consimţământul scris al persoanei care urmează a fi examinată. În cazul persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu, consimţământul la examinarea fizică este solicitat reprezentantului legal, iar în cazul celor cu capacitate restrânsă de exerciţiu, consimţământul scris al acestora trebuie exprimat în prezenţa ocrotitorilor legali. (2) În lipsa consimţământului scris al persoanei care urmează a fi examinată, al reprezentantului legal ori a încuviinţării din partea ocrotitorului legal, judecătorul de drepturi şi libertăţi dispune, prin încheiere, la cererea motivată a procurorului, examinarea fizică a persoanei, dacă această măsură este necesară pentru stabilirea unor fapte sau împrejurări care să asigure buna desfăşurare a urmăririi penale ori pentru a se determina dacă o anumită urmă sau consecinţă a infracţiunii poate fi găsită pe corpul sau în interiorul corpului acesteia. (4) Judecătorul de drepturi şi libertăţi soluţionează cererea de efectuare a examinării fizice în camera de consiliu, prin încheiere ce nu este supusă niciunei căi de atac. (7) Examinarea fizică internă a corpului unei persoane sau recoltarea de probe biologice trebuie efectuată de un medic, asistent medical sau de o persoană cu pregătire medicală de specialitate, cu respectarea vieţii private şi a demnităţii umane. Examinarea fizică internă a minorului care nu a împlinit 14 ani se poate face în prezenţa unuia dintre părinţi, la solicitarea părintelui. Recoltarea prin metode noninvazive de probe biologice în vederea efectuării expertizei genetice judiciare se poate efectua şi de către personalul de specialitate al Poliţiei Române. Raportarea instanţei la art. 190 c.p.pen. are în vedere că acest text de lege reglementează examinarea fizică a persoanei în procesul penal, în regim de urgenţă şi împotriva voinţei sale când interesul procesului/ interesul public o cere. Faţă de cele de mai sus, acest text de lege prin analogie poate fi aplicat şi în faza executării hotărârii penale, dacă pentru executarea acesteia este necesară testarea Covid 19 a persoanei faţă de care se face executarea, deoarece acest text de lege reglementează o situaţie similară celei din cauza de faţă. Faţă de considerentele expuse anterior, Curtea, în baza art. 4 alin. 4 din legea nr. 303/2004 raportat la art. 190 c.pr. pen. va dispune examinarea fizică în modalitatea testării pentru infecţia cu virusul SARS-CoV-2 a persoanei solicitate Bucătaru Răzvan George şi în lipsa consimţământului acestuia. În baza art. 272 Cod procedură penală, va dispune virarea sumei de 313 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Timiş, care în temeiul art. 275 al. 6 Cod procedură penală, va rămâne în sarcina statului. În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală şi art. 88 alin. 1 alin Legea 302/2004, cheltuielile judiciare avansate vor rămâne în sarcina statului. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE: În baza art. 4 alin. 4 din legea nr. 303/2004 raportat la art. 190 c.pr. pen. dispune examinarea fizică în modalitatea testării pentru infecţia cu virusul SARS-CoV-2 a persoanei solicitate Bucătaru Răzvan George, şi în lipsa consimţământului acestuia. În baza art. 272 Cod procedură penală, dispune virarea sumei de 313 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Timiş, care în temeiul art. 275 al. 6 Cod procedură penală, rămâne în sarcina statului. În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală şi art. 88 alin. 1 alin Legea 302/2004, cheltuielile judiciare avansate rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunţată, în condiţiile art. 405 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, prin punerea minutei hotărârii la dispoziţia participanţilor la procesul penal prin mijlocirea grefei instanţei, azi, 11 ianuarie 2022. PREŞEDINTE, GREFIER, MARINEL FLOREA TEODORA TURC Red. M.F./12.01.2022 Tehnored.T.T./2 ex./ 12.01.2022” În art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunţată, în condiţiile art. 405 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, prin punerea minutei hotărârii la dispoziţia participanţilor la procesul penal prin mijlocirea grefei instanţei, azi, 14.01.2022.
Incheiere indreptare eroare materiala din 14.01.2022În baza art. 4 alin. 4 din legea nr. 303/2004 raportat la art. 190 c.pr. pen. dispune examinarea fizică în modalitatea testării pentru infecţia cu virusul SARS-CoV-2 a persoanei solicitate Bucătaru Răzvan George, şi în lipsa consimţământului acestuia. În baza art. 272 Cod procedură penală, dispune virarea sumei de 313 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Timiş, care în temeiul art. 275 al. 6 Cod procedură penală, rămâne în sarcina statului. În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală şi art. 88 alin. 1 alin Legea 302/2004, cheltuielile judiciare avansate rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunţată, în condiţiile art. 405 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, prin punerea minutei hotărârii la dispoziţia participanţilor la procesul penal prin mijlocirea grefei instanţei, azi, 11 ianuarie 2022.
Hotarare 4/2022 din 11.01.2022