Prin cererea înregistrată sub nr. 15907/180/24 12 2015 la Judecătoria Bacău, reclamanta B A de A din R (B.A.A.R.) a chemat în judecată în calitate de pârât pe A R I pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligat la plata sumei de 15.040,18 lei c/valoare despăgubiri achitate, 715,13 lei reprezentând dobândă legală aferentă debitului principal calculată până la data de 10 10 2015, precum si in continuare până la achitare debitului şi a sumei de 706,69 lei TVA aferent despăgubirilor plătite.
Acţiunea a fost legal timbrată cu 928,10 lei taxă judiciară de timbru.
În motivarea acţiunii se arată de către reclamantă că la data de 09.11.2012, pârâtul a provocat din vina sa, un accident de circulaţie în Italia, în timp ce conducea autovehiculul înmatriculat sub nr. xxxxx.
În urma accidentului s-au provocat daune constând în avarierea autovehiculului cu număr de înmatriculare PA-602593. Astfel, autovehiculul xxxxx, parcat, a luat foc şi a produs daune autovehiculului PA 602593 parcat în faţa sa.
În data de 10.01.2013, Biroul Naţional de Carte Verde din Italia a avizat cu privire la accident solicitând să verifice situaţia asigurării autovehiculului xxxx.
Prin adresa nr. AD075123/11.02.2013, BAAR a solicitat societăţilor de asigurare reasigurare, conformarea/infirmarea existenţei asigurării RCA/Carte Verde pentru autovehiculul GL 08 YFR, valabilă la data producerii accidentului. Conform răspunsului primit, autovehiculul cu numărul de înmatriculare GL 08 YFR nu era asigurat la data producerii accidentului.
După primirea avizării, BAAR a deschis dosarul de daună cu referinţă BAAR/ADMGA/13/I/00707 şi a verificat situaţia asigurării autovehiculului GL 08 YFR, în baza de date CEDAM care este o bază de date comună a asiguratorilor administrată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Conform răspunsului primit autovehiculul GL 08 YFR nu era asigurat la data producerii accidentului.
Pentru a obţine date cu privire la situaţia înmatriculării autovehiculului GL 08 YFR şi cu privire la proprietarul/deţinătorul acestuia, a solicitat informaţii la Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatricularea Vehiculelor ( D.R.P.C.Î.V. ) de la care s-a primit informaţia anexată . Din acest document rezultă că proprietarul autovehiculului xxxxx este SL, cu adresa în str. Cluj nr. 35 Galaţi, judeţ Galaţi. Ca urmare, prin adresa AD07513511.02.20133, a notificat cu privire la accident proprietarul, (S L ) solicitându-i informaţii cu privire la asigurarea autovehiculului . La aceste notificări s-a primit răspunsul proprietarului, plicul pentru pârât întorcându-se retur. Proprietarul a comunicat faptul că autovehiculul este folosit de către pârât ( anexând în acest sens un contract de comodat ).
Având în vedere că în urma acestor demersuri nu s-a făcut dovada existenţei unei asigurări RCA/Carte verde pentru autovehiculul xxxxx, valabilă la data producerii accidentului.
In baza art.48 alin. 1 din Legea nr.136/1995, încheierea asigurării pentru acest autovehicul era obligatorie ( art. 48 , alin. 1 din L 136/1995 are următorul conţinut : Persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România, precum şi tramvaie au obligaţia să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire … )
Acest autovehicul avea la data respectivă locul obişnuit de staţionare în România ( era legal înmatriculat în România );
În baza „ Acordului Multilateral încheiat între birourile naţionale din statele membre ale Spaţiului Economic European şi ale altor state „ şi a prevederilor „ Regulamentului General al Consiliului Birourilor „, B.A.A.R. a constatat că este obligat să-şi angajeze răspunderea în garanţie şi a acceptat ca Biroul Naţional din Italia, să gestioneze cazul de daună şi să plătească despăgubirile cuvenite persoanei prejudiciate, conform legislaţiei din această ţară .
Deoarece pârâtul nu a dat curs solicitării de plată a despăgubirii în data de 17 09 2013, B.A.A. R a achitat către Biroul Naţional din Italia suma solicitată de 3347,48 Euro (. Având în vedere cursul valutar de la data plăţii, B.A.A.A.R s-a înregistrat în acest caz cu o cheltuială de 14880.18 lei (12.028.77 lei daune materiale ; 1804.31 lei taxa gestiune; 1080.27 lei alte cheltuieli şi 66.82 lei comision).
În privinţa angajării răspunderii civile delictuale a pârâtului solicită să constate că aceasta a fost stabilită de biroul Naţional din Italia în baza competenţei conferite de prevederile art. 3 alin. 4 din Regulamentul General al Consiliului Birourilor, prevederi care sunt de acord şi cu prevederile art. 107 din legea nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat ( în vigoare la data respectivă ) .
In drept s-au invocat dispoziţiile art. 25 alineat 3 din Legea 32/200, Legea 136/1996, Directiva 72/166/CE, art. 1384 alineat 1 Cod Civil, Norma nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii cauzate prin accidente de vehicule.
Pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, la termenul de astăzi instanţa stabilind că aceasta este tardivă. A invocat pârâtul excepţia lipsei calităţii procesual pasive,, excepţie care, in raport de motivarea sa in fapt, instanţa o califica ca fiind apărare pe fondul cauzei.
In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
La data de 22 12 2011 pârâtul A RI a încheiat cu numitul S L contractul de comodat in formă autentică având ca obiect preluarea folosinţei gratuite a autoturismului DACIA cu nr. de înmatriculare GL 08 YFR.
La data de 09 11 2011 pârâtul a reclamat Secţiei de Carabinieri din localitatea Agrigento Italia, faptul că autoturismul cu nr. xxx parcat in faţa casei sale (şi căruia ii expirase la data de 07 11 2011 asigurarea de răspundere civilă auto), a ars in totalitate, fiind avariat totodată şi autoturismul FIAT cu nr. de înmatriculare PA 602593, parcat lângă cel utilizat de pârât. Astfel cum rezultă din înscrisurile ataşate cererii de chemare in judecată, rezultă că autorităţile italiene nu au putut stabili cauza producerii incendiului. Biroul gestionar (Ufficio Centrale Italiano) a stabilit că răspunderea pentru producerea incendiului revine asiguratorului autoturismului xxxx, iar intrucât la data de 09 11 2011 acesta nu mai deţinea o poliţă valabilă de răspundere civilă auto, a fost atrasă răspunderea reclamantei.
La data de 17 09 2013 reclamanta a achitat suma de 3362,48 euro (echivalentul sumei de 14980,18 lei) către partenerul asigurător din Italia, Ufficio Centrale Italiano.
Situaţia de fapt reţinută mai sus pe baza înscrisurilor depuse in dovedirea cererii şi descrisă de reclamantă nu a fost contrazisă de către pârât.
In drept, potrivit art. 25 din Legea 32/2000,
(3) Asigurătorii emitenţi de documente internaţionale de asigurare, Carte Verde, vor constitui Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, în conformitate cu prevederile Convenţiei Internaţionale Carte Verde. Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România este o asociaţie profesională, independentă şi autonomă, care, în baza Convenţiei Internaţionale Carte Verde, are rol de reglementare a activităţii asigurătorilor emitenţi de documente internaţionale de asigurare.
Cu privire la responsabilitatea reclamantei, potrivit Directivei CEE nr. 72/166/CEE privind aproprierea legislaţiilor statelor membre cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto şi introducerea obligaţiei de asigurare a acestei răspunderi, art. 2 alineat 2 stabileşte:
În ceea ce priveşte vehiculele care provin în mod obişnuit de pe teritoriul unui stat membru, dispoziţiile prezentei directive , cu excepţia articolelor 3 şi 4, se aplică :
-după încheierea unei convenţii între cele şase birouri naţionale ale asigurătorilor prin care fiecare birou naţional garantează, în concordanţă cu prevederile legislaţiei sale interne în domeniul asigurărilor obligatorii, soluţionarea cererilor de despăgubire rezultate în urma accidentelor provocate pe teritoriul său de vehicule care provin in mod obişnuit de pe teritoriul altui stat membru, indiferent dacă aceste vehicule sunt asigurate au nu.
Potrivit Anexei Deciziei Comisiei 2003/564/CE privind aplicarea Directivei CEE nr. 72/166/CEE, întrucât aceeaşi directivă prevede că vehiculele staţionate in mod obişnuit intr-o ţară terţă sunt considerate vehicule staţionate in mod obişnuit in Comunitate, in cazul in care birourile naţionale ale tuturor statelor membre garantează individual – fiecare in condiţiile stabilite in legislaţia sa internă privind asigurarea obligatorie – soluţionarea evenimentelor produse pe teritoriul lor şi provocate de circulaţia acestor vehicule.
Potrivit art. 2, Birourile subsemnate îşi conferă reciproc, in numele lor si al membrilor lor, competenţa de a soluţiona pe cale amiabilă orice solicitări de despăgubire şi de a primi notificările oricăror
Potrivit art. 3, În cazul în care un birou este informat cu privire la producerea unui accident pe teritoriul ţării în care este competent, în care este implicat un vehicul care provine dintr-o altă ţară fără a se aştepta o cerere de despăgubire, o anchetă asupra împrejurărilor accidentului Biroul Comunică aceste informaţii, cât mai repede posibil, asiguratorului care a emis cartea verde sau poliţa de asigurare sau, după caz, biroului în cauză. Cu toate acestea, împotriva biroului nu se poate invoca nici un fel de neîndeplinire a acestor obligaţii .
In cazul în care, pe parcursul acestei anchete, biroul constată ca asigurătorul vehiculului implicat este identificat şi că există un corespondent al acestuia autorizat în conformitate cu dispoziţiile articolului 4, biroul trimite fără întârziere informaţiile acestui corespondent în vederea utilizării acestora în orice scop folositor.
Faţă de prevederile enunţate, instanţa reţine că reclamanta justifică calitate procesuală activă pentru recuperarea prejudiciului produs şi achitat partenerului asigurător din Italia, recuperarea prejudiciului urmând insă a se face potrivit legii române.
Astfel, conform art. 1384 Cod Civil, cel care răspunde pentru fapta altuia se poate întoarce împotriva aceluia care a cauzat prejudiciul, cu excepţia cazului în care acesta din urmă nu este răspunzător pentru prejudiciul cauzat iar potrivit art. 2305 Cod Civil, fideiusorul care a plătit datoria este de drept subrogat în toate drepturile pe care creditorul le avea împotriva debitorului.
Pentru angajarea răspunderii civile a pârâtului decurgând din accidentul rutier produs la data de 09 11 2011 in localitatea Agrigento, Italia, sunt incidente dispoziţiile interne in vigoare la acea dată, respectiv Ordinul C.S.A. nr. 14 din 29 noiembrie 2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
Potrivit art. 26, asigurătorul RCA are obligaţia de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretenţiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se depăşi limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condiţiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliţei de asigurare RCA, se acordă despăgubiri în formă bănească pentru:
a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;
b) pagube materiale;
c) pagube reprezentând consecinţa lipsei de folosinţă a vehiculului avariat;
d) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată.
(2) Indiferent de locul în care s-a produs accidentul de vehicul - pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulaţiei publice, în incinte şi în orice alte locuri, atât în timpul deplasării, cât şi în timpul staţionării vehiculului asigurat, asigurătorul RCA acordă despăgubiri până la limita de despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare RCA pentru:
1. prejudiciul produs de dispozitivele sau instalaţiile cu care a fost echipat vehiculul, inclusiv pentru prejudiciul produs din cauza desprinderii accidentale a remorcii, semiremorcii ori a ataşului tractat de vehicul;
2. prejudiciul produs din culpa conducătorului vehiculului asigurat, inclusiv în cazurile în care la data accidentului conducătorul vehiculului:
- a condus vehiculul fără consimţământul explicit sau implicit al asiguratului;
- nu este titularul unui permis care să îi dea dreptul să conducă vehiculul respectiv;
- nu a respectat obligaţiile legale de ordin tehnic cu privire la starea şi siguranţa vehiculului respectiv;
3. prejudiciul produs prin fapta lucrului, când prejudiciul îşi are cauza în însuşirile, acţiunea sau inacţiunea vehiculului, prin intermediul altui lucru antrenat de deplasarea vehiculului, prin scurgerea, risipirea ori căderea accidentală a substanţelor, materialelor sau a obiectelor transportate;
4. prejudiciile produse ca urmare a vătămării corporale sau decesului membrilor familiei asiguratului sau membrilor familiei conducătorului auto, cu excepţia despăgubirilor solicitate de către conducătorul auto vinovat de producerea accidentului;
5. prejudiciile provocate terţilor, drept consecinţă a deschiderii uşilor vehiculului, în timpul mersului sau atunci când vehiculul este oprit ori staţionează, de către pasagerii acestuia, fără asigurarea că nu se pune în pericol siguranţa deplasării celorlalţi participanţi la trafic.
ART. 27
Asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru:
1. cazurile în care proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului vinovat nu are răspundere civilă, dacă accidentul a fost produs:
a) într-un caz de forţă majoră;
b) din culpa exclusivă a persoanei prejudiciate;
c) din culpa exclusivă a unei terţe persoane, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 26 alin. (2) pct. 5;
In raport de dispoziţiile legale enunţate, instanţa reţine că pârâtul poate fi ţinut la repararea prejudiciului inclusiv in situaţia in care autoturismul aflat in paza sa juridică, neasigurat era staţionat, prejudiciul fiind produs de dispozitivele sau instalaţiile cu care a fost echipat vehiculul sau fapta lucrului, când prejudiciul îşi are cauza în însuşirile, acţiunea sau inacţiunea vehiculului, prin intermediul altui lucru antrenat de deplasarea vehiculului, prin scurgerea, risipirea ori căderea accidentală a substanţelor, materialelor sau a obiectelor transportate.
Ceea ce trebuie să dovedească reclamanta, este faptul că incendiul s-a declanşat de la dispozitivele sau instalaţiile cu care a fost echipat vehiculul, prin scurgerea, risipirea ori căderea accidentală a substanţelor, materialelor sau a obiectelor transportate sau prin inacţiunea vehiculului.
Potrivit înscrisurilor transmise de autorităţile italiene, avarierea autoturismului FIAT, care a condus la plata de către reclamantă a despăgubirilor pretinse prin acţiune, s-a produs prin propagarea focului de la autoturismul DACIA Logan cu nr. xxxxx. Este evident deci că asupra acestuia din urmă autoturism focul s-a manifestat cu precădere, intrucât a fost distrus complet. Dar faptul că asupra autoturismului DACIA Logan s-a manifestat incendiul, nu presupune şi că acesta este cauza focului. Nu rezultă din probele administrate care este cauza concretă a producerii incendiului, respectiv dacă provine dintr-o împrejurare intrinsecă autoturismului sau dintr-una extrinsecă (autoturismul a fost incendiat sau s-a aprins accidental prin propagarea de la o altă sursă de foc). Potrivit concluziilor autorităţilor italiene astfel cum acestea rezultă din actele depuse, incendiul a avut cauză necunoscută.
Pentru atragerea răspunderii civile delictuale potrivit art. 1349 Cod Civil, trebuie dovedite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui prejudiciu, vinovăţia pârâtului şi legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu. Dovada vinovăţiei pârâtului se impune a fi făcută, cu atât mai mult cu cât in condiţiile angajării răspunderii civile potrivit art. 26 din Ordinul CSA 14/2011, sunt prevăzute şi situaţii de excepţie enumerate la art. 27:
a) într-un caz de forţă majoră;
c) din culpa exclusivă a unei terţe persoane, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 26 alin. (2) pct. 5;
Cu probele administrate, reclamanta nu a făcut dovada întrunirii condiţiei de vinovăţie (sub forma culpei sau a intenţiei) a pârâtului in producerea prejudiciului, astfel încât acţiunea este nefondată. Faptul că reclamanta a despăgubit partenerul asigurător din Italia nu conduce prin el însuşi la angajarea răspunderii civile a pârâtului, reclamanta trebuind să probeze cele mai sus enunţate.
Pentru aceste considerente acţiunea urmează a fi respinsă ca nefondată.