S**** M*****
Contestator CondamnatS**** M***** D*** P**** A*** L* P****** Ş* A********
Contestator CondamnatDecizia penală nr. 30/C - În baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct.1 lit. b C.proc.pen. respinge ca nefondată contestaţia formulată de contestatorul petent Susak Michail împotriva sentinţei penale nr.743/04.07.2022 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, Secţia I Penală în dosarul nr. 33360/3/2018*. În baza art.275 alin.2 C.proc.pen. obligă contestatorul petent la plata sumei de 200 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat. Definitivă. Pronunţată prin punerea la dispoziţia părţilor şi procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei, azi, 25.01.2023.
Hotarare 30/2023 din 25.01.2023Stabileste pronuntarea la data de 25.01.2023.
Incheiere amanare initiala a pronuntarii din 13.01.2023În temeiul prevederilor art. 267 din T.F.U.E respinge cererea contestatorului petent de sesizare a Curţii Europene de Justiţie a Uniunii Europene cu următoarele întrebări preliminare: 1. Dacă în situaţia în care unul dintre statele membre constată, printr-o decizie judiciară emisă cu respectarea prevederilor art. 1 para. 3 din Decizia Cadru nr. 2002/584/JA1, că hotărârea judecătorească de condamnare, în baza căreia statul emitent a emis mandatul european de arestare şi a solicitat predarea persoanei vizate de hotărârea de condamnare şi de mandatul european de arestare, a fost pronunţată cu încălcarea drepturilor fundamentale, dispoziţiile art. 52 para. 1 Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene se interpretează in sensul ca mandatul european de arestare nu respecta testul proporţionalităţii şi conduc la respingerea solicitărilor formulate în temeiul acestuia? 2. Dacă, odată cu pronunţarea de către unul dintre statele membre a unei decizii judiciare prin care a fost refuzată solicitarea statului membru emitent de recunoaştere şi punere în executare a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare motivat de încălcarea drepturilor fundamentale ale persoanei vizate de hotărârea de condamnare, art. 52 para. 1 din Carta Drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în raport de prevederile art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeana, precum şi în raport de principiul fundamental al încrederii reciproce dintre statele membre, se interpretează în sensul că mandatul european de arestare emis în vederea punerii în executare a hotărârii de condamnare pronunţate de statul emitent devine lipsit de obiect? 3. Dacă, în situaţia constatării/intervenirii unui impediment la executarea unui mandat european de arestare, astfel cum este reglementat de dispoziţiile art. 1 par. 1 din Decizia Cadru nr. 2002/584/JAI şi definit în jurisprudenţa CJUE (a se vedea în acest sens Hotărârile Curţii de Justiţie pronunţate în cauza C-452/16 PPU, Poltorak (4), şi în cauza C-477/16 PPU, Kovalkovas (5), rezultă din articolul 1 alineatul (1) din Decizia-cadru privind MEA că mandatul european de arestare constituie o „decizie judiciară", care trebuie să fie emisă de o „autoritate judiciară", în sensul articolului 6 alineatul (1) din decizia menţionată. Curtea de Justiţie a hotărât că termenul „autoritate judiciară" de la articolul 6 alineatul (1) din Decizia-cadru privind MEA nu include doar judecătorii sau instanţele unui stat membru, ci poate fi extins, în sens larg, la autorităţile care participă la administrarea justiţiei în cadrul sistemului juridic vizat. Cu toate acestea, Curtea de Justiţie a constatat că termenul „autoritate judiciară", menţionat la acest articol, nu poate fi interpretat ca incluzând şi organele de poliţie sau un organ executiv al unui stat membru, cum ar fi un minister, şi că actele emise de astfel de autorităţi nu pot fi considerate „decizii judiciare"), de către unul dintre statele membre ale Uniunii Europene, acest impediment de executare produce efecte inclusiv în ceea ce priveşte hotărârea judecătorească în temeiul căreia a fost emis Mandatul European de Arestare? 4. Art. 8 paragraf 1 lit. c) din Decizia-Cadru 2002/584/JAI trebuie interpretat în sensul că o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate în temeiul căreia a fost emis un Mandat European de Arestare îşi pierde caracterul executoriu, atunci când autoritatea judiciară de executare a stabilit că aceasta hotărâre nu poate constitui o condamnare în sensul Deciziei- Cadru nr. 2002/584/JAI? 5. În caz afirmativ, pierderea caracterului executoriu al hotărârii subzistă şi atunci când, deşi statul de executare a declanşat procedura necesară pentru ca pedeapsa sau măsura de siguranţă să poată fi executată conform dreptului său intern, însă din motive care ţin de aplicarea prioritară a dreptului comunitar, o astfel de executare nu a putut începe? În baza art. 413 alin. 1 pct. 11 şi a art. 2 C.proc.civ. respinge cererea de suspendare a soluţionării cauzei până la soluţionarea definitivă a cauzei înregistrate sub nr.C-179/22 pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Definitivă. Pronunţată prin punerea la dispoziţia procurorului şi inculpatului apelant-intimat, prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 13.12.2022.
Incheiere amanare ulterioara a pronuntarii din 13.12.2022Pronuntarea pe 13.12.2022. Pe fondul cauzei: Amana cauza si acorda termen la data de 13.01.2023.
Incheiere amanare initiala a pronuntarii din 25.11.2022Amana cauza si acorda termen la data de 25.11.2022.
Incheiere de sedinta din 28.10.2022Amana cauza si acorda termen la data de 28.10.2022, ora 12:00.
Incheiere de sedinta din 30.09.2022Amana cauza si acorda termen la data de 30.09.2022, ora 12.00.
Incheiere de sedinta din 02.09.2022