Compensare creşteri neprevizionate ale preţurilor la combustibil

Compensare creşteri neprevizionate ale preţurilor la combustibil

Prin Decizia menţionată s-a admis recursul formulat împotriva Sentinţei Tribunalului Harghita.

Instanţa de control judiciar a reţinut că, o primă critică formulată de pârâtul recurent vizează obligarea sa la plata sumei de 317.801 lei, reprezentând compensarea creşterilor neprevizionate ale preţurilor la combustibil, cu dobânda aferentă.

În acest context, prima instanţă a reţinut că pentru perioada 01.02.2011-30.09.2011 pârâtul i-a plătit reclamantei suma de 539.630,53 lei, iar pentru cantitatea efectiv livrată în această perioadă, de 13.315,79 Gcal, cererea reclamantei este întemeiată doar în ceea ce priveşte  diferenţa dintre suma maximă de 64,39 lei/Gcal şi suma efectiv alocată de la bugetul de stat, în condiţiile în care reclamanta nu a dovedit vreo majorare de preţ pentru a putea pretinde vreo sumă în baza art. 21 alin.1 din Metodologie.

Curtea reaminteşte că suma de 821.000 lei a fost repartizată Municipiului Gheorgheni în cursul lunii februarie 2011 prin Ordinul MAI nr. 47/2011 pentru primul trimestru al anului 2011, şi prevede o compensare combustibil de 64,39 lei/Gcal.

Curtea nu îşi poate însuşi constatarea primei instanţe cu privire la perioada pentru care se cuvine compensarea de combustibil, apreciere care a determinat diminuarea de către instanţa de fond a sumei solicitate cu acest titlu, şi nici aserţiunea în sensul că reclamanta nu a dovedit vreo majorare a preţului energiei după stabilirea preţului local de referinţă.

Contrar criticilor formulate de pârâtul recurent, Curtea reţine că, în raport de cantitatea de energie termică furnizată populaţiei de 13.315,7979 G.cal, necontestată de pârâtă, valoarea compensării, până la concurenţa sumei de 64,39 lei/Gcal,  trebuia achitată de autoritatea publică locală, indiferent de valoare sumelor acordate cu acest titlu de la bugetul de stat.

Curtea nu poate achiesa nici la apărarea pârâtului recurent, în sensul că, în virtutea principiului subsidiarităţii bugetului local faţă de cel naţional, era în imposibilitate să prevadă în bugetul său şi să plătească această componentă a preţului energiei termice, întrucât această obligaţie a fost asumată de stat prin ministerul de resort.

Cu referire la compensarea  creşterilor neprevizionate ale preţurilor la combustibilii utilizaţi pentru producerea energiei termice furnizate populaţiei prin sisteme centralizate, dispoziţiile art. 4 alin.1 şi 2 din OG nr. 36/2006, în forma în vigoare în perioada vizată, stabilesc faptul că  sumele  se acordă operatorilor economici care prestează serviciile de producţie, transport, distribuţie şi furnizare a energiei termice destinate populaţiei din bugetele locale, inclusiv din sume transferate bugetelor locale de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor, limitând valoarea sumelor de la bugetul de stat la maximum 45% din costurile determinate conform reglementărilor în vigoare.

Potrivit art.l şi art.4 alin.(4) din OG nr.36/2006 - în forma în care a fost în vigoare până la data de 30.09.2011, coroborat cu cele ale art.20Al din Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 21/2006, modificată, Municipiul Gheorgheni, în calitate de autoritate al administraţiei publice locale, este obligat să asigure către societate din bugetul local, inclusiv din sume transferate bugetului local de la bugetul de stat, prin bugetul M.A.I., sumele necesare acoperirii integrale a diferenţei dintre preţul de producere, transport, distribuţie şi furnizare a energiei termice livrate populaţiei şi preţul local de referinţă. Prin urmare, administraţiei locale îi revine obligaţia să acopere  inclusiv diferenţa dintre suma maximă cuvenită şi suma efectiv alocata de la bugetul de stat pentru compensarea combustibilului utilizat la producerea energiei termice furnizate populaţiei, fiind debitorul principal al acestei obligaţii de plată, fiind irelevant faptul că diferenţa dintre preţul de producere, distribuire şi furnizare a energiei termice şi preţul de facturare către populaţie se datorează creşterilor neprevizonate a preţurilor sau stabilirii preţului de facturare către populaţie sub nivelul preţului local de referinţă. Obligaţia de a plăti sumele reprezentând aceste compensări îi revine Municipiului Gheorgheni, independent de sumele repartizate de la bugetul de stat, iar afirmaţia acesteia, în sensul că poate plăti doar în limitele sumelor repartizate, este lipsită de fundament juridic. 

Având în vedere cele reţinute, Curtea apreciază că cererea de chemare în judecată este întemeiată, atât pentru suma admisă de prima instanţă cât şi cu referire  la diferenţa de 360.483,26 lei, reprezentând compensare combustibil aferentă perioadei 01.02.2011-30.09.2011, sumă pentru care societatea reclamantă a emis facturi în valoare totală de 857.532,33 lei, iar pârâtul a achitat doar suma de 179.248,07 lei,  reprezentând o parte din factura aferentă lunii februarie (fila 62 dos. primă instanţă).

Implicit, este corectă şi observaţia instanţei de fond, potrivit căreia, în speţă, prin HCL nr.29/2011 fiind aprobat pe lângă preţul de producere şi preţul de facturare către populaţie, fără să fie stabilită în corpul hotărârii subvenţia acordată de la bugetul local, potrivit legii trebuie acoperit din bugetul local diferenţa dintre preţul de producere, distribuţie şi furnizare a energiei termice şi preţul de facturare către populaţie, potrivit art.4 alin.(4) din OG nr.36/2006 - în forma în care a fost în vigoare până la data de 30.09.2011, coroborat cu cele ale art.201 din Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 21/2006, modificată.

Pentru aceste motive, Curtea apreciază că argumentele avute în vedere de instanţei de fond, care i-au format convingerea în sensul că subvenţia acordată de la bugetul local nu poate fi limitată la un procent de 10 %, asumată de administraţia locală prin art. 26 din contractul de delegare, este una corectă.

Criticile recurentului pârât, privind încălcare a efectelor obligativităţii contractului, ce are valoare de lege între părţi,  sunt nefondate, întrucât libertatea de a contracta trebuie să respecte limitele impuse de lege, ordinea publică şi bunele moravuri.

Dispoziţiile art. 4 alin.1 din OG nr. 36/2006 au stabilit în sarcina administraţiei locale, în mod imperativ, obligaţia de a acoperi diferenţele de preţ „dintre preţul de producere, transport, distribuţie şi furnizare a energiei termice livrate populaţiei şi preţurile locale de referinţă, după acordarea sumelor de la bugetul de stat”. Prevederile alin. 4 al  art. 4 impun o valoare a subvenţiei de „nu mai puţin de 10% din valoarea costurilor totale”, fără a stabili o limită maximă a obligaţiei, ceea ce permite concluzia în sensul că părţile nu pot stabili convenţional o limită maximă a subvenţiei care să facă inaplicabile dispoziţiile alineatului 1 al aceluiaşi articol.

În concluzie, convenţia părţilor nu poate înlătura sau ignora această normă imperativă, întrucât a fost instituită de legiuitor din raţiunea de a asigura finanţarea funcţionării unei societăţi care, prin prisma obiectului său de activitate, nu poate funcţiona pe criterii de rentabilitate.

Pentru aceste considerente, apreciind că, în baza criticilor invocate de pârâtul MUNICIPIUL GHEORGHENI,  nu poate reţine incidenţa motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin.1 pct. 4 şi 8 C.pr.civ., în temeiul art. 496 şi urm. C.pr.civ., Curtea urmează să respingă  recursul formulat de acest recurent.

De asemenea, având în vedere considerentele anterior expuse, Curtea urmează să admită recursul reclamantei, să caseze  în parte hotărârea primei instanţe şi, rejudecând cauza, să admită cererea de chemare în judecată formulată în integralitatea ei, obligând pârâtul să îi plătească reclamantei suma de 678.284,24 lei, cu titlu de compensare a creşterilor neprevizionate ale preţurilor la combustibil, la care se adaugă dobânda legală calculată de la 13.5.2011 până la plata efectivă.

În consecinţă, având în vedere că exced limitelor casării, se vor menţine dispoziţiile hotărârii atacate vizând obligaţia de plată a subvenţiei şi a dobânzilor aferente.

Având în vedere dispoziţiile art. 451 şi urm. C.pr.civ., va dispune obligarea  intimatului -pârât Municipiul Gheorgheni să-i plătească recurentei-reclamante suma de 34.412 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanţă şi recurs, din care suma de 16.224 lei reprezintă taxa de timbru în recurs şi 18.188 lei taxa în primă instanţă.

Domenii speta

Spete similare