Iesire din indiviziune

Prin cererea înregistrată la această instanţă în data de 11 iunie 2010 sub nr. 2349/289/2010, reclamanţii B L şi B D au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B I C, B C şi B I, ieşirea din indiviziune cu privire la suprafţa de 300 mp teren înscrişi în CF 5484/Reghin, prin atribuirea în favoarea fiecărei părţi a ½ din suprafaţa de 300 mp, aşa încât reclamanţilor să le revină suprafaţa pe care şi-au edificat construcţia; evidenţierea în CF, pe numele reclamanţilor a imobilului edificat de către aceştia şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii se arată că reclamanţii şi pârâşii de rând 1, sunt proprietari tabulari în cotă de 1/1 pe suprafaţa de teren de 300 mp, aşa cum rezultă din CF nr. 45484-Reghin.

Se arată că în anul 2000, reclamanţii au edificat pe această suprafaţă cu avizul favorabil al Biroului de Urbanism şi Amenajări Teritoriale Reghin şi cu acordul pârâţilor o construcţie în care a locuit până în luna august a anului 2009 când li s-a îngrădit accesul la imobil, fiind nevoiţi să închirieze o altă locuinţă, aşa cum rezultă din contractul de închiriere nr. 19/10.08.2009.

Pentru finalizarea construcţiei, reclamanţii au făcut un credit de nevoi personale, aşa cum rezultă şi din contractul de credit nr. 3701/16.08.2005.

Reclamanţii susţin că singura modalitate de a înlesni accesul la imobilul acestora este o partajare a terenului deţinut în coproprietate, astfel încât cota de ½, respectiv cei 150 mp să-i fie atribuiţi reclamanţilor în parcela pe care se află edificată noua construcţie.

În drept, reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 728 Cod civil, art. 673 ind. 1 şi 14 Cod procedură civilă.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 233 lei şi timbru judiciar în sumă de 0,50 lei.

În temeiul art. 112 al. 2 Cod procedură civilă, reclamanţii au anexat cererii de chemare în judecată, în copie, extras de CF (f 4), plan de amplasament şi delimitare (f 5), contract de credit (f 6), contractul de furnizare a energiei electrice (f 12), contract de închiriere imobil (f 14), notificarea trimisă pârâţilor (f 16).

La data de 10 noiembrie 2010, pârâţii B I C şi B C au formulat întâmpinare (f 35), solicitând instanţei să ia act de faptul că  sunt de acord cu admiterea acţiunii principale, menţionând că suprafaţa de teren pe care o deţin este mai mare decât cea înscrisă în cartea funciară.

În motivarea întâmpinării se arată că pârâţii sunt de acord cu ieşirea din indiviziune privind suprafaţa de 300 mp.

Arată că reclamanţii trebuie să-şi precizeze acţiunea având în vedere că din cartea funciară rezultă că şi Statul Român este proprietar cu o suprafaţă de 241 mp, motiv pentru care trebuie chemat şi acesta în judecată.

La data de 10 noiembrie 2010, pârâtul B I a formulat întâmpinare (f 45), invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

În motivarea întâmpinării pârâtul arată că prezenta cauză având ca obiect ieşirea din indiviziune asupra terenului aflat în litigiu, acesta nu are calitatea de proprietar, aşa că nu poate fi parte în prezenta cauză.

La data de 13 ianuarie 2011, reclamanţii şi-au precizat acţiunea, arătând că înţeleg să formuleze cererea şi în contradictoriu cu pârâţii M C şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

La data de 14 februarie 2011, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Finanţelor Publice Mureş – Administraţia Finanţelor Publice Reghin a formulat întâmpinare (f 53), solicitând respingerea cererii promovate faţă de pârât ca urmare a constatării lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice.

În motivarea întâmpinării se arată că pârâtul, cu privire la excepţia invocată de acesta, invocă prevederile disp. art. 3 alin. 1 pct. 81 din HG nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice .

Mai susţine că Ministerului Finanţelor Publice a fost introdus în această cauză în calitate de pârât în lipsa unui interes care să justifice promovarea acestei acţiuni faţă de pârâtă, atâta vreme cât cei 300 mp în discuţie sunt în proprietatea reclamanţilor, respectiv a pârâţilor în indiviziune.

În data de 17 martie 2011, pârâta M C a formulat întâmpinare (f 60), solicitând admiterea acţiunii şi respingerea petitului referitor la cheltuieli de judecată.

În motivarea întâmpinării pârâta arată că starea de fapt menţionată de reclamanţi corespund adevărului. Arată că aşa cum rezultă şi din schiţa anexată la dosar la fila 61, suprafaţa de teren a pârâtei nu se învecinează cu terenul reclamanţilor, doar că sunt în aceeaşi carte funciară.

Prin încheierea din data de 17 martie 2011, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului B I şi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

Instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile depuse la dosar proba cu expertiza tehnică topografică (89, 140).

Analizând acţiunea de faţă prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate şi a probelor administrate, instanţa reţine următoarele:

Prin acţiunea formulată şi precizată, reclamanţii B L şi B D au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B I C, B C, M C şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, ieşirea din indiviziune cu privire la suprafţa de 300 mp teren înscrişi în CF 5484/Reghin, prin atribuirea în favoarea fiecărei părţi a ½ din suprafaţa de 300 mp, aşa încât reclamanţilor să le revină suprafaţa pe care şi-au edificat construcţia; evidenţierea în CF, pe numele reclamanţilor a imobilului edificat de către aceştia şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit înscrierilor din CF nr. 5484 Reghin, nr.cadastral 1892/2/a/2/7, imobilul este compus din casă de locuit şi teren în suprafaţă de 1041 mp şi aparţine în proprietate după cum urmează :

-Statul Român – 1/1 teren minus 800 mp;

-M C – 1/1 casă de locuit din Reghin, str. L nr. 1, jud. Mureş şi 500 mp teren;

-B L şi B D cota de ½ şi B C şi B C cota de ½ parte din imobilul casă de locuit din Reghin, str. L, nr. 2, jud. Mureş şi 300 mp teren.

In cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea topografie (f 87, 140), expertul topo desemnat pentru efectuarea expertizei a propus trei variante de partajare, respectiv două variante în care s-a propus majorarea suprafeţelor deţinute atât de reclamanţii B L şi B D în coproprietate cu pârâţii B C şi B C, cât şi a suprafeţei deţinută în proprietate de pârâta M C şi o altă variantă de partajare în care expertul a respectat suprafeţele de teren înscrise în cartea funciară.

Reclamanţii au solicitat ca ieşirea din indiviziune să se facă potrivit celei de-a doua variante formulate de expertul topograf, iar pârâţii B C şi B C conform primei variante, respectiv, în ambele cazuri, cu majorarea suprafeţelor de teren.

Instanţa constată că, potrivit înscrierilor din cartea funciară a imobilului reclamanţii B L şi B D cât şi pârâţii B C şi B C au dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de 300 mp teren, prin contract de vânzare-cumpărare, de la vânzătorul B I, care, la rândul lui a obţinut acest teren prin ordinul Prefectului nr. 281/2001. De asemenea, pârâta M C a obţinut, prin Ordinul nr. 230/2009 al Prefectului Judeţului Mureş suprafaţa de 500 mp teren.

Or, în condiţiile în care părţile au dobândit în proprietate suprafeţe de teren determinate, deşi terenul înscris în CF nr. 5484 Reghin, nr. cadastral 1892/2/a/2/7 nu a fost dezmembrat în prealabil, iar suprafaţa înscrisă în cartea funciară corespunde cu suprafaţa măsurată de expertul topograf, instanţa constată că cererea de majorare a suprafeţelor deţinute de reclamanţii B L şi B D şi pârâţii B C şi B C, este inadmisibilă.

O astfel de majorare ar produce un prejudiciu proprietarului tabular – Statul Român, care deţine în proprietate suprafaţa de 241 mp teren, micşorându-i suprafaţa de teren în mod nejustificat.

Pe de altă parte, instanţa reţine că atât reclamanţii împreună cu pârâţii B C şi B C, cât şi pârâta M C au obţinut dreptul de proprietate asupra unor suprafeţe determinate, iar prin majorarea suprafeţelor de teren la partaj aceştia ar obţine, cu titlu gratuit, dreptul de proprietate asupra unor suprafeţe de teren, pentru care nu deţin un titlu valabil.

Având în vedere argumentele reţinute anterior, instanţa urmează să dispună partajul imobilului aflat în indiviziune potrivit variantei a doua din raportul de expertiză tehnică, respectiv cu respectarea suprafeţelor de teren înscrise în cartea funciară.

In baza art. 42 alin. 1 din Legea 7/1996 dispune dezmembrarea imobilului teren cu număr topo 1892/2/a/2/7 din CF 5484 Reghin, cu suprafaţa de 1041 mp şi formarea a trei noi parcele după cum urmează :

-parcela 1 cu număr top nou 1892/2/a/2/7/2/1 cu suprafaţa de 160 mp teren, delimitată de bornele 7-34-24-40-18-19-16-15-14-2-7;

-parcela 2, cu număr top nou 1892/2/a/2/7/2/2 cu suprafaţa de 140 mp teren determinată de bornele 7-24-40-18-19-16-17-23-29-43-28-42-46-47-41-44 ;

-diferenţa de teren în suprafaţă totală de 741 mp va fi readnotată în CF 5484.

In baza art. 20 alin. 3 din Legea 7/1996 va dispune întăbularea dreptului de proprietate în cartea funciară asupra parcelelor nou formate astfel – parcela 1 în favoarea pârâţilor B I C şi B C, parcela 2 în favoarea reclamanţilor B L şi B D şi parcela 3 în favoarea Statului Român 1/1 teren minus 500 mp, care aparţin în proprietate pârâtei M C.

În ceea ce priveşte evidenţierea construcţiilor în cartea funciară, instanţa va avea în vedere prevederile art.1 din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, potrivit cărora executarea lucrărilor de construcţii este permisă numai pe baza unei autorizaţii de construire sau de desfiinţare, emisă în condiţiile prezentei legi …, precum şi prevederile art. 7 din acelaşi act normativ, potrivit cărora autorizaţia de construire se emite pentru executarea lucrărilor de bază şi a celor aferente organizării executării lucrărilor…, astfel că va condiţiona evidenţierea construcţiilor edificate de părţi de obţinerea în prealabil a autorizaţiei de construire pentru acestea.

In baza art. 276 Cpc, instanta va dispune compensarea cheltuielilor de judecată care au fost avansate de reclamanţi şi de pârâţii B I C şi B D şi va constata faptul că reclamanţii au făcut dovada cheltuielilor de judecată în sumă de 6007,4 lei (taxă judiciară de timbru 789 lei, onorariu expert în sumă de 1718,4 lei şi onorariu avocaţial în sumă de 3500 lei) şi va obliga pârâţii B I C şi B C la plata sumei de 3003,7 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare