P*** B***** - F*****
PetentI************ G****** A* P******* R***** - B****** A********* Ş* M****** S******* – B***** D* P****** A********* A* R****** V***** – D***
IntimatAdmite cererea de îndreptare sesizată de instan?ă din oficiu. Dispune îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele sentin?ei civile nr. 2006/2022 pronunţată în data de 16.09.2022 de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. 1792/176/2022, în sensul în care considerentele au următorul con?inut: „Prin procesul-verbal de contravenţie seria PSBX nr. 0320744/25.02.2022 (f. 28), petentul a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 1.305 lei ?i cu sanc?iunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile pentru încălcarea prevederilor art. 121/1 din H.G. nr 1391/2006 ?i art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, cu amendă în cuantum de 870 lei pentru încălcarea prevederilor art. 147 alin. 1 din H.G. nr 1391/2006 ?i art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002 ?i cu amendă în cuantum de 870 lei pentru încălcarea prevederilor art. 15 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 ?i art. 101 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 reţinându-se în sarcina sa că, în data de 25.02.2022, ora 14:59, pe A10, la km 5, a condus auto marca Audi cu nr. CS 21 BRB cu viteza de 153 km/h în zona de restric?ie de 100 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar trucam TC 005598. De asemenea s-a mai re?inut ?i că acesta nu avea asupra sa permisul de conducere ?i nici certificatul de înmatriculare al autoturismului ?i a circulat având dovada pentru C.I. expirată. Potrivit dispozi?iilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instan?a urmează a verifica legalitatea şi temeinicia procesului verbal de constatare a contravenţiei, prin raportare la probele administrate în cauză. Astfel, sub aspectul legalită?ii procesului-verbal, instan?a re?ine că actul sanc?ionator a fost întocmit cu respectarea dispozi?iilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, având în vedere că acesta cuprinde men?iunile obligatorii privind numele, prenumele ?i calitatea agentului constatator, numele ?i prenumele contravenientului, fapta săvâr?ită, data comiterii acesteia ?i semnătura agentului constatator. În ceea ce priveşte condiţiile prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, instanţa reţine că nulitatea procesului-verbal pentru nerespectarea uneia dintre aceste condiţii trebuie să fie invocată de petent. Totodată, acesta trebuie să dovedească vătămarea suferită ca urmare a neindicării vreunei menţiuni din cuprinsul procesului-verbal şi că această vătămare nu se poate înlătura altfel decât prin anularea actului sanc?ionator. În cauza de fa?ă instan?a re?ine că petentul nu a invocat ?i dovedit motive de nelegalitate ale procesului-verbal, apărările sale vizând temeinicia acestuia. Astfel, instan?a va respinge ca neîntemeiată sus?inerea petentului privitor la competen?a agentului constatator din moment ce faptele au fost constatate pe Autostrada A10 de către un agent de poli?ie din cadrul Biroului de Poli?ie Autostrăzi, în acord cu prevederile legale. În ceea ce priveşte temeinicia procesului verbal atacat, instanţa reţine mai întâi că în materie contravenţională, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului admite că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existenţa unei prezumţii relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având in vedere importanţa scopului urmărit şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franţa, hotărârea din 7 octombrie 1988. paragr. 28. cauza Vastherga Tari Akticholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002. paragr.l 13). Forţa probantă a rapoartelor şi a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, cu condiţia ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franţa, hotărârea din 7 septembrie 1999). Convenţia impune, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenţie, ca o anumită proporţie între prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului verbal şi prezumţia de nevinovăţie instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ţine cont în analiza proporţionalităţii, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ şi, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (cauza c. Ioan Pop împotriva României pct. 31). Astfel, instanţei îi revine sarcina de a respecta proporţionalitatea între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu lăsa nesancţionate acţiunile antisociale, prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit, şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007). Având în vedere că fapta contravenţională reţinută în sarcina petentului a fost constatată prin mijloace tehnice, instanţa apreciază că prezumţia simplă de temeinicie de care actul atacat se bucură este una mai puţin caracterizată în raport cu prezumţia de nevinovăţie, astfel încât, pentru a nu afecta echitabilitatea procedurii în ansamblu, este necesar ca intimatul să depună dovada obţinută prin mijloacele tehnice, respectiv radar, având verificarea metrologică valabilă la data constatării contraven?iei, condi?ie îndeplinită în spe?a de fa?ă. Din vizionarea înregistrării depuse de intimat, instanţa re?ine că, în data de 25.02.2022, ora 14:59, apare un autoturism înregistrat cu viteza de 153 km/h, numărul de înmatriculare al autoturismului fiind CS 21 BRB (f. 29). Urmare a probelor suplimentare prezentate de intimat pentru a susţine cele reţinute în procesul verbal, instanţa apreciază că sarcina probei a fost răsturnată, astfel încât îi revenea petentului sarcina furnizării de probe suplimentare în sensul dovedirii nevinovăţiei pretinse, în sensul dispozi?iilor art. 249 C.proc.civ., conform cărora cel care face o sus?inere în cursul procesului trebuie să o dovedească, însă petentul nu a făcut dovada nevinovă?iei sale. Având în vedere cele anterior reţinute, precum şi că petentul nu dovedeşte în niciun fel contrariul celor reţinute în procesul verbal şi confirmate de probele obţinute prin mijloace tehnice prezentate de intimat, instanţa reţine că faptele au fost corect reţinute şi încadrate juridic de către agentul constatator, iar procesul verbal atacat este temeinic întocmit. În acela?i timp, instan?a are în vedere că apărările petentului cu privire la netemeinicia procesului-verbal nu au fost dovedite, după cum nu a fost dovedită nici necesitatea înlăturării sanc?iunilor contraven?ionale. În ceea ce priveşte proporţionalitatea sancţiunilor aplicate petentului prin procesul verbal de contravenţie atacat, instanţa arată că, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancţiunea contravenţională aplicată în concret contravenientului trebuie să răspundă imperativului proporţionalităţii acesteia cu gradul de pericol social al conduitei adoptate de petent, dispoziţiile legale oferind o serie de criterii relevante din această perspectivă, anume: împrejurările în care s-a săvârşit fapta, modul şi mijloacele de săvârşire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă şi circumstanţele personale ale contravenientului. Conform prevederilor art. 121 alin. (1) din HG 1395/2006, conducătorii de vehicule sunt obligaţi să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum şi cea impusă prin mijloacele de semnalizare, iar conform art. 102 alin. (3) lit. e) din OUG 195/2002, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic. Instanţa apreciază că sancţiunile, atât cea principală, cât ?i cea complementară, au fost în mod legal şi temeinic aplicate ?i respectă exigenţele proporţionalităţii cu gradul de pericol social al conduitei adoptate de petent, fiind apte să producă efectul urmărit de către legiuitor, respectiv sanc?ionarea petentului pentru neîndeplinirea unei obliga?ii ?i prevenirea săvâr?irii unor astfel de abateri pe viitor. În acela?i timp, instan?a re?ine că ?i celelalte sanc?iuni contraven?ionale au fost legal ?i propor?ional aplicate petentului, iar acesta nu a făcut dovada sus?inerilor sale, de?i avea această obliga?ie potrivit art. 249 din C.proc.civ. Având în vedere considerentele anterioare, instanţa apreciază că procesul verbal contestat este legal şi temeinic întocmit, iar sancţiunile aplicate au fost corect individualizate între limitele prevăzute de lege şi respectă cerinţa de proporţionalitate în raport cu gradul de pericol social al faptelor contravenţionale reţinute în sarcina petentului, astfel că urmează să respingă cererea petentului de înlocuire a sanc?iunilor, ca neîntemeiată”. Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea se depune la Judecătoria Alba Iulia. Pronun?ată prin punerea solu?iei la dispozi?ia păr?ilor prin mijlocirea grefei instan?ei, astăzi, 03.10.2022.
Incheierefinalacameraconsiliu3440/2022 din 03.10.2022