Răspunderea civilă a parţii responsabile civilmente Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului pentru prejudiciile produse de minorii daţi în plasament Centrului de Plasament.
Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului răspunde , în calitate de parte responsabilă civilmente, în solidar cu inculpaţii minori pentru acoperirea prejudiciilor şi a cheltuielilor judiciare către stat, având în vedere dispoziţiile art.1357 Cod civil şi dispoziţiile art.1372 alin.1 Cod civil, potrivit cărora „cel care în temeiul legii, al unui contract ori al unei hotărâri judecătoreşti este obligat să supravegheze un minor sau o persoană pusă sub interdicţie, răspunde de prejudiciul cauzat altuia de către această din urmă persoană”.
Prin sentinţa penală nr.1552 din 30 septembrie 2016, Judecătoria Drobeta Turnu Severin, printre altele, s-au aplicat minorilor Ş. G. V. C. şi A. I., pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 – art.229 alin. 1 lit. b şi d şi alin. 2 lit. b cod penal, fiind obligaţi inculpaţii minori, în solidar cu partea responsabilă civilmente Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Mehedinţi, la plata despăgubirilor civile, către părţile civile şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În motivarea sentinţei s-a reţinut în esenţă, că în perioada în care inculpaţii minori au fost daţi în plasament Centrului de Plasament S.N., au sustras bunuri de la mai multe persoane vătămate.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul Ş. G. V. C. şi partea responsabilă civilmente Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Mehedinţi.
În motivarea apelului partea responsabilă civilmente Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Mehedinţi a arătat că în mod greşit a fost obligată în solidar cu inculpaţii minori , la plata despăgubirilor civile şi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în condiţiile în care, deşi la data săvârşirii infracţiunilor inculpaţii se aflau într-un centru de plasament în subordinea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Mehedinţi, nu s-a putut împiedica săvârşirea faptelor de către inculpaţi, în condiţiile în care aceştia au avut grave tulburări de comportament, au părăsit centrul de plasament fără acordul reprezentanţilor instituţiei în repetate rânduri, iar la data comiterii infracţiunilor cei doi inculpaţi erau fugiţi din centrul de plasament, fapt sesizat Structurii Teritoriale a Poliţiei.
Prin decizia penală nr. 1938 din 20 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr.1017/225/2016 au fost respinse apelurile, ca nefondate.
În motivarea deciziei, cu privire la apelul părţii responsabile civilmente, s-au reţinut următoarele:
Este nefondată critica părţii responsabile civilmente privind obligarea în solidar cu inculpaţii la plata despăgubirilor şi a cheltuielilor judiciare către stat, în condiţiile în care instanţa de fond a avut în vedere, pe de o parte, dispoziţiile art.1357 Cod civil, iar pe de altă parte, dispoziţiile art.1372 alin.1 Cod civil, potrivit cărora „cel care în temeiul legii, al unui contract ori al unei hotărâri judecătoreşti este obligat să supravegheze un minor sau o persoană pusă sub interdicţie, răspunde de prejudiciul cauzat altuia de către această din urmă persoană”.
Ori, minorii au fost daţi în plasament, printr-o hotărâre judecătorească Centrului de Plasament „Sfântul Nicodim”, aflat în subordinea părţii responsabile civilmente Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Mehedinţi.
Pe de altă parte, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Mehedinţi nu poate să invoce propria culpă în modul de supraveghere a minorilor pentru a fi exonerată de răspunderea pe care o are.
Judecătoria Bălcești
Fara titlu
Judecătoria Buhuși
Divorţ cu copii
Judecătoria Calafat
Sentinta civila nr 293
Judecătoria Ineu
Nerespectare a măsurilor privind încredinţarea minorului
Curtea de Apel Timișoara
Alocaţia de plasament, raportat la art. 128 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 Aplicarea principului „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”