Drept procesual civil. Ordinul de protecție vizează și categoria afinilor.

Deliberând asupra apelului civil de faţă, constată următoarele:

I.Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr.... din ..., s-a admis acţiunea formulată de reclamanta ... ..., CNP. ..., fiica lui ... şi ..., născută în data de ... ,  cu domiciliul în sat/comuna ..., str. ..., nr. …, jud. ..., în contradictoriu cu pârâta ... ..., CNP. ..., C.I. seria … nr. ..., cu domiciliul în sat/comuna ..., str. ..., nr. …, jud. ....

S-a dispus emiterea următorului ORDIN DE PROTECŢIE:

„S-a dispus evacuarea temporară a pârâtei din locuinţa părţilor, situată în sat/comuna ..., str. ..., nr. …, jud. ... şi interzicerea oricărui contact telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu reclamanta.

A fost obligată pârâta să păstreze faţă de reclamantă şi faţă de locuinţa părţilor, situată în sat/comuna ..., str. ..., nr. …, jud. ..., o distanţă minimă de 50 m, pentru o perioadă de 6 luni de la pronunţarea prezentei hotărâri.

I s-a interzis pârâtei orice contact telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu reclamanta, pentru o perioadă de 6 luni de la pronunţarea prezentei hotărâri.”

S-a dispus avansarea onorariului apărătorului din oficiu al pârâtei, în sumă de 260 lei (delegaţia nr. ...), din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi ....

A fost obligată pârâta să-i achite reclamantei suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

 Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria a reţinut că:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei ... ... la data de ...sub nr. ..., reclamanta ... ... a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu pârâta ... ..., care este nora sa, să emită un ordin de protecţie prin care să se dispună evacuarea acesteia din locuinţa situată în satul şi comuna ..., str. ..., nr. …, jud. ... (locuinţă care este proprietatea ei, a reclamantei, dar în care locuieşte şi pârâta împreună cu soţul acesteia), obligarea pârâtei să păstreze faţă de ea şi faţă de locuinţa sus-menţionată, o distanţă minimă de 50 m, precum şi interzicerea pentru pârâtă de a avea orice contact telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu reclamanta.

La ultimul termen de judecată, reclamanta a precizat că doreşte ca aceste măsuri să fie luate pentru o perioadă de 6 luni.

În motivarea în fapt a acţiunii, reclamanta a arătat că pârâta este căsătorită cu fiul său, iar în prezent aceştia sunt în proces de divorţ.

Deşi doar ea şi soţul ei sunt proprietarii imobilului, au acceptat ca pârâta, împreună cu soţul acesteia, respectiv fiul lor, să locuiască împreună cu ei, în aceeaşi curte, dar în case separate.

A mai arătat că pârâta este o persoană foarte dificilă, însă începând de la mijlocul lunii decembrie a acestui an, aceasta a început să fie extrem de violentă cu ea şi cu soţul ei.

Cu titlu de exemplu a arătat că, pe la mijlocul lunii decembrie, pârâta, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, pe fondul unei neînţelegeri cu sora sa, care se afla în vizită la ea, a intrat în casa sa, a început să o înjure şi să o ameninţe, iar ulterior chiar să o lovească. Văzând cât este de violentă, a chemat imediat organele de politie, care au venit şi i-au pus în vedere pârâtei să se liniştească, informând-o şi că va fi amendată contravenţional. Deşi ar fi fost de aşteptat ca intervenţia politiei să o determine să-si revizuiască atitudinea faţă de ea, a învederat reclamanta că în cursul aceleiaşi zile, dar pe la orele 23,00, pârâta a venit din nou la ea acasă, şi văzând că uşa este încuiată şi că nu i se dă drumul, a început să tragă de uşă, să înjure, să o ameninţe cu bătaia, iar ulterior a luat un obiect dur cu care a spart geamul.

Faţă de comportamentul pârâtei, reclamanta a arătat că a fost nevoită să anunţe iarăşi organele de poliţie, care au venit a doua zi dimineaţă la prima oră, au constatat cele întâmplate şi i-au pus din nou în vedere pârâtei să se liniştească.

Pârâta nu acordă, însă, nici cea mai mică importanţă celor ce i-au fost puse în vedere de către organele de poliţie, astfel că în permanenţă o insultă când o vede prin curte, strigă după ea tot felul de cuvinte şi expresii jignitoare şi o ameninţă că „dacă o prinde îi face felul”.

Întrucât nu a mai putut suporta această stare de lucruri, în urma unui scandal făcut de către pârâtă pe data de ..., în jurul orelor 18, a chemat iarăşi poliţia. Au venit două doamne poliţist care i-au pus în vedere pârâtei să înceteze cu această atitudine violentă la adresa ei, iar ei i-au spus că mai mult de atât nu pot face şi că ar fi cel mai bine dacă s-ar adresa instanţei de judecată pentru a obţine un ordin de protecţie împotriva pârâtei, motiv pentru care a fost nevoită să promoveze prezenta acţiune.

Reclamanta a ţinut să sublinieze faptul că proprietari asupra imobilului în care domiciliază părţile şi din care solicită evacuarea pârâtei sunt doar ea şi soţul ei, că pârâta nu are nici un drept de proprietate acolo, dar cu toate acestea, pârâta, prin violenţele fizice şi psihice pe care le-a exercitat asupra ei au îmbolnăvit-o, fiindu-i teamă să mai iasă din casă în propria sa curte.

A mai menţionat că pârâta este mai tot timpul sub influenţa băuturilor alcoolice, astfel încât ea îşi simte mereu viaţa în pericol şi trăieşte în permanenţă cu teama că va fi agresată de acesta pe stradă, în curte sau chiar în propria sa locuinţă, astfel că se impune luarea de urgenţă a unor măsuri de protecţie a sa împotriva pârâtei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violenţei în familie.

În dovedirea acţiunii, reclamanta a solicitat administrarea probei testimoniale, solicitând audierea martorilor ... … şi ... ..., precum şi proba cu înscrisuri, depunând la dosar, în copie, odată cu cererea de chemare în judecată, filele … din buletinul său de identitate şi titlul de proprietate al imobilului din care solicită evacuarea pârâtei, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. ... la Notariatul de Stat Judeţean ... (f…. ds.), ulterior depunând şi copia certificatului de căsătorie al fiului său, ... ... cu pârâta.

Acţiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 27 ind. 3 din Legea nr. 217/2003, modificată prin Legea nr. 25/2012.

Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare, dar s-a prezentat personal în instanţă, asistată fiind de apărător din oficiu, şi a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, după ce, în prealabil invocase excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, excepţie ce a fost respinsă la termenul de judecată din data de ..., pentru motivele expuse în încheierea de la acea dată.

În apărare, pârâta a solicitat administrarea probei cu declaraţii de martori.

În temeiul art. 258 al.1 şi 255 C.proc.civ., instanţa a încuviinţat toate probele solicitate, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente şi utile în dezlegarea pricinii.

În cauză au fost audiaţi, sub prestare de jurământ, martorii ... … şi ... ... (propuşi de reclamantă) şi ... ... (propusă de pârâtă), ale căror declaraţii au fost consemnate în procesele verbale ataşate la dosarul cauzei ( f…. ds.) şi s-au solicitat relaţii de la Posturile de Poliţie ..., ... şi de la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului ..., instituţiile sus-menţionate dând curs solicitării instanţei şi comunicând informaţiile solicitate (f. … ds.)

Analizând şi coroborând susţinerile părţilor şi probele administrate în cauză, instanţa a reţinut că acţiunea este întemeiată pentru următoarele considerente:

În fapt, între reclamanta ... ... şi pârâta ... ..., care este nora acesteia, există de foarte mult timp o stare conflictuală, stare care s-a acutizat, însă, în ultimul timp, respectiv în luna decembrie 2016, şi care este generată de comportamentul reprobabil al pârâtei, care pe fondul consumului excesiv şi extrem de frecvent de băuturi alcoolice recurge la acte de violenţă verbală, fizică şi psihologică împotriva reclamantei şi a soţului acesteia, în ciuda faptului că aceasta locuieşte în casa care este proprietatea socrilor ei.

Acest lucru rezultă cu prisosinţă nu doar din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, în principal a declaraţiilor martorilor propuşi de către reclamantă, dar şi din înscrisurile comunicate de către Postul de poliţie ... şi de către Inspectoratul de Poliţie al Judeţului ... (f…. ds.).

Din înscrisurile comunicate rezultă că au existat conflicte între părţi în zilele de …, …, … şi chiar în a treia zi de Crăciun, respectiv …, conflicte în cadrul cărora s-a solicitat intervenţia organelor de poliţie, care au efectuat verificări, în toate situaţiile constatându-se că pârâta se afla în stare avansată de ebrietate.

În ce priveşte incidentul din data de …, a reţinut instanţa că cea care a făcut sesizarea la poliţie a fost pârâta, care a reclamat un conflict cu soţul său, ... ... şi deşi ea a fost cea care a semnalat prin SNUAU 112 existenţa unui pretins scandal pe care l-ar fi declanşat soţul său, a refuzat cooperarea, la sosirea organelor de poliţie, acestea din urmă constatând că pârâta se afla „într-o stare evidentă de consum de băuturi alcoolice”, precum şi faptul că soţul acesteia nu se afla la domiciliu, solicitarea efectuându-se „fără motive întemeiate”.

În ce priveşte, însă, sesizările efectuate de către reclamantă, în fişele de intervenţie s-a consemnat faptul că „cele sesizate se confirmă”.

A reţinut instanţa că pârâta a fost şi sancţionată contravenţional pentru comportamentul său, care încalcă normele de convieţuire socială, conform procesului verbal de contravenţie seria …, nr. ... din data de …, dar şi a procesului verbal de contravenţie seria …, nr. … din data de ....

În ceea ce priveşte declaraţia martorei propusă de pârâtă, respectiv a martorei ... ..., a reţinut instanţa că aceasta a putut să confirme existenţa conflictului dintre părţi şi deşi a menţionat că pârâta i-ar fi spus că a fost în câteva rânduri agresată de către soacra sa, a învederat şi faptul că îi cunoaşte pe socrii pârâtei şi nu-i ştie ca fiind oameni violenţi.

În drept, potrivit art. 26 alin. 1 lit. a, d şi f din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violenţei în familie, cu modificările şi completările ulterioare, „persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre următoarele măsuri - obligaţii sau interdicţii: a) evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;…d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de copiii acesteia sau faţă de alte rude ale acesteia ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate şi f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima;”

În speţă, analizând situaţia de fapt în raport cu dispoziţiile legale enunţate anterior, a apreciat instanţa că este întemeiată cererea reclamantei de evacuare temporară a pârâtei din locuinţa proprietatea reclamantei şi a soţului său, situată în satul şi comuna ..., str. ..., nr. 551, jud. ..., având în vedere faptul că pârâta are un comportament violent cu reclamanta, care este o persoană în vârstă, în ciuda numeroaselor intervenţii şi avertizări ale organelor de poliţie, ajungându-se în situaţia ca reclamantei să-i fie frică să mai iasă afară din casă şi chiar să aibă o stare de temere şi insecuritate în propria locuinţă.

Potrivit art. 3 din Legea nr. 217/2003 „(1) În sensul prezentei legi, violenţa în familie reprezintă orice acţiune sau inacţiune intenţionată, cu excepţia acţiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârşită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, sexuale, emoţionale ori psihologice, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate” iar conform art. 4 din acelaşi act normativ, „Violenţa în familie se manifestă sub următoarele forme:

a) violenţa verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare;

b) violenţa psihologică - impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi animalelor, prin ameninţări verbale, afişare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieţii personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum şi alte acţiuni cu efect similar;

c) violenţa fizică - vătămarea corporală ori a sănătăţii prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum şi alte acţiuni cu efect similar; (…)”

Din probatoriul administrat în cauză rezultă că violenţele exercitate de către pârâtă împotriva reclamantei au îmbrăcat formele violenţei verbale, fizice şi psihologice.

Pentru aceleaşi considerente expuse mai sus, a apreciat instanţa că la fel de întemeiată este şi cererea privind obligarea pârâtei să păstreze faţă de reclamantă o distanţă minimă de 50 metri, ca şi cea având ca obiect interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu reclamanta, având în vedere şi susţinerile acesteia din urmă în sensul că pârâta obişnuieşte s-o apeleze telefonic şi s-o insulte sau s-o amenințe, hărţuind-o în acest fel, tulburându-i liniştea şi creându-i o stare de permanentă teamă.

Instanţa a constatat că, în ceea ce priveşte urgenţa măsurilor de protecţie solicitate, acestea se justifică prin necesitatea înlăturării consecinţelor episoadelor de violenţă ale pârâtei, episoade care nu au putut fi înlăturate nici măcar în urma intervenţiei poliţiei şi care au continuat chiar şi în zilele de Crăciun.

Totodată, deşi măsurile de protecţie solicitate au caracter extrem, în cauza pendinte se impune luarea unor astfel de măsuri nu numai raportat la comportamentul pârâtei, care este total inadecvat unei relaţii interumane civilizate, ci şi la imposibilitatea exercitării corespunzătoare de către reclamantă a dreptului locativ asupra propriei sale locuinţe, acţiunile violente ale pârâtei producând o tulburare a paşnicii folosinţe a bunului imobil, exercitarea posesiei locuinţei fiind abuzivă şi intolerabilă.

Faţă de considerentele expuse, instanţa a apreciat că se impune luarea de urgenţă a unor măsuri provizorii de protecţie a reclamantei, existând premizele perpetuării şi chiar agravării stărilor conflictuale dintre părţi, pe fondul consumului de alcool de către pârâtă.

Măsurile ce s-au dispus au un caracter provizoriu, în considerarea prevederilor art. 27 din Legea nr. 217/2003, potrivit cărora „durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecţie se stabileşte de judecător, fără a putea depăşi 6 luni de la data emiterii ordinului”, instanţa apreciind că se impune ca măsurile să fie luate pe perioada maximă prevăzută de lege, având în vedere gravitatea actelor îndreptate împotriva reclamantei.

Instanţa a dispus, de asemenea, avansarea onorariului apărătorului din oficiu al pârâtei, în sumă de 260 lei (delegaţia nr. ...), din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi ....

Totodată, în considerarea dispoziţiilor art. 453 Cod procedură civilă, instanţa a obligat pârâta, ca parte căzută în pretenţii, să-i achite reclamantei cheltuielile pe care acesta a fost nevoită să le avanseze pentru susţinerea prezentei cauze, respectiv cheltuielile reprezentând onorariul de avocat.

 II. Calea de atac

 În termen legal, a declarat apel pârâta care a criticat sentinţa ca nelegală şi netemeinică. A invocat excepţia lipsei calităţii procesual active în sensul că acţiunea a fost formulată de o persoană neîndreptăţită iar pe fondul cauzei, soluţia nu este întemeiată prin raportare la legea specială aplicabilă.

Nu a solicitat probe noi.

 III.Decizia Tribunalului ..., ca instanţă de apel 

În condiţiile art.27 alin.1 din Legea nr.217/2003 şi la judecata apelului declarat de pârâtă a participat reprezentantul Parchetului iar aceasta a beneficiat de avocat ales.

 În fapt, obiect al prezentului apel, îl constituie Ordinul de protecţie obţinut de intimata-reclamanta împotriva norei sale, apelanta-pârâtă, fiind întrunite toate condiţiile prevăzute de Legea nr.217/2003, în sensul că violenţele verbale, fizice şi psihice exercitate asupra victimei au avut o asemenea intensitate încât e necesară intervenţia coercitivă a statului de a-i impune păstrarea unei distanţe de minim 50 de metri faţă de aceasta, interzicerea oricărui contact telefonic  şi evacuarea din locuinţă pe o perioadă de 6 luni.

Cauza comportamentului agresiv a fost stabilită în mod corect de către instanţa de fond şi necontestată prin motivele de apel, ca fiind consumul excesiv de alcool care creează o deficienţă de autocontrol şi o patologie agresivă atipică având în vedere că agresorul este de sex feminin.

 Această agresivitate verbală, fizică şi psihologică exercitată asupra reclamantei-intimate a fost constatată şi de organele de poliţie la toate intervenţiile directe efectuate la domiciliul părţilor şi care au recomandat şi martorei ... ... (f. … din dosarul de fond) să nu facă o plată a unei sume de bani la acel moment, văzând starea acesteia.

În cursul dezbaterilor din şedinţa publică în apel, părţile au relatat că apelanta-pârâtă nu mai locuieşte în casa reclamantei-intimate, că soţul său lucrează ca şofer fiind plecat timp îndelungat în cursă.

 Criticile din apelul dedus judecăţii împotriva acestui Ordinul de protecţie nu vizează acest comportament. Apelanta nu aduce nici un argument care să infirme atitudinea sa or, să rezulte remuşcări, păreri de rău şi încercarea de a remedia conflictul. Numai în astfel de condiţii, ar fi admisibilă, de principiu, înlăturarea Ordinului de protecţie, în interesul redeschiderii comunicării şi a reluării vieţii similare celei de familie.

  Or, apelantul lasă să se înţeleagă, prin motivele de apel, că doreşte doar să rămână să locuiască în continuare în imobil pe de o parte pentru că soacra nu poate uza de legea specială invocată în cauză şi, pe de altă parte pentru că dispoziţiile art.896 Cod procedură civilă interzic evacuarea din locuinţă în intervalul 1.12 – 1.03.

 Acest beneficiu creat de legiuitor în contextul Noului Cod de procedură civilă nu este aplicabil apelantei, alineatul nr. 2 al art. 896 exclude expresis verbis această situaţie, astfel:

 “(1) Nicio evacuare din imobilele cu destinaţie de locuinţă nu poate fi făcută de la data de 1 decembrie şi până la data de 1 martie a anului următor, decât dacă creditorul face dovada că, în sensul dispoziţiilor legislaţiei locative, el şi familia sa nu au la dispoziţie o locuinţă corespunzătoare ori că debitorul şi familia sa au o altă locuinţă corespunzătoare în care s-ar putea muta de îndată.

 (2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazul evacuării persoanelor care ocupă abuziv, pe căi de fapt, fără niciun titlu, o locuinţă şi nici celor care au fost evacuaţi pentru că pun în pericol relaţiile de convieţuire sau tulbură în mod grav liniştea publică.”

 Locuinţa din care s-a dispus evacuarea(casa mare) este într-adevăr separată de imobilul în care locuieşte reclamanta( o bucătărie) dar, proprietatea este exclusivă a acesteia şi a soţului său. Curtea are o suprafaţă de aproximativ 700 m.p. şi lăţime de 14 m. În mediul rural, curtea constituie prelungirea locuinţei în sensul că părţile gospodăresc şi în dependinţele aflate pe acest teritoriu.

 Astfel, chiar pârâta a dovedit depăşirea limitelor  casei oferită de către reclamantă drept locuinţă şi nu accidental ci, în împrejurări multiple în cursul lunii decembrie culminând şi cu spargerea geamului de la bucătăria ocupată de socrii acesteia. Caracterul agresiunii s-a dovedit a fi îngrijorător având în vedere modalitatea publică de faţă cu mai multe persoane şi chiar în prezenţa organelor de poliţie. Or, articolul 6 din Legea nr.217/2013 instituie protecţia legii în considerarea dreptului  la a) respectarea personalităţii, demnităţii şi a vieţii sale private; b) la informarea cu privire la exercitarea drepturilor sale; c) la protecţie specială, adecvată situaţiei şi nevoilor sale, ceea ce în situaţia dedusă judecăţii, nu subzistă.

 Excepţia invocată ca motiv de apel va fi de asemenea înlăturată. Din situaţia de fapt astfel reţinută, Tribunalul  constată că de esenţa legii este rezolvarea conflictelor ivite în convieţuirea de familie şi similară vieţii de familie, astfel că  incidenţă are lit.c, art.5 din Legea nr.217/2003 care asimilează raporturilor de familie aplicabile şi „c) persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc.”

 În condiţiile de fapt reţinute, este evident că nu există garanţii că apelanta-pârâtă nu va reitera comportamentul care a fost cauza acestui Ordin judecătoresc iar riscurile asupra sănătăţii intimatei-reclamante dată fiind şi vârsta sa spre 70 de ani, determină Tribunalul să menţină în totalitate măsurile dispuse de Judecătoria ... ... ca fiind legale şi temeinice, urmând a se respinge calea de atac, conform art. 480(1) Cod procedură civilă.

 În temeiul art.453 Cod procedură civilă, se va dispune în consecinţă şi asupra cheltuielilor de judecată. 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge apelul  formulat de pârâta ... ... (CNP ...), având domiciliul în comuna ..., sat ..., strada ... nr…., judeţul ..., şi cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la familia ... din comuna ..., sat …, judeţul ...,  împotriva sentinţei civile de Cameră de consiliu nr. .../... a Judecătoriei ... ..., în contradictoriu cu intimata-reclamantă ... ... (CNP ...), domiciliată în comuna/satul ..., strada ... nr…., judeţul ...,  ca nefondat.

Obligă apelanta să plătească intimatei cheltuieli de judecată în sumă de 500 de lei reprezentând onorariu de avocat angajat în apel.

Constată că  apelanta a beneficiat de avocat ales în cursul soluţionării apelului.

Definitivă.

Domenii speta

Spete similare