Anulare act administrativ

Sentinţă civilă 893/2016 din 07.06.2016


Titlu: anulare act administrativ

Domeniu asociat: cereri

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Sentinţa  nr. 893/2016

Şedinţa publică de la 07 iunie 2016

Pe rol judecarea acţiunii formulată de reclamanta SC …….. SRL împotriva pârâtelor DGRFP …….. şi Administraţia  Judeţeană a Finanţelor Publice ……. având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile, reclamanta fiind reprezentată de avocat ………..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanţei că s-a depus la dosar în data de 2 iunie 2016 din partea AJFP …. adresa nr. ……/01.06.2016 prin care s-a comunicat întreaga documentaţie ce a stat la baza emiterii deciziei de impunere ……./23.09.2015 şi a raportului de inspecţie fiscală ……./23.09.2015.

Reprezentantul reclamantei arată că a observat răspunsul comunicat de pârâtă şi apreciază că ar fi necesară în cauză administrarea probei cu expertiza tehnică, sumar a arătat şi ce poate dovedi cu această probă faţă de realitatea operaţiunilor.

Precizează că nu i s-a comunicat decizia.

În condiţiile art.237-244 NCPC constată că reclamanta şi pârâtele nu înţeleg să îndeplinească alte acte de procedură privind cercetarea procesului de faţă, astfel că instanţa declară cercetarea încheiată.

În condiţiile art.244 alin.3 şi 4 NCPC tribunalul constată că reclamanta şi pârâtele sunt de acord ca dezbaterea fondului să urmeze în aceeaşi zi, iar instanţa hotărăşte ca dezbaterea fondului să urmeze în aceeaşi zi, în şedinţă publică, conform art.153 NCPC şi s-a trece la soluţionare, acordând cuvântul pe excepţia prematurităţii invocată de pârâtă .

Reprezentantul reclamantei solicită respingerea excepţiei ca nefondată, de fapt intimata îşi invocă propria culpă, reclamanta a respectat procedura prealabilă însă pârâta nu a răspuns în termenul prevăzut de art.11 din legea nr.554/2004, raportat la prevederile art.218-214 din OG nr.92/2003.

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă;

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului …. - secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 07.01.2016 sub nr…./95/2016, reclamanta SC ……. a chemat în judecată pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice …. şi Direcţia Generală  Regională a Finanţelor Publice ……., solicitând instanţei în baza art.14 din legea nr.554/2004, să se dispună anularea deciziei de impunere …… din data de 23.09.2015 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecţia fiscala şi a raportului de inspecţie fiscala nr…….. din data de 23-09-2015, ambele acte fiind întocmite de către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice …….

În fapt, cu ocazia controlului efectuat la  SC ……… SRL de către organele de inspecţie fiscală din cadrul Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice ……  a fost întocmit Raportul de inspecţie fiscala ……. din de 23-09-2015 şi decizia de impunere …….. din data de 23-09-2015, prin care au fost stabilite următoarele obligaţii fiscale suplimentare de plata pentru societatea contestatoare: ……. lei - impozit pe profit suplimentar; ……..lei - dobânzi/majorări de întârziere pentru impozite pe profit suplimentar; ……. lei - penalităţi de întârziere pentru impozitul pe profit stabilit suplimentar; …… lei - TVA suplimentar; …… lei - dobânzi/majorări de întârziere pentru TVA stabilit suplimentar; ……. lei - penalităţi de întârziere pentru TVA-ul stabilit suplimentar. A considerat că, atât raportul de inspecţie fiscală, cât şi decizia de impunere fiscală atacate, sunt netemeinice şi nelegale.

În ceea ce priveşte impozitul pe profit suplimentar în valoare de ….. lei,  majorările de întârziere în valoare de ….. lei şi penalităţile de întârziere în valoare de …… lei,  stabilite de organul de inspecţie fiscala prin raportul de inspecţie fiscala atacat şi prin decizia de impunere contestata: a) Pentru perioada verificata - perioada pentru care s-au calculat obligaţii fiscale şi accesorii de la data de 01-07-2010 până la data de 31-12-2010, organul de inspecţie fiscala a stabilit un venit impozabil suplimentar în suma totală de ….. lei. Impozitul suplimentar stabilit de organul de inspecţie fiscala a rezultat din neadmiterea ca şi cheltuieli deductibile fiscal ce aveau ca rezultat deducerea unor cheltuieli cu marfă, marfă ce a fost aprovizionată în baza unor facturi ce nu îndeplinesc condiţia de document justificativ deoarece nu au la baza operaţiuni reale. S-a reţinut în cadrul inspecţiei fiscale că societatea reclamantă a desfăşurat relaţii comerciale nereale pentru perioada mai sus menţionată cu SC …… SRL. A considerat că neadmiterea la deducere a cheltuielilor cu marfa şi achitate acestor societăţi comerciale mai sus precizate este eronata pentru următoarele motive: în ceea ce priveşte factura nr …./20.08.2010 în valoare de …. lei, emisa de SC …… SRL a considerat că din eroare nu s-au admis la deducere, în condiţiile în care intre SC …… SRL şi aceasta societate au fost încheiate tranzacţii comerciale reale în care există dovada efectivă a realităţii operaţiunilor comerciale, dovada constând în faptul că marfa achiziționată, respectiv motor electric 6…. a fost achiziţionată, recepţionată, înregistrata în contul de marfă şi revândută către alta societate cu factura nr …./24-08-2010 cu suma de ….., aceasta tranzacţie a fost înregistrata în jurnalul pentru vânzări partea l poz.26, centralizatorul vânzări pag. 2, pentru care a fost depus şi înregistrat decontul TVA aferent lunii august 2010 şi a fost prezentata echipei de control, dar în mod tendenţios nu a fost luat în considerare. A apreciat că organul de inspecţie fiscală, nu a procedat la admiterea privind deducerea calculării profitului impozabil, considerând că documentele justificative care au stat la baza relaţiei economice încheiate intre societatea reclamantă şi SC …… SRL nu sunt suficiente pentru a proba realitatea efectuării relaţiilor comerciale respective, deși societatea reclamantă a pus la dispoziţia organelor de inspecţie fiscala probe constând în facturi, recepţii, note contabile, registru de cumpărare decontul TVA aferent lunii respective, facturile de vânzare al acestui produs, registrul de vânzare cu factura de vânzare, jurnalul vânzării cu factura de vânzare decontul TVA aferent lunii respective, recepţii, note contabile, precum şi modul de plată aferent facturii fiscale emise de SC …. SRL; în ceea ce priveşte factura nr …/24-08-2010 în valoare de …… lei emise de SC …… SRL, a considerat că din eroare nu s-au admis la deducere, în condiţiile în care intre SC …… SRL şi aceasta societate au fost încheiate tranzacţii comerciale reale în care exista dovada efectiva a realităţii operaţiunilor comerciale, dovada constând în faptul că marfa achiziţionată respectiv pompa hidraulica DET 250 şi centura frâna DET 250 a fost achiziţionată, recepţionată,  înregistrata în contul de marfa şi revândută către altă societate cu factura nr…./08.09.2010 cu suma de ……., aceasta tranzacţie a fost înregistrata în jurnalul pentru vânzări partea l poz.2, centralizatorul vânzări pag 1, pentru care a fost depus şi înregistrat decontul TVA aferent lunii septembrie 2010 şi a fost prezentata echipei de control, dar în mod tendenţios, nu a fost luat în considerare. A mai apreciat că organul de inspecţie fiscală, nu a procedat la admiterea privind deducerea calculării profitului impozabil, considerând că documentele justificative care au stat la baza relaţiei economice încheiate între societatea reclamantă şi SC ……… SRL nu sunt suficiente pentru a proba realitatea efectuării relaţiilor comerciale respective, deși societatea reclamantă a pus la dispoziţia organelor de inspecţie fiscala probe constând în facturi, recepţii, note contabile, registru de cumpărare decontul TVA aferent lunii respective, facturile de vânzare al acestui produs, registrul de vânzare cu factura de vânzare, jurnalul vânzării cu factura de vânzare decontul TVA aferent lunii respective, recepții, note contabile, precum şi modul de plata aferent facturii fiscale emise de SC …… SRL.

În  ceea ce priveşte factura nr…../01-09-2010 în valoare de ….. lei emisa de S.C. ….. SRL a considerat că din eroare nu s-au admis la deducere, în condiţiile în care intre SC …… şi aceasta societate au fost încheiate tranzacţii comerciale reale în care exista dovada efectiva a realităţii operaţiunilor comerciale, dovada constând în faptul că marfa achiziţionata, respectiv pompa de apa ansamblu tip Cerna a fost achiziţionată, recepţionată, înregistrata în contul de marfa şi revândută către alta societate cu factura nr…../10-09-2010 cu suma de ….. lei. Aceasta tranzacţie a fost înregistrata în jurnal pentru vânzări partea l poz.4, centralizatorul vânzări pag.1, pentru care a fost depus şi înregistrat decontul TVA aferent lunii septembrie 2010 şi a fost prezentată echipei de control, dar în mod tendenţios nu a fost luat în considerare. A apreciat că organul de inspecţie fiscală nu a procedat la admiterea privind deducerea calculării profitului impozabil, considerând că documentele justificative care au stat la baza relaţiei economice încheiate intre societatea reclamantă şi SC …… SRL nu sunt suficiente pentru a proba realitatea efectuării relaţiilor comerciale respective, deși societatea reclamantă a pus la dispoziţia organelor de inspecţie fiscala probe, constând în facturi, recepţii, note contabile, registru de cumpărare decontul TVA aferent lunii respective, facturile de vânzare al acestui produs, registrul de vânzare cu factura de vânzare, jurnalul vânzării cu factura de vânzare, decontul TVA aferent lunii respective, recepții, note contabile,  precum şi modul de plata aferent facturii fiscale emise de SC …… SRL .

În ceea ce priveşte factura nr…../05-09-2010 în valoare de …. lei emisa de SC ….. SRL a considerat că din eroare nu s-au admis la deducere, în condiţiile în care intre SC .…..SRL şi aceasta societate au fost încheiate tranzacţii comerciale reale în care exista dovada efectiva a realităţii operaţiunilor comerciale, dovada constând în faptul că marfa achiziţionata respectiv suport port perii pentru motoare de înalta tensiune a fost achiziţionată, recepționata, înregistrata în contul de marfa şi revândută către alta societate cu factura nr…./21-10-2010 cu suma de ….. aceasta tranzacţie a fost înregistrata în jurnalul pentru vânzări, partea 1 poz.21, centralizatorul vânzări pag 2, pentru care a fost depus şi înregistrat decontul TVA aferent lunii octombrie 2010 şi a fost prezentata şi înmânat şi echipei de control acest aspect, dar în mod tendenţios nu a fost luat în considerare. A apreciat că organul de inspecţie fiscală, nu a procedat la admiterea privind deducerea calculării profitului impozabil considerând că documentele justificative care au stat la baza relaţiei economice încheiate intre societatea reclamantă şi SC ….. SRL nu sunt suficiente pentru a proba realitatea efectuării relaţiilor comerciale respective, deși societatea reclamantă a pus la dispoziţia organelor de inspecţie fiscala probe constând în facturi, recepţii, note contabile, registru de cumpărare decontul TVA aferent lunii respective, facturile de vânzare al acestui produs, registrul de vânzare cu factura de vânzare, jurnalul vânzării cu factura de vânzare, decontul TVA aferent lunii respective, recepţii, note contabile,  precum şi modul de plata aferent facturii fiscale emise de SC …… SRL .

În ceea ce priveşte factura nr…../02.10.2010 în valoare de ….. lei emise de SC …….SRL a considerat că din eroare nu s-au admis la deducere, în condiţiile în care intre SC …… SRL şi aceasta societate au fost încheiate tranzacţii comerciale reale în care exista dovada efectiva a realităţii operaţiunilor comerciale, dovada constând în faptul că marfa achiziţionata, respectiv suport port perii pentru motoare de înalta tensiune a fost achiziţionată recepţionată înregistrata în contul de marfa şi revândută către alta societate cu factura nr…../24-01-2011 cu suma de ….. lei, aceasta tranzacţie a fost înregistrata în jurnalul pentru vânzări partea 1 poz.16, centralizatorul vânzări pag. 1, pentru care a fost depus şi înregistrat decontul TVA aferent lunii ianuarie 2011 şi a fost prezentata, înmânata echipei de control, dar în mod tendenţios nu a fost luat în considerare. A mai apreciat că organul de inspecţie fiscală, în mod eronat şi tendenţios, nu a procedat la admiterea privind deducerea calculării profitului impozabil, considerând că documentele justificative care au stat la baza relaţiei economice încheiate între societatea reclamantă şi SC ……. SRL nu sunt suficiente pentru a proba realitatea efectuării relaţiilor comerciale respective, deși societatea reclamantă a pus la dispoziţia organelor de inspecţie fiscala probe constând în facturi, recepţii, note contabile, registru de cumpărare decontul TVA aferent lunii respective, facturile de vânzare al acestui produs, registrul de vânzare cu factura de vânzare, jurnalul vânzării cu factura de vânzare, decontul TVA aferent lunii respective, recepţii, note contabile, precum şi modul de plata aferent facturii fiscale emise de SC …… SRL.

Demersul organelor fiscale de anulare a acestui drept ar trebui să aibă în vedere stabilirea unei legături de cauzalitate intre deducerea cheltuielilor şi participarea voluntara şi conştienta a contribuabilului (supus inspecţiei fiscale) la mecanismul de fondare a impozitului pe profit în măsura să ofere indicii concludente privind caracterul fictiv, nereal al tranzacţiilor şi implicit, lipsa de substanţa economica a acestora. Directivele europene în materie de cheltuieli deductibile statuează principiul neutralizării astfel că organul fiscal trebuie să efectueze analize corelative ale circuitului scriptic al documentelor, al fluxurilor băneşti şi al circuitului în fapt al serviciilor sau mărfurilor, care să conducă la stabilirea unei stări de fapt fiscale efective relevante în aceasta direcţie. Evident, aceste analize trebuie formulate strict pe mijloacele de administrare şi apreciere a probelor în materie fiscala așa cum acestea sunt reglementare în cuprinsul titlului III cap.3 cod procedura fiscala şi nu pe părerile personale ale celor aflaţi în inspecţia fiscala. În concluzie, nu se poate reţine incidenţa în cauza a dispoziţiilor art.11  alin.l şi art.21 alin.l din codul fiscal. Potrivit prevederilor art.11 alin.1: „La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înţelesul prezentului cod, autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacţii pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei. În cazul în care tranzacţiile sau o serie de tranzacţii sunt calificate că fiind artificiale, ele nu vor fi considerate că făcând parte din domeniul de aplicare al convenţiilor de evitare a dublei impuneri. Prin tranzacţii artificiale se înţelege tranzacţiile sau seriile de tranzacţii care nu au un conţinut economic şi care nu pot II utilizate în mod normal în cadrul unor fracţiei economice obişnuite, scopul esenţial al acestora fiind acela de a evita impozitarea ori de a obţine avantaje fiscale care altfel nu ar putea fi acordate”.

Pe de alta parte, potrivit prevederilor art.21 alin.4 lit.f: „Cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor". Or, în speţa, exista documente justificative în sensul legii prin care facem dovada că exista aceste operaţiuni comerciale, acte ce au fost puse la dispoziţia organelor de control, însa în mod nejustificat nu le-au luat în considerare.

În ceea ce priveşte taxa pe valoare adăugata suplimentara în suma de …. lei,  majorări de întârziere de …. lei, penalităţi de întârziere în suma de ….. lei stabilite prin raportul de inspecţie fiscala şi decizia de impunere atacate: pentru perioada supusa inspecţiei fiscale, respectiv  01.07.2010 la 31.12.2010, organul de inspecţie fiscala a stabilit suplimentar o taxa pe valoare adăugata suplimentara în suma de …. lei, dobânzi/majorări de întârziere în suma de …. lei, penalităţi de întârziere în suma de …. lei, diferenţa stabilita suplimentar la control în suma de ….. lei, provine din neacceptarea la deducere a TVA în suma de ….. lei, aferenta facturilor de achiziţie în valoare de …. lei suma considerate de organul de inspecţie fiscala că nu au la baza operaţiuni reale facturile emise de SC …… SRL.

Referitor la SC ….. SRL în ceea ce priveşte factura nr…./20.08.2010 în valoare de …… lei, emise de aceasta, a considerat că din eroare nu s-au admis la deducere TVA plătit în suma de ….. lei aferent facturii emise, în condiţiile în care intre SC …… SRL şi aceasta societate au fost încheiate tranzacţii comerciale reale, în care exista dovada efectiva a realităţii operaţiunilor comerciale, dovada constând în faptul cu marfa achiziţionata, respectiv motor electric 630 KW a fost achiziţionată, recepţionată, înregistrata în contul de marfă şi revândută către altă societate cu factura nr…../24-08-2010 cu suma de ……., aceasta tranzacţie a fost înregistrata în jurnalul pentru vânzări partea l poz.26, centralizatorul vânzări pag.2 , pentru care a fost depus şi înregistrat decontul TVA aferent lunii august 2010 şi a fost prezentata, înmânata echipei de control, dar în mod tendenţios nu a fost luat în considerare. A apreciat că organul de inspecţie fiscal, în mod eronat şi tendenţios, nu a procedat la admiterea privind deducerea calculării profitului impozabil considerând că documentele justificative care au stat la baza relaţiei economice încheiate intre societatea reclamantă şi SC ….. SRL nu sunt suficiente pentru a proba realitatea efectuării relaţiilor comerciale respective, deși societatea reclamantă a pus la dispoziţia organelor de inspecţie fiscala probe constând în facturi , recepţii, note contabile, registru de cumpărare decontul TVA aferent lunii respective, facturile de vânzare al acestui produs, registrul de vânzare cu factura de vânzare, jurnalul vânzării cu factura de vânzare decontul TVA aferent lunii respective, recepții, note contabile , precum şi modul de plata aferent facturii fiscale emise de SC …….. SRL .

În ceea ce priveşte factura nr…../24.08.2010 în valoare de …… lei, emise de aceasta a considerat că din eroare nu s-au admis la deducere TVA plătit în suma de 5.952, în condiţiile în care intre SC ……. SRL şi aceasta societate au fost încheiate tranzacţii comerciale reale în care exista dovada efectiva a realităţii operaţiunilor comerciale, dovada constând în faptul că marfa achiziţionata respectiv pompa hidraulica DET 250 ŞI centura frâna DET 250 a fost achiziţionată, recepţionată, înregistrata în contul de marfă şi revânduta către alta societate cu factura nr…../08-09-2010 cu suma de ……, aceasta tranzacţie a fost înregistrata în jurnalul pentru vânzări partea l poz.2, centralizatorul vânzări pag 1, pentru care a fost depus şi înregistrat decontul TVA aferent lunii septembrie 2010 şi a fost prezentata şi înmânată şi echipei de control acest aspect, dar în mod tendenţios nu a fost luat în considerare. A apreciat că organul de inspecţie fiscală, în mod eronat şi tendenţios, nu a procedat la admiterea privind deducerea calculării profitului impozabil considerând că documentele justificative care au stat la baza relaţiei economice încheiate intre societatea reclamantă şi SC ……. SRL nu sunt suficiente pentru a proba realitatea efectuării relaţiilor comerciale respective, deși societatea reclamantă a pus la dispoziţia organelor de inspecţie fiscala probe constând în facturi,  recepţii, note contabile, registru de cumpărare, decontul TVA aferent lunii respective, facturile de vânzare al acestui produs, registrul de vânzare cu factura de vânzare, jurnalul vânzării cu factura de vânzare, decontul TVA aferent lunii respective, recepţii, note contabile, precum şi modul de plata aferent facturii fiscale emise de SC …… SRL .

În ceea ce priveşte factura nr…../01.09.2010 în valoare de ….. lei, emise de SC .. …SRL, a considerat că din eroare nu s-au admis la deducere TVA plătit în suma de ….. lei, în condiţiile în care intre SC …… SRL şi aceasta societate au fost încheiate, tranzacţii comerciale reale în care exista dovada efectiva a realităţii operaţiunilor comerciale, dovada constând în faptul că marfa achiziţionata, respectiv pompa de apa ansamblu tip Cerna a fost achiziţionată, recepţionată, înregistrata în contul de marfa şi revândută către altă societate cu factura nr…../10.09.2010 cu suma de …… lei, aceasta tranzacţie a fost înregistrata în jurnalul pentru vânzări partea l poz.4, centralizatorul vânzări, pag.1, pentru care a fost depus şi înregistrat, decontul TVA aferent lunii septembrie 2010 şi a fost prezentata, înmânata echipei de control, dar în mod tendenţios nu a fost luat în considerare. A apreciat că organul de inspecţie fiscală, în mod eronat şi tendenţios, nu a procedat la admiterea privind deducerea calculării profitului impozabil considerând că documentele justificative care au stat la baza relaţiei economice încheiate intre societatea reclamantă şi SC ….. SRL nu sunt suficiente pentru a proba realitatea efectuării relaţiilor comerciale respective, deși societatea reclamantă a pus la dispoziţia organelor de inspecţie fiscala probe constând în facturi, recepţii, note contabile, registru de cumpărare decontul TVA aferent lunii respective, facturile de vânzare al acestui produs, registrul de vânzare cu factura de vânzare, jurnalul vânzării cu factura de vânzare, decontul TVA aferent lunii respective, recepţii, note contabile, precum şi modul de plata aferent facturii fiscale emise de SC …… SRL.

În ceea ce priveşte factura nr…../05.09.2010 în valoare de ….. lei, emise de S.C. …..SRL a considerat că din eroare nu s-au admis la deducere TVA plătit în suma de ….. lei, în condiţiile în care intre SC ……. SRL şi aceasta societate au fost încheiate tranzacţii comerciale reale în care exista dovada efectiva a realităţii operaţiunilor comerciale, dovada constând în faptul că marfa achiziţionată, respectiv suport port perii pentru motoare de înalta tensiune a fost achiziţionată, recepţionată, înregistrata în contul de marfa şi revândută către altă societate cu factura nr…../21.10.2010 cu suma de …., aceasta tranzacţie a fost înregistrata în jurnalul pentru vânzări partea 1 poz.21, centralizatorul vânzări pag.2,  pentru care a fost depus şi înregistrat decontul TVA aferent lunii octombrie 2010 şi a fost prezentata înmânata echipei de control, dar în mod tendenţios acest aspect nu a fost luat în considerare. A apreciat că organul de inspecţie fiscală, nu a procedat la admiterea privind deducerea calculării profitului impozabil considerând că documentele justificative care au stat la baza relaţiei economice încheiate intre societatea reclamantă şi SC ….. SRL nu sunt suficiente pentru a proba realitatea efectuării relaţiilor comerciale respective, deși societatea reclamantă a pus la dispoziţia organelor de inspecţie fiscala probe, constând în facturi, recepţii, note contabile, registru de cumpărare, decontul TVA aferent lunii respective facturile de vânzare al acestui produs, registrul de vânzare cu factura de vânzare, jurnalul vânzării cu factura de vânzare, decontul TVA aferent lunii respective, recepţii, note contabile,  precum şi modul de plata aferent facturii fiscale emise de SC …… SRL .

În ceea ce priveşte factura nr…../02-10-2010 în valoare de …. lei, emise de SC …… SRL a considerat că din eroare nu s-au admis la deducere TVA plătit în suma de …… lei, în condiţiile în care între SC ……. SRL şi aceasta societate au fost încheiate tranzacții comerciale reale în care exista dovada efectiva a realităţii operaţiunilor comerciale, dovada constând în faptul că marfa achiziţionata, respectiv suport port perii pentru motoare de înalta tensiune a fost achiziţionată, recepţionată, înregistrata în contul de marfa şi revânduta către altă societate cu factura nr……/24.01.2011 cu suma de ….. lei, aceasta tranzacţie a fost înregistrata în jurnalul pentru vânzări partea 1 poz.16, centralizatorul vânzări pag.1, pentru care a fost depus şi înregistrat decontul TVA aferent lunii ianuarie 2011 şi a fost prezentata, înmânata echipei de control,dar în mod tendenţios nu a fost luat în considerare. A apreciat că organul de inspecţie fiscală, nu a procedat la admiterea privind deducerea calculării profitului impozabil, considerând că documentele justificative care au stat la baza relaţiei economice încheiate intre societatea reclamantă şi SC …….. SRL nu sunt suficiente pentru a proba realitatea efectuării relaţiilor comerciale respective, deși societatea reclamantă a pus la dispoziţia organelor de inspecţie fiscala probe constând în facturi, recepţii, note contabile, registru de cumpărare, decontul TVA aferent lunii respective, facturile de vânzare al acestui produs, registrul de vânzare cu factura de vânzare, jurnalul vânzării cu factura de vânzare decontul TVA aferent lunii respective, recepţii, note contabile, precum şi modul de plata aferent facturii fiscale emise de SC …… SRL

Drept urmare, au fost respectate prevederile art.145 alin.2 raportat la art.146 cod fiscal, situaţie în care se impunea deducerea TVA. Mai mult, societatea la care a făcut referire anterior (cea de la care a achiziţionat marfa) la momentul încheierii tranzacţiilor era activa, desfăşurau relaţii comerciale pe piaţa economica, inclusiv şi cu alte societăţi. Organul de inspecţie fiscala a considerat că documentele justificative care au stat la emiterea facturilor respective de către societatea respectiva nu este suficienta pentru a proba realitatea efectuării tranzacţiilor respective. În ceea ce priveşte raportul comercial cu societatea comerciala despre care s-a tăcut vorbire în cadrul Raportului de inspecţie fiscala contestat, a apreciat că este eronat că aceasta să se răsfrângă asupra societăţii noastre care a derulat relaţii comerciale corecte cu acesta societate pe baza informaţiilor obţinute de la instituţiile fiscale, toate aceste societăţi beneficiind la momentul derulării raporturilor comerciale de prezumţia de legalitate, fiind legal constituite şi nefiind declarate inactive.

Așa cum s-a stabilit de către practica judiciara şi de către literatura de specialitate, exercitarea dreptului de deducere a cheltuielilor deductibile şi al TVA trebuie abordata ca fiind un drept legal al contribuabililor, ci nu ca un fel de favor pe care instituţiile fiscale îl poate acorda sau nu acelor contribuabili poziţionaţi în cadrul unui mecanism procedural care implica un sir de operaţiuni ce presupun, la un moment dat. S-a constatat în practică că, în unele din aceste situaţii, organele fiscale invocă cauza de jurisprudența comunitara Halifax şi califica operaţiunea de deducere a cheltuielilor şi a TVA că fiind o practica „abuziva”, justificând acest fapt doar prin simpla existenta pe circuit a unei firme furnizoare de tip "fantoma", fără însă a aduce argumente care să probeze participarea directa şi voluntara a persoanei impozabile la mecanismul de fraudare.

Astfel, organele fiscale justifica anularea dreptului de deducere al cheltuielilor deductibile şi al TVA, prin reîncadrarea fiscala a unor astfel de tranzacţii, asimilate că fiind utilizate exclusiv cu scopul de a obţine un avantaj fiscal şi lipsite de substanţa economica. Legislaţia fiscala reglementează exercitarea dreptului de deducere a cheltuielilor deductibile şi TVA de îndeplinirea cumulativ a unor cerinţe de fond şi forma. La nivelul aspectelor de fond, demersul organelor fiscale de anulare a acestor drepturi ar trebui să aibă în vedere stabilirea unei legături de cauzalitate între deducerea taxei şi participarea - voluntara şi conştienta a contribuabilului (supus inspecţiei fiscale) la mecanismul de fraudare a TVA, în măsura să ofere indicii concludente privind caracterul fictiv, nereal al tranzacţiilor şi. implicit, lipsa de substanţa economica a acestora.

Directivele europene în materie de deductibilitate statuează principiul neutralităţii impozitelor, astfel că organul fiscal trebuie să facă analize corelative ale circuitului scriptic al documentelor, al fluxurilor băneşti şi al circuitului în fapt al mărfurilor, care să conducă la stabilirea unei stări de fapt fiscale efective şi relevante în aceasta direcţie. Din perspective cerinţelor de natura formala, lucrurile sunt şi mai simple şi nu ar trebui să conducă la abordări neunitare în practica. Astfel, exercitarea dreptului de deducere a cheltuielilor şi al TVA este condiţionata de existenta unui înscris (factura) ce arc calitatea de document justificativ, daca conţine toate clementele minime obligatorii prevăzute la art.155 cod fiscal - fiind emis de un furnizor ce are cod valid de TVA, iar contribuabilul achizitor (la care se ridica problema exercitării dreptului legal de deducere) derulează ulterior operaţiuni taxabile în sensul TVA şi în scopul desfăşurării activităţilor sale economice în acord cu obiectul sau de activitate.

În jurisprudența comunitară, exista decizii ale Curţii Europene de Justiţie care reglementează, la nivel de principiu, în mod transparent şi explicit, tocmai cele menţionate anterior. Astfel, în cuprinsul Hotărârii Curţii data în cauzele reunite 11 C-354/355/03 Optigen Ltd. Fulcrum Electronics Ltd şi Bond House Systems Ltd c. Commisioners of Customs& Excise a rezultat că implicarea unui operator economic în mecanismul de fraudare a TVA. cu implicaţii fiscale în anularea dreptului sau de a deduce taxa achitata în amonte, nu se prezuma. ci trebuie probata intenţia şi implicarea să efectiva. Pornind de la considerentul că dreptul de deducere ia naştere în momentul în care taxa deductibila devine exigibila. Curtea a arătat, în motivarea să. că operaţiunile de felul celor din speţa, care nu sunt ele însele viciate de frauda la TVA, constituie livrări de bunuri efectuate de o persoana supusa impozitării care desfăşoară în aceasta calitate o activitate economica, independent de intenţia frauduloasa a altui operator care intervine în acelaşi lanț de livrări, pe care persoana supusa impozitării nu a avut şi/sau nu putea avea cunoştinţa.

Cele prezentate în paragraful anterior, au fost reconfirmate, printr-o noua hotărâre data de Curtea de Justiţie Europeana, în data de 21 iunie 2012, în Cauzele reunite C80/11 şi C142/ 11, având ca obiect cereri de pronunţare a unor hotărâri preliminare formulate în temeiul art. 267 TFUE de Baranya Megyei Birosag (Ungaria) şi de Jasz Nagykun Azolnok Megyei Birosag (Ungaria). Pe fond, din cuprinsul Hotărârii pronunţate a rezultat că directivele europene se opun unei practici naţionale prin care autoritatea fiscala refuza unei persoane impozabile dreptul de deducere al taxei, pe motiv că emitentul facturii sau unul din furnizorii săi a săvârşit nereguli, fără ca autoritatea fiscala să probeze, în baza unor elemente obiective, că persoana impozabila în cauza știa sau ar fi trebuit să știe de mecanismul de fraudare. De asemenea, a reţinut şi faptul că persoana impozabila nu are obligaţii de a se asigura că emitentul facturii privind livrarea unor bunuri dispunea legal de bunurile respective şi era în măsura să le livreze, sau că acesta şi-a îndeplinit obligaţiile sale legale privind declararea şi plata taxei în cauza. Altfel spus, persoana impozabila este exonerata de obligaţia de a identifica privind propunerea existentei unor fraude în materie de TVA în sfera emitentului facturii. Nu în ultimul rând trebuie avute în vedere cele statuate de CJUE prin decizia din 22 octombrie 2015 în cauza C-277/14. S-a concluzionat de către CJUE că dispoziţiile Directivei TVA trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementari naţionale prin care nu i se recunoaşte unei persoane impozabile dreptul de deducere a TVA datorate sau achitate pentru bunuri care i-au fost livrate pentru motivele că factura a fost emisa de un operator care trebuie considerat drept un operator inexistent şi că este imposibil să se stabilească identitatea adevăratului furnizor al bunurilor.

Prin excepţie, dreptul de deducere al TVA poate fi refuzat daca se stabileşte, în raport cu elemente obiective şi fără a se solicita din partea persoanei impozabile verificări a căror sarcina nu îi revine, că aceasta persoana impozabila știa sau ar fi trebuit să știe că livrarea menţionata era implicata intr-o frauda TVA, aspect a cărui verificare este de competenta instanţei de trimitere. Or, în speţă, contestatoarea a înregistrat toate tranzacţiile şi operaţiunile comerciale avute cu SC ….. SRL, iar faptul că aceasta din urma nu le-a înregistrat nu poate avea vreo influenta asupra reclamantă, şi cu atât mai mult la imputarea sumelor ce face obiectul actelor administrative contestate. Nu lipsit de importanta este faptul că a fost instituit sechestru asigurător pe mijloacele fixe (maşini, utilaje), sechestru pe care nu a înțeles să-l conteste, întrucât nu doresc să înstrăinam aceste bunuri, fiindu-i necesare desfăşurării obiectului de activitate ai societăţii. Faţă de cele arătate a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile legii nr.554/2004 şi OG 92/2003.

În temeiul art.205 NCPC, pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice ….. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată pentru următoarele motive: în fapt, prin acţiunea formulată, reclamanta SC ….. SRL a solicitat anularea deciziei de impunere …../23.09.2015 şi a Raportului de inspecţie fiscala nr……/23.09.2015 şi anularea obligaţiilor fiscale suplimentare de plata constatate prin aceste înscrisuri, în suma de …. lei.

Pe cale de excepţie, a invocat prematuritatea acţiunii formulate, întrucât, potrivit art.218 alin.2 din OG nr.92/2003, republicată, privind codul de procedura fiscală, „Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei potrivit art.212, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.". Or, după cum se poate observa, în temeiul art.205 alin.1 din OG nr.92/2003, reclamanta, împotriva deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale nr……/23.09.2015, emisa de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice …., a formulat în data de 01.10.2015, cu adresa nr…. contestaţie. A solicitat să se observe că, în mod neîntemeiat, reclamanta a investit instanţa de judecată cu cerere, având acelaşi obiect că şi reclamația administrativa, înainte de parcurgerea în întregime a procedurii prealabile în sensul soluţionării pe fond a contestaţiei formulate prin emiterea unei decizii de către Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice ….. A arătat că parcurgerea procedurii administrative de contestare a actelor administrative fiscale, reglementata de prevederile art.205 - 218 din OG nr.92/2003 este obligatorie, procedură care se finalizează printr-o decizie emisă conform art.216 - art.217, decizie ce poate fi atacată în justiţie, potrivit art.218 alin.2 din acelaşi cod. Ca urmare, reclamantul nu putea sesiza instanţa de contencios administrativ decât după soluţionarea pe fond a contestaţiei.

 Pe fondul cauzei a emis următoarele consideraţii: prin decizia privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscala nr……/23.09.2015, emisa în baza raportului de inspecţie fiscala nr…../ 23.09.2015, s-au stabilit în sarcina reclamantei obligaţii fiscale suplimentare în suma totala de …. lei, reprezentând : impozit pe profit suplimentar; debit în sumă de …. lei; dobânzi în sumă de …. lei; penalităţi de întârziere în sumă … lei; TVA suplimentar; debit în sumă de … lei; dobânzi în sumă de …. lei; penalităţi de întârziere în sumă ….. lei.

În fapt, inspecţia fiscală parţiala s-a efectuat în baza deciziei de reverificare nr. …../18.09.2015, organele de inspecţie fiscala stabilind următoarele: referitor la impozitul pe profit stabilit suplimentar, echipa de inspecţie fiscală a stabilit un profit impozabil suplimentar în sumă de ….. lei cu un impozit pe profit suplimentar în suma de ….. lei. Diferenţa de profit impozabil suplimentar provine din: neadmiterea ca şi cheltuieli deductibile fiscal a contravalorii facturilor de aprovizionare de la S.C. …… S.R.L., după cum urmează : factura nr…../20.08.2010 în valoare totala de …. lei din care TVA în suma de … lei; factura nr…./24.08.2010 în valoare totala de …. lei din care TVA în suma de …. lei; factura nr…./01.09.2010 în valoare totala de …. lei din care TVA în suma de … lei; factura nr…../09.09.2010 în valoare totala de …. lei din care TVA în suma de …… lei; factura nr……/02.12.2010 în valoare totala de ….. din care TVA în suma de … lei. A menţionat că SC ….. SRL a fost înființată în data de 22.07.2010 şi radiată în data de 21.02.2014. Din baza de date ANAF, a reieşit faptul că aceasta societate nu a depus niciodată situaţiile financiare şi nici un decont de taxa pe valoare adăugata SC …. SRL a fost declarata societate inactiva din data de 12.04.2012, că urmare a neîndeplinirii obligaţiilor declarative. Tot din baza de date ANAF, a reieşit faptul că SC ….. SRL nu a avut niciodată salariaţi şi nu a declarat livrări către SC …. SRL Având în vedere cele prezentate mai sus a rezultat că agentul economic furnizor, respectiv SC ….. S.R.L. prezintă un comportament de tip fantoma care participa la realizarea de operaţiuni fictive de tip carusel.

Astfel, prin înregistrarea în contabilitate a facturilor emise de SC … SRL, SC ….. S.R.L a beneficiat de documente de intrare în gestiune a bunurilor înscrise în facturile menţionate mai sus,  având posibilitatea de a înregistra cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit. Având în vedere cele menţionate mai sus echipa de inspecţie fiscală a reîncadrat forma acestor tranzacţii, pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei, ţinând cont de prevederile art.11 din legea nr.571/2003 privind codul fiscal care precizează: „Prevederi speciale pentru aplicarea codului fiscal. La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înţelesul prezentului cod, autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unui tranzacţii pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei.

Au fost astfel încălcate următoarele prevederi: art.19 alin.1 din legea nr.571/2003 privind codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare care precizează: - "Profitul impozabil se calculează că diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul şi alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor potrivit normelor de aplicare" coroborat cu prevederile art.21*, alin. 1, din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare care precizează:"Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare."; art.21*, alin.4 lit.f din legea nr.571/2003 privind codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare care precizează: "Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile:(...) lit. f) cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor"; pct.44. din HG nr.44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a legii nr.571/2003 privind codul fiscal care precizează: "înregistrările în evidenţa contabilă se fac cronologic şi sistematic, pe baza înscrisurilor ce dobândesc  calitatea  de  document justificativ care angajează răspunderea persoanelor care l-au întocmit, conform reglementărilor contabile în vigoare."; art.6 alin.1 şi alin.2 din legea contabilităţii nr.82/1991, republicată stipulează că: "(1) Orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificative)

Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, precum şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz."; art.6 din Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, care precizează: "Exercitarea dreptului de apreciere …Organul fiscal este îndreptăţit să aprecieze, în limitele atribuţiilor şi competenţelor ce îi revin, relevanţa stărilor de fapt fiscale şi să adopte soluţia admisă de lege, întemeiată pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză."; art.105 alin.1 din Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 privind codul de procedura fiscala, republicata, care precizează: Inspecţia fiscală va avea în vedere examinarea tuturor stărilor de fapt şi raporturile juridice care sunt relevante pentru impunere.".

Prin înregistrarea în evidenta contabila a SC …… SRL a cheltuielilor cu bunurile vândute aferente facturilor de aprovizionare figurând că fiind emise de SC …. SRL a fost eludat scopul legii fiscale potrivit Ordonanţei Guvernului nr.92/2003 privind codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările şi completările ulterioare, art.15 alin.1 şi alin.2 care precizează: eludarea legislaţiei fiscale (1) în cazul în care, eludându-se scopul legii fiscale, obligaţia fiscală nu a fost stabilită ori nu a fost raportată la baza de impunere reală, obligaţia datorată şi, respectiv, creanţa fiscală corelativă sunt cele legal determinate.(2) Pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) sunt aplicabile prevederile art. 23 pct. 46, alin.1 „Principiul prevalentei economicului asupra juridicului" din Ordinul nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, textul acestora dispunând că, în materie, să se tina seama de fondul economic al tranzacţiei sau al operaţiunii, şi nu numai de forma juridică a acestora.

Principiul amintit presupune înregistrarea în contabilitate şi prezentarea fidelă a operaţiunilor economico-financiare, în conformitate cu realitatea economică, punând în evidentă drepturile şi obligaţiile, precum şi riscurile asociate acestor operaţiuni, de asemenea „Documentele care stau la baza înregistrării în contabilitate a operaţiunilor economico-financiare trebuie să reflecte întocmai modul cum acestea se produc, respectiv să fie în concordanţă cu realitatea" (46, alin.2). În susţinerea celor menţionate mai sus, au argumentat şi cu precizările Curţii Europene de Justiţie în cazul C-225/02 Halifax-Others, care a stabilit următoarele: „atunci când o persoană impozabilă sau un grup de persoane impozabile relaționează unele cu altele într-o serie de tranzacţii care dau naştere unei situaţii artificiale, cu scopul de a crea condiţiile necesare pentru a deduce TVA, acele tranzacţii nu ar trebui luate în considerare; Tranzacţiile aferente unei practici abuzive trebuie să fie redefinite astfel încât să stabilească situaţia existentă înaintea tranzacţiilor ce constituie practici abuzive; orice artificiu care are drept scop esenţial doar obţinerea unui avantaj fiscal, operaţiunea neavând conţinut economic, va fi ignorat şi situaţia normala care ar fi existat în absenta acestui artificiu va fi restabilita. "

Pentru impozitul pe profit stabilit suplimentar în suma de …. lei au fost calculate majorări de întârziere în suma de …. lei în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr.92/2003 republicată, art.120, alin. 1 care prevede: (1) Dobânzile reprezintă echivalentul prejudiciului creat titularului creanţei fiscale că urmare a neachitării de către debitor a obligaţiilor de plată la scadenţă şi se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv" şi alin. ,,(7) Nivelul dobânzii de întârziere este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere şi poate fi modificat prin legile bugetare anuale ; (7) Nivelul dobânzii este de 0,03% pentru fiecare zi de întârziere ". Pentru impozitul pe profit stabilit suplimentar echipa de inspecţie fiscală a calculat penalităţi de întârziere în suma de 1.153 lei în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr.92/2003, republicată, art.120^1*, alin. 1 şi art.120^1*alin. 2, lit.c) Plata cu întârziere a obligaţiilor fiscale se sancţionează cu o penalitate de întârziere datorată pentru neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale principale. (2) Nivelul penalităţii de întârziere se stabileşte astfel: c) după împlinirea termenului prevăzut la lit. b), nivelul penalităţii de întârziere este de 15% din obligaţiile fiscale principale rămase nestinse."

Referitor la taxa pe valoarea adăugata stabilita suplimentar Echipa de inspecţie fiscală a stabilit o baza impozabila suplimentara în suma de …. lei, căreia ii corespunde o taxa pe valoarea adăugata stabilita suplimentar în suma de …. lei, rezultând din:  neadmiterea la deducere a taxei pe valoarea adăugata în suma de …. lei, căreia ii corespunde o baza impozabila de …. lei, că urmare a neadmiterii la deducere a taxei pe valoarea adăugata dedusa în baza facturilor de aprovizionare de la SC …… SRL , după cum urmează: factura nr…../20.08.2010 în valoare totala de ….. lei din care TVA în suma de …. lei; factura nr…..24.08.2010 în valoare totala de …. lei din care TVA în suma de ….. lei; factura nr…./01.09.2010 în valoare totala de …. lei din care TVA în suma de …. lei; factura nr…../09.09.2010 în valoare totala de …. lei din care TVA în suma de ….. lei; factura nr…../02.12.2010 în valoare totala de …… din care TVA în suma de …. lei. A menţionat că SC ….. SRL a fost înfiinţata în data de 22.07.2010 şi radiata în data de 21.02.2014. Din baza de date ANAF, reiese faptul că aceasta societate nu a depus niciodată situaţiile financiare şi nu nici un decont de taxa pe valoare adăugata. SC …. SRL a fost declarata societate inactiva din data de 12.04.2012, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor declarative. Tot din baza de date ANAF, a reieşit faptul că SC …. SRL nu a avut niciodată salariaţi şi nu a declarat livrări către SC ….. SRL.

Având în vedere cele prezentate mai sus a rezultat că agentul economic furnizor, respectiv SC ….. SRL prezintă un comportament de tip fantoma care participa la realizarea de operaţiuni fictive de tip carusel. Astfel, prin înregistrarea în contabilitate a facturilor emise de SC ….. SRL, SC …….. SRL a beneficiat  de documente de intrare în gestiune a bunurilor înscrise în facturile menţionate mai sus , având posibilitatea de a deduce taxa pe valoarea adăugata şi implicit de a diminua taxa pe valoarea adăugata de plata. Conform prevederilor legii nr.571/2003 privind codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, art.11*), alin. 1 care precizează:" (1) La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înţelesul prezentului cod, autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unui tranzacţii pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei."

Au fost astfel încălcate următoarele prevederi legale: art.146* alin.1 lit.a din legea nr.571/2003 privind codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare care precizează (1) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său de către o persoană impozabilă, să deţină o factură emisă în conformitate cu prevederile art.155; art.6 alin.1 şi alin.2 din legea nr.82/1991, republicata, care precizează: „Orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ, (2) Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, precum şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz; art.6 din Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, care precizează: „Exercitarea dreptului de apreciere ...Organul fiscal este îndreptăţit să aprecieze, în limitele atribuţiilor şi competenţelor ce îi revin, relevanţa stărilor de fapt fiscale şl să adopte soluţia admisă de lege, întemeiată pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză."; art. 105, alin.1 din Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, care precizează: „Inspecţia fiscală va avea în vedere examinarea tuturor stărilor de fapt şi raporturile juridice care sunt relevante pentru impunere.".

Prin înregistrarea în evidenta contabila a SC ….. SRL a cheltuielilor cu bunurile vândute aferente facturilor de aprovizionare figurând ca fiind emise de SC …. SRL, a fost eludat scopul legii fiscale potrivit Ordonanţei Guvernului nr.92/2003 privind codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările şi completările ulterioare, art.15 alin.1 şi alin.2 care precizează: Eludarea legislaţiei fiscale (1) în cazul în care, eludându-se scopul legii fiscale, obligaţia fiscală nu a fost stabilită ori nu a fost raportată la baza de impunere reală, obligaţia datorată şi, respectiv, creanţa fiscală corelativă sunt cele legal determinate.(2) Pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) sunt aplicabile prevederile art. 23.”; pct.46 alin.1 „Principiul prevalentei economicului asupra juridicului" din Ordinul nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, textul acestora dispunând că, în materie, să se țină seama de fondul economic al tranzacţiei sau al operaţiunii, şi nu numai de forma juridică a acestora.

Principiul amintit presupune înregistrarea în contabilitate şi prezentarea fidelă a operaţiunilor economico-financiare, în conformitate cu realitatea economică, punând în evidenta drepturile şi obligaţiile, precum şi riscurile asociate acestor operaţiuni, de asemenea „Documentele care stau la baza înregistrării în contabilitate a operaţiunilor economico-financiare trebuie să reflecte întocmai modul cum acestea se produc, respectiv să fie în concordanţă cu realitatea" (46, alin.2). În susţinerea celor menţionate mai sus, au argumentat şi cu precizările Curţii Europene de Justiţie în cazul C-255/02 Halifax-otthers, care a stabilit următoarele: „atunci când o persoana impozabila sau un grup de persoane impozabile relaționează unele cu altele intr-o serie de tranzacţii care dau naştere unei situaţii artificiale, cu scopul de a crea condiţiile necesare pentru a deduce TVA, acele tranzacţii nu ar trebui luate în considerare; „tranzacţiile aferente unei practici abuzive trebuie să fie redefinite astfel încât să stabilească situaţia existenta înaintea tranzacţiilor ce constituie practici abuzive; ,,orice artificiu care are drept scop esenţial doar obţinerea unui avantaj fiscal, operaţiunea neavând conţinut economic, va fi ignorat şi situaţia normala care ar fi existat în absenta acestui artificiu va fi restabilizate". .

Pentru taxa pe valoarea adăugata stabilita suplimentar au fost calculate dobânzi şi majorări de întârziere în suma de …. lei în conformitate cu (prevederile Ordonanţei Guvernului nr.92/2003 republicată, art.120, alin.1 care prevede: Ordonanţei Guvernului nr.92/2003 republicată, art. 120, alin.1 care prevede: (1) Dobânzile reprezintă echivalentul prejudiciului creat titularului creanţei fiscale că urmare a neachitării de către debitor a obligaţiilor de plată la scadenţă şi se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv" şi alin. ,,(7) Nivelul dobânzii de întârziere este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere şi poate fi modificat prin legile bugetare anuale ; 7) Nivelul dobânzii este de 0,03% pentru fiecare zi de întârziere ". Pentru taxa pe valoarea adăugata stabilita suplimentar echipa de inspecţie fiscală a calculat penalităţi de întârziere în suma de 5001 lei, în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr.92/2003, republicată, art.120^1*, alin. 1 şi art. 120^1*alin.2, lit. c): ,,(1) Plata cu întârziere a obligaţiilor fiscale se sancţionează cu o penalitate de întârziere datorată pentru neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale principale. (2) Nivelul penalităţii de întârziere se stabileşte astfel: c) după împlinirea termenului prevăzut la lit. b), nivelul penalităţii de întârziere este de 15% din obligaţiile fiscale principale rămase nestinse."

Constatările cuprinse în procesul verbal de control nr……/23.09.2015, încheiat la SC …… SRL cu privire la suma totală de ….. lei, reprezentând: impozit pe profit suplimentar: debit în sumă de ….. lei; dobânzi în sumă de .….. lei; penalităţi de întârziere în sumă ….. lei; TVA suplimentar: debit în sumă de ….. lei; dobânzi în sumă de …… lei; penalităţi de întârziere în sumă ….. lei au fost înaintate de AIF ….., prin adresa nr…../23.09.2015 către Parchetul de pe Lângă Tribunalul ……., în vederea stabilirii de către organele de cercetare penala a existentei sau inexistentei elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.9 pct.1 lit.c din legea nr.241/2005, care precizează: (1) Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale: c. evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operaţiuni reale ori evidenţiere altor operaţiuni fictive,

Luând în considerare constatările organelor de inspecţie fiscala, motivele prezentate de contribuabil, documentele existente la dosarul cauzei, precum şi actele normative în vigoare pe perioada verificată, se reţin următoarele: cu privire la suma totală contestată, de ….. lei, reprezentând impozit pe profit suplimentar: debit în sumă de ….. lei; dobânzi în sumă de …… lei; penalităţi de întârziere în suma ….. lei şi TVA suplimentar: debit în sumă de …. lei; dobânzi în sumă de …. lei; penalităţi de întârziere în sumă ….. lei cauza supusă soluţionării a fost dacă DGRFP ….., prin Serviciul soluţionare contestaţii, se poate investi cu soluţionarea pe fond a cauzei în condiţiile în care organele de inspecţie fiscală din cadrul AIF …… au sesizat, organele de cercetare şi urmărire penală, cu privire la această sumă.

Astfel, în ceea ce priveşte suma de …… lei, reprezentând impozit pe profit în sumă de ….. lei, TVA în sumă de ……. lei şi accesorii aferente acestora, în sumă totală ….. lei, pentru care au fost sesizate organele de cercetare penală, s-au constatat următoarele aspecte: prin sesizarea penală nr………./23.09.2015,formulată către Parchetul de pe Lângă Tribunalul ………, Activitatea de Inspecţie Fiscală ………., menţionează faptul că, reclamanta a înregistrat în evidenta contabilă cheltuieli şi a dedus taxa pe valoarea adăugată, în baza unor documente care nu îndeplinesc calitatea de document justificativ, prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii. Având în vedere aceste aspecte, activitatea de inspecţie fiscală ……, prin procesul verbal nr………/23.09.015 a apreciat că reclamanta a prejudiciat bugetul statului cu suma totală de …… lei, reprezentând impozit pe profit în sumă de …. lei, TVA în sumă de ….. lei şi accesorii aferente acestora, în sumă totală ….. lei.

În drept, art.214 alin.1 lit.a din OG nr.92/2003, republicată, privind codul de procedura fiscală, precizează: suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativă: „(1) Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată , soluţionarea cauzei atunci când: a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenta indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie data în procedura administrativă; Astfel între stabilirea obligaţiilor fiscale constatate prin decizia de impunere nr. …../23.09.2015, emisa în baza raportului de inspecţie fiscală nr. ……/23.09.2015 şi a procesului verbal nr. ……/23.09.2015 şi stabilirea caracterului infracţional al faptelor săvârşite există o strânsă interdependenţă de care depinde soluţionarea cauzei supuse soluţionării.

Astfel, organele administrative nu s-au pronunţat pe fondul cauzei înainte de a se finaliza soluţionarea laturii penale, având în vedere principiul de drept "penalul tine în loc civilul”. S-a  reţinut că, potrivit doctrinei, acţiunea penală are întâietate faţă de acţiunea civilă deoarece, pe de o parte, cauza materială unică a celor 2 acţiuni este săvârşirea infracţiuni sau existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni, iar, pe de altă parte, soluţionarea acţiunii civile este condiţionată de soluţionarea acţiunii penale în privita existenţei faptei. În acest sens, este şi Decizia Curţii Constituţionale nr.72 din 28 mai 1996, prin care Curtea Constituţională a reţinut că nu trebuie ignorate nici prevederile art. 22 alin.(1) din Codul de Procedură Penală potrivit cărora „hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia".

Având în vedere cele de mai sus, precum şi faptul că prioritatea de soluţionare o au organele de urmărire penală, care se vor pronunţa asupra caracterului infracţional al faptelor, potrivit principiului de drept "penalul ţine în loc civilul”, până la pronunţarea unei soluţii definitive pe latură penală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice ……  nu se poate investi cu soluţionarea pe fond a cauzei pentru suma totală de ……. lei, procedura administrativă urmând a fi reluată în conformitate cu dispoziţiile art.214, alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care precizează: „(3) Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea sau, după caz, la expirarea termenului stabilit de organul de soluţionare competent potrivit alin. (2), indiferent dacă motivul care a determinat suspendarea a încetat sau nu."

De asemenea, pct.10.1 din Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr.2906/2014, privind aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea titlului IX din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003,  privind Codul de procedură fiscală, statuează că: „10.1. Dacă prin decizie se suspendă soluţionarea contestaţiei până la rezolvarea cauzei penale, organul de soluţionare competent va relua procedura administrativă, în condiţiile art. 213 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, numai după încetarea definitivă şi executorie a motivului care a determinat suspendarea. Aceasta trebuie dovedită de către organele fiscale sau de contestator printr-un înscris emis de organele abilitate.[...]"

Având în vedere cele precizate anterior se reţine faptul că până la pronunţarea unei soluţii pe latura penala, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice ……. nu se poate investi cu soluţionarea cauzei, motiv pentru care în mod corect s-a suspendat soluţionarea contestaţiei pentru suma totala de ……. lei, procedura administrativă urmând a fi reluată în conformitate cu cele precizate anterior. Faţă de motivele arătate a solicitat admiterea excepţiei așa cum a fost formulata şi să se respingă acţiunea că prematur introdusa, iar pe fond respingerea acţiunii că nefondată. În temeiul art.411 alin.1 pct.2 din codul de procedura civila, a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele considerente:

În situaţia de faţă analizându-se excepţia invocată de intimată prin întâmpinare, conform dispoziţiilor art.248 NCPC, care reglementează obligaţia instanţei de a se pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură sau de fond care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea pe fond a pricinii, având în vedere că soluţionarea excepţiilor se realizează în raport de  investirea instanţei, de condiţiile legale privitoare la elementele esenţiale ale cererii de chemare în judecată şi care este urmată în ordine firească de excepţia dreptului la acţiune fiind o excepţie de fond absolută ce poate fi invocată în orice stare a pricinii atât de părţi, tribunalul constată că este întemeiată.

Astfel s-a invocat prematuritatea acţiunii formulate, întrucât, potrivit art.218 alin.2 din OG nr.92/2003, privind codul de procedura fiscală: „Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei potrivit art. 212, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.”. Raportat la obiectul şi temeiul legal al cererii, la natura juridică a actelor administrative unilaterale cu caracter fiscal, după caz, ce fac obiectul controlului de legalitate şi la dispoziţiile imperative ale art.7 din legea nr.554/2004, rezultă fără putinţă de tăgadă că procedura plângerii prealabile este obligatorie atât în cazul actului administrativ, cât şi în privinţa actului administrativ cu caracter fiscal.

Potrivit art.109 alin.2 cod procedură civilă coroborat cu art.7 din legea nr.554/2004, procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune în contenciosul administrativ, a cărei neîndeplinire în termenele şi condiţiile prevăzute de lege atrage inadmisibilitatea acţiunii.

În speţă, se constată că reclamanta a formulat contestaţie la organul emitent în condiţiile şi termenele stabilite de OG nr.92/2003 privind codul de procedură fiscală, raportat la natura juridică a actului administrativ fiscal, astfel că procedura prealabilă obligatorie prevăzută de dispoziţiile art.205 şi următoarele din OG nr.92/2003, unde se precizează că pot fi contestate titlurile de creanţă fiscală, precum şi alte acte administrative fiscale în termen de 30 de zile de la comunicare, iar contestaţia se depune la organul fiscal emitent al actului administrativ, respectiv pârâta, nu a fost finalizată.

În condiţiile art.216 din OG nr.92/2003 contestaţia fiscală este soluţionată prin decizie emisă de comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul instituţiei intimate, decizie care reprezintă un act administrativ cu caracter jurisdicţional, fiind actul ce va putea fi atacat de reclamantă la instanţa de contencios administrativ, în condiţiile art.218 din codul de procedură fiscală. De asemenea, nu se poate reţine aplicarea dispoziţiilor art.11 din legea nr.554/2004, în ceea ce priveşte termenul de soluţionare a contestaţiei în procedura necontencioasă prevăzută de codul de procedură fiscală, iar în cazul în care se apreciază că soluţionarea acesteia depășește termenul rezonabil stabilit de jurisprudenţa naţională şi comunitara, reclamanta are posibilitatea formulării unei acţiuni în obligaţia de a face cu obligarea la daune interese.

În considerarea celor expuse, se va admite excepţia prematurităţii contestaţiei fiscale de faţă, acţiunea urmând a fi respinsă ca prematur introdusă, ceea ce face de prisos cercetarea fondului pricinii, prin dezlegarea raporturilor juridice între părţi, chestiuni care pot fi însă reiterate în ipoteza valorificării acestei proceduri speciale şi care în ipoteza obţinerii unui refuz deschide pentru  reclamant calea acţiunii în justiţie, în conformitate cu prevederile L. nr.554/2004, sentinţa pronunţată în speţă, nebucurându-se de autoritate de lucru judecat cu privire la fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia prematurităţii acţiunii invocată de  pârâtă.

Respinge acţiunea formulată de reclamanta SC ………. SRL, cu sediul în localitatea …., sat …….., judeţul ….., împotriva pârâţilor Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice ….., cu sediul în municipiul …., str….., nr…., judeţul …. şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice …., cu sediul în municipiul …, str….., nr…., judeţul …., ca fiind prematur introdusă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul ….

Pronunţată în şedinţa publică din 7 Iunie 2016 la Tribunalul …..

Preşedinte,

………….

Grefier,

…………………………..

Red..

Tehnored..

…...2016

5 ex.

Domenii speta