Partaj judiciar

Prin acţiunea civilă înregistrată la această instanţă în data de 02 martie 2010 sub nr. dosar 902/289/2010, reclamanta A A  a solicitat în contradictoriu cu pârâţii A S şi O Mca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună următoarele:

- să se stabilească ca reclamanta împreună cu pârâtele sunt moştenitoare legale ai defuncţilor (părinţii acestora) D L, decedat la data de 08.05.2003 şi D S, decedată la data de 15.08.1995, în calitate de fiice;

- să se constate că masa succesorală după DECZI LUDOVIC şi D S se compune din casa de locuit cu regim de parter, pe fundaţia de piatră şi beton, acoperită cu ţiglă, compusă din 2 camere, o bucătărie, 1 terasă, 1 beci şi anexe, 1 magazie de lemn, 1 grajd de animale din lemn, imobile situate în comuna B, sat. F M, nr., jud. Mureş, înscrise în CF nr. 50136 B, nr. de ordine A 1.1, A 1.2, A 1.3, nr. cadastral 50136-C1, 50136-C2, 50136-C3;

- să se constate că înafara masei succesorale stabilită mai sus arătată, după D L, aceasta se compune şi din suprafaţa de 900 mp teren intravilan înscris în CF 50136-B, nr. cadastral 50136 precum şi din suprafaţa de 3.800 mp teren extravilan din care arabil 3.510 mp şi 2.900 fânaţe înscrise în Titlul de proprietate nr. 26036/01.02.1995;

- să se stabilească cotele ce revin reclamantei şi pârâtelor de rând 1 şi 2, să se constate că pârâta de rând 2 renunţă la cota sa în favoarea reclamantei, astfel încât acesteia îi va reveni cota de 2/3 parte din imobilele mai sus menţionate, iar pârâtei de rând 1 cota de 1/3 din aceste imobile;

- să se dispună sistarea stării de indiviziune, prin formarea a două loturi şi anume:

Lotul 1 compus din:

-casa de locuit cu regim de parter pe fundaţie de piatră şi beton, acoperită cu ţiglă, compus din 2 camere, o bucătărie, 1 terasă, 1 beci şi anexe, 1 magazie de lemn, 1 grajd de animale din lemn, situate în Filpişu-Mare, nr., jud. Mureş, înscrise în CF nr. 50136 B, nr. de ordine A 1.1, A 1.2, A 1.3, nr. cadastral 50136-C1, 50136-C2, 50136-C3;

-teren intravilan în suprafaţă de 900 mp, din care 500 mp curţi, construcţii şi 400 mp teren arabil, înscris în CF 50136-B, nr. cadastral 50136;

-teren extravilan în suprafaţă de 5.800 mp înscris în Titlul de proprietate nr. 26036/1995 arabil, tarlaua 25, parcela 1322/1.

Lotul 2 compus din :

-teren extravilan în suprafaţă totală de 32.200 mp arabil situat în Filpişu-Mare, tarla 22, parcela 1080/1 în suprafaţă de 19.300 mp, tarlaua 22 parcela 1213/46 în suprafaţă de 10.000 mp arabil şi tarlaua 22 parcela 1071/1 în suprafaţă de 2.900 mp, fânaţe.

- să se dispună atribuirea în natură a Lotului 1 reclamantei, cu înscrierea dreptului de proprietate în fvoarea acesteia în CF nr. 50136, nr. cad.50136, 50136-C1, 50136-C2, 50136-C3, în cotă de 1/1 şi a suprafeţei de 5.800 mp în Titlul de proprietate nr. 26.036/1995 în cotă de 1/1 şi întabularea acestuia în CF a dreptului de proprietate pe cale extrajudiciară;

- să se dispună atribuirea în cotă de 1/1 a suprafeţei de 32.200 mp teren arabil extravilan pârâtei de rând 1 şi întăbularea în CF a dreptului sau de proprietate pe cale extrajudiciară;

- obligarea pârâtei de rând 1 la o sultă la valoarea ce se va stabili printr-un raport de expertiză, în cazul opunerii la prezenta acţiune;

- cu cheltuieli de judecată.

 În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în anii 1963-1964, părinţii săi, defuncţii D L şi D S, au construit o casă cu regim de parter, pe fundaţie de piatră şi beton, fără a poseda autorizaţie legală de construcţie, în comuna B, sat. C-Mare, nr., jud. Mureş.

Reclamanta a arătat că tot în acea perioadă s-a construit de către părinţii săi şi grajdiul pentru animale şi magazia de lemn, tot fără autorizaţie de construcţie.

Având în vedere că în anul 1962 s-a încheiat perioada de colectivizare a agriculturii, defuncţii fiind membrii CAP, reclamanta a arătat că aceştia au fost în imposibilitatea să evidenţieze în CF imobilele precum şi terenul pe care acestea au fost construite, susţinând că  doar în anul 1995 s-a eliberat Titlul de proprietate nr. 26036 în care a fost înscris defunctul Sezsi Ludovic cu dreptul de proprietate a suprafeţelor de teren de 900 mp teren intravilan din care 500 mp curţi, construcţii şi 400 mp teren arabil şi 3 ha şi 8.000 mp, teren extravilan din care 3 ha şi 5100 mp arabil şi 2.900 mp fânaţe.

Totodată reclamanta a mai arătat că terenul intravilan în suprafaţă de 900 mp, precum şi construcţiile pe suprafaţa de 500 mp din aceasta şi 400 mp arabil, aceasta le-a întabulat în CF nr- 50136 B, în care au fost evidenţiate şi construcţiile făcute de părinţii săi, arătând că toate cheltuielile făcute cu întăbularea terenurilor şi de evidenţiere a construcţiilor au fost suportate de reclamantă.

Reclamanta a mai susţinut că tot ea a suportat plata impozitului aferent terenului şi construcţiilor, datorat la Primăria B.

A mai precizat că după decesul tatălui, casa părintească a rămas o perioadă în grija sa, însă ulterior pârâta A S, fără consimţământul celorlalte moştenitoare a închiriat casa şi terenul, altor persoane.

Având în vedere că pârâta de rând 2 a renunţat la partea sa în favoarea reclamantei, aceasta se consideră singura moştenitoare care are domiciliul locului unde se află casa de locuit şi terenul pe care se află aceasta.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 480 şi următoarele, art. 644, art. 651 şi următoarele Cod civil, art. 112, art. 274, art. 673 ind. 1 şi următoarele Cod procedură civilă.

În temeiul art. 112 al. 2 Cod procedură civilă, reclamanta a ataşat la dosar în copie, următoarele înscrisuri: extras CF nr. 50136- F Mare (f. 6-8), titlu de proprietate cu nr. 26.036/01.02.1995 (f. 9), adeverinţa cu nr.52/03.06.2003 emisă de Primăria comunei B (f. 10), adeverinţa cu nr. 143/19.08.2009 (f. 11”), chitanţa cu nr. 0253667 (f. 11).

La data de 20 aprilie 2010, pârâta A S a depus întâmpinare (f. 18-20), prin care pe cale de excepţie a invocat excepţia prescripţiei dreptului de opţiune succesorală, iar pe fondul acţiunii a solicitat respingerea acţiunii formulate, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea întâmpinării, pârâta A S a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acceptarea succesiunii, susţinând că atât reclamanta cât şi pârâta de rând 2 nu au acceptat succesiunea în termenul de prescripţie de 6 luni, prevăzut de dispoziţiile art. 700 Cod civil, caz în care efectul neacceptării în termen a succesiunii este stingerea titlului însuşi de moştenitor iar reclamanta şi pârâta de rând 2, sunt reputaţi a fi străin de moştenire.

A mai susţinut că reclamanta a avut cunoştinţă despre data decesului celor doi defuncţi şi nu a fost împiedicată în nici un fel să piardă termenul pentru acceptarea moştenirii şi nici nu poate demonstra că din motive temeinice a pierdut termenul de acceptare a moştenirii.

La fel, pârâta de rând 2 mai precizează că reclamanta susţine că ,,este singura moştenitoare care locuieşte în localitatea F M”, arătând că aceasta nici nu a participat la înmormântarea defunctului, iar după decesul acestuia nu a făcut vreun act de acceptare tacită a succesiunii. Cu privire la imobilul situat în sat. F-Mare, nr., pârâta a arătat că acesta nu a fost niciodată în grija sau administrarea reclamantei şi nici celelalte imobile, terenuri nu au fost preluate sau lucrate de către reclamantă.

Pârâta a precizat că  a acceptat moştenirea în mod expres, fapt atestat de certificatul de moştenitor nr. 19/26.10.2004.

Suprafaţa de 900 mp teren, casă de locuit şi grajd situat în F-Mare, nr., potrivit Titlului de proprietate nr. 26036/01.02.1995, pârâta arată că este întabulat în CF nr. 50086-B (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 1412/N-F Mare, nr. cad. 196) actualmente proprietar fiind numitul T S şi soţia sa care au dobândit prin contract de vânzare – cumpărare.

În ceea ce priveşte pe fondul cauzei, pârâta a arătat că ambii părinţi defuncţi au fost întreţinuţi de către aceasta, ea fiind cea care a suportat toate  cheltuielile ocazionate cu boala părinţilor şi cheltuieli de înmormântare.

În pofida celor susţinute de către reclamantă în cererea de chemare în judecată, pârâta a arătat că reclamanta nici măcar nu a vorbit cu tatăl ei, nu a dat nici un ajutor, iar după moartea tatălui aceasta nici măcar nu a participat la înmormântarea defunctului şi că pârâta împreună cu familia sa a avut grijă de casa părintească.

În ceea ce o priveşte pe pârâta de rând 2, a susţinut că aceasta nu dorea să participe la succesiune pe motiv că locuieşte prea departe şi de aceea pârâta de rând 1 s-a ocupat de toate actele administrative.

 A mai arătat că datorită degradării stării casei părinteşti, în anul 2005 a vândut imobilul familiei T S şi M, care acum au calitate de proprietari.

În temeiul art. 116 Cod procedură civilă, pârâta a anexat întâmpinării, în copie, înscrisuri (f 21-36).

La data de 22 aprilie 2010, reclamanta a depus la dosarul cauzei (f 36) o precizare a acţiunii introductive, arătând că înţelege să cheme în judecată, în calitate de pârâţi şi pe T S şi T M, solicitând:

-constatarea nulităţii absolute a Certificatului de moştenitor nr. 19/26.10.2004 întocmit de BNP M Codruţa Streuţ;

-constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat la data de 02.02.2005;

-repunerea în situaţia anterioară a imobilului evidenţiat în CF 1412/N F Mare nr. cad 68 şi 68/1 (196);

-sistarea CF 50136 Filpisu Mare;

-cu cheltuieli de judecată.

În motivarea precizării de acţiune se arată că la data de 26.10.2004, pârâta A S a solicitat dezbaterea succesiunii după părinţii părţilor, decedaţi, declarând în fals în faţa notarului public că ea este unica moştenitoare, eliberându-i-se astfel certificatul de moştenitor nr. 19/26.10.2004, iar ulterior prin contractul de vânzare – cumpărare, autentificat la data de 02.02.2005, a vândut imobilul, casa de locuit, anexele gospodăreşti şi terenul în suprafaţă de 900 mp, pârâţilor T S şi M, înscrise în CF nr. 1412/N- F M, nr. top. 68, 68/I.

Reclamanta a arătat că în acest fel a fost înlăturată de la moştenire, pârâta deposedând-o de întreaga masă succesorală.

Faţă de declaraţia falsă dată de către pârâtă, aceasta a fost condamnată prin sentinţa penală nr. 5/19.01.2009 a Judecătoriei Reghin.

Faţă de cele mai sus menţionate, reclamanta a solicitat instanţei a se pronunţa o hotărâre de constatare a nulităţii absolute a certificatului de moştenitor nr.19/26.10.2004 întocmit de Notarul Public M Codruţa Străuţ.

Reclamanta a mai precizat că a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare între pârâta mai sus amintită cu complicitatea cumpărătorilor, arătând că aceştia cunoşteau faptul că pârâta A S nu este singura moştenitoare a defuncţilor.

Având în vedere că contractul de vânzare – cumpărare este lovit de nulitate absolută şi urmarea constatării nulităţii absolute a certificatului de moştenitor şi a actelor subsecvente acestuia, reclamanta a solicitat repunerea în situaţia anterioară a imobilului înscris în CF şi sistarea CF nr. 50136 F Mare, susţinând că imobilul în cauză a fost mai întâi evidenţiat în CF nr. 1412/N F Mare, nr. cad. 68, 68/1 (196).

La data de 02 iunie 2010, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de pârâta A S (f 95) arătând că susţinerile pârâtei sunt total neîntemeiate, susţinând că reclamanta a fost cea care a locuit după decesul mamei sale la tatăl acestora, împreună cu fiul acesteia, numitul Antik Gyula şi că s-a îngrijit de întreaga gospodărie până la decesul tatălui.

A mai arătat că după decesul tatălui, atât reclamanta cât şi fiul acesteia au fost alungaţi din casa părintească de către pârâta A S, însă în continuare a acceptat succesiunea, achitând impozitul după casă şi teren, folosind terenul extravilan din tarlaua numită ,,Diuribe”.

În ceea ce o priveşte pe pârâta O M, reclamanta a arătat că aceasta când venea în sat venea la locuinţa reclamantei şi îi spune că partea ei de moştenire o va lăsa reclamantei.

În ceea ce priveşte susţinerile pârâtei A S că ea singură s-ar fi ocupat cu întreţinerea ambilor părinţi, că doar ea a suportat toate cheltuielile ocazionate cu boala acestora şi de înmormântare, reclamanta susţine că sunt neîntemeiate.

Reclamanta mai susţine că certificatul de moştenitor fiind fals, este nul de drept şi contractul de vânzare – cumpărare încheiat între vânzătoarea A S şi cumpărătorii T S şi M.

La data de 31 mai 2010, pârâta a formulat întâmpinare la precizarea de acţiune (f 97), arătând că în ceea ce priveşte primul petit din acţiunea reclamantei, pe cale de excepţie a invocat excepţia lipsei de interes a reclamantei pentru următoarele considerente.

A susţinut că reclamanta nu justifică un interes în promovarea acţiunii pentru  constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor nr. 19/2004, întrucât ea este străină de actul respectiv ca urmare că nu a acceptat succesiunea în termenul de prescripţie de 6 luni.

Pârâta a arătat că aceasta a acceptat tacit moştenirea iar dezbaterea succesiunii după defuncţii părinţi a avut loc după expirarea termenului de 6 luni de la decesul de cuius.

De asemenea a mai susţinut că datorită faptului că reclamanta nu justifică un interes în promovarea acţiunii pentru constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor, fiind străină de moştenire, nu poate să obţină vre-un folos propriu de pe urma anulării certificatului de moştenitor sau a actelor subsecvente, în speţă contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 136/02.02.2005.

 A susţinut că interesul reclamantei nu îndeplineşte condiţiile reglementate de legiuitor, adică să fie personal, născut şi actual pentru ca aceasta să justifice interesul în promovarea acţiunii prezentului litigiu.

Susţine că reclamanta a avut cunoştinţă despre data decesului şi nu a fost împiedicată în nici un fel să piardă termenul pentru acceptarea moştenirii şi nici nu a demonstrat că din motive temeinice a pierdut termenul de acceptare a moştenirii, astfel că pasivitatea prelungită a dus la pierderea retroactivă a drepturilor succesorale, ca şi când ar fi renunţat.

În probaţiune, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, proba testimonială cu martorii U M (f 120), S C (f 121), D I (f 122), T P (f 140), proba cu interogatoriul reclamantei (f 167) şi al pârâţilor T S (f 169), T M (f 171) şi A S (f 173), proba cu expertiza tehnică topografică (f 238) şi expertiza tehnică de evaluare (f 309, 388).

Analizând acţiunea de faţă prin prisma motivelor formulate şi a probelor administrate, instanţa reţine următoarele:

Prin acţiunea formulată şi precizată, reclamanta A A a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A S, O M, T S şi T M să se stabilească ca reclamanta împreună cu pârâtele sunt moştenitoare legale ale defuncţilor (părinţii acestora) D L, decedat la data de 08.05.2003 şi D S, decedată la data de 15.08.1995, în calitate de fiice; să se constate că masa succesorală după D L şi D S se compune din casa de locuit cu regim de parter, pe fundaţia de piatră şi beton, acoperită cu ţiglă, compusă din 2 camere, o bucătărie, 1 terasă, 1 beci şi anexe, 1 magazie de lemn, 1 grajd de animale din lemn, imobile situate în comuna B, sat. F M, nr., jud. Mureş, înscrise în CF nr. 50136 B, nr. de ordine A 1.1, A 1.2, A 1.3, nr. cadastral 50136-C1, 50136-C2, 50136-C3; să se constate că înafara masei succesorale stabilită mai sus arătată, după D L, aceasta se compune şi din suprafaţa de 900 mp teren intravilan înscris în CF 50136-B, nr. cadastral 50136 precum şi din suprafaţa de 3.800 mp teren extravilan din care arabil 3.510 mp şi 2.900 fânaţe înscrise în Titlul de proprietate nr. 26036/01.02.1995; să se stabilească cotele ce revin reclamantei şi pârâtelor de rând 1 şi 2, să se constate că pârâta de rând 2 renunţă la cota sa în favoarea reclamantei, astfel încât acesteia îi va reveni cota de 2/3 parte din imobilele mai sus menţionate, iar pârâtei de rând 1 cota de 1/3 din aceste imobile; să se dispună sistarea stării de indiviziune, prin formarea a două loturi; să se dispună atribuirea în natură a Lotului 1 reclamantei, cu înscrierea dreptului de proprietate în favoarea acesteia în CF nr. 50136, nr. cad.50136, 50136-C1, 50136-C2, 50136-C3, în cotă de 1/1 şi a suprafeţei de 5.800 mp în Titlul de proprietate nr. 26.036/1995 în cotă de 1/1 şi întabularea acestuia în CF a dreptului de proprietate pe cale extrajudiciară; să se dispună atribuirea în cotă de 1/1 a suprafeţei de 32.200 mp teren arabil extravilan pârâtei de rând 1 şi întăbularea în CF a dreptului sau de proprietate pe cale extrajudiciară;  să fie obligată pârâtei de rând 1 la o sultă la valoarea ce se va stabili printr-un raport de expertiză, în cazul opunerii la prezenta acţiune; constatarea nulităţii absolute a Certificatului de moştenitor nr. 19/26.10.2004 întocmit de BNP M Codruţa Streuţ; să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat la data de 02.02.2005; să se dispună repunerea în situaţia anterioară a imobilului evidenţiat în CF 1412/N F Mare nr. cad 68 şi 68/1 (196); să se dispună sistarea CF 50136 Filpisu Mare. De asemenea s-a solicitat obligarea pârâţilor la plata  cheltuielilor de judecată.

Asupra excepţiei prescripţiei dreptului de opţiune succesorală al reclamantei A A şi al pârâtei O M, instanţa s-a pronunţat prin încheierea din data de 18 noiembrie 2010 (f 143) prin admiterea excepţiei prescripţiei dreptului de opţiune succesorală în ceea ce o priveşte pe pârâta O Mşi respingerea excepţiei cu privire la reclamanta A A.

Prin aceeaşi încheiere, instanţa a respins şi excepţia lipsei de interes a reclamantei cu privire la petitul de constatare a nulităţii absolute a certificatului de moştenitor nr. 19/26.01.2004 emis de BNP M Codruţa Streut.

Cu privire la fondul cauzei, instanţa reţine următoarele:

I. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că D S a decedat la data de 15 august 1995, iar D L a decedat în data de 08 mai 2003, ambii având ultimul domiciliu în comuna B, sat F Mare.

Defuncţii D S şi D L au avut trei fiice, respectiv reclamanta A A şi pârâtele A S şi O M.

Aşa cum s-a reţinut şi anterior, prin încheierea de şedinţă din data de 18 noiembrie 2010 (f 143) instanţa a admis excepţia prescripţiei dreptului de opţiune succesorală în ceea ce o priveşte pe pârâta O M.

 Prin urmare, instanţa va constata că moştenitorii legali ai defunctei D S sunt, în conformitate cu dispoziţiile art. 669 Cod civil şi dispoziţiile Legii 319/1944, descendenţii defunctei, respectiv reclamanta A A şi pârâta A S, în calitate de fiice şi soţul supravieţuitor al defunctei D L.

Conform dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 314/1944, soţului supravieţuitor îi revine ¼ din masa succesorală rămasă după defuncta Costin M, iar descendenţilor o cotă de 3/8 parte din masa succesorală pentru fiecare din cei doi descendenţi.

Moştenitorii legali ai defunctului D L sunt în conformitate cu dispoziţiile art. 669 Cod civil, descendenţii defunctului, respectiv reclamanta A A şi pârâta A S, în calitate de fiice, cu o cotă de ½ parte fiecare din masa succesorală rămasă după defunct.

II. Cât priveşte masa succesorală rămasă după defuncta D S, instanţa, în temeiul art. 650, 669 Cod Civil va constata că aceasta cuprinde cota de ½ parte din imobilul casa de locuit cu regim de parter, pe fundaţia de piatră şi beton, acoperită cu ţiglă, compusă din 2 camere, o bucătărie, 1 terasă, 1 beci şi anexe, 1 magazie de lemn, 1 grajd de animale din lemn, imobil situat administrativ în comuna B, sat. F M, nr., jud. Mureş, înscris în CF nr. 50136 B, nr. de ordine A 1.1, A 1.2, A 1.3, nr. cadastral 50136-C1, 50136-C2, 50136-C3.

În temeiul art. 650, 669 Cod Civil, instanţa va constata că masa succesorală după defunctul D L se compune din cota de ½ parte din imobilul casa de locuit cu regim de parter, pe fundaţia de piatră şi beton, acoperită cu ţiglă, compusă din 2 camere, o bucătărie, 1 terasă, 1 beci şi anexe, 1 magazie de lemn, 1 grajd de animale din lemn, imobil situat administrativ în comuna B, sat. F M, nr., jud. Mureş, înscris în CF nr. 50136 B, nr. de ordine A 1.1, A 1.2, A 1.3, nr. cadastral 50136-C1, 50136-C2, 50136-C3, precum şi cota de 1/1 parte din imobilele teren din suprafaţa de 900 mp teren intravilan înscris în CF 50136-B, nr. cadastral 50136 şi teren în  suprafaţa de 3.800 mp teren extravilan din care arabil 3.510 mp şi 2.900 fânaţe înscrise în Titlul de proprietate nr. 26036/01.02.1995.

III. Cât priveşte solicitarea reclamantei de constatare a nulităţii absolute a Certificatului de moştenitor nr. 19/26.10.2004 întocmit de BNP M Codruţa Străuţ instanţa reţine următoarele:

La data de 26 octombrie 2004, BNP Străuţ M Codruţa a eliberat certificatul de moştenitor nr. 19/2004, prin care s-a stabilit că moştenitorii legali ai defunctei D S sunt D L, în calitate de soţ supravieţuitor, cu o cotă de ¼ parte şi pârâta A S, în calitate de fiică, cu o cotă de ¾ parte.

Prin Sentinţa penală nr. 5/19.01.2009 a Judecătoriei Reghin, pronunţată în dosarul nr. 1595/2008 (f 133), pârâta A S a fost condamnată la pedeapsa de 4 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pentru comiterea infracţiunii de fals în declaraţii. În fapt, instanţa a reţinut că, la data de 26 octombrie 2004, la BNP M Codruţa Străuţ s-a dezbătut succesiunea după defuncţii D L şi D S, ocazie cu care, pârâta a declarat că este unica moştenitoare a acestora.

Prin acţiunea formulată, reclamanta a solicitat să se constate nulitate absolută a certificatului de moştenitor nr. 19/2004 emis de BNP Străuţ M Codruţa.

Sub aspect terminologic în legislaţie, în practica si chiar în doctrina, se folosesc diferite formule pentru a denumi nulitatea absoluta si nulitatea relativa. Aceasta diferenţiere terminologica este însa formala deoarece indiferent de formula utilizata în etapa judiciara instanţa trebuie sa efectueze corecta calificare juridica a nulităţii în absoluta sau relativa.

Instanţa constată că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 88 din Legea nr. 36 /1995 în condiţiile în care acest certificat de moştenitor a fost emis prin fraudarea legii.

Combinând doua criterii de clasificare constând în natura interesului ocrotit si întinderea efectelor trebuie sa se deosebească între nulitatea absoluta totala si nulitatea absoluta parţială.

Având în vedere aspectele de fapt reţinute anterior, precum şi dispoziţiile hotărârii penale anterior menţionate, instanţa va constata existenta unui motiv de nulitate absoluta constând în frauda la lege.

Sub aspectul întinderii efectelor acestei sancţiuni instanţa reţine ca nulitatea este parţială, vizând constatările din certificatul de moştenitor referitoare la calitatea de moştenitor si cota cuvenita fiecărui moştenitor nu şi componenţa masei succesorale după cei doi defuncţi.

IV. În ceea ce priveşte solicitarea reclamantei  de constatare a nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat la data de 02.02.2005, repunerea în situaţia anterioară a imobilului evidenţiat în CF 1412/N F Mare nr. cad 68 şi 68/1 (196) şi sistarea CF 50136 F M instanţa reţine următoarele:

Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 942/02.02.2005 emis de BNP Străuţ M Codruţa, pârâta A S a înstrăinat imobilul casă de locuit cu regim de parter, pe fundaţia de piatră şi beton, acoperită cu ţiglă, compusă din 2 camere, o bucătărie, 1 terasă, 1 beci şi anexe, 1 magazie de lemn, 1 grajd de animale din lemn, imobile situate în comuna B, sat. F M, nr., jud. Mureş, înscrise în CF nr. 50136 B, nr. de ordine A 1.1, A 1.2, A 1.3, nr. cadastral 50136-C1, 50136-C2, 50136-C3 în favoarea pârâţilor T S şi T M, imobilul fiind ulterior înscris în CF 50086/B nr. cad 196 top 68,68/1.

La data încheierii contractului de vânzare cumpărare anterior menţionat, nu fusese pronunţată hotărârea penală de condamnare a pârâtei A S pentru comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă şi nici nu fusese desfiinţat certificatul de moştenitor, astfel că pârâţii T S şi T Mau încheiat actul de vânzare cumpărare cu proprietarul aparent al bunului imobil.

Legiuitorul român nu a reprodus prevederile art. 1599 din Codul civil francez, care declară nulă o asemenea operaţiune juridică. Prin renunţarea la această dispoziţie normativă a fost suprimată singura bază juridică pe care s-ar fi putut fundamenta nulitatea absolută a actului juridic subsecvent, în schimb s-a lăsat practicii judiciare posibilitatea ca soluţionarea acestei probleme să fie rezolvată cu ajutorul principiilor de drept, fiindcă, dacă este logic să se aplice principiul nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet, tot logic este ca, pe temeiul altor principii de drept, cum ar fi principiul bunei-credinţe, cel al aparenţei în drept şi cel al asigurării securităţii dinamice al circuitului civil, precum şi prin raportarea la împrejurările concrete ale fiecărui caz, să se poată, eventual, menţine înstrăinările făcute de proprietarul aparent.

Instanţa constată că este necesară ocrotirea drepturile care provin de la un proprietar, care, în momentul încheierii actului juridic civil, nu era titular aparent, ci abia mai târziu dreptul său real imobiliar a fost retroactiv desfiinţat.

Conform teoriei moştenitorului aparent, admisă în doctrină şi jurisprudenţă, actul încheiat cu moştenitorul aparent se menţine dacă este (1) cu titlu particular şi (2) cu titlu oneros, iar terţul a fost (3) de bună-credinţă (se prezumă), el dovedind în plus că a existat (4) o eroare comună (credinţă obştească) şi (5) invincibilă asupra calităţii de moştenitor a nedemnului; error communis facit ius.

În cauza dedusă judecăţii, sunt îndeplinite condiţiile anterior menţionate.

Astfel, actul încheiat între moştenitoarea aparentă – pârâta A S şi terţii – pârâţii T S şi T M este un act cu titlu particular şi cu titlu oneros.

În ceea ce priveşte buna credinţă a terţilor dobânditori – T M şi T S, instanţa reţine că buna credinţă a acestora se prezumă, reaua credinţă trebuind dovedită. Or, reclamanta nu a făcut dovada că cei doi pârâţi au fost de rea credinţă la încheierea contractului de vânzare – cumpărare.

Sunt îndeplinite şi condiţiile existenţei unei erori comune şi invincibile  asupra calităţii de unic moştenitor aparent al pârâtei A S, în condiţiile în care, aşa cum am reţinut anterior, certificatul de moştenitor era valabil, chiar dacă prin această hotărâre instanţa urmează a-l desfiinţa cu efecte retroactive.

Având în vedere cele reţinute anterior, instanţa urmează să respingă cererea reclamantei de constatare a nulităţii absolute a contractului de vânzare - cumpărare nr. 942/02.02.2005 emis de BNP Străuţ M Codruţa şi, ca urM, va respinge şi cererile de repunerea în situaţia anterioară a imobilului evidenţiat în CF 1412/N F M nr. cad 68 şi 68/1 (196) şi sistarea CF 50136 Filpisu M.

V. În ceea ce priveşte solicitarea reclamantei de sistare a stării de indiviziune, instanţa reţine următoarele:

In baza art. 728 Cod civil şi 673 ind 1 şi urm. Cod procedură civilă va dispune sistarea stării de indiviziune cu privire la bunurile ce formează masa succesorală rămasă după cei doi defuncţi în conformitate cu varianta III propusă de expert prin completarea la raportul de expertiză, respectiv după cum urmează:

Instanţa va atribui în natură imobilul intravilan situat administrativ în comuna B, sat F M, nr., jud. Mureş, înscris în CF 50086 B în favoarea pârâtei A S.

De asemenea va atribui în natură pârâtei A S terenul arabil extravilan în suprafaţă de 5800 mp, înscris în titlul de proprietate nr. 26036/01.02.1995 - tarlaua 25, parcela 1322/1.

Potrivit expertizei de evaluare întocmită în cauză, instanţa constată că imobilul intravlina atribuit pârâtei are o valoare de circulaţie de 9044 Euro, iar terenul extravilan  în suprafaţă de 5800 mp are o valoare de circulaţie de 3306 Euro, rezultând că instanţa a atribuit pârâtei A S un lot în valoare totală de 12.350 Euro.

Instanţa va atribui în natură reclamantei A A terenul arabil extravilan în suprafaţă de 19300 mp – tarlaua A 1080/1, terenul arabil extravilan în suprafaţă de 10.000 mp – tarlaua 23, parcela A 1213/46 şi terenul extravilan, fânaţă în suprafaţă de 2900 mp, toate înscrise în Titlul de proprietate nr. 26036/01.02.1995.

În ceea ce priveşte valoarea de circulaţie a imobilelor ce ar reveni reclamantei în urma ieşirii din indiviziune, instanţa constată că aceste valori au fost stabilite în expertiza de evaluare întocmită în cauză, respectiv pentru terenul în suprafaţă de 19300 mp s-a stabilit o valoare de circulaţie de 9650 Euro, pentru terenul în suprafaţă de 10.000 mp s-a stabilit o valoare de 4700 Euro, iar pentru terenul în suprafaţă de 2900 mp s-a stabilit o valoare de 1450 Euro, rezultând că lotul ce îi revine reclamantei din totalul masei succesorale rămase după cei doi defuncţi este în valoare de 15800 Euro.

Pentru egalizarea celor două loturi, instanţa urmează să oblige reclamanta la plata către pârâtă a unei sulte în valoare de 1725 Euro în echivalent lei la cursul BNR din data plăţii.

Referitor la cererea reclamantei de obligarea a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, instanţa va dispune următoarele:

Va respinge cererea reclamantei de obligare a pârâţilor T S şi T M la plata cheltuielilor de judecată având în vedere că instanţa a respins petitele referitoare la constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat la data de 02.02.2005, repunerea în situaţia anterioară a imobilului evidenţiat în CF 1412/N F M nr. cad 68 şi 68/1 (196) şi sistarea CF 50136 F M.

De asemenea, va respinge cererea de obligare a pârâtei O Mla plata cheltuielilor de judecată, având în vedere dispoziţiile art. 275 Cod procedură civilă, respective faptul că pârâta a recunoscut prin întâmpinare faptul că nu a făcut acte de acceptare expresă sau tacită a moştenirilor după defuncţii D S şi D L.

În baza art. 276 Cpc, instanţa va dispune compensarea cheltuielilor de judecata justificate de reclamanta A A şi de pârâta A S.

Instanţa constată că reclamanta a justificat cheltuieli de judecată în sumă de  3355,1 lei (495 lei taxă judiciară de timbru, 5 lei timbru judiciar şi 1249,5 lei onorariu expert topo, 1105,6 lei reprezentând onorariu expertiză de evaluare, 500 lei onorariu avocat), iar pârâta reclamantă reconvenţională a justificat cheltuieli în sumă de  lei 1000 lei onorariu avocat, motiv pentru care va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1177,55 lei.

Domenii speta

Spete similare