Viol

Constată că prin rechizitoriul din data de 11 iunie 2015 emis în dosarul nr. 988/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin şi înregistrat pe rolul Judecătoriei Reghin sub număr dosar 1593/289/2015 a fost trimis în judecată inculpatul K I A - zis J, pentru săvârşirea infracţiunilor de viol, faptă prevăzută şi sancţionată de art. 218 alin. 1 şi alin. 3 lit. c cu aplicarea art. 113 alin. 3 din Codul penal (persoană vătămată T M) şi viol, faptă prevăzută şi sancţionată de art. 218 alin. 1 şi alin. 3 lit. c din Codul penal (persoană vătămată L V I), cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Codul penal.

În rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin s-a reţinut că în data de 17 aprI 2015, inculpatul K I A s-a deplasat la magazinul din sat, în jurul orei 12.00, de unde a cumpărat două flacoane de bere de 2 litri, din care a consumat aproximativ 3 litri la domiciliu, până aproximativ în jurul orei 15.00, după care a ieşit la plimbare cu bicicleta prin sat, iar în dreptul imobilului cu numărul administrativ 174 din Filpişu Mare, l-a întâlnit pe minorul T M, în vârstă de 6 ani şi aproape 4 luni la data respectivă, pe care îl cunoştea şi care se juca în faţa curţii, căruia i-a dat o bomboană şi i-a solicitat să-l însoţească la o casă din apropiere, promiţându-i că îi va cumpăra alte bomboane.

S-a reţinut că minorul a fost luat pe bara de la bicicletă de către inculpat, care l-a transportat astfel până la o casă nelocuită, aparţinând unui unchi de-al său, situată lângă biserica ortodoxă din localitate, şi l-a urcat pe o scară în podul unei şuri, după care i-a dat minorului jos pantalonii cu care era îmbrăcat, l-a aşezat în patru labe, s-a dezbrăcat şi el şi a întreţinut un raport sexual anal cu acesta, care a durat aproximativ 3 minute, fără a ejacula, după care i-a cerut minorului să nu spună nimănui ce s-a întâmplat. După aceea, l-a plimbat pe minorul T M cu bicicleta prin localitate şi i-a cumpărat trei bomboane de la magazin, lăsându-l apoi în faţa casei.

În actul de sesizare s-a mai arătat că în data de 19 aprI 2015 – fiind ziua de naştere a inculpatului K I A, care a împlinit 18 ani – acesta a consumat în cursul dimineţii aproximativ 2 litri de bere la domiciliu, după care, în jurul orei 16.00, a ieşit să se plimbe cu bicicleta prin sat, iar când a ajuns în dreptul casei cu numărul 174 din loc. Filpişu Mare, inculpatul a observat un grup de copii din care făceau parte numiţii L V I, U R şi T M, care se jucau pe stradă.

S-a mai reţinut că, după ce inculpatul s-a jucat aproximativ o jumătate de oră cu acei minori, probabil pentru a le câştiga încrederea, acesta i-a solicitat minorului L V I, în vârstă de 5 ani şi 6 luni în acea dată, să îl însoţească la casa unchiului său să îşi lase bicicleta. Inculpatul l-a transportat în viteză cu bicicleta pe minor spre locuinţa părăsită deţinută de unchiul său lângă biserica ortodoxă, iar în timp ce îl transporta pe minor, acesta l-a lovit cu pumnul în burtă şi l-a zgâriat la ochi, dar nu a fost lăsat de inculpat.

S-a mai precizat faptul că în momentul în care au ajuns la casa nelocuită, inculpatul l-a condus pe minor pe nişte scări într-o încăpere unde i-a dat jos pantalonii, moment în care minorul s-a speriat şi a început să plângă. În acel moment inculpatul i-a aplicat o palmă peste faţă şi l-a obligat să stea în „patru labe”, s-a dezbrăcat, l-a penetrat anal pe minor şi a întreţinut un raport sexual anal cu acesta, raport sexual care a durat, conform declaraţiilor inculpatului, aproximativ 4 minute şi în decursul căruia acesta a susţinut că nu a ejaculat.

De asemenea, s-a mai reţinut că minorul plângea din cauza durerii şi i-a solicitat inculpatului să îl ducă acasă, iar inculpatul l-a lăsat să se îmbrace şi să plece acasă, cerându-i să nu spună la nimeni ce s-a întâmplat. Minorul a plecat singur spre locuinţa sa situată în apropiere, iar inculpatul s-a deplasat cu bicicleta spre locuinţa proprie.

Totodată, s-a arătat că ulterior celor două evenimente, rudele au început să observe un comportament anxios dezvoltat de cei doi copii minori, dar fără ca iniţial să cunoască care este cauza acestuia. Astfel, bunicii minorului L V I au observat că minorul fugea plângând în casă când în grupul de copii în care se juca îşi făcea apariţia şi inculpatul K I A, minorul arătând că acesta îl bate şi îl trimite acasă. De asemenea, acesta acuza dureri de fund, a făcut treaba mare pe el în cursul unei nopţi, îi era frică să meargă la baie şi de întuneric, arătând că îi este frică că vine inculpatul şi îl duce din nou.

Astfel, bunica l-a întrebat ce s-a întâmplat, moment în care minorul i-a povestit modul în care inculpatul a întreţinut relaţiile sexuale cu el, aceasta aflând şi faptul că acelaşi lucru i s-a întâmplat şi minorului T M, motiv pentru care a luat legătura cu bunica acestuia, numita T S, care de asemenea observase un comportament suspect la nepoţelul său, care fiind întrebat a confirmat de asemenea faptul că a fost violat de către inculpat în aceleaşi condiţii.

S-a mai precizat că ulterior numita S A le-a solicitat ambilor minori să-i arate casa în care s-au petrecut evenimentele, ocazie cu care cei doi minori au indicat aceiaşi casă, respectiv cea aparţinând unchiului inculpatului, situată lângă biserica ortodoxă din localitate, motiv pentru care susnumita a contactat-o pe fiica sa S A (care se afla în Germania) şi i-a povestit ce s-a întâmplat.

În rechizitoriu s-a mai reţinut că în data de 18 mai 2015 minorul L V I a fost dus la un control la Clinica de Psihiatrie şi ulterior la Institutul de Medicină Legală, examinările confirmând că acesta a fost agresat sexual. 

S-a mai învederat că situaţia de fapt reţinută se susţine cu următoarele mijloace de probe: declaraţii inculpat K I A (filele 30-37); declaraţii persoană vătămată T M (filele 22-23); declaraţii persoană vătămată L V I (filele 15-18); declaraţii martor S A-C (filele 45-48); declaraţii martor S A (filele 54,56 ); declaraţii martor T M (filele 57,58); declaraţii martor T C (filele 59-61); declaraţii martor T G I (filele 62, 64); - declaraţii martor U R E (filele 64,65); declaraţii martor U R S (filele 67,68); declaraţii martor N M (filele 69-72); declaraţii martor B K T (fila 61); declaraţie martor T S (filele 75-78); certificat medico-legal nr. 2078/A2/472 (fila 19); certificat medico-legal nr. 2149/A1/159 (fila 25); acte medicale (filele 20, 28,29); procesul-verbal de investigaţii (fila 39); înscrisuri (filele 49-53).

Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, instanţa reţine că în data de 17.04.2015, inculpatul K I A după ce a consumat bere (declarând că a consumat 2 litri), în jurul orei 15.00, inculpatul a ieşit la plimbare cu bicicleta prin sat, unde l-a întâlnit pe minorul T M, în vârstă de 6 ani şi aproape 4 luni la data respectivă, pe care îl cunoştea şi care se juca în faţa curţii, căruia i-a dat o bomboană şi i-a solicitat să-l însoţească la o casă din apropiere, promiţându-i că îi va cumpăra alte bomboane, după care a dus minorul până la o casă nelocuită, aparţinând unui unchi de-al său, situată lângă biserica ortodoxă din localitate şi l-a urcat pe o scară în podul unei şuri, după care i-a dat minorului jos pantalonii cu care era îmbrăcat, l-a aşezat în patru labe, s-a dezbrăcat şi el şi a întreţinut un raport sexual anal cu acesta, care a durat aproximativ 3 minute, fără a ejacula, după care i-a cerut minorului să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.

În data de 19.04.2015, fiind ziua de naştere a inculpatului K I A care a împlinit 18 ani, acesta a consumat aproximativ 2 litri de bere, conform declaraţiilor inculpatului, după care, în jurul orei 16.00, a ieşit să se plimbe cu bicicleta prin sat, iar când a ajuns în dreptul casei cu numărul 174 din loc. Filpişu Mare, inculpatul a observat un grup de copii din care făceau parte numiţii L V I, U R şi T M, care se jucau pe stradă. Inculpatul i-a solicitat minorului L V I, în vârstă de 5 ani şi 6 luni în acea dată, să îl însoţească la casa unchiului său să îşi lase bicicleta, unde l-a transportat cu bicicleta pe minor la locuinţa părăsită deţinută de unchiul său lângă biserica ortodoxă, unde l-a condus pe minor pe nişte scări într-o încăpere unde i-a dat jos pantalonii, moment în care minorul s-a speriat şi a început să plângă. În acel moment inculpatul i-a aplicat o palmă peste faţă şi l-a obligat să stea în „patru labe”, s-a dezbrăcat şi a întreţinut un raport sexual anal cu minorul, raport sexual care a durat, conform declaraţiilor inculpatului, aproximativ 4 minute şi în decursul căruia acesta a susţinut că nu a ejaculat.

Ulterior celor două evenimente, rudele minorilor au început să observe un comportament anxios dezvoltat de cei doi copii minori, dar fără ca iniţial să cunoască care este cauza acestuia, după care bunica minorului L V I l-a întrebat pe acesta ce s-a întâmplat, moment în care minorul i-a povestit modul în care inculpatul a întreţinut relaţiile sexuale cu el, aceasta aflând şi faptul că acelaşi lucru i s-a întâmplat şi minorului T M.

Instanţa reţine că inculpatul K I A a recunoscut săvârşirea faptelor de care este acuzat, atât în timpul urmăririi penale, cât şi în faza de judecată.

Deşi inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor, iar această situaţie de fapt a săvârşirii celor două infracţiuni de viol de către inculpat s-a confirmat de tot probatoriul administrat în faza de urmărire penală şi în faza de judecată, cu toate acestea, în faza de judecată inculpatul a revenit asupra datelor declarate de el în cursul urmăririi penale la care ar fi săvârşit cele două fapte pentru care a fost trimis în judecată, susţinând că cele două fapte s-au petrecut anterior datelor de 17, respectiv 19 aprI 2015. În acest sens, în faza de judecată a fost audiat inculpatul, persoanele vătămate, reprezentanţii legali ai persoanelor vătămate, precum şi martorii: U R S, U R E (13 ani), U S, T S, K L-S (fratele inculpatului), U R S, U A şi P N P.

În ceea ce priveşte datele săvârşirii celor două infracţiuni de către inculpat, instanţa reţine că acestea sunt datele de 17 aprI, respectiv 19 aprI 2015, date declarate în cursul urmăririi penale de inculpat, astfel cum au fost reţinute în actul de sesizare, pentru motivele care  vor fi expuse în continuare:

Instanţa reţine că în tot cursul urmăririi penale, inculpatul a declarat cele două date ale săvârşirii faptelor, respectiv data de 17 aprI şi data de 19 aprI, legând cea de-a doua faptă de ziua sa de naştere şi arătând în mod expres în declaraţia de suspect din data de 22.05.2015 (la o lună după săvârşirea faptei, deci declaraţia fiind dată la puţin timp după săvârşirea faptelor) că cea de-a doua faptă a săvârţit-o în data de 19 aprI 2015, inculpatul declarând expres: „ţin minte că era ziua mea de naştere” şi arătând că în acea zi a băut încă de dimineaţă bere, după care pe la ora 16 a ieşit cu bicicleta pe stradă, văzându-l pe minorul L V pe stradă, l-a luat pe bicicletă şi l-a dus la casa părăsită, unde a întreţinut cu acesta un raport sexual anal. Şi în procesul-verbal de discuţii din aceeaşi dată de 22 mai 2015, inculpatul a arătat că cea de-a doua faptă s săvârşit-o de ziua sa de naştere. În ziua următoare, în 23 mai 2015, fiind audiat de procuror, în prezenţa avocatului din oficiu, inculpatul a arătat că îşi menţine cele declarate anterior, arătând că relaţiile sexuale cu minorii le-a avut în data de 17 aprI – cu T M şi în data de 19 aprI – cu L V I, de ziua sa de naştere, arătând că a consumat aproximativ 3 litri de bere, deşi în mod obişnuit nu consumă alcool.

Instanţa mai reţine că, la momentul soluţionării de către judecătorul de drepturi şi libertăţi a propunerii de luare a măsurii arestului preventiv, inculpatul, fiind asistat de avocatul din oficiu care a participat şi în faza de urmărire penală, respectiv d-na avocat Toderic Monica, în declaraţia dată a arătat că îşi menţine declaraţiile date anterior în faza de urmărire penală şi nu doreşte să dea altă declaraţie.

Totodată, cu ocazia judecării contestaţiei împotriva încheierii penale din data de 15 iunie 2015, inculpatul, asistat de către un alt avocat din oficiu, nu a făcut nicio declaraţie în sensul că ar fi fost forţat să declare alte date în cursul urmăririi penale, decât cele de 17, respectiv 19 aprI, solicitând doar înlocuirea măsurii arestării preventive, motivat de faptul că are o bunică bolnavă şi doreşte să o ajute.

Instanţa mai reţine şi faptul că nici cu ocazia judecării contestaţiei împotriva încheierii penale din data de 8 iulie 2015, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară, inculpatul, asistat de avocatul ales care l-a reprezentat şi ulterior pe parcursul procesului, nu a invocat faptul că ar fi fost forţat să declare o anumită dată în ceea ce priveşte săvârşirea celei de-a doua fapte, apărările inculpatului şi ale avocatului ales fiind întemeiate doar pe faptul că nu ar fi fost îndeplinită condiţia necesitării prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni de către inculpat, pentru rămânerea inculpatului în stare de arest.

Instanţa mai reţine că nici cu ocazia judecării contestaţiei împotriva încheierii penale din data de 23 mai 2015 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi, inculpatul, asistat de avocatul ales Pop I, nu a făcut nicio referire la vreo altă dată a săvârşirii faptelor, avocatul ales solicitând doar judecătorului să ţină cont de faptul că inculpatul provine dintr-o famI dezorganizată şi să aibă în vedere vârsta fragedă a acestuia. Mai mult, cu ocazia declaraţiei date de inculpat cu această ocazie (fila 14 – dosar nr. 1422/289/2015 al Tribunalului Mureş), inculpatul şi-a schimbat pentru prima dată declaraţiile date în faza de urmărire penală, susţinând că, din cele două infracţiuni de care este acuzat, nu o recunoaşte decât pe una, respectiv pe cea de-a doua, a cărei victimă este minorul L V I, iar pe cea a cărui victimă este minorul T M a arătat că nu o recunoaşte, inculpatul susţinând că „nu am avut nicio treabă cu acel copil”. Inculpatul a mai declarat că a recunoscut la poliţie fapta îndreptată împotriva lui T M pentru că „a fost bătut şi de frică”. Inculpatul a mai arătat cu acea ocazie că nu îl cunoaşte pe minorul T M şi nu l-a plimbat niciodată cu bicicleta pe acesta. Fiind întrebat ulterior de judecătorul pricinii de ce a declarat astfel, inculpatul a arătat că a crezut că dacă va spune acest lucru va scăpa, respectiv că o să fie înlocuită măsura arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.

Abia ulterior, în cursul procedurii de cameră preliminară, după angajarea avocatului ales, apărarea inculpatului s-a îndreptat într-o altă direcţie, respectiv în sensul negării săvârşirii celor două fapte în datele de 17 şi 19 aprI 2015, susţinând că acestea au fost săvârşite anterior acestor date.

Instanţa mai reţine că, în declaraţia de la fila 253 dosar, inculpatul a arătat că în cursul urmăririi penale, cu ocazia audierii sale, după ce a declarat datele săvârşirii faptelor, ar fi fost bătut de către poliţist, declarând totuşi în faţa instanţei că ar fi spus că a săvârşit faptele în zilele respective „de frică”. Fiind întrebat de ce a declarat cu ocazia audierii la Tribunalul Mureş că ar fi violat doar pe unul dintre minori, iar pe celălalt nu îl cunoaşte, inculpatul a arătat că a crezut că dacă va spune acest lucru va scăpa, respectiv că o să fie înlocuită măsura arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu. 

Din declaraţiile martorului U S, instanţa reţine că în data de 17 aprI, inculpatul l-ar fi ajutat să tragă un tractor care se defectase de pe câmp, după care în după-amiaza zilei respective inculpatul a plecat împreună cu el şi cu fratele inculpatului, precum şi cu P N în localitatea Sângeorgiu de Mureş, arătând însă că inculpatul a mers acasă între orele 11 – 14, după care au plecat împreună în localitatea Sângeorgiu de Mureş. Martorul P N P a declarat că în data de 17 aprI au plecat spre Sângeorgiu de Mureş pe la ora 12, însă totodată a arătat că nu îşi aminteşte cu exactitate ora şi s-au întors seara. Instanţa mai reţine că martorul K L-S, fratele inculpatului, a arătat că inculpatul a ajutat să tragă tractorul de la câmp o jumătate de oră, în jurul orei 10 dimineaţa, după care la ora 16,30 s-a dus acasă la P N, după care au plecat împreună cu inculpatul în localitatea Sângeorgiu de Mureş, conform declaraţiei acestui martor reieşind că inculpatul a plecat împreună cu martorii către localitatea Sângeorgiu de Mureş abia după ora 16,30. Or, în acest interval orar, inculpatul putea săvârşi infracţiunea de viol împotriva minorului T M, astfel cum a declarat inculpatul (mai ales că, potrivit declaraţiilor inculpatului, acesta ar fi săvârşit prima faptă în jurul orei 15,00).

În ceea ce priveşte data de 19 aprI, instanţa reţine că martorul U S, deşi a declarat că inculpatul a stat toată ziua la domiciliul său, asistând la montarea motorului tractorului defect, tot martorul a arătat că nu îşi aminteşte cine a fost la bar după bere, precizând că s-a dus să cumpere bere ori inculpatul, ori unul dintre copiii săi. Or, în aceste condiţii, instanţa reţine că martorul nu îşi aminteşte cu exactitate ce a făcut inculpatul pe parcursul întregii zile de 19 aprI, fiind totodată greu de crezut că inculpatul a stat toată ziua la domiciliul martorului, fiind şi ziua sa de naştere şi fiind totodată greu de crezut că martorii implicaţi şi inculpatul au muncit toată ziua, fără a lua masa, aşa cum a declarat martorul, instanţa apreciind, având în vedere şi relaţiile apropiate dintre martor şi inculpat, deoarece inculpatul îl ajută pe martor în mod frecvent la anumite munci, că declaraţia martorului este părtinitoare şi totodată nelămuritoare, martorul neputând preciza care este persoana care a plecat la magazin după bere, arătând că aceasta putea fi inculpatul şi precizând totodată că nu îşi aminteşte ce a făcut inculpatul toată ziua. Or, în aceste condiţii, instanţa apreciază că această declaraţie nu contrazice declaraţiile iniţiale ale inculpatului referitoare la faptul că a săvârşit cea de-a doua faptă în data de 19 aprI, fiind ziua lui de naştere.

Martorul P N P a declarat că în data de 19 aprI inculpatul a ajutat la montarea motorului pe tractor, arătând totodată că l-a trimis pe inculpat la magazin să cumpere bere sau cafea, fără să îşi amintească ce anume, precizând totodată că inculpatul s-a întors repede cu cele cumpărate. Acelaşi martor a arătat în declaraţia dată (fila 361 – filele 3-4 din declaraţie) că este posibil însă ca inculpatul să fi părăsit curtea lui U S, arătând că „eu nu am stat tot timpul cu ochii pe el. Eu l-am văzut pe inculpat acolo, însă nu pot preciza cu exactitate dacă a mai plecat sau nu, dar în cea mai mare parte a timpului îmi amintesc că era acolo”. În declaraţia de la filele 462-463 dosar, acelaşi martor a arătat că nu a fost atent chiar tot timpul dacă inculpatul a mai plecat de la domiciliul său sau nu, precizând totodată că e posibil să-l fi trimis pe acesta la magazin şi că în acest caz ar fi lipsit doar 5 minute; totodată, martorul a arătat că el nu a fost atent chiar tot timpul, fiind concentrat să monteze motorul, precum şi faptul că nici el, nici U S şi nici inculpatul nu au luat masa în ziua respectivă. 

Din cuprinsul tuturor declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză, instanţa reţine că acestea nu infirmă totuşi datele de 17 şi 19 aprI, precizate de inculpat cu ocazia audierilor sale în cursul urmăriri penale şi în prima etapă a camerei preliminare, înainte ca inculpatul să-şi angajeze avocat ales şi să-şi schimbe declaraţiile. 

Astfel, instanţa reţine, pe de o parte, că chiar dacă inculpatului i-ar fi fost frică de poliţişti, nu avea motive cu ocazia declaraţiilor să spună că a săvârşit cea de-a doua faptă în data de 19 aprI (respectiv să declare o anumită dată sau alta, neavând la acel moment avocat ales care să cunoască prevederile legale privitoare la consecinţele săvârşirii faptei ca major), iar primele declaraţii ale inculpatului în acest sens sunt credibile, având în vedere şi faptul că el şi-a adus aminte de data săvârşirii celei de-a doua fapte tocmai pentru că a săvârşit-o de ziua lui de naştere. Instanţa mai reţine totodată că este evident că declaraţiile ulterioare ale inculpatului nu sunt sincere, având în vedere faptul că acesta a declarat, după arestarea sa, în faţa judecătorului de la Tribunal (fila14 – dosar nr. 1422/289/2015 al Tribunalului Mureş), că nu a săvârşit el infracţiunea de viol împotriva minorului T M (prima faptă) şi că nici nu îl cunoaşte pe acest minor, declarând că a recunoscut săvârşirea faptei în faza de urmărire penală pentru că a fost bătut şi i-a fost frică, schimbându-se, astfel, pentru prima dată declaraţiile date în cursul urmăririi penale, pentru a scăpa de arestarea preventivă. Ulterior, inculpatul a recunoscut că a săvârşit ambele infracţiuni, deci şi pe prima, schimbându-şi din nou declaraţia în ceea ce priveşte de această dată datele săvârşirii faptelor, încercând să convingă astfel instanţa de faptul că a săvârşit ambele fapte în timpul minorităţii, pentru a beneficia de prevederile legale mai favorabile privind pedepsirea minorilor. Cu toate acestea, din cele analizate anterior, instanţa are convingerea că primele declaraţii ale inculpatului, date în faza de urmărire penală, sunt cele conforme realităţii, având în vedere, pe de o parte, faptul că inculpatul şi-a schimbat declaraţiile în două modalităţi diferite în cursul judecăţii, iar pe de altă parte faptul că, din toate declaraţiile martorilor analizate anterior, nu se infirmă ipoteza că în ambele zile, respectiv 17 şi 19 aprI, inculpatul a putut săvârşi faptele de viol, astfel cum acesta a declarat iniţial, deoarece în nici una dintre zile inculpatul nu a stat fără întrerupere la domiciliul martorului U S; acestea coroborându-se cu toate declaraţiile iniţiale ale inculpatului, care a declarat că a săvârşit cea de-a doua faptă în data de 19 aprI, fiind ziua lui de naştere.

Totodată, din declaraţia martorului O D V (f. 464-465) rezultă că acesta nu l-a lovit pe inculpat, citindu-i inculpatului procesul-verbal întocmit cu ocazia audierii înainte ca acesta să îl semneze, constatând că minorul nu era intimidat, ci doar îi părea rău pentru faptele săvârşite, însă nu a plâns, ci s-a înroşit la faţă şi era pe punctul de a-i da lacrimile, fiind evidentă pentru lucrătorul de poliţie căinţa inculpatului în legătură cu faptele săvârşite. Or, şi această declaraţie întăreşte concluzia că declaraţiile inculpatului nu sunt conforme cu realitate, cu atât mai mult cu cât, astfel cum s-a reţinut şi anterior, nici după arestarea sa, în primele declaraţii în faţa judecătorilor, inculpatul nu a declarat că ar fi fost bătut sau forţat să declare alte date decât cele la care a săvârşit faptele de viol.

În concluzie, faţă de toate cele reţinute anterior, instanţa concluzionează că inculpatul a săvârşit prima infracţiune de viol în data de 17 aprI, iar pe cea de-a doua în data de 19 aprI 2015, dată la care inculpatul era major.

Pentru aceste motive, instanţa va respinge cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de viol prevăzută de art. 218, alin. 1 şi 3, lit. c Cod penal în infracţiunea de viol prevăzută de art. 218, alin. 1 şi 3, lit. c cu aplicarea art. 113, alin. 3 Cod penal pentru fapta săvârşită împotriva persoanei vătămate L V I.

Având în vedere situaţia de fapt constatată din analiza probatoriului administrat în cauză, în drept, instanţa reţine următoarele:

Fapta inculpatului minor K I A care, în data de 17.04.2015 în jurul orei 15,00, l-a condus pe minorul T M I într-o casă nelocuită din localitatea Filpişu Mare, aparţinând unui unchi de-al său, unde, profitând de incapacitatea datorată vârstei minorului de a înţelege ce i se întâmplă, a întreţinut cu acesta raporturi sexuale anale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „viol”, faptă prevăzută şi pedepsită de prevederile art. 218 alin. 1 şi alin. 3 lit. c Cod penal, cu aplicare art. 113 alin. 3 din Codul penal.

Fapta inculpatului K I A care, în data de 17.04.2015 în jurul orei 16,00, l-a condus pe minorul L V I într-o casă nelocuită din localitatea Filpişu Mare, aparţinând unui unchi de-al său, unde profitând de incapacitatea datorată vârstei minorului de a înţelege ce i se întâmplă şi de a se apăra, a întreţinut cu acesta raporturi sexuale anale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „viol”, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 218 alin. 1 şi alin. 3 lit. c Cod penal, cu aplic. art. 38 alin. 1 din Codul penal.

La individualizarea pedepselor pentru fiecare dintre cele două infracţiuni pentru care inculpatul a fost găsit vinovat şi a modalităţii de executare, instanţa va  avea în vedere gravitatea fiecărei infracţiuni săvârşite şi periculozitatea infractorului. La evaluarea acestora, instanţa va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal.

Astfel, raportându-se la modul concret de operare (întreţinerea de raporturi sexuale cu copii minori de vârste foarte fragede, respectiv 5 şi 6 ani, având în vedere imposibilitatea fizică şi psihică a acestora de a se apăra, prin ademenirea acestora cu bomboane şi ducerea lor într-o casă părăsită, după care îi atenţiona să nu spună nimănui ce a făcut), faptele săvârşite de inculpat denotă o dezinvoltură infracţională şi o lipsă de respect faţă de ordinea socială normală dintr-o societate, precum şi o periculozitate ridicată a inculpatului. Totodată, instanţa va avea în vedere şi impactul major şi pe termen nedeterminat (probabil cel puţin pentru întreaga copilărie şi adolescenţă a minorilor), pe care faptele săvârşite de inculpat l-a produs asupra celor doi minori, conform rapoartelor de expertiză psihologică efectuate în cauză de către doamna expert C B (filele 499-518 dosar), din care rezultă că dezvoltarea psihică a minorilor a fost serios afectată, stabilindu-se că posibilitatea de recuperare psihologică a minorilor nu poate fi evaluată la o anumită perioadă de timp, durata acesteia putându-se extinde pe toată perioada dezvoltării minorilor, până la vârsta adultă.

Pe de altă parte, instanţa urmează să aibă în vedere şi persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, astfel cum rezultă din studiul fişei de cazier judiciar al acestuia, precum şi faptul că acesta a recunoscut săvârşirea faptelor, deşi a negat, după angajarea avocatului ales, datele la care a săvârşit faptele. Totodată, conform referatului de evaluare efectuat în cauză, a rezultat că inculpatul a abandonat şcoala după absolvirea a 6 clase, declarând că nu regretă abandonul şcolar, constatându-se totodată că inculpatul obişnuieşte să consume alcool; în perioada arestului, deşi regretă sincer săvârşirea faptelor, inculpatul a primit două sancţiuni pentru distrugere de bunuri; totodată s-a reţinut că inculpatul conştientizează gravitatea faptelor săvârşite, atribuind comportamentul infracţional unui consum exagerat de alcool.

Având în vedere criteriile menţionate anterior, instanţa va condamna inculpatul pentru cele două infracţiuni săvârşite de acesta astfel:

În baza prevederilor art. 218 alin. 1 şi alin. 3, lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 113, alin. 3 Cod penal, art. 114, alin. 2, lit. b Cod penal şi art. 125, alin. 1 şi 2 Cod penal, instanţa, având în vedere starea de minoritate a inculpatului, va aplica inculpatului măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 4 ani pentru săvârşirea infracţiunii de viol împotriva persoanei vătămate T M.

În ceea ce priveşte infracţiunea săvârşită în daune persoanei vătămate L V I, instanţa, în baza prevederilor art. 218 alin. 1 şi alin. 3, lit. c Cod penal, va condamna pe inculpatul K I A, zis J, la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol.

Totodată, văzând că în cazul săvârşirii infracţiunii de viol prevăzute de art. 218 alin. 1 şi alin. 3, lit. c Cod penal, legiuitorul a prevăzut obligativitatea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, instanţa, în baza prevederilor art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal, va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 5 ani, pedeapsă ce se va executa începând după executarea pedepsei închisorii.

Totodată, în baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal, instanţa va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Instanţa constată că inculpatul a săvârşit cele două infracţiuni în concurs real, astfel că, în baza dispoziţiilor art. 38, alin. 1 Cod penal, coroborat cu art. 129, alin. 2, lit. b Cod penal, va aplica inculpatului pedeapsa de 7 ani închisoare, pe care o va majora cu 1 an închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare.

În baza art. 45, alin. 1 Cod penal, văzând că pentru cea de-a doua infracţiune a aplicat pedeapsa complementară şi pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, va aplica inculpatului, pe lângă pedeapsa principală a închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 5 ani, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei închisorii. 

Totodată, în baza art. 45, alin. 5, raportat la art. 45, alin. 3, lit. b Cod penal, instanţa va aplica inculpatului, pe lângă pedeapsa principală a închisorii, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, începând din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. 3 Cod penal.

Văzând dispoziţiile art.72 alin. 1 şi 3 Cod penal şi faptul că împotriva inculpatului s-a luat măsura reţinerii şi măsura arestării preventive, care a fost menţinută până la data pronunţării prezentei hotărâri, instanţa va deduce din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului durata măsurii reţinerii şi arestării preventive a inculpatului începând din data de 22.05.2015 şi până la zi.

În ceea ce priveşte starea de arest preventiv a inculpatului, instanţa reţine că şi la acest moment subzistă toate temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri,  instanţa apreciind că inculpatul prezintă un grad de pericol social ridicat, cu atât mai mult cu cât instanţa l-a găsit vinovat pe inculpat pentru săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată şi a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare cu executare. Astfel, elementele avute în vedere la momentul luării măsurii arestului preventiv faţă de inculpat referitoare la: circumstanţele reale ale cauzei, posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către inculpat, reacţia publică la săvârşirea unor asemenea fapte, sentimentul de insecuritate care s-ar crea prin lăsarea în libertate a inculpatului, au rămas aceleaşi şi la această dată, măsura arestării preventive a inculpatului fiind necesară cel puţin pentru a se preveni pericolul săvârşirii unor noi infracţiuni de către inculpat, în condiţiile în care instanţa l-a găsit pe inculpat vinovat de săvârşirea celor două infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel, instanţa reţine că infracţiunile pentru care a fost condamnat inculpatul sunt apte să stârnească în rândul comunităţii din care acesta face parte un sentiment de revoltă şi insecuritate şi ar crea inculpatului şi altor persoane predispuse la săvârşirea de infracţiuni impresia că pot persista în sfidarea legii, lucru ce ar echivala cu o încurajare tacită a acestuia si a altora la săvârşirea unor fapte similare; or, şi la acest moment aceste temeiuri avute în vedere la luarea şi prelungirea măsurii arestului preventiv se menţin, cu atât mai mult cu cât inculpatul a fost găsit vinovat şi a fost condamnat.

În consecinţă, în temeiul art. 399, alin. 1 Cod procedură penală, instanţa va menţine inculpatul K I A în stare de arest.

În ceea ce priveşte acţiunile civile exercitate de părţile civile T M prin reprezentant legal T G I şi L V I prin reprezentant legal S A C, având în vedere faptul că instanţa s-a pronunţat anterior cu privire la existenţa faptei cauzatoare de prejudiciu (faptele inculpatului de violare a victimelor), a persoanei care a săvârşit-o (inculpatul) şi a vinovăţiei acestuia, precum şi dovezile privind prejudiciul moral cauzat victimelor (declaraţiile martorilor audiaţi pe latura civilă şi rapoartele de expertiză psihologică efectuate în cauză, precum şi declaraţiile reprezentanţilor legali ai persoanelor vătămate), instanţa le va admite în parte.

Astfel, instanţa va avea în vedere faptul că partea civilă T M prin reprezentant legal T G I a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 100.000 de lei, din care suma de 10.000 de lei reprezintă daune materiale, iar suma de 90.000 de lei reprezintă daune morale (fila 111 – dosar urmărire penală).

În ceea ce priveşte suma de 10.000 de lei, solicitată cu titlu de daune materiale, instanţa reţine că partea civilă nu a făcut dovada că a efectuat cheltuieli materiale în cuantumul arătat, nedovedindu-şi pretenţiile materiale, astfel că instanţa va respinge această cerere a părţii civile.

Instanţa va avea în vedere faptul că partea civilă L V I prin reprezentant legal S A C a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 110.000 de lei, din care suma de 10.000 de lei reprezintă daune materiale, iar suma de 100.000 de lei reprezintă daune morale (filele 248-250 dosar).

În ceea ce priveşte suma de 10.000 de lei, solicitată cu titlu de daune materiale, instanţa reţine că partea civilă a făcut doar dovada cheltuirii sumei de 1267 lei (conform dovezilor de la filele 522-532 dosar).

În ceea ce priveşte sumele solicitate privind obligarea inculpatului la plata daunelor morale în cuantum de 90.000 de lei pentru partea civilă T M şi în cuantum de 100.000 de lei pentru partea civilă L V I, instanţa le va admite în integralitate. 

Astfel, pentru a decide în acest fel, instanţa va avea în vedere impactul major şi nefast pe care faptele săvârşite de inculpat le-au avut asupra dezvoltării psihice a minorilor, având în vedere şi vârsta fragedă a acestora. Astfel, din rapoartele de expertiză psihologică efectuate în cauză de către d-na expert C B (filele 499-518 dosar), instanţa reţine că s-a constatat că minorii, aflându-se în plin proces de dezvoltare a personalităţii şi a identităţii de sine, sunt prezenţi indici care apar la copii abuzaţi sexual, minorii percepând comportamentul inculpatului ca fiind periculos şi dăunător. Expertul a constatat că minorul L V I prezintă o dezvoltare neadecvată vârstei lui, întâmpinând în prezent probleme în relaţiile sociale pe care le are, având tulburări de comportament şi nefiind acceptat de copiii de vârsta lui, în mediul în care trăieşte; s-a reţinut că minorul percepe abuzul sexual la care a fost supus de inculpat ca reprezentând ceva ruşinos şi fiindu-i dificil să expună cele întâmplate. Expertul a mai constatat că minorul prezintă încărcătură psiho-somatică specifică stresului post-traumatic, anxietate, prag scăzut de toleranţă, pesimism, raptus afectiv-emoţional, irascibilitate şi tristeţe. Expertul a mai reţinut că trăirile minorului, amintirile şi coşmarurile legate de trauma suferită, disconfortul emoţional asociat expunerii la stimulii care îi amintesc de traumă, senzaţia de izolare şi distanţare faţă de cei din jur, teama, umilinţa, dificultăţile de somn şi gândurile negative despre sine, evidenţiază simptome de stres post-traumatic, recomandându-se minorului urmarea unui program de psiho-terapie centrat pe problemele specifice traumei suferite. În ceea ce îl priveşte pe minorul T M, expertul a constatat că, din punct de vedere emoţional, minorul prezintă o sensibilitate şi vulnerabilitate a structurii emoţional-volitive, dorind aprobarea celor din jur, dar confruntându-se cu relaţii conflictuale cu colegii în mediul şcolar, fapt care duce la scăderea imaginii şi a stimei de sine; s-a constatat că minorul a perceput că fapta inculpatului asupra sa s-a realizat într-un mod agresiv, minorul având în prezent temeri permanente privind posibilitatea de a i se întâmpla din nou ceva rău, inclusiv somatizări multiple în urma evenimentului traumatizant la care a fost supus (lipsă de somn, insomnii, agitaţie psiho-motorie, simptome depresive, labilitate afectiv-emoţională, lipsa concentrării atenţiei, tulburări de comportament). Totodată, expertul a concluzionat că dezvoltarea psihică a minorilor a fost serios afectată, iar posibilitatea de recuperare psihologică a minorilor nu poate fi evaluată la o anumită perioadă de timp, durata acesteia putându-se extinde pe toată perioada dezvoltării minorilor, până la vârsta adultă.

Din rapoartele de expertiză psihologică efectuate în cauză de către d-na expert C B, precum şi din declaraţiile martorilor Butiurcă A (f. 460-461), T S (f. 306-307) T G (f.308-309) şi ale reprezentanţilor legali ai persoanelor vătămate T G I (f.258-259), T M (f. 310-311), instanţa reţine că faptele săvârşite de inculpat au avut un impact negativ major asupra dezvoltării psihice a victimelor minore, având în vedere şi concluziile rapoartelor de expertiză potrivit cărora durata recuperării psihologice a minorilor se poate extinde pe toată perioada dezvoltării minorilor, până la vârsta adultă, fiind totodată necesară urmarea unor programe de psiho-terapie centrate pe problemele specifice traumelor suferite de cei doi minori.

În consecinţă, faţă de cele reţinute anterior, instanţa, în baza prevederilor art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 25 Cod procedură penală şi la art. 1357, alin. 1 din Codul civil, va admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă T M prin reprezentant legal T G I şi va obliga inculpatul, în solidar cu părţile responsabile civilmente K J şi K S L la plata către partea civilă a sumei de 90.000 lei, cu titlu de daune morale (va obliga inculpatul în solidar cu persoanele responsabile civilmente, având în vedere faptul că inculpatul era minor la data săvârşirii acestei infracţiuni). 

Totodată, pentru motivele expuse anterior, instanţa, în baza prevederilor art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 25 Cod procedură penală şi la art. 1357, alin. 1 din Codul civil, va admite în parte şi acţiunea civilă formulată de partea civilă L V I prin reprezentant legal S A C şi va obliga inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 1.267 lei cu titlu de daune materiale şi a sumei de 100.000 lei, cu titlu de daune morale. 

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, văzând culpa procesuală a inculpatului, care a fost condamnat, instanţa va obliga inculpatul K I A, în solidar cu părţile responsabile civilmente K J şi K S L, la plata sumei de 1.250 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 750 de lei provine din cursul urmăririi penale, iar suma de 500 de lei provine din cursul judecăţii (pentru infracţiunea de viol comisă în timpul minorităţii).

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, instanţa va obliga inculpatul la plata sumei de 1.250 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 750 de lei provine din cursul urmăririi penale, iar suma de 500 de lei provine din cursul judecăţii (pentru infracţiunea de viol săvârşită în majorat).

În temeiul art. 274 alin. 1, teza finală Cod procedură penală, suma de 400 lei, reprezentând onorariu pentru avocatul numit din oficiu în faza de urmărire penală în baza delegaţiei de asistenţă juridică obligatorie nr. 1813/22.05.2015, suma de 300 de lei reprezentând onorariu pentru avocatul numit din oficiu în faza de urmărire penală în baza delegaţiei de asistenţă juridică obligatorie nr. 1797/22.05.2015 şi suma de 200 de lei, reprezentând onorariu avocaţial parţial în faza de judecată în baza delegaţiei de asistenţă juridică obligatorie nr. 2085/15.06.2015, precum şi suma de 500 de lei reprezentând onorariu avocaţial parţial în faza de judecată în baza delegaţiei de asistenţă juridică obligatorie nr. 2444/06.07.2015, se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei şi rămân în sarcina statului.

Totodată, văzând că în cauză s-a dispus efectuarea rapoartelor de expertiză psihologică de către doamna expert C B (filele 499-518 dosar) şi faptul că acestea au fost plătite din fondurile Tribunalului Mureş, precum şi faptul că inculpatul a fost găsit vinovat, aflându-se deci în culpă procesuală, instanţa va dispune ca inculpatul să plătească Tribunalului Mureş următoarele sume:

În temeiul art. 274 alin. 1 şi 3 Cod procedură penală, instanţa va obliga inculpatul, în solidar cu părţile responsabile civilmente K J şi K S L la plata sumei de 3000 de lei către Tribunalul Mureş, reprezentând contravaloarea onorariului pentru expertiza psihologică efectuată în cauză de către d-na expert C B (pentru infracţiunea de viol comisă în timpul minorităţii).

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, instanţa va obliga inculpatul la plata sumei de 3000 de lei către Tribunalul Mureş, reprezentând contravaloarea onorariului pentru expertiza psihologică efectuată în cauză de către d-na expert C B (pentru infracţiunea de viol săvârşită în majorat).

Domenii speta

Spete similare